Nelu promitea. Încă din facultate. Ambiţios, isteţ, descurcăreţ. Şi-a început cariera de inginer într-o firmă mică, iar când o faimoasă multinaţională şi-a anunţat sosirea în România, nu a stat mult pe gânduri şi a sărit în noua barcă.
Nelu nu a dezminţit: destul de rapid a fost promovat de la inginer la team leader, apoi la group leader. Cred că nici nu împlinise 30 de ani. Când firma şi-a anunţat dorinţa de a deschide o filială în alt oraş, a mirosit imediat ocazia: era nevoie de un location manager. Şi deşi obiceiul firmei era să numească tot timpul un străin în locul unui băştinaş pe asemenea post, Nelu a fost ales. Nu că nu ar fi fost capabil, dar avea buze moi şi ştia exact cum şi unde să sărute pasional superiorii.
Dar Nelu voia mai mult. Nu că nu ar fi avut de-ajuns: umbla vorba prin sat că un post similar cu al lui s-ar plăti cu vreo 7500€ lunar. Plus bonusuri, chirie inclusă, diurnă etc. Bani serioşi, dacă stai să te gândeşti că prea mult de muncă nu avea. Omul cunoştea foarte bine cheia succesului pentru un asemenea job: delegarea sarcinilor. Aşa că după 2 ani de ocupat scaunul de manager a lansat bomba: părăseşte firma şi îşi deschide propria afacere.
Unii nu s-au mirat, spusese de multe ori că nu doreşte să muncească după 35 de ani. Profilul viitoarei afaceri ? Aţi ghicit, imobiliarele. Apropiaţii spuneau că omul avea acum o mare dilemă: să-şi cumpere Audi sau BMW ? Nu de alta, dar ca proaspăt antreprenor imobiliar avea o imagine de promovat, nu voia să pice de prost cu maşina cu care ar fi venit la întâlniri. Maybach nu-şi permitea şi nici nu voia să pară cioban.
A, să nu uit: era în vara lui 2008. Da, acel 2008.
Capital ? Nimeni nu ştie exact cât deţinea, dar în principiu ar fi putut strânge peste 200.000€. Probabil nu era destul, dar putea căuta parteneri, putea împrumuta.
În 2012, foştii colegi nu mai ştiau prea multe despre el. Unii mai şugubeţi făceau uneori glume despre posibila îmbogăţirea a lui. Alţii mai curioşi i-au căutat numele pe internet şi au dat de un cont pe Picassa. Doar 2 poze, cu 2 falnice blocuri, semn că omul nu glumise, chiar construise. Pe LinkedIn au găsit şi numele firmei ce oferea „apartamente ieftine pentru cetăţeni cu posibilităţi medii”. Apoi au dat şi peste site-ul sărăcăcios al firmei, unde erau prezentate cele 2 blocuri, primul finalizat în toamna lui 2009 şi vândut până la ultima debara (desigur), al doilea cu termen de finalizare în toamna lui 2012. Pe un forum imobiliar cineva spunea în iunie 2008 (fără să dea nume) că în ansamblul rezidenţial unde Nelu şi-a construit blocurile exista un dezvoltator ce avea în lucru vreo 600 de apartamente, din care reuşise să vândă în 6 luni doar 3.
Google însă nu iartă: numele firmei apare prin diverse articole alături de termeni precum „insolvenţă”, „datorii”, „executare silită”, „faliment”.
Păi ce făcuşi, măi Nelule ?
Basme imobiliare 
Ok.Si cine-i Nelu?Sa il stie natiunea
Lasa-l in necazul lui, ce mai conteaza numele ? Importanta e patania prin care a trecut si lacomia prosteasca de care a dat dovada.
Se mai intampla. Niciodata sa nu judeci un om crezand ca tu ai face altfel in locul lui… Tu nu vei ajunge niciodata in locul lui tocmai pentru ca nu ai luat deciziile pe care le-a luat el pana in acel moment. Un om trebuie sa incerce, chiar daca va gresi, va invata, iar daca va reusi… atunci trebuie el singur sa stie ca a avut noroc si putea sa nu reuseasca.
Pai cica omul se gandea de prin 2007 la investitia in imobiliare. Adica in America se sparsese bula si tu nu te gandesti ca s-ar putea intampla la fel si in ograda ta ? Si nici in 2008, cand nu mai misca nimic in piata ?!?
Da-o incolo, ca e prea gogonata ! Greseala era daca se apuca in 2006, poate, dar cand investesti o caruta de bani in costructia unui bloc, te interesezi totusi de starea pietei. E ca si cum ai castigat la Loto o gramada de bani, apoi ai intrat in primul casino si ii pierzi pe toti.
Oamenii de gen Nelu nu asculta ce zice lumea, eu isi fac proiectile pe ce cred ei si pe ce gandesc ei. Asa au ajuns sus, de ce ar schimba? A intrat intr-o piata in care cei mai multi nu mai intrau, nu pot sa zic ca e o eroare de judecata foarte mare, depinde din ce punct de vedere privesti. A crezut, n-a reusit… experienta de manager are, sa pupe dosuri stie… asta e, va munci pana la 45 de ani.
Ce sa faca, a avut curajul de a crea ceva mai mult decat un blog, spre deosebire de altii…
Nota 10 pentru curaj, nota 4 pentru minte. Cum sa te apuci sa construiesti ceva in momentul in care jucatorii isteti isi pregateau exitul din piata, pentru ca banuiau spargerea bulei ?
Asta cu curajul am mai auzit-o si in alte situatii: multi spun ca cei ce au cumparat in timpul bulei imobiliare au avut curaj, doar nu aveau sa astepte scaderea preturilor ce nu avea sa vina niciodata, nu ? Au avut curaj si si-au luat soarta in propriile maini. Acum insa au ramas cu ea.. in mana. Cu soarta, adica. Bine, multi vor spune ca nu e nici o problema, atata timp cat pot plati ratele, nu-i bai. Dar nu cred ca nu le trece uneori prin minte ca si-ar permite un concediu fain (chiar doua) in fiecare an, timp de 30 de ani, daca ar plati 250 in loc de 500€ in fiecare luna.
Exista o ironie in toata situatia: Nelu a avut curajul sa construiasca niste blocuri in momentul in care unii dintre noi (si eu, printre ei) realizasem ca nu vom cumpara la asemenea preturi. Unii nu aveau bani sa cumpere la preturile la care construia el, altii nu aveau curaj (ca mine). Si-atunci, pentru cine construia el ? Si ce-are a face curajul cu asta ?