Apartament din darul de nuntă

sursă foto

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la nunţile de provincie de până în 2002, îmi amintesc următoarele:  se petreceau mai ales în cantinele din campusurile studențești (restaurantele erau probabil prea scumpe de închiriat), mare parte din materia primă pentru meniurile nuntaşilor era cumpărată de miri şi preparată de bucătăresele cantinei (iar bucatele pregătite nu erau nici pe jumătate de sofisticate pe cât sunt acum), vinul şi ţuica erau luate de la rudele de la ţară (deşi uneori se mai cumpăra şi vodcă sau extrem de rar şi whisky), fotografii angajaţi abia descopereau aparatele foto digitale şi renunţau la albumele cu poze înlocuindu-le cu DVD-uri iar dj-ii nu prea erau apreciaţi la astfel de evenimente (atmosfera fiind întreţinută de formaţii mai mult sau mai puţin talentate). Tortul mirilor nu avea în vârf micile statuete cu miri în diverse ipostaze amuzante, atât de apreciate astăzi de mirii consumatori de filme hollywoodiene, pentru că pe atunci bieţii cofetari nu ştiau de unde să scoată aşa ceva, iar miresele purtau rochii destul de modeste, dacă e să le compari cu cele disponibile astăzi prin magazinele de profil.

Nunţi cam sărăcăcioase, ar spune unii. Alţii ar observa evoluţia societăţii româneşti, din moment ce nunţile de astăzi sunt mai fastuoase, au loc în cadrul unui restaurant şi sunt mai ușor de organizat (pentru cei cu dare de mână, există acum chiar şi organizatori de nunţi cu experienţă).

Dar mai e ceva, totuşi: cu banii strânşi la nuntă, tinerii însurăţei puteau cumpăra de obicei un apartament cu 2 camere, sau, dacă nunta nu era prea mare, măcar un apartament cu o cameră. Parcă nu mai sună atât de sărăcăcios acum, nu-i aşa?

Astăzi, doar cei ce au peste 150 de invitaţi se mai pot lăuda că „au rămas” cu 10.000€ după nuntă, şi asta dacă s-au ferit de extravaganţe precum rochie de mireasă de 1500€ sau invitaţi speciali de talia lui Fuego. La cealaltă extremă, o nuntă micuţă, de maxim 75 de participanţi, nu aduce tinerilor mai mult de 5000€.

Acum 10 ani mirii puteau să înceapă căutarea unei locuinţe a doua zi după nuntă. Astăzi, primul lucru pe care cei mai mulţi dintre miri îl fac după terminarea petrecerii este să înceapă pelerinajul prin sediile băncilor pentru a afla ultimele condiţii de acordare a creditelor imobiliare şi pentru a vedea „la ce sumă ne încadrăm”.

Deloc întâmplător, mirilor li se urează „Casă de piatră !”. Iar cadoul oferit de nuntaşi încă se mai doreşte a fi o mică parte din locuinţa în care cei 2 îşi vor întemeia familia. Cât de mică este astăzi această parte ? Din moment ce banii rămaşi după nuntă nu reprezintă decât maxim 20% din preţul unui apartament de 2 camere, se pare că destul de mică.

***

Când povestesc lucrurile acestea celor cu doar 5 ani mai tineri decât mine, cei mai mulţi nu par să creadă cât de uşor şi-ar fi putut cumpăra apartament într-un trecut atât de apropiat. Ce se întâmpla în 2002 şi nu se mai întâmplă în 2012 ? Pe atunci:

  1. creditele imobiliare erau inexistente în România;
  2. demnitarii români îşi puteau derula în linişte afacerile şi nu aveau nevoie de imobiliare pentru a-şi justifica/ascunde/pune la păstrare averea.
  3. străinii nu aveau dreptul de a cumpăra terenuri (şi cred că nici locuinţe) pe teritoriul României;

Toate acestea însă aveau să se schimbe începând cu 2003:

  1. Băncile încep să ofere credite imobiliare românilor;
  2. Legea 161 din aprilie 2003 interzice demnitarilor să mai fie implicaţi în afaceri. Imobiliarele devin noile găini cu ouă de aur;
  3. Constituţia României este modificată şi aprobată de Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 (articolul 44 e cel de interes, deoarece permite străinilor să cumpere terenuri în România).

Aceste 3 mici modificări nu au avut decât un efect: imobiliarele româneşti intrau în circuitul economic internaţional.
Restul e istorie.

Anunțuri

Un răspuns la „Apartament din darul de nuntă

  1. basme si atunci si acum. Nici alta data nu isi cumparau un apartament. Mama a facut curtea in ograda (nu chirie sala), a taiat mamaia porcul, rochia simpla, costumul de ginerica purtat inca ani dupa aia, vin si rachiu tot recolta proprie, si bani au iesit = avansul la apartamentul comunist din provincie.

    Si astazi si alta data o nunta iese in profit doar daca grosul banilor si cheltuielilor sunt dati de socri. Da, nunta e un mod de a scoate banii de la parintii si bunicii cu bani, care asa isi cumpara fala si lauda pe o noapte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s