Ai întrebat Google, îţi răspund eu

8 luni, 50 de texte (dacă îl socotim şi pe ăsta), vreo 60 de oameni abonaţi, vreo 4 care îmi recomandă blogul. Cam ăsta a fost 2012 pentru blogul de faţă.

Google a fost destul de darnic cu mine, aducându-mi o treime din vizitatori. Printre cei care au căutat răspunsul la întrebări dureroase precum „cu 20 milioane per familie poti lua un credit de 600 milioane pentru o casa ?”, „daca nu mai pot plati creditul la banca poate sa mi ia casa si sa ma lase in pace?”, „cati bani pot obtine cu un salariu de 1000 ron”, „cum se face ca chiria e cat un salariu”, „mi-e frica sa fac credit pt casa”, „nu am pensie”, „sunt sclav al bancilor”, „nu ma mai simt in stare sa platesc ratele la banca” au fost şi destui care m-au amuzat copios.

Aveţi mai jos o selecţie a termenilor de căutare, plus o încercare de a le răspunde (asta dacă respectivii ajung din nou pe aici).

La mulţi ani şi un 2013 cât mai uşor, oriunde v-aţi afla !

google

trebuie să plătim la agenţii imobiliare dacă cerem sfaturi” – da, 10 lei sfatul legat de imobiliare. Cele legate de dragoste sunt mai scumpe.

cine plăteşte agentul imobiliar” – miloşii, maică, miloşii..

agent imobiliar trăiește numai din comision” – păi doar nu o să trăiască din dividente

siguranţe apartament” – de 16 amperi

ce mai ie nou cu imobiliarele” – toate ie la fel, stai liniştit

vecini dubioşi”  – avem, avem, şi noi îi iubim

am cumparat un apartament am platit comision” – bravo, cine spunea că nu mai sunt oameni darnici în România ?

dacă băiatul face împrumut la prima casă și are adresa părinților dacă nu plătește?” – îl urechesc părinţii şi îi taie alocaţia. După care trebuie să vină cu amândoi la bancă.

caricaturi năstase împuscat” – ei, asta nu, sadicule ! dar chiar, există ?

la programul prima casa primesti banii in mana?” – în mâna, în sacoşă, depinde cu ce vii. sacoşele cu sigla kaufland nu se mai acceptă.

câți ani trebuie sa ai pentru prima casă” – cât mai puţini, ca să nu ieşi la pensie cu tot cu rată

cum negociezi ca vanzator pretul unui apartament” – îi explici omului că de la anul se termină criza şi preţurile cresc. dar cel mai bine repeţi asta singur în faţa oglinzii de câteva ori

mai cresc preţurile la case în 2012” – mai ?! mai ? care mai ? poate iunie, iulie, dar mai, nu prea cred.

imobiliarele după prima casă” – nu există, am întrebat la bancă. Bată-te peste gură !

împrumut semnat de mână valid sau nu” – depinde cât de „convingător” e cel care te-a împrumutat

preturile pentru apartamente in romania sunt nesimtite” – bine că eşti tu dăştept

scade populatia scade cererea imobiliare” – explică-le tu asta vânzătorilor !

bani pierduţi la agenţia imobiliară” – şi nu i-au găsit agenţii ?!

cel mai bun preţ 398 euro/mp” – ei, mai lasă şi tu un pic, n-o fi moarte de om dacă e 400/mp

câte case are năstase” – curioasă mică ce eşti tu ! oricum nu îi folosesc acolo unde stă acum.

dacă nu am apelat la agenţie de ce sunt obligată să plătesc comision„- Hai nu fi nesimţită ! De mere !

cum se pedepseşte o publicitate mincinoasă a unui imobil făcut de o agenţie imobiliară” – sunt obligaţi să citească în public un text la prima vedere. Între noi fie vorba, ar merita mai degrabă un semn în frunte precum cel din Inglorious Basterds, numai că în cazul ăsta ar fi mai potrivit un „J” de la jigodie.

care-i adevăratul motiv al scăderii preturilor la case” – erau geloşi parizienii, cică le făceam concurenţă

cum sa scriu o cerere sa ma scada la chirie” – duios şi lacrimogen

cat costa laptele si casul de vaci in piata” – mai scump decât cel de la magazine

banii din banca cum pot lua” – cu forţa sau de bunăvoie ?

cum sa pacalesti agentia imobiliara chiar daca ai semnat” – ascunzi banii în buzunar, mâinile la spate şi îi pui să ghicească în care mână ţii comisionul.

dupa ce semnez contractul de vanzare cumparare a unui apartament prin prima casa ce trebuie sa mai duc la banca” – o cafea, o ciocolată, o atenţie, drept mulţumire.

cati caini de companie pot fi detinuti intr-un apartament” – să căutăm pe siteul Guinness Book

pretul apartamentelor va” – cu siguranţă va

prima casa bine sau rau” – şi-şi: bine pentru bănci, rău pentru tine

niciodata 2 nigheri nu exista in totdeauna is 3” – niggeri !? hingheri ?!

culmea cardului de cumparaturi” –  e că trebuie să dai banii înapoi

nu mai platesc credit prima casa” – nu-i bai, garantează statul pentru tine

ai voie sa-ti renovezi apartamentul luat prin prima casa” – nu ai voie, maică, se supără banca

prima casa 2012 prostie” – pe scurt, da

cel mai mare comision luat de o agentie imobiliara” – mi se pare mie sau cineva vrea să îşi schimbe cariera ?

pentru ce platim comisionul agentului imobiliar” – cercetătorii britanici încă investighează. te ţinem la curent dacă se ajunge la o concluzie.

adresele de oameni care au nevoie de împrumut în românia septembrie 2012” – tânăr cămătar, manierat, înţelegător, abilităţi de comunicare, caut clienţi

vand branza de oaie 09 2012 timis”  – 100% oaie ? şi cât e kilul ?

da banca bani pentru prima casa” – dă bancă, că e bună la suflet şi se gândește la bieţii oameni care nu au unde locui

pot lua bani cu prima casa daca n am salar” – desigur, dar iei mai puţini bani

isi vor recupera romini bani de la caritas” – îhîm…

cat costa vizionarea la o agentie imobiliara” – 2 lei pe kilometru, dar e mai scump seara

sa cumpar multe apartamente” – ..şi o maşină şmecheră să moară toţi duşmanii

ultimul tren prima casa”  –  a plecat, dar pentru că mai erau doritori, s-a mai băgat unul

cum recuperez banii pierduti la fni” – la fel ca la caritas: completezi frumos o cerere şi o pui sub pernă

preturi la imobiliare inainte de marea scadere de 50%” – nu ştiu, n-am fost bun la mate şi am uitat înmulţirea cu 2

smecherii cu case luate prin prima casa” – se fac, se fac

dai bani la banca si primesti banii dublu caritas” – triplu, chiar, dar trebuie să insişti

pretul locuintelor l-ar putea depasi pe cel din 2008” – iar Chuck Norris s-a născut într-o cabană construită cu mâna lui

ce faci cand stai cu chirie” – dormi, mănânci, citeşti, faci sport. Numai că aşa, mai trist, mai fără chef.

povestiri despre oameni cu amprumuturi bancare” – de obicei îs cu final nefericit

avansul poate ramane la agentul imobiliar” – chiar e recomandat, doar e de încredere omul, ce-ţi faci probleme ?

cat este dublul salariului minim pe economie” – am zis mai sus ca nu ştiu înmulţirea cu 2

se mai dau case pe 30 de ani” – se dau, se dau..

daca nu cumpar apartament cu agentia, mai platesc comisionul?” – da, după regula „cea mai apropiată agenţie imobiliară”. Intri, îţi ceri scuze, aştepţi să termine domnul agent Solitare-ul, scoţi banii, zici săru-mâna şi pleci repede.

banca serioasa prima casa” – toate sunt serioase. Încearcă să spui bancul ăsta într-o bancă şi ai să vezi ce puţini funcţionari râd.

prima casa, tu pui, statul 30% si cumperi casa” – al naibii darnic statul ăsta ! vreau şi eu cu 30% !

cum sa imi educ taria de caracter” – faci o rată în valută şi te uiţi din oră în oră la cursul BNR

preturi aberante nimeni nu cumpara” – ei aş, orice preţ aberant are în spate un client aberant care abia aşteaptă să cumpere

ce poate face agentul imobiliar pentru mine” – cumpărăturile şi menajul. În cazul cumpărăturilor se recomandă a se da suma exactă.

daca am vazut un apartamnt cu o agentie si nu am semnat nimic pot cumpara fara agentie” – legal poţi, dar iese cu bocete

nume de bresle cu demoni„- cred că aţi greşit etajul

ce inseamna fonduri putine prima casa” – înseamnă că trebuie să te grăbeşti la bancă, omule !

„tertipuri agenti imobiliari” – „am mai fost azi cu 3 clienţi”, „e foarte bun, preţul , credeţi-mă”. Mai sunt şi altele, dar le repetă.

cum sa cumperi apartament daca nu ai bani” – vă ajută doamna de la casierie

exista agenti imobiliari” – din păcate, da.

„locuinta omul din preistorie” – ehe, acolo să vezi prima casă !

ce rata as plati pe luna daca as lua o mobila un pat” – mică, dom’le !

daca viitorul sot are un apartament” – te-ai scos, norocoaso !

ceausescu stai calm” – spui tu acum, dar să te fi văzut dacă aveai curaj să-i spui aşa ceva acu vreo 25 de ani. Pacepa, îi explici tu ?

daca viitorul sot are un apartament prin credit” – păi ce n-ai zis aşa, dragă ? se schimbă treaba

care este motivul scaderii chiriilor ca urmare a crizei economice” – sau care e motivul febrei ca urmare a gripei

daca faci rata la iphone 4 cat este rata?” – cam cât aia cu mobila, de mai sus. Dar e mai cool să ai rată la telefon

cate luni trebuie sa ai salariul marit sa poti accesa prima casa” – până „îi faci” pe cei de la bancă

cum se da comisionul la agentii imobiliari” – ca la medic, subtil !

sa reusesti in viata inseamna sa castigi multi bani” – Gigi, tu eşti, tată ?

totul despre agentul imobiliar” – totul-totul ?

siteuri unde nu au acces agentiile imobiliare” – şi basme cu Moş Crăciun

apartamente cum ar veni sa stai cu chirie da le cumperi pe luna” – sau pe Marte, cum ar veni

fata cumparam” – fata nu vindeam aici, bulibaşă !

cati bani iti poti lua pentru un film” – depinde ce fel de film vrei să faci, dacă înţelegi ce vreau să spun. De fapt nu, că alea nu sunt plătite prea bine

atunci cand o duci bine sunt cu tine” – profitoareo !

ce intrebari trebuie sa-i pui agentului daca esti client si vrei sa cumperi o casa” – elementare: ce şcoală a făcut, ce studii îl califică pentru meseria asta, ce înseamnă dubla reprezentare, blind advertising, din-astea

sa traiesti e bine dar sa stii cum sa traiesti” –  filozof face mama din tine !

ce se intimpla cu pateul care sta la caldura” – se frăgezeşte

fete sugubete tumblr” – fete cu rate sau fără ?

prima casa nu este rentabila pentru banci” – exact, dar le e ruşine să le zică clienţilor şi merg mai departe cu programul

var prima casa 2012” – e o idee buna de afaceri.

am semnat foaie cu agentia imobiliara ca nu vorbesc cu proprietarul” –  deci te duci la vizionare, dar dacă te întreabă ceva omul, te faci că nu auzi sau arăţi spre agent (fără să te uiţi în ochii lui), carevasăzică să îl întrebe pe el, nu pe tine. Iar dacă ai cumpărat apartamentul, abia după 5 ani ai voie să-l saluţi, dacă vă întâlniţi pe stradă şi nu ai avut timp să traversezi la timp ca să îl eviţi.

cel mai tare enunt al unui anunt imobiliar” – apartament ultra central, ultra utilat, vecini selecţi, taxi la scară. Nu vând, doar mă laud.

cand pot romanii” – mai pe seară, dar nu neapărat, au fost cazuri şi ziua.

sunt pensionara pensie cap 470 ron si pensie boala 300 ron pot lua un imprumut am 83 ani” – mamaie, stai calmă, ce-ţi mai trebuie ?

cine este basmeimobiliare” – ghici !

Buy to rent

Printre sarmale, droburi şi cozonaci, parcă ar merge şi un pic de imobiliare.

Acum vreo săptămână, un prieten ce mă aude vorbind destul de des despre subiectul mai sus menţionat, mă întreabă următoarele:

Eu am să mă însor la anu’. Am apartament de la părinţi, dar mă gândeam să fac o rată – să cumpăr altul – şi să îl dau la închiriat. Cu banii luaţi pe chirie plătesc rata, iar după ce termin creditul fie îl vând, fie iau bani lunar din chirie pe care îi pot cheltui după bunul plac. Ce părere ai, e o idee bună ?

buy to rent

Asta e genul de întrebare la care eu nu am decât un răspuns: Tu unde ai fost în ultimii ani, omule, pe partea întunecată a lunii ?! Dar ăsta nu e argument civilizat şi e normal că trebuie făcut un calcul. Mai ales că se mai găsesc şi prin presă adormiţi care să bată câmpii despre subiectul de faţă.

„Buy to rent” denumeşte acţiunea de a cumpăra un imobil şi a-l da spre închiriere. Tot prin presă am mai citit despre unii care s-au ocupat cu treburi de genul ăsta dar au luat-o în drob de buni învestitori ce erau. Pentru a fi cu adevărat profitabilă, o asemenea afacere trebuie să îndeplinească cel puţin una din următoarele condiţii:

  • proprietarul să deţină mai mult de o locuinţă pentru închiriere.
  • imobilele oferite pentru închiriere să fie cumpărate cu banii jos (fără credit).
  • imobilele să fie cumpărate la un preţ redus sau într-o perioadă în care sunt semne clare că preţurile vor creşte în viitor. De exemplu, cine a cumpărat un apartament în anul 2000 la preţul de 10.000€ şi-a recuperat banii prin chirie mult mai repede decât cel ce a cumpărat în 2005.

Dar să-i facem pe plac prietenului şi să realizăm un calcul rapid: cumpărăm un apartament de 2 camere în Bucureşti, la un preţ considerat mai mic decât preţul pieţei, adică 40.000€. 2000€ sunt necesari pentru avansul Primei Case, iar restul de 38.000€ înseamnă o rată de vreo 200€, vreme de 30 de ani.

În mod normal, ar fi şi alte cheltuieli de adăugat, odată ce apartamentul e cumpărat şi se doreşte a se închiria. Dar pentru a reduce cheltuielile, îl lăsăm nemobilat şi neutilat. În Bucureşti, se pot găsi clienţi care să dorească să închirieze cu 200€, deci în principiu investiţia e sigură.

Prin urmare, unde e buba ? Ar fi mici detalii ce trebuiesc luate în calcul:

  1. apartamentul nu va fi ocupat tot timpul. În cel mai bun caz, chiriaşii se vor schimba o dată la 2 ani. Dar chiar şi în cazul acesta, apartamentul nu va fi ocupat o luna-două, timp în care proprietarul va trebui să scoată din buzunar banii de rată.
  2. dacă luăm de bun scenariul în care proprietarul nu investeşte nici un ban în curăţenie, mobilă sau utilat, clienţii vor fi chiar şi mai greu de găsit.
  3. dacă proprietarul va dori să facă treaba ca la carte, va trebui să investească minim 5000€ (cel mai probabil măcar 7500€) în amenajarea apartamentului, mobilarea şi utilarea lui. Evident, va putea creşte preţul chiriei cu 50-100€ şi investiţia suplimentară se va amortiza în maxim 10 ani, dar va întâmpina oricum problema de la pct. 1. Dar mai important, va trebui să dispună de cei 5000-7500€. Dacă adaugăm şi cei 2000 necesari pentru avansul achiziţiei locuinţei, ajungem la suma de aproape 10.000€. Evident, în dulcele stil românesc, se poate face un credit de nevoi personale pentru aceşti bani, dar o asemenea decizie va atârna greu în balanţă investiţiei noastre.
  4. în cazul în care alege situaţia descrisă la pct. 3, investitorul va trebui să îşi asume pierderi datorate uzurii apartamentului (mobil se uzează în timp, apar reparaţii ce trebuiesc plătite de către proprietar). În principiu, cel puţin chiria pe o jumătate de lună va trebui rezervată în fiecare an pentru eventuale reparaţii.
  5. nivelul chiriilor: dacă chiriile pot să scadă, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre rata pe care proprietarul trebuie să o plătească în fiecare lună.

Prin urmare, rămâne cum am stabilit: s-o lăsăm mai moale cu investiţiile imobiliare.

Cheagul

O vorbă din bătrâni spune să nu cheltui banii pe care nu îi ai. Adică să nu cumperi pe credit.

Dacă regula de mai sus poate fi încălcată, există o altă noţiune cu care sunt 100% de acord: aceea de a prinde cheag. Nu cheagul folosit pentru a face orice brânză de pe lumea asta, ci cel ce se referă la finanţe. Tot bătrânii spun că fără cheag nu faci mare brânză. Din nou, e valabil şi în cazul banilor: dacă nu ştii să strângi o parte din bani pentru cheltuielile viitoare, cu siguranţă nu e vei duce foarte bine pe credit. Exemple avem cu duiumul.

Există un soi de magie când vine vorba de cheagul folosit în lactaţie: e sâmburele, sămânţa care ajută la coagulare. La fel ca şi maiaua sau drojdia, e scânteia care aprinde focul.

În finanţele personale, cheagul se referă la primii bani economisiţi, cei ce te motivează să devii mai responsabil, să nu-i risipeşti aiurea.  Cei cu care începi mai târziu o casă, un rost, o afacere.

porc

Astăzi, cei mai mulţi dintre cei ce intră în câmpul muncii şi ajung să trăiască pe banii lor au de ales între 2 posibilităţi: prima, deprinderea obiceiului de a economisi şi a doua, cea de a începe să cheltuie sau chiar să se îndatoreze pentru a-şi cumpăra ultimul telefon apărut, o maşină, un apartament supraevaluat etc. A doua variantă e aproape de fiecare dată aleasă.

De cele mai multe ori cei cu care discut despre modul ce a-ţi cheltui banii înţeleg taman pe dos: că îi sfătuiesc să nu-şi cumpere smartphone-uri, maşini sau apartamente. Nici vorbă de aşa ceva:

Momentul e singura problemă. Aproape oricine recunoaşte că e mult mai uşor să treci peste problema preţului când cumperi cu bani împrumutaţi. Părerea mea e mai degrabă că poţi supravieţui foarte bine fără smartphone, maşină sau apartament proprietate personală. Şi că dacă le vrei cu adevărat, ar trebui să ţi le cumperi când ai prins un pic de cheag, şi nu înainte. Dar poate că sunt eu învechit. Până la urmă, orice ar fi, ne descurcăm noi cumva şi cu ratele, nu ?

Legea falimentului personal în România

Se vorbeşte de ceva vreme despre o posibilă adoptare a legii falimentului personal şi în România. În principiu, aşa cum o firmă ce ajunge în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile este declarată falimentară, o persoană fizică ar putea fi considerată în faliment dacă datoriile acumulate nu mai pot fi returnate. Ai un credit imobiliar pe care nu îl mai poţi plăti pentru că nu mai câștigi la fel de mult ca în momentul în care ai luat creditul ? Banca îţi va lua ce ai pe numele tău (locuinţă, autovehicul, electronice) şi va considera afacerea încheiată. Există totuşi proceduri specifice, lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât par.

Legea funcţionează în SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Polonia. De fapt, singurele ţări din UE ce riscă să rămână fără o astfel de lege sunt Bulgaria şi România.

faliment

Unde ne aflăm acum ?

Până şi Mugur Isărescu recunoaşte, mai voalat, ce-i drept, că băncile comerciale şi-au făcut de cap în România ultimilor 10 ani: comisioane ce nu există pentru clienţii din ţară mamă, comisioane mai mari decât cele pentru clienţii din ţara mamă, comisioane uneori abuzive, ne-transparența în modalitatea de calcul a dobânzilor pentru credite, politici ne-ortodoxe de vânzare a produselor bancare, dobânzi mai mari decât cele practicate prin alte state (deh, România e ţară cu risc ridicat), mai nou chiar şi cazuri de fraude bancare.

Între noi fie vorba, chiar dacă de mâine nici un nou client nu ar mai călca pragul băncilor iar vechii clienţi şi-ar plăti cuminţi ratele, băncile de pe la noi ar mai putea trăi bine-merci încă vreo 20 de ani, dacă şi-ar mai ajusta un pic numărul angajaţilor. Dacă punem toate astea cap la cap, trebuie să recunoaştem că băncile şi-o cam merită şi că lucrurile nu ar sta atât de rău pe cât ar vrea ele să se creadă. A, nu mai aveţi creşteri ale cifrei de afaceri ? Păi nici o afacere nu poate creşte la infinit.

De ce ar fi potrivită legea falimentului personal în România ?

Nu poţi veni într-o ţară a cărei populaţie nu are pic de educaţie financiară pentru ca apoi să te plângi că ai credite neperformante şi implicit pierderi. Orice instituţie financiar-bancară de pe lumea asta are o politică de managementul riscului. Băncile ştiau foarte bine în ce se bagă, degeaba se văicăresc acum. Adoptarea legii falimentului personal le-ar aduce în mod evident pierderi, dar sunt pierderi pe care ar fi trebuit să le ia în calcul.

Să luăm de exemplu cazul creditelor imobiliare: dacă clienţii ce nu îşi mai pot plăti ratele lasă băncii locuinţa, acesta o va putea revinde totuși la preţurile actuale, deci şi-ar acoperi o parte din pierderi. Dacă mai pui la socoteală şi faptul că foştii clienţi au plătit câțiva ani de rate, pierderile băncii scad şi mai mult.

Cât priveşte populația, dacă nu au fost protejaţi la timp prin politicile BNR care să pună un pic de ordine pe piaţă bancară, acum ar fi un moment numai bun să fie sprijiniţi. Iar o asemenea lege ar fi tocmai instrumentul potrivit pentru a îndrepta greşelile trecutului.

De ce nu ar fi potrivită legea falimentului personal în România ?

Cei ce au fost ţepuiţi până în 2008 (dobânzi cretine, credite în valută) iar acum nu îşi mai pot permite ratele au o scuză bună şi ar merita o asemenea lege (deşi îşi au partea lor de vină, vorbim totuşi de adulţi ce nu au avut niciodată timp să citească un contract cap-coadă înainte de a-l semna). Problema e că ar beneficia de lege şi cei ce se încăpăţânează să nu înveţe din greşelile celorlalţi şi încă se aruncă la credite, oricum şi oricând. Aceştia din urmă chiar nu merită falimentul. De ce ?

Pentru că deşi băncile sunt societăţi comerciale ce ar trebui să îşi asume pierderile de pe urma eventualelor falimente personale, nu o vor face în totalitate: îşi vor scoate pârleala tot de pe urma clienţilor responsabili, cei fără credite sau cu depozite în loc de credite, sau cei care cel mult îşi primesc salariile pe un card de debit. Băncile vor scădea probabil dobânzile la depozite, le vor creşte pe cele pentru credite şi vor mai creşte comisioanele de administrare. De ce ar trebui să plătească clienţii de bună credinţă oalele sparte de alţii ? Mai mult, există destui ce aşteaptă de mult scăderea preţurilor locuinţelor. Cine sunt cei ce au menţinut preţurile sus ? Tocmai cei ce îşi doresc acum să fie salvaţi de legea falimentului personal, cei ce erau dispuşi să plătească oricât de mult pentru o locuinţă. Un pic ironic, nu credeţi ?

E adevărat că există şi reversul medaliei (pentru cei ce au aşteptat scăderile de preţ): dacă băncile aruncă pe piaţă un număr mare de apartamente cu care s-au ales de pe urma falimentelor personale, în mod evident preţurile vor fi forţate să scadă, din moment ce oferta de locuinţe a crescut brusc.

Vom vedea totuşi o asemenea lege în România ?

Tind să cred că nu. Se ştie că acordul semnat de statul român cu FMI stipulează condiţia ca o asemenea lege să nu fie promulgată. Iar politicienii ce aşteaptă azi să fie votaţi nu prea au arătat că ar munci vreodată în interesul alegătorilor, dimpotrivă. Să-și schimbe ei năravul, măcar acum, în ceasul al 12-lea ? Greu de crezut.

Investim în imobiliare ?

În America, până prin 2006 erau la mare modă micile investițiile imobiliare. Ţin minte cum urmăream o emisiune pe Discovery în care un individ cumpăra o casă, cheltuia 50.000$ cu renovarea şi o vindea apoi cu 75.000, poate chiar 100.000$ în plus. Părea o afacere bună, trebuie să recunosc. Pe atunci nu realizam că cei ce promovau genul acesta de activităţi încercau de fapt să alimenteze jocul piramidal şi să atragă noi clienţi.

cum sa devii bogat din imobiliare

Moda a prins şi pe la noi. Au fost destui români care au cumpărat câte un apartament şi l-au vândut apoi cu profit, culmea, fără să mai fie nevoie de renovări, bula imobiliară lucrând în locul lor.

Nu vreau să fiu înţeles greşit: dacă ai câștigat (prin muncă sau la Loto) 100.000€, nu e nimic în neregulă cu a cumpăra un apartament cu un sfert din bani. E doar o metodă de a-ţi conserva valoarea lor, cu condiţia să cumperi într-o perioadă în care preţurile să nu fie în scădere (cum sunt acum). La fel ca şi banii, care sunt supuşi inflaţiei, un imobil suferă de scăderea valorii, dar pe termen lung îşi poate păstra valoarea destul de bine (poate mai bine decât banii). De exemplu, cine avea bani de un apartament la începutul anilor ’90 şi alegea să îi depună într-un depozit s-ar fi ales azi, din cauza inflaţiei şi denominării, cu toată dobânda cumulată, cu vreo 20 de lei. Apartamentul însă şi-ar fi conservat destul de bine valoarea, în contextul inflaţiei galopante din anii ’90.

Mă refer însă aici la simpla idee de a spera să faci profit prin cumpărarea şi vânzarea ulterioară a unui imobil.

Speculanţi vor exista întotdeauna, nu putem schimba natura umană. Până la urmă cu toţii dorim să câștigam cât mai mult cu cât mai puţin efort, nu ? Dar ce produce până la urmă un imobil ? Dacă alegi să investeşti într-o afacere, fie că e o gogoşărie sau o firmă cu profil IT, creezi locuri de muncă (gogoşăria), poate chiar şi inovaţie (firma IT). Dar ce valoare produci cumpărând şi vânzând un apartament, în loc să pui cu adevărat banii la treabă ? Economia unui stat cu siguranţă nu creşte cu asemenea mişcări.

Ce-ar fi ca pe viitor să ne luăm gândul de la imobiliare ca şi investiţie şi să învăţăm să privim o casă sau un apartament doar ca pe un cămin ? Pentru că jocul de-a investiţiile imobiliare nu s-a încheiat prea fericit în România. Ne-a împărţit în două tabere: cea a vânzătorilor ce nu au înţeles regulile jocului şi încearcă să vândă la preţurile de dinaintea spargerii bulei imobiliare şi cea a cumpărătorilor ce aşteaptă încă aşezarea preţurilor.

Într-un final, nimeni nu va avea de câştigat: vânzătorii vor pierde bani, cumpărătorii vor pierde timp. Va fi remiză, ca în şah.

Revin bugetarii pe piaţa imobiliarelor ?

blat in imobiliare

Moise Guran vorbeşte despre reîntregirea salariilor bugetarilor, despre importanţa pe care o au cei ce lucrează la stat şi despre numărul angajaţilor plătiţi din banii statului. Cum tot el spunea nu demult că în 2012 „Deja nu se mai pune problema prețurilor prea mari pe care le au aceste apartamente”, trebuie să mă întreb, îngrijorat: nu cumva or creşte iar preţurile caselor, acum că bugetarii vor câştiga mai mult ? Nu îl citez pentru că i-aş fi fan, dimpotrivă, îl consider un fin manipulator, dar am observat că emisiunea sa are priză la public.

În 2010, politicienii noştri aveau de ales între 2 soluţii: tăierea salariilor bugetarilor sau menţinerea lor la aceleaşi cifre, dar reducerea lor (şi nu numai ale lor, ci şi ale privaţilor) prin intermediul inflaţiei. S-a ales prima soluţie, mai cinstită atât pentru bugetari, cât şi pentru privaţi.

Ce a urmat, ştim cu toţii: proteste, tânguiri. Din moment ce statul român s-a împrumutat şi încă se împrumută pentru a plăti salariile angajaţilor la stat şi pensiile, e destul de evident însă că tăierile erau justificate: nu mai ave(a)m bani. Că se puteau reduce alte cheltuieli inutile, e la fel de evident. Acum însă se apelează la cea de-a doua metodă, mult mai perversă decât prima: oamenii vor primi aceiaşi bani ca acum 2 ani, dar banii nu vor mai valora la fel de mult.

Când eram mic copil mă întrebam uneori: „Dacă lumea e săracă şi nu are bani, de ce nu se tipăresc mai mulţi bani care să se dea săracilor ?”. La vremea respectivă cuvântul „inflaţie” nu-mi spunea mare lucru. Problema e că cei ce se vor folosi astăzi de ea par să gândească la fel, deşi au mai mult de 8 ani şi ar trebui să ştie că pe termen lung inflaţia nu aduce niciodată nimic bun. Printre altele, topeşte economiile celor ce deţin lei.

Să nu uităm că bugetarii au fost multă vreme viţica bună a muls a băncilor: parcă mai ieri făceau parte din categoria cea mai dorită tocmai datorită stabilităţii financiare pe care o reprezentau. Erai bugetar, te calificai instant pentru un credit. Lucrai în mediul privat, aveai un pic de muncă.

Prin urmare, vor face coadă la credite bugetarii ? Greu de crezut, din moment ce marea majoritate a lor sunt deja îndatoraţi. În cel mai bun caz poate vor reuşi, în primă fază, să îşi plătească mai uşor ratele pe care le au. Criza însă nu e nici pe departe încheiată iar statul român are totuşi de returnat banii împrumutaţi.