Un actor grăbit

Georgică a intrat ţanţoş în bancă, a semnat actele pentru creditul Prima Casă şi a plecat fericit.

De fapt pe Georgică nu-l cheamă Georgică (sper !). Dar să-i spui Ghiță parcă nu se cade. Şi nici Gheorghe. Şi cum e o poveste auzită, trebuie să ne mulţumim cu numele ăsta.

Ce ziceam ? A, da: Georgică păşi țanțoș în bancă, presărând sare pe rana bietei angajate ce nu se încadrează la Prima Casă (de fapt se încadrează, dar nu pentru suma pe care şi-o doreşte ea. Nu pentru suma la care s-a încadrat eroul nostru, de exemplu). Luă toţi banii care se puteau lua (adică vreo 57.000€) şi dus a fost: intrat chiriaş (probabil), ieşit proprietar (cu siguranţă).

Ce e interesant la Georgică e că împreună cu soţia sa câştigă peste 10.000 lei pe lună. El e IT-ist, programator în JavaScript, Pearl, C#, .NET sau ce-o mai fi la modă acum, cel mai probabil în mediul privat, deci banii sunt câștigați cinstit. Cum salariul său e baban, putem presupune că-şi cunoaşte bine meseria. Prin urmare, rata lunară de 1300 de lei pe lună va fi un mizilic. Cu siguranţă el şi soţia vor putea economisi şi pentru zilele negre, asta în cazul în care unul din ei şi-ar pierde serviciul, sau poate chiar vor achita creditul în avans. Şi-atunci, care e buba ?

Proverb3

Păi sunt mai multe bube:

În primul rând, deşi Georgică are un venit substanţial, a ales să împrumute toţi banii de apartament. Dacă ar fi câștigat doar salariul mediu pe economie, nu i-ai fi putut reproşa că nu economiseşte (de unde să mai pun deoparte, maică ?!); dar când îţi intră lunar în visteria familiei echivalentul a aproape 2.500€, ceva nu se leagă: de unde atâta grabă ? Cu doar 5000 de lei, adică jumătate din venituri, Georgică ar fi putut trăi foarte bine: chiria, întreţinerea, mâncarea, hainele şi cheltuielile cu maşina nu ar fi fost o problemă. Nici concediile, în limite normale. Restul banilor ar fi dus la o economisire de peste 13.000€ pe an. Ştiu, 13 aduce ghinion, dar nu şi în cazul ăsta: chiar dacă preţul apartamentelor ar fi rămas acelaşi între timp, suma de 44.000€ pe care ar fi trebuit să o împrumute peste 12 luni l-ar fi legat de bancă doar 19 ani, în loc de 30. Dacă ar fi fost şi mai răbdător şi ar fi suportat ruşinea de a mai sta în chirie 2 ani în loc de 1, suma de împrumut ar fi fost 31.000€, iar contractul cu banca ar fi durat doar 11 ani în loc de 30. Da, dar dacă între timp preţul caselor ar creşte, girafele ar începe să respire prin branhii iar george becali ar deveni noul realizator al emisiunii Doar o vorbă săţ-i mai spun ?”

În al doilea rând: în principiu nu poţi impune unui om ce are venituri substanţiale să fie chibzuit. E ca şi cum i-ai spune unui milionar în euro să nu îşi cumpere yacht de 3 milioane. De ce să nu o facă, din moment ce îşi permite ? Ce rost are să discutăm faptul că yachturile sunt scumpe ? Dar în cazul nostru, faptul că Georgică a ales să cumpere un apartament la asemenea preţ nu lasă nici o şansă celor ce câştigă, să zicem, cel mult salariul mediu pe economie. Adică majorităţii românilor. Printre ei şi nefericita funcționară bancară ce invidiază norocul lui Georgică, în loc să se gândească la faptul că poate problema ei nu o reprezintă suma maximă pe care i-o oferă cu împrumut banca, ci preţul locuinţelor. Altfel spus: dacă o familie ce câştigă peste 10.000 lei lunar cumpără un apartament de nici 70mp cu aproape 60.000€, ce apartament ar trebui să-şi cumpere o familie cu venituri medii ? O garsonieră de 20mp ? Simţul proporţiilor, Georgică ? Nu ? Nimic ? Nasol.

Se spune că animalele nu ucid decât de foame, niciodată de dragul distracţiei. Din păcate, oamenii nu se pot mândri cu asta.  Dar ne putem mândri cu alte calităţi: de exemplu, empatia. Mă rog, mai puţin Georgică, el a vrut să fie proprietar cu orice preţ, n-are timp de prostii din-astea, ce-i pasă lui de alţii ? Şi-apoi, nu oricine trebuie să-şi permită o locuință, nu ? *

Ştiu cum gândesc cei precum Georgică: un fost coleg îmi explica odată cum banii trebuie să circule şi că economisind ţii banii pe loc; în schimb, susţinea că în cazul în care câştigi suficient de mult, mai bine faci o rată mare şi nu mai pierzi vremea cu economisitul. E adevărat, banii trebuie sa circule, depinde însă în ce direcţie: dacă circulă doar din buzunarul tău spre alte buzunare, ai o problemă. Banii pot circula şi se pot opri în buzunarul tău precum autobuzul în staţie (intră salariul, staţionează un pic după care o ia din loc), sau precum autobuzul în depou (veniturile nu numai că staţionează mai mult, dar mai vin şi cu prieteni). Ideea asta cu circulatul banilor e adevărată, dar se referă la afaceri (adică decât să ţii banii pe loc într-o bancă şi să aştepţi dobânda, mai bine porneşti o afacere).

Evident, sunt multe necunoscute ce ar putea veni în apărarea deciziei lui Georgică. Repet, nu-l cunosc şi povestea e din auzite (cifrele sunt însă reale). Poate omul a avut experienţe nefericite în chirie şi se săturase, cine ştie. Dar cum la rândul meu cunosc ceva cazuri cu oameni în situaţii similare, am rezervele mele. Sunt şanse foarte mari ca bietul Georgică să fie doar un exemplu clasic de „brânză bună în burduf de câine”.

––––––––––––

* mi s-a reproşat, voalat sau direct, că nu mi-aş permite o locuinţă şi că visez la preţuri mici, de aici şi nevoia blogului de faţă. Nu-i cazul: sunt adeptul economisirii, m-am ferit de credite şi pot spune că băncile au lucrat până acum pentru mine, nicidecum invers.

Anunțuri

21 de răspunsuri la „Un actor grăbit

  1. Lucrurile par simple, mai ales atunci cand ti le explica cineva…[la nivelul tau de percepere:) ].
    Desi in programul invatamantului romanesc problemele de ,,3 simpla” le intalnim prin clasa a 3 a primara, sunt convins ca majoritatea dintre noi, adultii romani, am uitat procedeul de rezolvare sau poate unii nu l am stiut niciodata!
    Ca sa nu ne mai pierdem in detalii, astea sunt datele problemei:
    -cerere in scadere continua (vezi nr. de tineri prezenti in tara);
    -locuri de munca nesigure, putine si castiguri medii foarte mici;
    -criza economica continua, credite aproape imposibile (exceptand prima casa);
    Se cere sa se afle trendul preturilor apartamentelor din Romania pe termen mediu si chiar lung.
    E simplu, am reusit sa mi aduc aminte cum se rezolva acest tip de probleme, pe care le rezolvam fluierand in clasa a 3 a :).
    Totusi, am un singur amendament, domnule Basme imobiliare! Mergand inspre Vestul extrem al Europei ti as da exemplu Angliei (in special Londra unde cererea de ap. e uriasa) si al Olandei, tari care au umblat masiv la una dintre premizele problemei de matematica amintite mai sus si anume cererea de apartamente.
    Aceste tari au fost extraordinar de permisive cu intrare in tara a emigrantilor din Africa si Asia (mai ales Asia Mica) cu un IQ al experientei imobiliare si al creditelor aproape de 0 in defavoarea celor din Estul Europei care deja si au invatat lectia…
    Aceasta politica s a aplicat chiar si la vanzarea autoturismelor si electrocasnicelor second hand.
    Se pare ca Occidentul si cele cateva state fff.dezvoltate au nevoie de emigranti low IQ, care nu stiu sa rezolve probleme de ,,3 simple”.
    In rest 100/100 de acord cu tine si felicitari!

  2. Poate Georgică vrea să aibă casa lui să poată face ce modificări vrea el pe acolo.
    El vrea TV-ul de 4000 de lei și nu l-ar cumpăra pentru altă casă, el vrea altă cadă de baie, vrea altă mobilă de bucătărie.

  3. Banii nu au valoare in viitor, au valoare doar AZI, asta ar fi prima lectie despre economie. Batranii nostriu au trecut deja de doua ori prin pierderea economiilor datorata inflatiei galopante. Pentru Gerogica, 1200 de roni sunt banii de benzina intr-o luna. Pe Georgica nu-l deranjeaza rata nici acum, nu-l va deranja nici peste 10 ani cand va termina de rambursat creditul. Georgica isi permite creditul. E ca si cum i-ai spune lui Georgica sa nu-si mai cumpere cafea de la cafenea, ca e mai ieftin sa o cumpere de la automat sau chiar mai bine si-ar face-o singur. Ii egal daca da 6 lei pe o cafea la cafenea, 2 lei pe o cafea la automat sau 70 de bani daca si-o face singur… pentru el nu are relevanta foarte mare, daca nu ar cheltui banii pe cafea, i-ar cheltui pe benzina, daca nu i-ar cheltui pe benzina, intr-o luna, cand s-ar strange 100 de lei, si-ar cumpara un tricou pe care l-ar uita in dulap, pur si simplu banii au alta valoare pentru el. Nu Georgica e problema in aceasta ecuatie. El castiga 30.000 de euro pe an. Nu a sarit la cap, si-a luat ceva ce isi permite si nu-l intereseaza nici daca maine s-ar da apartamentele gratis, viata lui va arata la fel cu sau fara aceasta rata.

    • Pai daca tot era sa faca rata, trebuia sa-si faca pentru o casa, nu pentru un amarat de apartament. De asta am spus ca nu are simtul proportiilor: castigă cat 3-4 familii amarate, dar cumpara locuinta in care ar trebui sa locuiasca de fapt respectivii cu venituri foarte modeste.

    • Heto, tu esti baiat finut si tolerant. Dar hai sa-ti expun altfel parerea mea legata de comportamentul lui Georgica:

      Daca spui unui copil ca ii oferi un biscuit acum sau 3 biscuiti peste 3 ore, va alege tot timpul prima varianta, ca asa-s copii. La fel si cei precum georgica: desi au crescut si au devenit adulti, nu pot alege corect intre placerea imediata si placerea de mai tarziu.

      Georgica nu se gandeste la inflatie. pur si simplu nu vede avantajul economisirii. daca se teme de inflatie, ar trebui sa se teama si pentru locul de munca pe care l-ar putea pierde. Si 1300 de lei e o suma importanta cand esti somer.

      • in urmatorii 5 ani sa-ti pierzi locul de munca in IT? Sincer, nu cred…trece unu, vine altu’, poate pe bani mai putini; dar suficienti sa supravietuiesti. In familia respectiva calculele au fost facute si au fost facute bine. Nu Georgica e problema, Georgica a jucat cum i-a dictat piata si nevoile. Eu nu-i inteleg pe cei care intreaba „Am salariu minim pe economie, care e suma maxima pe care o pot imprumuta?”, pe cei care isi fac un credit cu 10% din venit, aia sunt in partea safe.

  4. poate a considerat ca nu-i trebuie o casa si ca preturile sunt prea mari. Ca sa limiteze pierderile a ales sa cumpere un apartament, lasand decizia „casa” pentru viitor, cand va simti nevoia de o casa. Eu n-am nevoie de o casa, mi-ajunge o garsoniera. Cand nu-mi va mai ajunge, voi alege in consecinta. Viata mai trebuie si traita, nu doar planificata…

  5. putin offtopic, am acelasi venit pe familie ca si Georgica, doar ca de nicio culoare nu pot strange 13k anual, poate doar8k. Venituri mari, cheltuieli mari :). La fel ca tine gandesc si eu. Rata ar fi mai mica decat chiria dar nu ma grabesc spre un credit. Nu e frica ca nu l-as putea plati(cu toate ca s-ar putea ajunge la asta) ci de comfortul nostru psihic. Pana nu strang un avans de peste 50% voi sta in chirie, cum stau de 6 ani.

  6. Pingback: Ipotetica moştenire a mătuşii Tamara | Basme imobiliare

  7. Eu cred ca tu, autorul acestui articol, esti tendentios si rautacios. Eu sunt de acord cu alegere lui Georgica. Strang bani de cativa ani si acum am suficienti pentru un apartament, dar mai am nevoie si de un credit mic(eventual „prima/noua casa”). Prefer sa pastrez banii pentru ami amenaja apartamentul. Marea problema o am cu gasirea acelei case care sa-mi satisfaca toate aspiratiile, asa ca, cel mai probabil, o sa cumpar tot un apartament de prin 85′-89′, care (culmea!!!) este mai spatios decat majoritatea apartamentelor noi, facute anapoda, fara gust si fara un spatiu de depozitare.

    • Partial de acord: sunt rautacios, dar prea putin tendentios (am declarat de mai multe ori scopul acestui blog: acela de a determina romanii sa cumpere apartamente la preturi de Romania, nu de Germania). Nu poti sa nu fii rautacios cu un om care a facut o boacana de pe urma careia tragi si tu ponoasele (nici eu, nici altii nu vom putea cumpara un apartament la preturi corecte atata timp cat cei precum Georgica arunca aiurea cu bani).
      Pastrezi banii de un apartament doar pentru amenajare ?! Pai nu e costa cam mult amenajarile ? Eu mi-am calculat amenajarile, mobilarea si utilarea unui apartament de 2 camere la vreo 10.000€, dar nu prea poti cumpara un apartament de banii astia.

      • De cateva zile am dat peste blogul tau. Am gasit multe lucruri interesante aici, cu unele sunt de acord, cu unele nu in totalitate si m-am gandit sa ma bag si eu in seama cu o postare. 🙂
        Care e pretul corect pentru Romania? Nu exista un pret corect. Nu e numai matematica aici, sunt si sentimente, nevoi, ca doar suntem oameni nu roboti. Atata timp cat se cumpara, ala e pretul corect la momentul acela. Ca volumul de tranzactii e mic, aia e altceva.
        Georgica poate s-a saturat de cautat, a gasit un apartament nou, pe gustul lui si a decis sa nu mai astepte. Isi ia credit prin prima casa, avans mic, perioada initiala 30 de ani. Dar asa cum ai zis si tu, banii pentru el nu sunt o problema, poate pune si deoparte atunci poate sa-si plateasca creditul anticipat, comision 0. Si in loc sa astepte inca un an sau doi sa stranga mai multi bani de avans dar eventual sa rateze apartamentul asta, s-a gandit sa-l ia acum pt ca oricum o sa-si plateasca creditul mai repede. Initial isi face creditul pe 30 de ani dar, pornind de la calculele tale, in 10 ani (sau mai putin) oricum il plateste anticipat. Si atunci care e diferenta? Ca a cumparat la pretul asta pe care tu il consideri mare in loc sa mai astepte 1 an sau doi sa mai scada preturile sa isi poata permita si functionara de la banca sa se incadreze la Pima Casa? Cam cu cat crezi ca vor mai scadea preturile? Daca ar scadea preturile cu 30% si s-ar desfiinta si programul Prima Casa, crezi ca functionara de la banca si-ar putea lua apartament mai usor? Eu cred ca nu.
        Da, preturile apartamentelor/imobilelor va scadea, in principal la apartamentele vechi in blocuri comuniste, chiar si in apartamente noi dar aflate in zone greu accesibile sau cu infrastructura precara, dar in blocurile care acum se construiesc, aflate si in oras, in zone bune, nu au cum sa mai scada mult cand materialele de constructii au si ele un pret care nu scade si alte costuri aditionale care la fel nu scad.
        Discutia ar fi mai lunga, dar ma opresc aici ca la cat am scris …ar fi cazul 🙂

        • Comentariile sunt binevenite, daca sunt argumentate 🙂

          Spui ca nu exista pret corect, pentru ca nu putem transpune in cifre dorinta oamenilor de a avea o locuinta. Partial de acord: prea putini oameni se gandesc la pretul pe metru patrat sau alti indicatori cand cumpara o locuinta, si in mod normal nici nu ar trebui sa o faca, o piata sanatoasa s-ar autoregla si ar oferi pretul optim (de aici si intrebarea vesnica „care mai sunt preturile ?” in loc de „care e pretul corect ?”). Dar exista un moment cand devii curios in legatura cu acesti indicatori: atunci cand simti ca piata a luat-o razna. Cand simti ca preturile sunt prea mari, faci un calcul si incerci sa vezi daca nu cumva preturile din tara sau orasul tau nu sunt cumva prea mari, te raportezi la cei de peste gard, iar indicatori precum pret versus venit anual devin de folos. Cum ne dam seama ca preturile sunt prea mari ? Ai zis-o chiar tu: cand ai prea putine tranzactii, acela e semn ca oamenii nu isi permit locuintele (exista si exceptii: sunt culturi unde mobilitatea e apreciata si oamenii prefera sa stea in chirie, dar chiar si acolo cineva detine deja respectivele locuinte, deci tranzactii exista oricum, proprietarul a cumparat la un moment dat apartamentul pentru a-l oferi spre inchiriere).

          Cazul Georgica: am mai vorbit deja despre motivele pentru care eu consider ca ia o decizie gresita. Exista 2 extreme in care cineva in situatia lui se poate plasa: fie nu ii pasa absolut deloc de cei din jur si isi vede de apartamentul lui (adica e lipsit de empatie: „ce-mi pasa mie de ceilalti ?”), frizand psihopatia (un psihopat e lipsit total de empatie), fie in cealalta extrema, a ipocriziei („nu cumpar, desi imi permit, pentru ca imi pasa de ceilalti si nu vreau sa ii las fara sanse”). Unii m-ar putea acuza ca sunt in extrema ipocriziei, pentru ca am declarat ca doresc sa cumpar la un moment dat apartament, dar la un pret corect. E bine sa ne situam undeva la mijloc, intre cele 2 extreme.

          Daca s-ar desfiinta Prima Casa si am avea credite cu avans de 25% preturile ar scadea inevitabil pana la de patru ori avansul mediu pe care il poate economisi romanul mediu (cateva mii x 4). Da, mai sunt bani negri si bani de la cei ce lucreaza afara, dar cei mai multi cumpara prin credit. De ce crezi ca au scazut preturile cu vreo 40% de la jumatea lui 2008 pana in primavara lui 2009, cand a inceput Prima casa ? Pentru ca bancile nu mai dadeau prea usor credite sau dadeau dar cu avans de 25-30%. Cum a aparut ocazia Primei case, bancile au reinceput sa ofere credite cu avans mic pentru ca nu exista nici un risc pentru ele (statul roman garanteaza in cazul in care omul nu-si mai plateste ratele, banca nu pierde nimic). Cat timp ai credite oferite iresponsabil, preturile stau sus sau scad lent. Pentru ca aproape nimeni nu se intreaba „cat ar trebui sa dau pe apartament ?” ci „la cat ma incadrez ?”. Pretul e dat acum de suma maxima pe care o poate imprumuta un individ. Si un individ precum Gerogica poate imprumuta mult, pentru ca si castiga mult. De asta consider ca unul ca el distorsioneaza aiurea de tot piata.
          Functionara de care zic eu e pe cale sa cumpere, problema e ca se va indatora pana peste cap, dar e prea prostuta sa isi dea seama.

          Blocurile noi sunt relativ putine, raportate la numarul total de blocuri, deci nu stiu cat de relevant este pretul lor pentru restul pietei imobiliare. Cei mai multi dintre noi se orienteaza oricum spre un apartament vechi.

          Uite ca te-am intrecut la lungimea comentariului 🙂

        • Mda, pentru ca sunt multe de spus, e o tema destul de complexa, desi pare simpla.
          Si mie mi se pare inca destul de ridicat pretul imobiliarelor, dar nu am ce sa fac. Si eu sunt de parere ca or sa mai scada dar destul de lent. Raportat la veniturile medii anuale sau lunare in Romania si hainele, masinile, energia, electronicele, etc, toate au un pret prea mare, deci si imobiliarele se inscriu in aceeasi „normalitate”.
          Marea majoritate cand achizitioneaza ceva nici macar nu se gandesc ca ar putea sa afecteze prin actiunea lui pe altii si asta nu neaparat din lipsa de empatie.
          Cei ca Georgica spui tu ca accesand suma maxima de la Prima Casa tin preturile sus. Da si nu zic eu. Cand au inceput sa creasca preturile imobiliarelor nu era Prima Casa, erau credite imobiliare clasice cu avans 20-30%, cu dobanda destul de mare. Totusi cum au ajuns sa urce asa mult preturile daca romanii in general sunt saraci, iar cei ca Georgica (care sa isi permita un credit) erau putini la fel cum sunt si acum? Parerea mea e ca nu cei ca Georgica tin preturile sus, ei isi permit creditul si il acceseaza din diverse motive. Pentru ei pretul apartamentelor e ok.
          Sunt altii insa, marea majoritate, ca functionara de la banca, care nu se prea incadreaza, dar gaseste un codebitor sau mai stiu eu ce si cu chiu cu vai se inhama la un credit fara sa se mai gandeasca daca si-l permite sau nu. Ea vrea apartament acum, ca au scazut preturile mult fata de acum 4 ani si o sa creasca iar cat de curand si cine stie cat mai tine prima casa…etc, Iar tu sau altul (putini oricum) degeaba are banii cash si vrea sa cumpere dar se gandeste ca inca nu e „pretul corect” daca restul cumpara la pretul asta indiferent daca isi permit creditul sau nu.
          Si uite asa alegerea ta de a nu cumpara din empatie pt altii e cam degeaba cand chiar ei se dau peste cap sa cumpere la pretul actual.
          Sunt multe de discutat pe tema asta, in mare parte sunt de acord cu ce zici, dar ceva parca nu se leaga in logica asta a evenimentelor si aici cred ca intervine dorinta oamenilor de a avea, de a arata ca si ei pot sau mai stiu eu ce motive.
          „Lasa ca iau acum si ma descurc eu cumva ca doar nu sunt singurul care face asa; daca ma tot gandesc atata nu o sa mai imi iau niciodata nimic, o viata am, nu?”

        • Motivele pentru care preturile imobiliarelor au crescut in trecut nu sunt aceleasi cu cele care mentin inca preturile sus:
          Preturile au crescut pentru ca s-au introdus creditele oferite usor, apoi in tavalugul cresterilor au intrat si strainii cat si speculantii autohtoni, plus banii celor ce au inceput sa lucreze peste hotare odata cu aderarea la UE.
          Acum insa cumparatorii straini nu mai exista (ei aparusera pentru ca existau cresteri de la an la an, acum nu mai e cazul), speculantii autohtoni nu mai cumpara nici ei, bani din afara vin mai putini.
          Si a mai ramas doar creditarea, adica Prima Casa. Doar asta mai mentine preturile, combinat cu, asa cum ai observat si tu, psihologia paguboasa a oamenilor („vreau casa acum, astea-s preturile, asta platesc”). Deci daca Prima casa ar disparea, alta ar fi situatia.

          Eu nu spun neaparat sa nu cumpere cineva acum din empatie pentru majoritatea saraca, ci tot din egoism. Trebuie sa te intrebi doar atat: nu cumva platesc prea mult din moment ce pretul e peste posibilitatile majoritatii ? Nu cred ca Georgica nu are ce sa faca cu cateva zeci de mii de euro pe care le plateste in plus, chiar daca achita creditul in cativa ani.

          Asta cu „o viata am” mi se pare o prostie: daca maine as afla ca mai am o luna de trait, ultimul lucru pe care l-as regreta e ca nu am facut credit pentru casa. Din contra, as regreta ca nu am facut toate celelalte lucruri de care inhamarea la un credit pe 30 de ani te pot priva (calatorii, hobby-uri etc).

        • Sa incep cu sfarsitul 🙂
          Da, e o prostie, dar multi cam asa gandesc…indiferent ce e acel ceva care il fac pt ca „o viata au”

          Parerea mea e ca inca sunt multi care se gandesc cum sa faca sa se incadreze la PC sau alt credit, sa ia un apartament acum cat is preturile „mici” ca dupa aia trece criza si iar vor creste preturile. Asta e realitatea din capul lor indiferent cine le ce le-ar zice. De aia consider ca nu cei ca Georgica sunt cei care tin preturile sus. Ei sunt putini, isi permit sa-si ia oricum indiferent de PC sau altfel de credit imobiliar.

          Prima Casa tine preturile sus? Dupa mine: da si nu.
          De ce nu? Indiferent cat ar fi plafonul la prima casa daca nu s-ar face tranzactii, preturile ar scadea. Faptul ca preturile se mentin sau scad incet inseamna ca sunt destui care cumpara, care considera ca pretul e ok. In mai toate orasele din tara (in afara de Bucuresti) preturile sunt sub plafonul de la PC.
          De ce da? Deja ai spus-o tu de nenumarate ori. 🙂

  8. Pingback: Despre binele propriu şi binele comun | Basme imobiliare

Comentariile nu sunt permise.