Fantezie cu.. ciment

Dacă ai căutat un apartament pentru cumpărare sau închiriere, cu siguranţă ai întâlnit şi locuinţe mai speciale. Unele, foarte speciale. Eu unul mi-am făcut un mic top al ciudăţeniilor văzute fie în realitate, fie în pozele ce însoţesc anunţurile de pe siturile de imobiliare.

semineu amuzantsursă foto

Locul 1: Bucătăria open-space

Ştiu că demult, când românii urmăreau cu sufletul la gură serialul Dallas, observaseră bucătăria unită cu sala de mese. Deşi ideea pare interesantă în primă instanţă, nu se poate să nu te gândeşti la mirosurile ce se vor răspândi în toată casa în timp ce găteşti. Chiar dacă ai o bucătărie cu uşă şi hotă, e suficient să laşi uşa deschisă şi să prăjeşti un simplu ou, cu hota pornită, ca să îţi faci o idee. Aşa că nu pot înţelege mândria proprietarilor ce vorbesc de bucătăria modernă, „cum se poartă acum”, sau a agenţilor imobiliari care îţi prezintă ultima tendinţă în materie de amenajări interioare şi te asigură că hota este de mare putere şi nici un pic de miros nu părăseşte perimetrul. Facem o probă ?

Locul 2: Balconul desfiinţat

Se ia una bucată balcon, se dărâmă peretele ce îl desparte de cameră şi se montează un birou mic, o măsuţă de cafea sau orice altceva. Alteori se lasă gol noul spaţiu creat. Bine, şi rufele unde se mai usucă ? Bună întrebare. În unele cazuri mai există un uscător la ultimul etaj sau în cazuri fericite (blocuri după ’85), la acelaşi etaj. Dacă nu, rufele se usucă tot în balcon, fie pe clasicele sârme, fie pe un suport micuţ cumpărat de la super-hyper-market. Am mai întâlnit şi cazuri în care cea mai mică din camere (dacă există mai mult de două), ce nu e mobilată, se transformă în cameră de uscat rufe.

Locul 3: Şemineu la bloc

Şi nu vă gândiţi la acele şeminee micuţe şi elegante ce funcţionează cu gaz bi-etanol sau curent electric. Nu, domnule, şeminee cu lemne, şi nu discrete, ieşind cu maxim 30-40cm din perete. Ci şeminee sănătoase, pătrate, mult mai proeminente decât cele de la casă, montate în sufragerie sau bucătărie. Funcţionale ? Dacă locuieşti la ultimul etaj, da, poți scoate coșul afară. Dacă nu, îl păstrezi doar de ornament. Oricum, copiii vor fi super-încântaţi, pentru că îl vor pândi în fiecare an pe Moş Crăciun.

Menţiune: Spoturile

Spoturile sunt noul „calciu” de pereţi. Se montează peste tot: în mobilă, pentru a lumina colecţia de cărţi de la Adevărul, prin pereţi, neapărat pe structuri în relief. Nu sunt eficiente din punct de vedere al iluminării, dar sunt cool.

Menţiune specială: Uşile lipsă

Uşi la camere ? Uşă la bucătărie ? Neah, nu avem nevoie de ele: scoatem uşa, scoatem tocul, şi facem o boltă frumoasă în locul ei. Fix ca în reviste !

Anunțuri

16 răspunsuri la „Fantezie cu.. ciment

  1. Permite-mi sa nu fiu in totalitate de-acord cu tine :).

    Fiecarui om, fiecarei familii i se potriveste un gen de casa. Casele „moderne” se pliaza pe stilul american de viata: mananc la restaurant(acasa eventual imi incalzesc ceva in cuptorul cu microunde, cafeaua o fac la filtru, gatesc o data pe an), imi duc hainele la spalatorie/curatatorie(eventual imi usuc o soseta/chilot rapid pe un uscator gen 30 de lei in hypermarket).

    In legatura cu semineul la bloc… n-am ce sa comentez. Spoturile, pot fi ok, daca sunt facute cu cap.

    Dupa cum vezi… fiecare lucru are aplicabilitatea lui, totul depinde doar de om si mai ales ce isi doreste acel om… ca la noi in 90% din cazuri se merge pe principiile: „sa moara de necaz vecinul” si „nu-mi permit, dar arat ca am”, asta e alta treaba, dar nu condamna un stil de viata si de amenajare doar pentru ca oamenii nu-l folosesc corect. E ca si cum ai spune ca surubelnita nu e buna pentru ca nu poti bate cuie cu ea…

      • Uite, eu am fost o vreme burlac, stateam in chirie intr-o garsoniera. De mancat, mancam sandwichuri, eventual o supa la plic sau orice alt semipreparat care era gata in 5 minute. Dimineata nu mancam… ma trezeam suficient de tarziu incat sa mai pot sta 2 ore pana la masa si incercam sa ajung la o ora cat de cat decenta la munca. Mancarea gatita se manca zilnic, dar nu gatita de mine. Asa ca… bucataria open-space nu ma deranja, din contra, imi era utila. De asemenea bucataria avea vreo 3 metri patrati, de aceea in balconul spart era aranjata o masa pentru a putea manca, totul era facut pentru a maximiza spatiul si confortul celui care locuia in acel spatiu. Bineinteles ca m-ar fi deranjat ca toaleta sa aiba arcada in loc de usa…, dar nu era cazul :).

        • Bine, dar bucatariile vazute de mine nu prea erau ale oamenilor care nu gateau. Ci mai degraba nu gandeau.
          Balcoane desfiintate am vazut in blocuri cu uscator la etajul 10 (desi n-as baga mana in foc ca mai exista).
          A, si usi lipsa la baie chiar nu am vazut :). Doar la bucatarie, dormitor, sufragerie.

        • Consider ca e ok sa ai un openspace(mai ales in vechile apartamente comuniste) intre bucatarie si camera de zi + sa nu ai usa la holul ce da in openspace. Usa la dormitor mi se pare un „must have”.

    • Ei nu zau??? De cand bucataria open-space a devenit potrivita pentru stilul de viata al romanilor? Ai impresia ca romanii isi permit sa manance seara la restaurant, sau sa cumpere chestii semi-preparate pe care sa le faca in 5 min acasa la cuptorul cu microunde, ca in Vest?? :)) Romanul de rand INCA face sarmale, prajeste chiftele, face ciorba de burta si potroace, romanii spre deosebire de alte natii nu isi permit luxul si moftul de a manca seara de seara in oras! Si din punctul asta de vedere e mai bine, ca aia oricum manaca carton pe post de mancare, baga in ei toate porcariile comestibile, pe cand noi inca mai mancam cat de cat sanatos si natural. Desfiintarea balconului este o mare prostie, desfiintarea usilor e pur si simplu snobism.

      • Dupa cum vezi, am scris ca se pliaza pe stilul de viata al americanilor… nu al romanilor. Am spus doar ca e pacat sa spui ca surubelnita nu e buna pentru ca nu poti bate cuie cu ea. Mai pe inteles: bucataria open-space are utilitatea ei, aceea de a genera spatiu util pentru o persoana care nu foloseste bucataria pentru a gati, in mod uzual – nu ti se aplica? nu-ti faci bucatarie open-space. Dar daca tu in bucatarie nu faci decat sa-ti bei cafeaua dimineata, eventual sa mananci un sandwich incalzit la microunde… nu vad de ce nu ai avea bucatarie open-space, idem si cu balconul spart sau cu desfiintarea usilor. Totul depinde de ce stil de viata ai si cum ti se potriveste tie acel spatiu. Daca amenajarea spatiului in care locuiesti urmareste altceva decat confortul tau, ar trebui sa te mai gandesti putin la ce faci si de ce faci.

        • Mie mi se pare aiurea sa ai un apartament pt inchiriat si sa te gandesti intr-o zi, cand nu ai chiriasi, ca ar fi fain sa faci bucatarie deschisa. Ca deh, sigur chiriasii nu vor gati 🙂
          Pentru ca in felul asta iti reduci drastic numarul celor ce vor alege sa inchirieze respectivul apartament.

  2. În blocurile noi se poartă open space – în alea…rezidenţiale. În cele comuniste – priveam cu ură peretele ăla dintre bucătărie şi sufragerie.
    Acum, la casa mea, am bucătăria deschisă, spaţiul de zi cu bucătăria. Nu am probleme de miros, deşi soţia găteşte zilnic – o hotă puternică şi un geam deschis face minuni.
    Nu sunt de acord nici eu cu balconul închis – doar în cazul lojelor, la blocurile comuniste erau fericiţii ăştia care prinseseră un apartament cu două balcoane şi o lojă. Loja era închisă şi se transforma într-o extensie a camerei.
    Spoturile fac şi lumină destulă – dacă sunt puse cât şi cum trebuie.

  3. Nu stiu cum naiba se face ca toti comentatorii care sustin bucataria open-space si lipsa usilor marturisesc ca ei au asa ceva acasa.
    Un fel de sindrom precum al celor care au facut credit in 2008 si sustin ca nu le pare rau acum, cand au rata de trei ori mai mare decat ar fi putut sa o aiba.

      • Multumesc pentru acest articol! Doamne, parca l-as fi scris eu…

        Urmaresc de ceva timp anunturile din categoria „imobiliare” din orasul meu de bastina (Ploiesti) si arunc cate un ochi pe la etajele inferioare ale blocurilor atunci cand am ocazia sa ma plimb pe strazile orasului. Arcadele, absenta usilor si desfiintarea balcoanelor se constituie intr-o tendinta lesne de observat in ultimii ani. Cum de ceva timp locuiesc in Grecia, ma gandesc ca romanii plecati prin strainatate si intorsi apoi acasa au tinut sa dea un aer mai modern apartamentelor comuniste fabricate in serie. Am remarcat aceeasi tendinta si in Grecia la apartamentele construite dupa ’90 incoace. Insa parca acolo e vorba de locuinte mai spatioase in cele mai multe cazuri. Desigur, am intrat in cateva apartamente mici, in care spatiul comun al sufrageriei si bucatariei nu mi s-a parut o idee buna. Cu atat mai mult cu cat spatiul afectat bucatarioarei (cu nelipsita hota) era in partea opusa ferestrelor. Dar, desigur, fiecare cu stilul sau de viata.
        Oricum, nu am vazut nicaieri logia. Dar asta e usor de explicat. Romanii au simtit nevoia de a castiga spatiu in acest fel, de a mari suprafata camerelor mici din apartamentele lor. Grecii care stau la bloc par sa aiba nostalgia gradinii, a terasei sau chiar a caldaramului (in trecut oamenii ieseau in strada cu cate un scaunel si o cafeluta si sporovaiau. De fapt, pe vechi strazi inguste aceasta obisnuinta e inca vie.). La blocurile mai noi, balcoanele sunt de cele mai multe ori mari, uneori imense pentru ochiul meu de copil crescut la bloc in perioada comunista. Doar in 2-3 randuri am vazut balcoane inchise in stilul nostru. Bine, clima e mai blanda acolo. Pe de alta parte, grecii nici nu au voie sa inchida balcoanele dupa bunul plac.
        Dar mereu m-am intrebat de unde frenezia asta a arcadelor la romani in ultimul timp. Si ce e cu desfiintarea celor mai multe dintre usi…. Iata ca am acum si cateva explicatii.
        In alta ordine de idei, transformarea radicala a unui apartament in acest fel restrange totusi si numarul potentialilor clienti, cred eu.

        As avea nevoie si de o alta explicatie. Pentru ca locuiesc in Grecia unde, dupa spusele grecilor insisi, nu prea mai misca nimic in ultimul timp (ma refer la consum, deci si la cumpararea de apartamente), ma mira faptul ca Romania si romanii nu par prea afectati de criza. Urmaresc preturile locuintelor in Ploiesti si ma cuprinde uimirea. Apoi mai citesc si cat se cere pentru chirie si iar ma crucesc. Chiar se vand apartamentele si casele astea? Exista miscare pe piata asta? Cam in ce procent s-o cumpara cu banii jos? Am un apartament al parintilor, intr-un bloc din 1976, un bloc bun mi s-a spus, intr-o zona buna. 3 camere, vreo 60 mp. Fara imbunatatiri. Ma intreb daca as putea gasi, la o adica, vreun cumparator.
        Pe de alta parte, ma plimb prin oras si prin imprejurimi si vad ca se construieste si se renoveaza mult. Mi se spune ca multi romani au lucrat in afara si s-au intors si lucreaza sa-si inalte case. Asa o fi?
        Tot cu uimire am vazut si puzderia de mari magazine de bricolaj. Ma tot intrebam, de cativa ani, cati romani cumpara de acolo. Cu atat mai mult cu cat preturile sunt chiar mai mari decat in Grecia (tara deloc ieftina in ultimul timp).

        Ce sa zic, atat cat poate conta parerea mea, inderaznesc sa cred ca Romania e o tara a contrastelor si a paradoxurilor. O tara in care e greu totusi sa faci predictii, fie ele si pe teme economice. Asta daca nu cumva esti implicat in vreo operatiune de manipulare – mediatica de cele mai multe ori.

        Mult spor la postat in continuare! Ma bucur ca am gasit acest blog.

        • Bine ai venit pe aici !
          Nu stiu cat de mult se vand apartamentele, dar mai pica uneori cate unul „care nu mai putea astepta in chirie”. Da, din pacate multi din cei ce lucreaza pe afara baga toti banii în case. Dupa ce le termina isi dau seama ca nu isi pot gasi de lucru in Romania, deci nu se pot intoarce inca, si continua sa munceasca afara. In timpul asta, casa frumoasa si mare (cat mai mare) pe care au construit-o sta goala. Logica de milioane, nu ?

          Romania e o tara a paradoxurilor pentru ca romanii cred ca economia se invata la TV. Unii mai carcotasi ar spune-o altfel: romanii sunt atat de prostuti incat sfideaza orice logica.

        • Majoritatea care se duc la cules de capsune / mere/ pere sau in constructii ca zidari / tamplari in Italia si Spania se intorc la oras sau la tara, si cu banii stransi acolo isi fac inevitabil VILA. Si nu cu 3-4 camere, ci cu cate 10 camere ! Este un fel de competitie „care are vila mai mare”, cu toare ca un om efectiv nu are nevoie de un spatiu atat de mare de locuit. Stiu un caz concret, el plecat in Spania vreo 4 ani in constructii, s-a intors omul in satul de bastina si si-a facut ditamai viloaca (cica pentru copii). Nevasta-sa insarcinata, mai avea un copil, spulberati amandoi pe trecerea de pietoni. Omul a ramas singur cu 10 camere si isi blesteama zilele.

        • Doamne fereste de astfel de cazuri! Daca nu am sti ca e real, am crede ca prea e cusut cu ata alba ca nu faca parte dintr-un roman moralist.
          Pe de alta parte, e de inteles de ce se comporta astfel oamenii plecati sa lucreze prin alte colturi de lume. Desi nu am trait aceasta experienta pe propria piele, imi imaginez ca e o viata dura: multi pleaca si lucreaza pe salarii mai mici decat cetatenii tarilor respective si reusesc ca cea mai mare parte a acestor bani sa o puna deoparte pentru a o aduce in tara. In tot acest timp, iau contact cu modul si standardul de viata de acolo. Ma gandesc ca nu e usor. Nu sunt toti „suflete tari”, multi sunt chinuiti. Asa ca vad „idealul” inaltarii vilei ca pe un gest compensator. Desigur, e o exteriorizare mai putin inspirata a unei trairi care cred ca inspira gesturi compensatoare si celor cu mai multa scoala, care lucreaza sau se instruiesc pe afara si se intorc in tara. Cred ca majoritatea celor plecati simt si un strop de frustrare, si un graunte de invidie, si admiratie, si exntuziasm pentru ce cred ca vor face la intoarcere. E omenesc, prea omenesc.
          Mai grava mi se pare, asa cum o spune si blogul acesta, manipularea celor interesati sa castige din deruta celorlalti.
          Si mai grav mi se pare ca de multe ori manipularea e slujita de legi ale statului, si mai grav e ca oamenii alesi sa ne reprezinte interesele sunt implicati in povestile astea. Dar mi se pare de-a dreptul tragic ca sunt multi oameni care ajung sa ia decizii importante in functie de busola indicata de figuri care adesea se dovedesc a fi marionete. E insa greu sa iti dezvolti cu adevarat capacitatea de discernamant. O spun din proprie perspectiva.

          Dar, Florin, daca ai fi lucrat in afara si ai fi strans o oarecare suma de bani, tu ce ai face cu agoniseala? Desigur, in cazul in care suma ar depasi nevoile supravietuirii. Ca sa nu se spuna ca facem carcoteala si ca nu incercam sa oferim si alternative.
          Multumesc.

        • Probabil ca as fi construit si eu tot o casa. Dar nu de 200 sau 300 mp, cum am auzit de curand pe la unii, ci de vreo 100 mp (utili, nu construiti). Problema e ca nu are sens sa muncesti ani buni, in joburi grele, doar pentru a baga toti banii castigati intr-o casa pe care nu stii cum o vei intretine ulterior. Doar pentru a arata celorlati ca poti ?
          Iar cu restul de bani as fi incercat o mica afacere. Voi avea tot timpul mai mult respect pentru cineva care a incercat sa incropeasca o afacere (chiar daca nu i-a iesit in cele din urma) decat pentru cei care au muncit prin cine stie ce locuri doar pentru a-si construi o casa peste nevoi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s