Despre executările silite

Executările silite (vorbim despre creditele imobiliare neperformante – acele credite pe care proprietarii nu le mai pot plăti) sunt un subiect delicat de câţiva ani încoace. Se tot vorbeşte despre începerea executării rău-platnicilor, băncile au şi demarat licitaţiile, timid, ce-i drept, şi la preţuri încă mari, la care nu se prea înghesuie nimeni încă. Oricum, participarea la o licitaţie organizată de bănci costă vreo 10% din valoarea casei, şi cum cei mai mulţi cumpără un apartament prin credit, e cam greu să dai nişte bani pe care nu-i ai încă sau s-ar putea să nu-i mai vezi înapoi.

Dar întrebarea e alta: aţi cumpăra un apartament ce e executat silit de către o bancă ? (cu proprietarii încă în apartament). Dar dacă proprietarii ar fi deja evacuaţi ? Aţi cumpăra un apartament ce a fost achiziţionat deja de altă persoană la un preţ foarte redus în urma unei executări silite şi vândut acum cu un mic profit ?

Anunțuri

40 de răspunsuri la „Despre executările silite

  1. Aș cumpăra și executat silit cu condiția să fie goală și cu mult sub prețul pieții. Că știu cât de greu e să dai pe cineva afară în România chiar și din propria casă. Cazul 3 nu știu, depinde iarăși de preț.

  2. Aş cumpăra…De ce nu? Nu am probleme de ordin moral aşa cum nimeni nu ar avea probleme de ordin moral în privinţa mea. Să fie şi foştii proprietari înăutru… Fără regrete i-aş zbura afară. Românul standard nu ştie ce e ăla drept la proprietate, proprietatea privată şi respectarea ei.
    Fără milă. Dacă nu ţi-ai permis să plăteşti rata la bancă nu e vina mea. E vina ta, a statului şi a băncii. Eu am cumpărat apartamentul deci binevoieşte te rog să pleci. Dacă nu intrăm la încălcarea proprietăţii private.
    Despre situaţia a treia…poate. Dacă îl voi considera ca pun preţ bun şi nu am alte variante, îl voi cumpăra.
    O săptămână bună.

      • Eh…scuză-mă pentru impertinenţa şi obrăznicia de a te critica dar tu, posesorul acestui blog ce se vrea demitizator al basmelor imobiliare, ar trebui să dai exemplu de mentalitate corectă… O dată ce apartamentul a fost scos la licitaţie deoarece personajul nu-şi mai plătea ratele, înseamnă că acel personaj ştie că: trebuie să elibereze casa că nu i-a aparţinut niciodată (până când nu termini de plătit casa nu-ţi aparţine, ci e proprietatea băncii), că nu mai are nici nu drept acolo deoarece nu şi-a respectat minima obligaţie (de a-şi plăti rata la timp) şi că se găseşte acolo ilegal în raport cu noul proprietar (adică eu, cel ce am cumpărat apartamenul de la bancă). Vreau să văd ce judecător, în condiţiile enumerate mai sus, nu-mi dă dreptate mie sau să văd ce personaj poate să mă dea în judecată şi să mai şi câştige.

        • Eu nu spun ca legal nu ai drepturi odata ce ai cumparat un apartament ce se vrea executat silit, pentru ca le ai, doar ca:
          1) Eu nu as avea inima sa fac asta. Nu condamn pe cine ar face-o, spun doar ca eu as avea rezerve si nu cred ca m-as baga (poate doar in ceea de-a treia situatie, cand apartamentul e deja vandut si altcineva a scos deja oamenii).
          2) E complicat sa scoti oamenii afara. Am auzit de cazuri in care invinuitii au mai stat inca vreo 2 ani in apartament, pana s-a rezolvat cu procesul. Situatie in care tu, cumparatorul, ai platit probabil chirie, desi ai apartament.
          3) Am vrut sa fac doar un sondaj de opinie, nu judec sau condamn pe nimeni.

        • Ca idee în România ar trebui o lege şi cu ea şi o instituţie. Legea falimentului personal. Ar funcţiona la fel ca falimentul agenţilor economici. Nu mai sunt în stare să plătesc, ştiu asta, vă anunţ şi voi îmi luaţi tot ceea ce este în posesia mea şi poate fi vândut. Dacă există şi instituţia care să se ocupe de asta, ar sta lucrurile mult mai bine.

        • S-a propus la un moment dat legea, dar evident ca nu a fost aprobata. Erau voci care spuneau ca acordul cu FMI stipula clar ca o asemenea lege nu trebuie sa fie adoptata in Romania.

        • Apartamentul cumparat cu ipoteca este proprietatea cumparatorului inca de la semnarea contractului de cumparare; el nu este in proprietatea bancii si, de regula, nici dupa executare nu ajunge in proprietatea bancii.
          Judecatorul va va da dreptate, odata cu trecerea timpului; in plus, in perioada de iarna nu se fac evacuari. Si intretinerea este platita de locatari… sau nu.
          In esenta, puteti castiga destul de sigur acea evacuare si, dupa 1-2 ani sa intrati intr-un apartament semidistrus (sunt multe cazuri de raschetat gem de pe pereti), uneori vandalizat. Costul procesului, chiriei si al intretinerilor restante… nu prea aveti, de regula, de unde sa le recuperati, asa incat le puteti adauga la pretul apartamentului.
          In concluzie, nu de ordin moral musai se pune problema, ci si de ordin ecomonic, social, psihologic… Puteti ajunge la aceiasi bani cheltuiti cu mult mai mult par alb in cap.

          Cat priveste ultima varianta, un pret mult sub pretul pietei inseamna un pret neserios si este motiv de anulare a actului de vanzare daca vanzarea nu s-a efectuat in cadrul unei executari silite. Asa incat, tot din motive economice si juridice, nun as recomanda aceasta varianta.

      • Salut. Am gasit si eu un apartament la executor si sotii sunt despartiti,sotia a bagat apartamentul la executor sa recupereze bani,iar el a plecat afara.Daca e sa castig eu licitatia pot sa intru in el,executoru mi-a spus k merge cu mine cu jandarmi si desfacem usa si intru pt k eu sunt noul propietar sa zicem.Sunt in dubii nu stiu ce sa fac? ma poti ajuta te rog

        • Nu iti este teama ca ar putea sa te astepte cineva la ceas de seara, sau sa iti faca rau tie si familiei …? Gandeste-te ca omul ala care si-a pierdut casa nu mai are nimic de pierdut si va merge pana in panzele albe cu asta. Nu esti tu de vina, ci banca (in mare masura), insa eu personal nu as risca linistea mea si a familiei pentru o locuinta executata silit. In plus, e posibil sa gasesti apartamentul distrus complet si sa investesti inca 10-15k in el.

        • E doar o parere …. Tu poti sa vii cu jandarmii, schimbi butucul la usa, ura si la gara! Insa nimeni nu iti garanteaza ca nu vei mai avea de-a face cu fostii proprietari.

        • Pe langa problemele pe care ti le-ar putea crea, nemaiavand nimic de pierdut, proprietarii pot sa distruga apartamentul (instalatie, finisaje etc), si dupa aceea esti bun de plata. Sa fii atent sa nu fie datornici la intretinere, pentru ca mi se pare ca datoriile trec in contul tau in calitate de nou proprietar. Nu poti sa ii dai afara pe timp de iarna, si dupa aceea evacuarea poate sa dureze luni in sir. Eu personal nu m-as muta in casa noua cu asemenea stres si bataie de cap.

        • Prima problema e de obicei pretul: stiu pe cineva care a cumparat la un pret cu 15% sub cel al pietii. Pentru o reducere de genul asta nu merita bataia de cap.
          Apoi, chiar daca reducerea e mare, pot aparea si alte probleme, de genul celor enumerate de Diana. E greu de zis, numai tu poti decide.

    • de acord si eu. iar cu evacuarea nu dureaza ca la alt fel de evacuari. asta ca nu-ti platesti rata la banca, in momentul in care banca a scos apt la licitatie, deja e data hotararea judecatoreasca (din cate stiu eu).

  3. Mie nu-mi plac contractele complicate(poate de aceea nici n-am facut credite pana acum). Mie imi plac lucrurile simple. Cand sunt complicate, caut sa le inteleg, cand am inteles ce inseamna un credit imobiliar, mi s-a facut parul maciuca pe mana. Cat despre a cumpara un imobil executat silit este un contract prea complicat pentru mine…

    • Uneori creditul este singura şansă de a avea o casă a ta.Eu nu sunt de acord cu statul în chirie pe termen nelimitat, că îi consider bani pierduţi .Mi-am luat credit de la bancă, ştiu că nu e avantajos pentru mine, dar este singura şansă de a avea o casă şi de a nu pierde bani la infinit pentru chirii în locuri mizere unde nu poţi să amenajezi aşa cum vrei.Acum fiecare cum acceptă ideea creditului.

      • Sa stai o viata in chirie e probabil aiurea, mai ales in Romania. In 2004-2007 poate intelegeam pe cel ce alegea creditul, preturile cresteau constant. Insa nu pot sa inteleg ce cel ce face credit in 2012, cand preturile sunt in scadere. Acum ar trebui sa fie evident ca asteptarea se face cu un rost.
        Vorba aia:
        „Sunt de acord sa imi petrec cativa ani din viata asa cum multi nu ar vrea (in chirie) ca sa imi pot petrece restul vietii cum multi nu pot ? (adica fara credite sau cu credite foarte mici)”

        • Depinde ce înţelegi prin câţiva ani. Sincer, ori chirie ori rată la bancă eşti tot acolo. ZIci că ai plăti mai ieftin la chirie…Poate, deşi nu cred. Şi diferenţa între locul tău şi locul altuia o face plăcerea proprie, dorinţa de a avea amenajat în casă aşa cum vrei tu, nu cum vrea altul. Tu (în sens generic) ai fi de acord să amenajezi apartamentul în care stai în chirie, pe banii tăi? Nu cred. Am stat în chirie 5 ani. În condiţiile în care aveam şi nu de muncă. Acum am o muncă stabilă, soţia munceşte şi ea, iar de la ultimul loc în care am stat în chirie am fost obligaţi să plecăm deoarece ne-a fost impus să alegem: ori plecaţi, ori cumpăraţi. Şi cum ne săturasem să tot schimbăm chiriile (eram deja la a patra mutare), am zis să încercăm să ne luăm casă. Şi ni s-a acceptat cererea…Dar atenţie, vorbim de Italia. Că în România nici nu îndrăzneam să mă gândesc să îmi iau casă.

        • Ce sa zic ? Daca sunt oameni care au reusit sa stranga chiar si 100% din valoarea unui apartament, inseamna ca se poate. Cunosc astfel de oameni, dar stii cati ii intreaba cum au reusit ? ZERO. Vorba aia, „eu nu pot sa astept, eu vreau casa acum.”

          Suntem ca in situatia in care un atlet poate alerga 100 m in mai putin de 10 secunde. Noi, restul, nu prea putem sa o facem si spunem ca nu se poate.

      • fiecare calculeaza si intelege ce vrea… a avea o casa a ta pentru unii este totul, pentru altii nu inseamna nimic. Fiecare cum a fost crescut si cum intelege viata. 40 000 de euro 40 mp in Romania? Nu, multumesc, prefer sa fiu liber si sa vad ce va mai veni.

        • În România îmi fac o casă, sunt aproape de terminare, mi-a rămas faţada casei şi amenajarea curţii şi nu am băgat decât vreo 70 mii euro, la o suprafaţă locuibilă de 120 mp plus încă vreo 70 în mansardă. Şi este o casă aşa cum vreau eu, atestată şi aprobată de instituţiile competente.

        • Asa… si cati bani ai luat credit pentru casuta asta? Fiecare trebuie sa aiba un vis, unii vor sa fie campioni mondiali la prins melci, alti vor sa aiba casa lor. N-am nimic cu nimeni si n-am nimic impotriva visurilor. Pentru visul tau merita sa faci sacrificii. Dar sa cumperi un apartament de 40 de metri patrati cu 60% din venitul tau pe 30 de ani, da-o in masa de treaba.

        • Zero lei…scuze, euro. Din economiile noastre şi în colaborare cu socrii şi în timp de doi ani jumătate. Şi apartamentul cumpărat în Italia are 72 mp şi plătit 105 mii euro…dar în mod sigur valorează, nu ca alea din România.

        • Pai suntem la un numitor comun… 190 mp cu 70 000 de euro, este o casa de om gospodar, care a avut un vis. Sa o stapanesti sanatos.

          Un apartament de 40 mp intr-un cartier muncitoresc din Romania, 2 camere, 40 000 de euro, avans 2000E(eventual un credit de nevoi personale…), 4%+Euribor, 30 de ani, in conditiile in care tu castigi 1500 roni pe luna, esti berbec si-ti meriti soarta. Rata la un astfel de credit e 210 E. Poti spune ca tot atat e si chiria… Dar realitatea e alta… 30 de ani e o viata de om. Prefer sa stau cu chirie decat sa iau pe 30 de ani… vorba aia, n-au trecut decat 23 de ani de la revolutie… si nici 67 de la al doilea razboi mondial… si ce departe par amandoua….

  4. Eu unul nu as da afara pe cineva din casa aia. De ce sa dau lovitura finala unei drame ? Multi oameni au fost practic pacaliti sa ia credite uriase, colaborat cu o neinformare a lor si un optimism mai mare. Pana la urma singurii care platesc aceasta greseala sunt consumatorii. banca care a dat creditul si evaluatorul nu raspund cu nimic. Persoana respectiva a luat ap cu credit de 120.000 iar eu iau cu credit de 50.000… dc nu se transfera o parte din pierdere si bancii, ai sa-i fie redusa valoarea creditului ? Poate daca am fi o comunitate mai unita si am refuza sa luam apartamentele executate atunci nu ar mai aparea astfel de drame iar banca ar reevaluat si taia din credit. Se merge pe principiul daca te-ai ars atunci esti al meu, executa casa, te urmaresc tot restul vietii, dar de vandut o vand la jumatate, si nu tie … daca am avea legea falimentului poate ar fi mai intelegatori.

    • Ştii cum se zice? Ignoranţa nu e motiv de scuză. Legea nu te iartă dacă nu ai ştiut ceva. Pentru că ai tot dreptul, ai libertatea şi obligaţia de a te informa. Iar informaţia nu este îngrădită, accesul la informaţie nu ţi-l refuză nimeni.
      Îţi dau exemplu părinţii mei. Au luat un credit uriaş pentru condiţiile din România, în situaţia în care ei nu şi-l permiteau şi nu aveau nevoie de el. A început totul de la neplata cheltuielilor legate de întreţinere. Atenţie apartamentul este deja al lor. NU AU VRUT să plătească întreţinerea pe motiv că „las’ că o vom plăti mai târziu”. Şi mai târziul ăsta se transformase la un moment dat în vreo 11 milioane lei vechi. Din pensia bătrânului şi jumătate din salariul mamei puteau plăti restanţa. Dar ce fac ei? Ia să facem un credit, aşa plătim restanţa şi ne mai rămân nişte bani. Au făcut credit de 25 milioane. Au plătit restanţa şi restul l-au cheltuit. Întreţinerea se acumula iar. Vecinul făcuse renovarea apartamentului. Ah! da’ ce? Noi suntem mai slabi decât ei? Dacă vecinul pusese parchet pe jos, termopan doar la sufragerie şi uşă blindată la intrare, ai mei fac un credit de…15 mii euro şi ce fac ei? Schimbă toată tâmplăria la toate camerele şi pun termopan, uşa nu o pun doar blindată ci şi cu cheie electronică, deoarece vroiau să aibă un testicul în plus, pun parchet (dintr-ăla clic clac), schimbă caloriferele şi centrala termică (nu aveau decât 6 ani de când schimbaseră centrala) şi toată mobila în casă. Şi întreţinerea se acumula. Rata la împrumut începea să nu o plătească. Maică-mea, din salariu de asistentă medicală, iese la pensie pe caz de boală şi îşi vede salariul, devenit pensie, redus la jumătate. Fratele, care îi mai ajuta cu bani şi el şi făcuse şi el un împrumut, pierde munca şi nu îşi mai găseşte nimic pentru un an şi 3 luni. După 4 luni de la angajare suferă un accident de muncă şi stă pe bară alte 9 luni… Acum mai au de plătit vreo 11 mii euro într-un termen de 3 ani dintr-un venit total de vreo 1700 RON.
      Acum vine întrebarea – a cui e vina? E tot vina băncii sau vina lor? Nu te ia nimeni de pe stradă şi te obligă să faci credit. Fiecare îşi ştie situaţia şi limitele. Sau cel puţin ar trebui să o ştie. Nu e vina băncii că eşti lacom, că te întinzi mai mult decât îţi permite plapuma, că nu eşti serios, că tu îţi pierzi locul de muncă… Per total e 90% vina persoanei şi 10% a băncii.
      M-am înhămat cu banca pentru creditul la locuinţa ce am cumpărat-o în Italia. Am dat avans la bancă 15 mii euro şi am plătit toate actele şi comisioanele în cash, alte 19 mii euro. Hai să îţi spun cum am reuşit asta… Prin muncă, atât eu cât şi soţia, prin economisire şi chiar zgârcenie poţi să o spui. Şi mereu cu frică pentru ziua de mâine. Am ajuns acasă – în România şi ai mei se aşteptau să arunc cu bani în dreapta şi-n stânga, să le dau şi să-i cinstesc pe toţi cu câte ceva…Nu! Chiar şi ultimul euro pe care vi-l dau e muncit de mine şi un euro care vi-l dau vouă înseamnă un euro în minus pe care îl iau familiei.
      Primul TV mai „nou” l-am luat după vreo 4 ani de muncă în Italia. Ai mei, într-o singură zi, şi-au cumpărat 3 TV LCD, unul pentru fiecare cameră. Eu mi-am cumpărat maşină abia când am avut un cheag şi am avut cu adevărat nevoie de ea (ajunsesem cu munca undeva la 35 km depărtare şi nu mai puteam ajunge cu transportul public). Şi de 5 ani am aceeaşi maşină, care încă merge, cu care am făcut 4 mutări de domiciliu. Frate-miu, în ăştia 5 ani, a schimbat 4 maşini chiar dacă de maşină chiar nu avea nevoie. Acum a făcut un împrumut de 15 milioane să îşi ia alta.
      Scuză-mă dar ar trebui să le plâng de milă? Le-am propus pentru 15 mii euro să-mi vândă apartamentul dar să stea în continuare în el. Aşa îşi plăteau toate creditele… Au refuzat pe motiv că îi voi arunca din casă.
      Zici de pierderea băncii…Banca deja pierde când de la un apartament credit cu 120 mii euro ajunge să îl vândă la 50 mii euro. Pune că omul a plătit doar 20 mii euro. Pune că, însumând totul, banca a pus 180 mii euro şi trebuie să-l vândă cu 50 mii euro… Vezi acum unde e pierderea băncii?
      Altă situaţie…tu ai un depozit destul de grosolan la o bancă… Acea bancă se joacă cu ai tăi bani şi face nişte investiţii hazardate şi pierde. Şi îţi spune: dom’le… intrăm în faliment, nu îţi putem da tot depozitul înapoi, nici măcar dobânda aferentă. Ce faci? Accepţi pierderea pe motiv că şi tu ai creditat banca? E aceeaşi situaţie ca la bancă.
      Încă o dată…e mereu 90% vina celui care face credite nesimţite, nejudecate, neanalizate… Haideţi să ne trezim şi să nu dăm mereu vina pe alţii.

      • Lucrurile sunt putin mai complicate, nu sunt asa simple: in sistemul bancar functioneaza sistemul fractionar de imprumuturi. Ce inseamna asta? Inseamna ca daca tu ai un depozit in banca de 5000 de euro, banca poate da imprumuturi de 50 000 de euro… ca asa e in tenis. Se merge pe principiul: Nu vor veni toti prostii sa-si ceara banii in acelasi timp… de-acolo si falimentele bancare.

        Romania nu e SUA, am mai spus asta. Noi nu avem faliment personal. Asta inseamna ca daca ai o datorie, trebuie sa o platesti, cu tot cu penalizari si dobanzi. Creditul pe care il faci, il faci garantand cu ipoteca imobilului achizitionat, cu toate bunurile si veniturile actuale sau VIITOARE… asta inseamna ca daca banca ti-a imprumutat 120.000 de euro sa cumperi un imobil… il executa si ia 50 000 de euro… daca tu ai achitat 20.000 de euro in 5 ani, poti fi sigur ca ai achitat doar 4-5.000 de euro din principal. Ceea ce inseamna ca mai ai de dat la banca 65.000 de euro. La care se adauga dobanzi si bineinteles penalizari. Si nu poti sa zici ca nu-i dai… ti se va pune propire pe salariu, nu vei mai putea sa ai niciun bun pe numele tau(deh, daca iti iei masina, banca o va executa… ca esti datornic) si asta pana vei stinge tot debitul catre banca. Faptul ca ai ipoteca pe o proprietate nu inseamna decat ca BANCA se indestuleaza prima pana la stingerea debitului si niciun alt creditor nu poate sa se bage peste acel bun.
        Dupa cum vezi… lucrurile sunt mult mai complicate si mai perverse decat par la prima vedere… nu fac credit nu pentru ca e mai scump decat o chirie, nu fac credit nu pentru ca bunul respectiv nu merita banii… Nu fac credit pentru ca stiu ca imobilul e supraevaluat si stiu ca daca se intampla ceva rau nu o mai pot lua de la 0… voi avea o tinichea legata de gat toata viata. 30 de ani e mai mult decat au trait unii…

      • Tot eu si tot pentru tine :).
        Parintii tai traiesc drama romanului care a prins gustul banilor usor de imprumutat, care a vazut in jurul lui „economia duduind”, romanul care nu a inteles ce inseamna un credit si cum functioneaza acesta. Au trait cu impresia ca un credit luat acum va apasa asupra familiei un an, maxim doi, dupa care va fi usor de achitat, ca doar asa s-a intamplat pana acum in anii 90 si chiar la inceputul anilor 2000. Au fost luati prin surprindere, au fost mintiti frumos si au crezut ce li s-a spus. Adevarul este ca suntem mintiti, ca nu avem o educatie financiara si ca nu intelegem sistemul economic in care traim. Aproape nimeni nu are habar de unde si cum vin banii, macroeconomia pare ceva extrem de complicat… Parintii tai, fratele tau, au vrut doar sa arate lumii ca au cu ce… ca asta e boala romanului. Am scris asta in urma cu mai bine de 2 ani… se aplica si astazi si explica de ce suntem unde suntem acum. http://heto86.wordpress.com/2010/05/19/ganditi-nu-munciti/

        • Ceea ce spui tu cu banca… Banca, în ideea mea, de multe ori confirmată, funcţionează după schema Ponzi, doar că este legalizată şi funcţionează printr-un şantaj de circumstanţe. Schema Ponzi, pentru cine nu ştie, este o schemă financiară idealizată prin anii 1920 de către Charles Ponzi în America. Pe scurt este schema care stă la baza jocurilor piramidale, tip CARITAS sau, mai grav, tip C.A.R. (casa de ajutor reciproc) sau, la scară mai mare şi industrială, stă la baza funcţionării băncilor şi a sistemelor de pensii. Banca, în momentul când nu mai are nici un client care să depună bani la ea, nu mai poate acorda împrumuturi deoarece nu mai are ce bani să acorde. SIstemul de pensii funcţionează la fel… Când nu mai este niciunul care să mai cotizeze la sistemul de pensii, care să plătească acum banii pe care trebuie să îi ia pensionarul (care la rândul său a băgat bani în sistemul de pensii atunci când era activ în câmpul muncii), când nu o să mai fie unul care să mai cotizeze…atunci o să cadă tot sistemul de pensii…
          Şi spun şi şantaj de circumstanţă deoarece nu poţi face mai nimic la scară mare fără să iei bani de la bancă. E un şantaj continuu şi de circumstanţă. Vrei să iei casă? Nu o să reuşeşti prin puterile tale să ţi-o cumperi cash (in mare parte aşa este). Vrei să îţi dezvolţi afacerea? Îţi trebuie bani, iar ceea ce ai tu pus deoparte poate îţi va ajunge – depinde în ce măsură vrei să te dezvolţi. Firma la care sunt eu angajat, deşi are un activ de vreo sută milioane euro… ca să deschidă o nouă linie de producţie a făcut un împrumut la bancă deoarece trebuie să îşi asigure şi lichidităţile pe termen mediu dar trebuie să şi dezvolte afacerea. Iar dacă investea banii în dezvoltarea afacerii era descoperită financiar pe termen scurt şi mediu, până când începe să devină profitabilă acea investiţie de dezvoltare.
          Cât despre ai mei…e mentalitatea comunistă înainte de toate. Au fost obişnuiţi aşa din vremea comunismului… Când eu mă disperam că nu am loc de munca taică-miu îmi zicea că mă demoralizez uşor, că în vremea lui el nu se demoraliza aşa…şi alte tâmpenii. Au fost învăţaţi aşa de sistem… să aibă tot dar fără să dea prea mult înapoi. Taică-miu nici acum nu concepe mâncarea fără carne, când nu aveau bani dar trebuie să îşi serbeze zilele de naştere se împrumutau de bani, iar pe noi ne vedeau drept produse economice în slujba lor, să-i susţinem şi la bătrâneţe.
          Mentalitatea greşită zace într-o singură frază: las’ că are cine să-mi dea o cană de apă la bătrâneţe. Greşit! Consideră că nu vei avea copii, că vei fi singur. Când au realizat asta, ălor mei le-a venit leşinul. Nu se aşteptau să fie refuzaţi atunci când mi-au cerut 3000 de euro „împrumut pe termen nelimitat”. Aşa cum nici eu nu m-am aşteptat să mă alunge din casă atunci când am refuzat să le mai cotizez tot salariul meu pentru plăcerile lor.
          Eu aşa procedez faţă de copilul meu. Îl ajut şi pe el dar în acelaşi timp îmi fac viitorul în aşa fel încât să nu am nevoie de el, să vină la mine de plăcere nu din datorie, nici măcar de ordin moral.
          Scuze pentru lungimea comentariului…

        • @BigBadSheep.

          Lucrurile sunt foarte complexe, nu sunt usor de explicat si nici usor de inteles. Ideile sunt simple: fa doar ce intelegi. Nu actiona daca nu intelegi doar pentru ca cei din jurul tau o fac, 90% din oameni sunt nefericiti, daca faci ca ei, vei ajunge ca ei. Intotdeauna lasa-ti o portita de iesire, de a putea sa o iei de la 0. Investeste in tine, in cunostintele tale, in placerile tale. Investeste in copii. Datoria ta este fata de copii. Datoria copiilor tai este fata de copiii lor. Datoria parintilor tai este fata de tine. Nu e invers. E mai bine sa gresesti si sa intelegi de ce ai gresit, decat sa gresesti si sa nu intelegi nimic. Traim o situatie fara precedent in intreaga lume, bula imobiliara a fost atat de mare si a lovit atat de puternic incat vom avea nevoie de o noua paradigma de dezvoltare. De data aceasta nu vom mai avea petrolul de partea noastra, asa cum a fost dupa marea recesiune din 29. Va trece, ne vom reveni, dar niciodata in aceasta viata nu vom mai avea preturi la apartamentele de 2 camere de 15-16 venituri medii anuale pe FAMILIE. Apartamentele comuniste, in sine, sunt construite pentru muncitori, sunt dormitoare, sa dormi, sa mergi la munca si sa te intorci sa dormi. Nu poti sa dai banii pe asa ceva si sa consideri ca faci o investitie. Au 30-40 de ani vechime, tevile n-au fost schimbate de la inceputuri, au instalatiile originale, cele din Aluminiu, sunt construite dupa normative invechite, sunt degradate si nu ai spatii de recreere in apropiere, sunt inghesuite si oricum o dai si o intorci nu VALOREAZA cat se cere. In 1999 puteai sa iei un apartament de 4 camere construit in ’86 cu 10.000 de dolari, si era un pret mare. In 2002 inca se cumparau apartamente cu 14-15.000 de euro.
          Ce a urmat e noaptea mintii. Acum toti ne-am obisnuit cu ideea: Un apartament VALOREAZA… e o conceptie gresita, un apartament comunist NU Valoreaza, avem o privire distorsionata in ceea ce priveste pretul caselor, o casa nu face mai mult de 2-3 venituri anuale ale unui om. Ce este peste, e clar supraevaluat si se cumpara doar pentru ca cel ce cumpara crede ca poate vinde tot cu atat.

        • Supraevaluate sunt şi aşa zisele cartiere rezidenţiale la 800euro mp.Aia e prostia mai mare decât să cumperi un apartent comunist.Ăla, apartamentul, de bine de rău a fost făcut cu ceva mai multă responsabilitate decât locuinţele actuale si de bine de rău a trecut prim cel puţin trei cutremure mai mari de 5.5 richter fără probleme.Însă la astea, deja după doi ani se despartea trotuarul de casă iar izolaţia externă era deja de refăcut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s