Mi-e milă de tine, dar mai milă mi-e de mine…

Să zicem că eşti la volan. La un moment dat, șoferul din faţa ta face o manevră periculoasă, se izbeşte de alt vehicul şi pentru că nu te poţi feri, te implică şi pe tine în accident. El are capul spart şi 2 coaste rupte, tu nasul rupt. El e vinovat pentru accident, tu eşti doar o victimă colaterală. Îţi este milă de el ?

Acu vreo 3 ani, când criza începuse să-şi arate colţii, un coleg cu care discutam destul de des problema preţurilor locuinţelor îmi spunea că e cinic să spui celor cărora începuse să le fie greu din cauza creditelor (cursul EUR, CHF, dobânzi ce se tot modificau) că îşi merită soarta. De unde să fi ştiut ei că vine criza şi că deciziile legate de finanţele proprii se vor dovedi eronate, îmi spunea amicul. Să fim înţeleşi, era vorba de cei care în urmă cu doar câţiva ani îţi râdeau în nas pentru că nu erai în rând cu lumea, neavând rate pentru locuinţă, maşină, TV cu diagonala de 1 metru sau smartphone.

Să revenim la exemplul cu şoferia şi s-o înlocuim cu economia (din 2004-2008): voiai să îţi cumperi un apartament, dar marea majoritate a celorlalţi „participanţi la trafic” plăteau mult mai mult decât făcea. Tu voiai (şi încă mai vrei) să plăteşti preţul corect, dar cum puteai convinge vânzătorii că majoritatea se înşeală şi fac acte de caritate ? La fel ca şi în cazul accidentului, erai (şi încă eşti) o victimă colaterală, dar acum trebuie să îţi fie milă de cei din cauza cărora nu poţi cumpăra (încă) o locuinţă.

Cum mai era explicată criza ? „Rezultatul unui comportament iresponsabil la nivel macro şi micro economic”. Adică, simplificând un pic, prin deciziile proaste luate de stat, prin reprezentanţii ei, şi de către populaţie. Dar să lăsăm asta. Băncile au acum credite restante, deşi ştiau foarte bine ce fac când ofereau credite pe bandă rulantă. Acum trebuie să își recupereze banii, sau să îşi micşoreze pierderile: mai măresc un comision, mai micșorează dobânzile la depozite, deci tot cei ce nu au credite suferă. Pentru ce? Sau pentru cine ?

Să-mi fie milă de tine, zici, debitorule ? Mi-e milă de tine dar mai milă mi-e de mine. Până la urmă, fiecare a decis, prin semnătură, cât valorează viaţa lui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s