Culmea internetului

Dacă tot e weekend, să vă povestesc o întâmplare amuzantă.

Dar mai întâi, o scurtă introducere: după cum probabil bănuiți deja, nu sunt un partener de conversaţie foarte comod când vine vorba de imobiliare. Şi nici nu-mi pot ţine gura când prin jurul meu se discută despre tranzacţii, dobânzi, curs valutar, Prima Casă. Aş putea spune chiar că e plăcerea mea vinovată să pun întrebări aparent inocente pentru a auzi (întotdeauna) aceleaşi clişee adunate de cine ştie unde şi înghiţite fără a le rumega: „preţurile oricum nu mai scad”, „preţurile oricum nu au scăzut în lei”, „ne grăbim să cumpărăm pentru că se termină Prima Casă” etc. Simt aceeași plăcere sadică pe care o ai uneori când spui cuiva că e descheiat la șliț sau că i-a rămas pătrunjel printre dinţi, numai că plăcerea mea e să întreb „şi cum e cu dobânda, e fixă 30 de ani ?”, „şi euribor ăsta nu creşte la loc, nu ?”, „dar agentul imobiliar nu a costat mult, nu ?” sau „şi sună lumea să întrebe de apartament ?”, mai ales că prin orice grup se găseşte câte o victimă a balonului imobiliar care s-a trezit la spartul târgului că trebuia să vândă (deh, lăcomia, bat-o vina !) sau unul care a descoperit abia acasă ca dobânda nu e fixă.

Era însă o vreme când îmi sărea foarte uşor ţandăra când auzeam mâncându-se rahat vorbindu-se despre imobiliare. Şi nu o dată, ci de nenumărate ori mi-am promis că nu mai deschid gura când vine vorba de religie, orientare sexuală, finanţe şi imobiliare. În special imobiliare. Într-un final, aş putea zice că planul mi-a reuşit şi mă pot stăpâni. Vorba aia: numără până la zece, taci şi lasă-i să bată câmpii cât vor, doar nu le plăteşti tu ratele, să facă ce-or şti. Acum, când se mai întâmplă să explic părerea mea despre imobiliare şi nu reuşesc să destup urechile celui din faţa mea, sfârşesc prin a-i spune: „Uite, îţi recomand un blog fain, găseşti acolo mai multe informaţii, eu nu ştiu prea multe despre asta, caută şi tu pe Google basme imobiliare şi citeşte pe acolo”. Şi cel puţin o dată, metoda a funcţionat, omul venind a doua zi să-mi spună „da, ai avut dreptate, am citit şi m-am convins”. Adică ştiam eu ceva-ceva, dar ăla de pe internet le zice mai bine.

true story

Şi-acum întâmplarea: un prieten cu care m-am luat de multe ori în beţe în legătură cu imobiliarele îmi trimite într-o zi pe email un articol de pe aici. „M-a prins !” mi-am zis în secunda numărul doi. Încerc să nu mă dau de gol, îl descos şi îmi zice că e un blog pe care mai intră din când în când şi că i se pare interesant ceea ce citeşte. Din două, una: ori e un actor fantastic de bun, ori omul chiar nu a făcut legătura între mine şi blog. Sau poate că nu ştiu eu să mă exprim prea bine, mai ştii ?

Deci să fim lămuriţi: te cerţi cu un amic de nu ştiu câte ori pe tema preţurilor caselor, întreci chiar măsura când te enervezi şi într-o zi omul îţi trimite, fără să știe, un text scris chiar de tine ! Păi dacă asta nu-i culmea internetului, atunci care e, fraţilor ?

Anunțuri

2 răspunsuri la „Culmea internetului

  1. mie mi s-a intamplat sa-mi fie relatate comentarii de-ale mele la diverse articole, nu neaparat de imobiliare:D

    daca omul si-a revenit e f bine. goagal poate fi un bun psiholog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s