Noua Casă: a fi sau a nu fi ?

Prin presă circulă de puţină vreme zvonuri (ZF, Antena 3, Adevărul) despre transformarea programul Prima Casă în „Noua Casă”, disponibil doar pentru achiziţia de locuinţe noi. Totul a pornit de la publicarea noului program de guvernare, în care apare specificată schimbarea de mai sus. Detalii despre data de la care va intra în vigoare nu există însă, ceea ce nu dă prea mare valoare anunţului. Mai mult, din partea guvernului au apărut deja semnale că Prima Casă va continua în forma actuală. Cu ceva vreme în urmă se vorbea, tot prin presă, chiar de renunţarea la Prima Casă în euro şi folosirea exclusivă a variantei în lei, dar nici zvonul acesta nu s-a confirmat încă.

Să nu uităm că presa şi-a făcut un obicei din a anunţa genul acesta de evenimente, fără materializare, însă. Pastile de genul „Prima Casă se încheie” s-au folosit de nenumărate ori, în speranța de a mai prinde câţiva clienți speriaţi că „nu mai apucă”.

piata imobiliara

Ce-ar însemna totuşi demararea programului Noua Casă, în defavoarea Primei Case ? În prima instanţă, locuinţele nou construite ar deveni (aparent) mult mai uşor de cumpărat decât cele vechi (datorită păstrării avansului de 5%), iar cele vechi ar trebui să se vândă cu avansul clasic de minim 25%. Spun „în prima instanţă” pentru că dispariţia avansului de 5% pentru apartamentele vechi va duce la scăderea preţurilor acestora, din moment ce clienţii nu îşi vor mai permite preţurile actuale (despre avansul mare ce duce la scăderea preţurilor am mai vorbit). Efectul ar fi însă de domino: odată scăzute preţurile apartamentelor vechi, şi cele ale apartamentelor noi ar fi forţate să scadă (asta în cazul în care sunt amatori de asemenea locuinţe). Cu siguranţă băncile nu îşi doresc scăderea garanţiilor creditelor ipotecare şi nu ar fi prea fericite de apariţia programului, dar asta e deja altă poveste.

De dragul discuţiei, de ce ar putea alege acum guvernanţii să susţină vânzarea de locuinţe noi în defavoarea celor vechi ? În principiu, acesta a fost obiectivul declarat oficial la demararea Primei Case: susţinerea sectorului construcţiilor. Probabil că domnii au sperat lichidarea stocului de locuinţe noi, odată cu vânzarea celor vechi. Numai că socoteala de acasă nu a funcţionat cu cea din piaţă: cele mai multe apartamente vândute au fost vechi, nicidecum noi. Dacă tovarăşii presimt însă vremuri tulburi, probabil că vor renunţa la aparenţe şi vor încerca să facă ce au dorit de la bun început: să scape, indiferent de preţ, de locuinţele construite în perioada boomului imobiliar, cât se mai poate. Cum cei mai mulţi cumpărători nu ar înţelege probabil prea repede că eliminarea avansului de 5% în cazul achiziţiei de locuinţe vechi e în favoarea lor (cu condiţia să aibă niţică răbdare, până se dezmeticesc proprietarii), ar fi posibilă o creştere a numărului de tranzacţii pentru locuinţele noi şi o eventuală lichidare de stoc (oricum numărul apartamentelor noi e probabil sub 10% din totalul de locuinţe date spre vânzare).

E de dorit un asemenea program ? Evident că da, din moment ce ar fi un prim pas spre normalitate şi ajustare a preţurilor, dar să ne ţinem momentan izmenele pe noi, atât cumpărătorii, cât şi constructorii ce par să-şi vadă visul împlinit şi să aşteptăm anunţul oficial.

Anunțuri

26 de răspunsuri la „Noua Casă: a fi sau a nu fi ?

  1. „Prima casa”, „noua casa”, „rabla” – programele guvernamentale care influenteaza piata nu fac decat sa duca al dereglari si derapaje economice. Piata libera se autoregleaza. Traim intr-o paradigma foarte ciudata… dar nu putem decat sa traim mai departe.

  2. Eu mi-am luat apartament prin PC, si la firma in care lucrez, pot sa spun ca in ultimii 3 ani un procent de 80% din colegi si colege si-au luat prin PC. Am o gramada de cunostinte care au facut acelasi lucru. Asa ca fie ca va convine sau nu, PC va continua, din punctul meu de vedere este un program bun. 🙂 Deh, suntem o natie de „vite”, nu-i asa? :)))

    • Tu ai spus-o, Diana, nu eu. Dar e un mod foarte simplist de a o spune. Eu am ales sa o spun altfel, cu argumente, si am scris peste 50 de texte care explica, pentru cine poate citi, de ce preturile sustinute de prima casa nu au acoperire, de ce nu se merita sa iti vinzi viitorul.
      Daca vitele ar putea citi, poate ar intelege argumentele mele. Oamenii insa nu au nici o scuza, pentru ca in cele mai multe cazuri, pot.
      Si mai e o chestie: de obicei, in ziua taierii, vitele presimt asta si par sa se impotriveasca. La fel si porcii. Noi oamenii se pare ca ne-am pierdut instinctul de conservare si nu ne mai impotrivim, ba dimpotriva, ne bucuram. Deci a spune celor in cauza ca sunt vite e o jignire pentru bietele animale. Pentru ca in privinta asta, sunt peste noi.

      P.S: Daca vrei sa continuam discutia, vino cu contra-argumente la cele scrise in articolele de pe aici. Altfel, ne batem gura degeaba si pierdem timpul atat eu, cat si tu. Si argumente precum cel de mai sus, „eu am cumparat si sunt fericita”, nu prea tin, din pacate. Si dependentul de droguri e fericit cand are bani de doza zilnica, dar asta nu inseamna ca face ce trebuie.

  3. Servus,
    sincer sa fiu, ar fi prea frumos ca sa fie adevarat ca Prima Casa sa se aplice doar pentru locuintele noi, astfel preturile pentru locuintele vechi sa continuie trebdul firesc de scadere si sa nu mai fie tinute artificial sus. Eu unul, speram (recunosc ca am fost naiv) ca se va renunta la Prima Casa inca de anul trecut dar se pare ca bancherii dicteaza politicului ce sa faca. Cel mai bine ar fi sa dispara acest program si piata sa se stabilizeze si sa isi urmeze cursul firesc.
    Asa ma mir cand si acum sunt persoane innbunie sa mai prinda un credit Prima Casa si se comporta de parca le-ar da casele de pomana … cand le zic ca Prima Casa e o mare tzeapa, se uita la mine de parca as fi un retardat care nu intelege cum statul vrea sa isi ajute cetatenii :)). Pana una, alta, prefer chiria chiar daca in unele cazuri e mai mare ca o rata la Prima Casa pentru ca, spre uimirea multora, o sa am de castigat pe viitor. Timpul lucreaza in favoarea noastra :).

    numai bine

    P.S.: astfel de bloguri ar trebui promovate mult mai mult ca poate se desteapta si multi altii care inca cred ca daca rata e mi mica decat chiria, e foarte avantajos sa cumperi un apartament supraevaluat pe care o sa il platesti 30 de ani la finalul carora, nu va mai valora nimic.

    • Nu ai fost singurul care a sperat ca Prima Casa se va incheia.
      E greu de schimbat mentalitatea oamenilor, de-ar fi asa de simplu… De valorat va mai valora apartamentul, dar daca il cumperi la suprapret, dupa 30 de ani s-ar putea sa ai intr-adevar o surpriza.

      • Alternativa la PC nu exista (ca avans si chiar cca si dobanda)! Nici o reglare a pietei nu va oferi una, cel putin ani buni de acum incolo. Chiria, singura varianta ramasa, ofera aceiasi nesiguranta , ba chiar mai mare, ca si o rata. Pentru o familie in care exsista si copii , mutarile succesive deseori asociate cu chiria (locuinta , scoala copiilor sau gradinita, ) si imposibilitatea de a face modificari in apartament care uneori sunt chiar necesare sunt argumente mai pueternice decat cele impotriva unui credit. Pe de alta parte , toate argumentele cu „peste 20 de ani” , din punctul meu de vedere, ca si simplu cetatean, si nu au nici o valoare. Nu imi permit sa ma amagesc ca rabdand acum, piata imobilelor si conditiile de creditare viitoare imi vor lumina viata. Eu acum am nevoie de o locuinta, din motivele explicate, nu peste 5 ani.

        • In viata toate trebuie facute la timpul lor. Eu nu am nevoie de locuinta la 50 de ani, chiar daca (presupunem) ca preturile scad constant cu cate 4-5%/an, la 50 de ani deja toate chestiile astea isi pierd semnificativ din importanta….eu am nevoie ACUM de locuinta (dupa 10 ani de stat in chirie). Este foarte simplu.

        • ..eu am nevoie ACUM de locuinta..
          Nu vreau sa fiu inteles gresit sau sa fiu acuzat ca sunt rautacios, dar replica asta seamana foarte bine cu alta: „am nevoie de doza mea ACUM (si sunt dispus sa dau orice pentru ea)”. Stiu ca n-au legatura una cu alta, dar am auzit-o de atatea ori incat nu pot sa nu remarc aceasi logica usor obsesiva.
          Uneori, ceea ce iti doresti cel mai mult s-ar putea sa nu fie ce iti trebuie cel mai mult. Sau pretul platit (si nu ma refer neaparat la bani) sa fie prea mare. Cei mai multi spun ca nu iti poti creste copiii in chirie, dar ii poti creste oare stresat de cresterea cursului, al dobanzii sau al posibilitatii pierderii locului de munca ? Eu nu stiu raspunsul, intreb doar, incerc sa pun in balanta lucrurile.

        • Nu esti rautacios, dar asta inseamna sa iti traiesti viata intr-o permanenta si irationala teama de a face acest pas. In nici un caz nu ma refer la faptul de a te arunca cu capul inainte fara sa gandesti la diferite scenarii.

        • Ai si tu dreptate. Eu de exemplu nu stiu cum e sa stai in Romania in chirie 10 ani, am mult mai putini ani la activ. Poate ca as spune acelasi lucru daca as fi trecut prin asta. Dar stiu si tinere familii care nu au stat o zi in chirie dar au facut rata cu prima ocazie, spunand mandri ca ei nu vor sa depinda de altcineva (adica de proprietar), iar intre timp au doar 1 din 2 salarii stabile.

          Din pacate insa nu prea am intalnit oameni care sa ia in calcul catusi de putin scenariile mai putin fericite. De obicei, daca cei din jur le explicau de ce locuintele sunt inca scumpe sau de ce ar fi bine sa mai astepte, incheiau discutia cu „stiu, dar eu vreau acum locuinta mea, nu pot astepta”.

  4. Va salut cu respect,
    Urmaresc acest blog cu deosebit interes in ultimul an.
    Sa va expun situatia mea. Am stat in chirie pe timpul studentiei, pe urma m-am intors in orasul natal dupa absolvire (am prins o slujba buna acolo) si timp de 6 ani am lucrat in acea companie. Din pacate, aceasta a intrat in faliment. Momentan ma aflu in situatia de a decide rapid (1/2 ani) care este strategia optima pt mine, intrucat sunt fortat sa ma mut intr-un oras mare in cautare de oportunitati. Am 30 de ani momentan si optiunile mele sun rata/30 de ani sau chirie. Am citit argumente pro si contra ambelor optiuni si inclin sa cred ca a sta in chirie e momentan alegerea corecta pt mine. Am experimentat acest lucru in ultimii doi ani, muncind si traind in Germania, unde a locui cu chirie este la fel de normal ca a te imbraca sau a te spala pe dinti. Problema e ca nu doresc sa raman aici pentru totdeauna, iar la intoarcerea acasa ma voi lovi de aceeasi problema de care am fugit pana acum: sa iau sau nu credit pe 30 de ani? Sunt constient ca riscurile sunt enorme, expunerea pentru o perioada de timp atat de indelungata este deosebit de riscanta si pot in orice clipa sa nu fiu in stare sa mai platesc. Fiind casatorit si avand un copil, ma intreb daca se merita sau nu sa risc de o asemenea maniera, sau , in contextul celalalt, sa stau cu chirie o viata intreaga…Daca iau in calcul chiria, am preconceptia (proasta dealtfel) ca arunc banii pe fereastra. As fi recunoscator daca mi-ati putea lamuri, macar partial, cu argumente, cele doua situatii, astfel incat sa pot lua o decizie in cunostiinta de cauza in timpul care mi-a mai ramas.
    In speranta ca vom pastra legatura, va multumesc pt articolele deosebit de utile pe care le publicati si totodata pt sprijinul acordat.

    • O constatare: lipsa capacitatii de analiza duce la nesiguranta, indoiala si vesnica dorinta de a gasi „vinovati” din exterior.
      Din descriere rezulta mobilitatea fortata de imprejurari si nu datorata interesului unui angajator pentru calitatile profesionale. Sunt destui cei care au terminat o facultate, dar asta nu inseamna implicit si faptul ca trebuie sa aiba oriunde portile deschise – fenomen probat cu traiul si munca la nemti.
      Iar mutatul, oare ce o insemna? Mobilitate?
      Circula pe vremea impuscatului o poveste. Cica a fost „instiintata” coana Leana de faptul ca poporul nu are ce manca. Replica a fost: „ati vazut un roman ca a murit de foame?”.
      De aici rezulta ca in cazul fiecaruia trebuiesc luate in considerare rezolvari individuale. Generalizarile nu functioneaza.
      O intrebare persista: de ce neaparat creditul pe 30 de ani? si pentru ce?
      Blogul are numeroase articole si comentarii, chiar calcule concrete, cu privire la ceea ce inseamna indatorarea la banca. Urmarirea unui blog nu inseamna implicit si un raspuns convenabil, care sa poata fi dat ca exemplu. Daca vrei dusmani, atunci intreaba un om cum isi cheltuie banii, implicit cat economiseste. Mai ia in calcul si dorinta de confort personal si ai tabloul perfect.
      Personal, nu dau 2 bani pe chestiile de marketing sau pe „specialisti” care sunt promovati cu insistenta si care stiu numerele la loto inaintea fiecarei extrageri. Sau, cu alte cuvinte, „o parere”.

      • Pe scurt, eu va cer o parere despre a lua sau nu credit prima casa, intrucat consider oportun sa ma informez asupra acestui fapt. Am locuit si am muncit la Cj(tot multinationala, Emerson) inainte de a fi lucrat in orasul natal, deci mobilitatea fortata de imprejurari cum spuneti a fost iesita din discutie, fiind mai degraba o chestiune de alegere personala. Acum este adevarat ca va trebui sa merg intrucat in zona noastra nu mai sunt oportunitati, multinationalele care activau acolo mutandu-si activitatea in alta parte sau parte din ele intrand in faliment. Pot sa raman in Germania pana la pensie, slujba pe care o am e buna, sistemul de aici e diferit si nu am cum sa nu ma descurc, atat ci plata chiriei cat si cu celelalte cheltuieli, dar nu asta e ideea, intr-un timp relativ scurt as dori sa ma intorc din nou acasa iar optiunile pe care le am sunt rata Vs chirie. In ideea asta am pus intrebarea, tinand cont de faptul ca noi suntem un popor care prefera proprietatea privata si mai putin traiul ca si chirias. Insa in conditiile actuale riscul indatorarii pe 30 de ani mi se pare prea mare. Intrebarea este de ce nu exista si alte optiuni de achizitie a imobilelelor, decat acest credit pe 30 de ani care, coroborat cu pretul extrem de ridicat al unui apartament, te lasa practic fara optiuni si te forteaza sa devii sclavul bancii pe 30 de ani fara prea multe discutii. Bineinteles. exista varianta de a nu fi neaparat proprietar, la urma urmei nu ducem cu noi nimic. In expunerea dvs, observ ca v-ati angrenat preponderent in comentarea situatiei mele actuale (sociale, profesionale) gravitand in jurul acestui subiect mai mult decat a incerca sa dezbatem tema principala, si anume daca in ziua de astazi mai merita sa cumperi sau nu locuinta, avand in vedere riscurile, pretul ridicat si nerealist si lipsa de alternativa la programul „prima casa”sau la creditele imobiliare. Apreciez comentariile dvs si stilul metaforic de exprimare, si observ, printre randuri ca nu sunteti adeptul acestei metode. Nu sunt fortat de nicio imprejurare, am doua proprietati mostenite insa intr-o zona cu potential scazut dpdv economic, si intrebarea mea a fost pusa in contextul in care merita sa achizitionezi o proprietate cu credit prima casa, angrenandu-te la asemenea riscuri, doar pentru a fi in proximitatea unui oras care ofera mai multe oportunitati decat zona de unde provin eu sau e mai bine sa stai cu chirie, profitand la fel de bine de acestea din urma? Calculele si analizele de pe blog le-am citit toate, insa pe masura ce citesc aceste blog se contureaza un raspuns foarte clar, si anume ca a lua un credit imobiliar in forma „prima casa” nu este deloc o alegere buna. In contextul asta, inseamna ca nu pot decat sa raman chirias pana vor veni vremuri mai bune, fie sa fac in asa fel incat veniturile sa imi permita achizitia unui imobil fara imprumut(daca se va intampla vreodata asta) locuind cu chirie, economisind suficient (din nou chestiune de posibiliate) si asteptand pana in acel moment pentru a cumpara fara a apela la banca.
        Va multumesc oricum pentru parerea si va doresc o zi deosebita.

        • Intrucat adevarurile se spun in gluma ; de ce avem mereu castravetele ? Eu zic de rosii, salata, mere, pere, etc. , dar revine insistent castravetele. Pai, ce are creditul „prima casa” cu ce sugeram eu ? Sa-mi raspund singur. Nimic. Situatia de pe piata muncii este roza spre negru. Toata lumea vrea un „servici” sigur, fara dureri de cap, de unde chiar este posibil sa iasa la pensie. Gandurile nu sunt rele in principiu, dar dauneaza sanatatii. Mai ales daca „exuberanta certitudinii” incetoseaza mintea, culminand cu fapte nesabuite de tip credit. Siguranta este data numai si numai de inaltul profesionalism in exercitarea profesiei. Pe scurt, orice s-ar intampla, nu exista sanse de somaj mai mult de o saptamana. Un om ultrapregatit poate dormi linistit acasa. Cel care se crede ultrapregatit si nu-si gaseste alt loc de munca in maxim 2 saptamani, poate lua cu voiosie drumul bisericilor, in cautarea fericirii.
          Dar si aici sunt nuante, de genul – lucrat in nu stiu ce domeniu de cercetare – nu prea poti sa-ti faci laborator acasa.
          Cazul 2, adica luat viata in piept. Decat slujbas la stapan, mai bine si slujbas si propriul stapan. Ei, aici avem probleme. Chestia asta nu este pentru toata lumea. Nu ma refer la absolvirea facultatii de adaos comercial, adica ceva ce poate face oricine. Si aici este de discutat ….
          Traitul la nemti – poate fi norocul care schimba destinul. Alta mentalitate, alta mancare de peste, chiar daca tot VW se numeste. Analiza asta nu o pot face eu si nici nu sugerez cum ar trebui facuta. Daca balada „Miorita” este precum cantecul sirenelor pentru Hercule, atunci … Si nu m-as gandi decat la familie.
          La acest inceput de analiza ma refeream. Apoi, mestecand problema, apar ideile si solutiile problemelor. Ceva, ceva, tot remarc – lipsa orizontului privind achizitionarea „unui camin” fara credit, incununata de o lipsa de vointa rara – de unde si prima postare, cu tot cu „hazul” ei.
          Iar daca situatia actuala reprezinta o rascruce, atunci este momentul de analiza lucida. Reusesc doar „oamenii mari”.

  5. Multumesc pt feedback-ul constructiv. In primul rand ,apreciez ironia fina din răspunsurile anterioare – este semn de , si implicit de inteligenta peste medie. Totusi, nu inteleg de unde ati dedus ideea exprimata in ultimele fraze, respectiv „Ceva, ceva, tot remarc – lipsa orizontului privind achizitionarea „unui camin” fara credit, incununata de o lipsa de vointa rara – de unde si prima postare, cu tot cu „hazul” ei.” A intreba, a te informa cu privire la o anumita actiune este considerata lipsa de vointa sau de viziune? A incerca, prin alte medote sa eviti o relatie de creditare cu banca reprezinta un semn de slabiciune sua de vointa? A te muta intr-o alta tara si a avea o slujba decenta (IT) reprezinta o vointa slaba sau o lipsa de viziune, sau dupa caz, motiv de a face haz? Secundo, parerea exprimata in ambele raspunsuri este legitima in contextul socio-economic actual, insa nu despre asta doream sa discutam. Daca v-as fi intrebat simplu, care sunt avantajele/dezavantajele unui credit imobiliar vs celelate optiuni, (daca a lua credit poate prezenta vreodata avantaje, altfel decat in contextul in care banii respectivi sunt folositi pt a produce alti bani cu ei) era probabil mai usor de dat un raspuns succint decat incercarea de a-mi sugera subtil cat de idiot sunt. Situatia personala mi-o cunosc, insa nu asta era obiectul expunerii si nu despre asta doream sa discutam. Nu este vorba de lipsa orizontului cu privire la achizitionarea unui camin din moment ce am chiar doua iar locuitul cu chirie, atat in tara cat si in strainatate nu a fost o problema niciodata si nu ma deranjeaza. Era o intrebare pusa in contextul in care, pentru un tanar, a achizitiona o proprietate imobiliara este fie imposibila, fie o actiune cu multiple riscuri, extrem de dificil de realizat. Sunt de acord ca siguranta data de un inalt profesionalism in exercitarea profesiei este punctul de plecare pentru orice specialist, insa, din nou, nu asta era ideea expunerii mele. In fine, fiecare vede lucrurile prin prisma propriilor valori. Asta nu inseamna insa ca a avea o parere te face prost sau inadaptat socio-profesional, cum reiasa din cele descrise anterior

    • „Pe scurt, eu va cer o parere despre a lua sau nu credit prima casa, intrucat consider oportun sa ma informez asupra acestui fapt.”
      Pornind de la aceasta fraza scurta, am incercat sugestia de a parcurge cu mai multa atentie blogul. Stiu, sunt multe articole, dar numai cu rabdare se pot pune in balanta avantajele sau dezavantajele. Aminteam ca Basme chiar a dat si un model de calcul, in care face paralela intre a imprumuta diferite sume de la banca in functie de avansul care poate fi platit. Cu cat este avansul mai mare, cu atat rata poate fi mai mica si perioada de rambursare scazuta. Matematica simpla. De ce ? Pentru ca enorm de multa lume nu numai ca nu „stie” cu ce se mananca un credit, dar dupa o perioada de platit rate ajunge sa-si blesteme zilele. De ce ? Pentru ca …. si pentru ca ….. ca doar sunt destule articole.
      Experienta din strainatate cred ca este benefica. Iar daca noua tara imi ofera mai mult decat mirificul plai romanesc, atunci cred ca trebuie schimbata viata. Dar avantajele si dezavantajele le poate cantari fiecare, in functie de propria persoana. Aici intervenea partea profesionala. Iar daca familia este mai implinita „afara” decat in tara, atunci nu te uita inapoi. Vremurile dupa pensionare le poti trai si la Honolulu. Dar cu pensia primita de la nemti. Iar copii doar ce au absolvit niste scoli pe a caror diploma e scris in alta limba decat romana. Vei spune : da, dar si eu sunt un produs al scolii romanesti. Perfect adevarat, dar sa nu uitam ca lucrezi pentru nemti si nu lucreaza neamtul pentru tine. Deci, se pare ca cineva e un pic mai destept. Neamtul.
      Sa dau un exemplu banal. Nu este culmea exactitatii, dar cred ca se va intelege esenta. Se tot vorbeste despre it si ce buni sunt romanii la asa ceva. Daca ai fi „inventatorul” unui joculet pe care sa-l pui pe apple store si nr. de descarcari ar fi de cateva j’de mii, inmultit cu pretul exorbitant de 2, 3, … 5 dolari descarcarea …… ar mai fi intrebari despre prima casa ? Cred ca nu, dar poate ca ma insel. Si nu degeaba, intrucat poate interveni stilul de viata. Unii sunt obisnuiti sa cheltuie pe fel de fel de chestii aproape tot ce castiga. Chiar daca salariul lor ar face pe altii sa si omoare pentru asta. Si in felul asta se poate continua analiza …..

      „Era o intrebare pusa in contextul in care, pentru un tanar, a achizitiona o proprietate imobiliara este fie imposibila, fie o actiune cu multiple riscuri, extrem de dificil de realizat.”
      Filozofic, da, se poate plange de mila multora. Si, dupa repriza de bocet, ce urmeaza ? Comentarii de genul: saracul, nu a avut noroc pe lume! Bine, bine, dar ce stie sa faca ? sau care e meseria lui ? ……
      Si nici nu ma interesa nr. de proprietati mostenite. Puteau fi 100.

      „In contextul asta, inseamna ca nu pot decat sa raman chirias pana vor veni vremuri mai bune, fie sa fac in asa fel incat veniturile sa imi permita achizitia unui imobil fara imprumut(daca se va intampla vreodata asta) locuind cu chirie, economisind suficient (din nou chestiune de posibiliate) si asteptand pana in acel moment pentru a cumpara fara a apela la banca.”
      De aici observatia ca intrarea in tipar nu se potriveste decat oamenilor fara vointa. Expresiile „pana vor veni vremuri mai bune”, „daca se va intampla vreodata asta” si „din nou chestiune de posibiliate” cred ca nu-si au rostul in mintea unui om hotarat.
      Despre catalogarile care ar rezulta din comentariile mele – exagerate si total gresite. „Lovitul in aripa” nu tine loc de actiune. Repet, in viata nu reusesc decat „oamenii mari”.
      Prima mea intrebare ar suna cam asa : oare unde ar fi mai bine sa platesc rata pentru „prima casa” ? afara sau in tara ? (ca tot se face vorbire de statutul de proprietar) – cam la asta se rezuma tot ce am vrut sa scot in evidenta.

  6. Intrebarea ta e putin ambigua, in contextul celor expuse de tine anterior. Practic din expunerea ta reiasa ca ar fi de dorit sa faci astfel incat sa nu apelezi la plata niciunei rate, fie ea in tara sau afara. Referitor la statutul de proprietar, doar la noi domneste ideea ca trebuie sa ai acoperisul tau, sau, mai mult, sa lasi ceva copiilor. In vest ideea asta e inexistenta, mai mult, ii doare in stutz daca copiii lor au sau nu o casa. La 18 ani sunt liberi sa plece si sa se descurce. La ei simtul proprietatii imobiliare nu exista. Revenind la intrebarea ta, in principiu n-are rost sa ma intorc in tara din motive evidente (Romania nu va atinge niciodata nivelul economic al Germaniei), si de aici, nefezabilitatea ideii de a cheltui bani pe o achizitie imobiliara in Romania, in viitorul apropiat. Cat priveste achizitia afara, din discutiile pe care le-am avut cu oamenii locului ei prefera sa fie chiriasi si nu proprietari din motive multiple: mobilitate ridicata, costuri inferioare fata de detinerea unui imobil proprietate personala (creditul imobiliar pt cei mai multi fiind exclus), costuri de intretinere ale locuintei net inferioare pt chiriasi (ca si proprietar ai o paleta larga de costuri, de la impozitul pe proprietate la costuri de intretinere si reparatii care pt majoritatea lor sunt foarte mari si nu si le permit, in timp ce neamtul chirias, avand cultul serviciilor in sange, suna firma care detine imobilul pt cea mai mica defectiune, ca doar platind chirie considera de drept sa aiba conditii decente), protectia guvernamentala a chiriasilor(in cazul in care le scade venitul, raman someri pt o perioada sau alte evenimente care le pot afecata pozitia financiara), statul le garanteaza o locuinta, prin plata chiriei, pana cand persoana isi recapata un loc de munca. Sunt multe nuante aici, o sa imi spui probabil ca gandesc de o maiera ciausista, dar in Germania sistemul social de planificare functioneaza si astazi. Exista si aici posibilitatea de achizitionare a locuintelor prin credit imobiliar, doar ca nemtii nu prea sunt adeptii ideii(stiu ei ceva, altfel ar fi cozi la banci), preferamd sa stea cu chirie, sa economiseasca suficient pana cand se apropie de pensionare, iar atunci, cu banii economisiti, sa se retraga intr-o casa mai mica la tara sau un apartament mai mic la oras. Daca ma intrebi ce am de gand, iti spun sincer ca nu am de gand sa ma intorc. Cel putin nu in viitorul apropiat. Daca e o alegerea buna sau rea, timpul o va dovedi. Prefer insa sa gresesc in sistemul asta, unde am oricand posibilitatea de a ma respecializa si reorienta profesional daca e nevoie chiar si la o varsta inaintata, lucru care la noi e o utopie. N-are rost sa amintesc celelalte avantaje colaterale ale traiului aici, cum ar fi asigurare medicala integrala pentru familia mea, care spre deosebire de Romania chiar acopera costuri medicale foarte diverse, de la cele mai banale pana la interventii complicate, nivelul de trai incoparabil mai ridicat fata de Romania, infrasctuctura rutiera si feroviara ireprosabila, servicii si asistenta de prima clasa, bun simt la functionarii publici, stabilitate si posibilitatea de a fi util societatii la orice nivel, daca nu esti o putoare ordinara, fiind integrat in campul muncii imediat ce ai nevoie, sprijin in invatarea limbii germane si multe altele. Cei care nu vor sa munceasca nu prea au ce cauta aici, cu toate ca zvonuri exista ca in Ge umbla cainii cu covrigi in coada.
    Cu toate ca stiu ca nu vei fi de acord cu mine, pe simplul motiv ca sunt adeptul stabilitatii si al perspectivelor pe care mi le ofera, al sigurantei, bunului simt si al nivelului de trai ridicat pe care mi le ofera aceasta tara, atat mie cat si familiei mele, in detrimentul dorului de glia stramoseasca, care, chiar daca mi-e draga, tinde sa sa nu mai fie ce a fost odata, tocmai datorita acestui capitalism american importat, insa aplicat in stil mioritic, rudimentar inteles. Ceea ce a mers la ei nu e neaparat sa functioneze la fel si la noi, sau metodele de aplicare ar trebui sa fie adaptate contextului local pentru a functiona eficient. Si, ca nota de final, in contextul globalizarii care se extinde accelerat, daca la un moment dat procesul asta se va diminua, si prin absurd ar fi sa eliminam din schema multinationalele si capitalul strain bagat in investitiie din Romania, ma intreb ce ar mai ramane din economia romaneasca autohtona? Si pentru ca am pornit cu o discutie (imobiliare, credit) si am ajuns la alta(profesii, pregatire, aptitudini), am si eu o intrebare pentru tine in contextul de fata, si anume de ce in Romania, daca nu ai cel putin o licenta, esti dat la o parte, sau, cu tot cu licenta ta esti angajat pe posturi inferioare pregatirii tale pe cand in Germania vorbim despre un adevarat cult al meseriilor, tinerii de 15-16 ani care nu doresc sa urmeaze o facultate fiind integrati direct in campul muncii, facand o pregatire profesionala duala (teorie+practica platita la un angajator) timp de trei ani, ca la absolvirea studiilor fie ele profesionale, liceale sau universitare esti incadrat direct pe postul pentru care te-ai pregatit, si nu cum se intampla la noi, sa vinzi in Mcdonald’s dupa ce ai terminat fizica cuantica? Asta ca sa nu punem la socoteala faptul ca la capitolul absolventi de studii superioare Germania sta mult mai bine decat noi. De ce la ei se poate si la noi nu?

    • In primul comentariu am scris : „O intrebare persista: de ce neaparat creditul pe 30 de ani? si pentru ce?”
      Rabdarea mea a fost rasplatita cu acest ultim raspuns.
      Doresc familiei o viata implinita !

      De ce sa vinzi la „Mac” fiind absolvent „de fizica cuantica” ? Probabil acestea sunt „cerintele angajatorului” pe piata romaneasca. …….

    • Daca invitatia la dialog se referea la mine, atunci sa raspund.
      Sunt 2 motive care ma fac sa refuz, motive pe care le doresc a nu fi interpretate cu rea credinta.
      Da, timpul este unul dintre ele. Din pacate, pentru mine o zi nu are cel putin 25 de ore. Nu-mi pot asuma un dialog fara sa stiu ca sunt in stare sa-l si port. Este o conditie ce tine in primul rand de politete.
      Motivul nr. 2 se refera chiar la subiectul discutiei. Exista in tarisoara noastra un om care este considerat (sau se considera el) cel mai bun „vanator de capete” (exclud termenul in engleza, de multinationala). Are si un blog (sau site), unde la articolele sale despre piata muncii si problemele specifice sunt postate sute de comentarii. Parerile sunt de toate felurile posibile, insotite, unele dintre ele si de motivatii concrete.
      Parcurgerea acelui blog nu numai ca va raspunde, cred, problemelor care se doresc a fi lamurite, dar multitudinea de pareri si moduri de abordare cred ca este benefica.
      Multumesc pentru aprecierea rezultata din dorinta dialogului si sper ca raspunsul meu sa aduca o plus-valoare prin recomandarea celuilalt blog.

        • Da, despre acea persoana este vorba. Site-ul are si un link „Blog & Forum & Ask GB”, dar „nu duce” spre blog-ul stiut de mine. Probabil ca sectiunea de comentarii a avut un rol decisiv in demonstrarea faptului ca doar „se pricepe” ; ca tot romanu’, la orice. Un fel de Zilisteanu 1,39 lei/km al domeniului imobiliar. Dar nu contau inestimabilele sale povete din domeniu, ci postarile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s