Legea falimentului personal în România

Se vorbeşte de ceva vreme despre o posibilă adoptare a legii falimentului personal şi în România. În principiu, aşa cum o firmă ce ajunge în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile este declarată falimentară, o persoană fizică ar putea fi considerată în faliment dacă datoriile acumulate nu mai pot fi returnate. Ai un credit imobiliar pe care nu îl mai poţi plăti pentru că nu mai câștigi la fel de mult ca în momentul în care ai luat creditul ? Banca îţi va lua ce ai pe numele tău (locuinţă, autovehicul, electronice) şi va considera afacerea încheiată. Există totuşi proceduri specifice, lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât par.

Legea funcţionează în SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Polonia. De fapt, singurele ţări din UE ce riscă să rămână fără o astfel de lege sunt Bulgaria şi România.

faliment

Unde ne aflăm acum ?

Până şi Mugur Isărescu recunoaşte, mai voalat, ce-i drept, că băncile comerciale şi-au făcut de cap în România ultimilor 10 ani: comisioane ce nu există pentru clienţii din ţară mamă, comisioane mai mari decât cele pentru clienţii din ţara mamă, comisioane uneori abuzive, ne-transparența în modalitatea de calcul a dobânzilor pentru credite, politici ne-ortodoxe de vânzare a produselor bancare, dobânzi mai mari decât cele practicate prin alte state (deh, România e ţară cu risc ridicat), mai nou chiar şi cazuri de fraude bancare.

Între noi fie vorba, chiar dacă de mâine nici un nou client nu ar mai călca pragul băncilor iar vechii clienţi şi-ar plăti cuminţi ratele, băncile de pe la noi ar mai putea trăi bine-merci încă vreo 20 de ani, dacă şi-ar mai ajusta un pic numărul angajaţilor. Dacă punem toate astea cap la cap, trebuie să recunoaştem că băncile şi-o cam merită şi că lucrurile nu ar sta atât de rău pe cât ar vrea ele să se creadă. A, nu mai aveţi creşteri ale cifrei de afaceri ? Păi nici o afacere nu poate creşte la infinit.

De ce ar fi potrivită legea falimentului personal în România ?

Nu poţi veni într-o ţară a cărei populaţie nu are pic de educaţie financiară pentru ca apoi să te plângi că ai credite neperformante şi implicit pierderi. Orice instituţie financiar-bancară de pe lumea asta are o politică de managementul riscului. Băncile ştiau foarte bine în ce se bagă, degeaba se văicăresc acum. Adoptarea legii falimentului personal le-ar aduce în mod evident pierderi, dar sunt pierderi pe care ar fi trebuit să le ia în calcul.

Să luăm de exemplu cazul creditelor imobiliare: dacă clienţii ce nu îşi mai pot plăti ratele lasă băncii locuinţa, acesta o va putea revinde totuși la preţurile actuale, deci şi-ar acoperi o parte din pierderi. Dacă mai pui la socoteală şi faptul că foştii clienţi au plătit câțiva ani de rate, pierderile băncii scad şi mai mult.

Cât priveşte populația, dacă nu au fost protejaţi la timp prin politicile BNR care să pună un pic de ordine pe piaţă bancară, acum ar fi un moment numai bun să fie sprijiniţi. Iar o asemenea lege ar fi tocmai instrumentul potrivit pentru a îndrepta greşelile trecutului.

De ce nu ar fi potrivită legea falimentului personal în România ?

Cei ce au fost ţepuiţi până în 2008 (dobânzi cretine, credite în valută) iar acum nu îşi mai pot permite ratele au o scuză bună şi ar merita o asemenea lege (deşi îşi au partea lor de vină, vorbim totuşi de adulţi ce nu au avut niciodată timp să citească un contract cap-coadă înainte de a-l semna). Problema e că ar beneficia de lege şi cei ce se încăpăţânează să nu înveţe din greşelile celorlalţi şi încă se aruncă la credite, oricum şi oricând. Aceştia din urmă chiar nu merită falimentul. De ce ?

Pentru că deşi băncile sunt societăţi comerciale ce ar trebui să îşi asume pierderile de pe urma eventualelor falimente personale, nu o vor face în totalitate: îşi vor scoate pârleala tot de pe urma clienţilor responsabili, cei fără credite sau cu depozite în loc de credite, sau cei care cel mult îşi primesc salariile pe un card de debit. Băncile vor scădea probabil dobânzile la depozite, le vor creşte pe cele pentru credite şi vor mai creşte comisioanele de administrare. De ce ar trebui să plătească clienţii de bună credinţă oalele sparte de alţii ? Mai mult, există destui ce aşteaptă de mult scăderea preţurilor locuinţelor. Cine sunt cei ce au menţinut preţurile sus ? Tocmai cei ce îşi doresc acum să fie salvaţi de legea falimentului personal, cei ce erau dispuşi să plătească oricât de mult pentru o locuinţă. Un pic ironic, nu credeţi ?

E adevărat că există şi reversul medaliei (pentru cei ce au aşteptat scăderile de preţ): dacă băncile aruncă pe piaţă un număr mare de apartamente cu care s-au ales de pe urma falimentelor personale, în mod evident preţurile vor fi forţate să scadă, din moment ce oferta de locuinţe a crescut brusc.

Vom vedea totuşi o asemenea lege în România ?

Tind să cred că nu. Se ştie că acordul semnat de statul român cu FMI stipulează condiţia ca o asemenea lege să nu fie promulgată. Iar politicienii ce aşteaptă azi să fie votaţi nu prea au arătat că ar munci vreodată în interesul alegătorilor, dimpotrivă. Să-și schimbe ei năravul, măcar acum, în ceasul al 12-lea ? Greu de crezut.

Anunțuri

5 răspunsuri la „Legea falimentului personal în România

  1. „…deşi îşi au partea lor de vină, vorbim totuşi de adulţi ce nu au avut niciodată timp să citească un contract cap-coadă înainte de a-l semna” – cam greu să înţelegi tu, persoană fizică cu puţine cunoştinţe financiare sau chiar deloc, ceea ce scrie într-un contract. Şi oricum cea mai importantă chestie e că de multe ori se modifică contractele unilateral, banca făcându-şi jocurile prin acel paragraf ” acest contract poate fi modificat ulterior şi unilateral, după înştiinţarea prealabilă a ambelor părţi”.
    „…de pe urma falimentelor personale, în mod evident preţurile vor fi forţate să scadă, din moment ce oferta de locuinţe a crescut brusc.” – şi e un lucru rău?! Preţurile vor ajunge la a reflecta valoarea adevărată a imobilului, ceea ce ar avantaja pe mulţi, mai ales pe cei care au destui bani să-şi cumpere un imobil, dar în condiţii normale nu ar fi putut să o facă fără credit.
    „… Se ştie că acordul semnat de statul român cu FMI stipulează condiţia ca o asemenea lege să nu fie promulgată” – să fie aşa oare? Nu ştiu nimic în acest sens dar totuşi mi se pare absurd ca un creditor să ceară o lege prin care el pierde bani. Legea falimentului personal ar face băncile să fie mai precaute în acordarea creditelor, făcând o analiză mai aprofundată a „randamentului” financiar al celui care cere credit. Prin urmare mai puţine credite neperformante, mai puţini bani pierduţi, bula imobiliară evitată, criză economică mai puţin gravă…Nu cred că FMI zice – vă ordonăm să ardeţi banii de pomană. Mai degrabă ar fi din partea politicienilor noştri chestia asta. Iar dacă într-adevăr ar fi aşa, poate ar fi momentul să nu respectăm ceea ce zice FMI-ul.
    Sărbători cu bine!

    • daca „tu, persoana fizica-cu putine cunostinte financiare” nu intelegi ce scrie intr-un contract, de ce-l semnezi? e usor sa te bati cu pumnii in piept cand e la placinte, mai naspa e la razboi (cand vezi ca nu mai poti).
      da, bancile si-au batut joc de fraieri si naivi…si (exceptad cazurile in litigiu sau deja castigate in defavoarea bancilor) au avut cadru legal. deci au facut-o LEGAL.
      iar acordul cu FMI prevede intr-adevar neadoptarea legii falimentului personal.
      in concluzie, aia care s-au ars, ar face bine sa nu mai viseze la amnistii de vre-un fel sau altul, ci sa plateasca acolo pana nu mai pot. poate asa n-or s-o mai comita inca o data, ca n-or sa mai aiba timp fizic dupa ce termina de platit. ca sa invete ceva…never ever…romanul le stie pe toate, de la fotbal la economie, de la politica la tamplarie.

      • Oricum nu au ce să le facă decât să îi scoată afară din casă. Tot un fel de faliment. Iar că statul garantează pentru Prima Casă… statul acum e în faliment. Deci abia acum şi băncile o să vadă că era bine să se fi adoptat acea lege a falimentului personal până să o fi cerut FMI să nu fie adoptată. Dar ca la noi la nimeni!

        • Ii scoate din case, dar nu au scapat de datorii ! Sa zicem ca ei au cumparat cu 60.000 €. Sunt scosi din casa, casa e vanduta acum cu 30.000, iar ei mai sunt inca datori cu 30.000 ! (plus dobanda). Daca legea ar fi insa adoptata, banca ar fi nevoita sa se multumeasca cu cei 30mii de dupa vanzare.

    • Pai daca nu au inteles ce scria, de ce au mai semnat ? Tocmai acest lucru ar fi trebuit sa fie un semnal de alarma pentru ei. Sau daca nu intelegeau, sa fi platit 100-200 euro un jurist care sa le explice punctele slabe ale contractului. Bancile nu ofereau insa contractele pentru lectura si asta ar fi trebuit sa fi fost iarasi un semnal ca vor fi trasi in piept.

      M-am exprimat ambiguu, am corectat textul: faptul ca preturile ar scadea ar fi un lucru bun pentru cei ce ar plati oalele sparte.

      Acordul cu FMI: nu stiu daca presa are acces la actele ce au fost semnate, dar tot presa a relatat acest fapt: nu stiu daca e pe hartie sau e doar la stadiul de lobby, dar se stie ca FMI nu doreste legea asta in romania. De ce e profitabil pt FMI ca legea sa nu fie aprobata ? Pentru ca in acest fel oamenii vor fi fortati sa plateasca, intr-un fel sau altul. daca au credit pe 30 de ani, se micsoareza rata si se creste perioada la 40 de ani (deci in final omul da inapoi si mai multi bani, dar macar ii scade rata).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s