O întrebare incomodă. Ador întrebările incomode ! Sună cam aşa:
„Să zicem că mâine primeşti moştenire din partea unei mătuşi îndepărtate, de care nu ştie nimeni, un apartament. Din păcate nu eşti singurul moştenitor, deci apartamentul va trebui vândut şi banii împărţiţi. Ţie îţi revine sarcina vânzării, cât şi a stabilirii preţului. Cu cât l-ai pune la vânzare ? La preturile actuale, mari – cum le consideri tu – sau la un preţ mai mic, mai aproape de preţul corect, despre care tot baţi tu câmpii ?”
Bună întrebare. Bună rău ! Un fel de dilema morală, nu ?
Păi în primul rând m-aş duce ţintă în prima agenţie imobiliară şi aş cere consiliere. Ok, asta a fost o răutate gratuită. Foarte sincer, l-aş pune la vânzare exact la preţul pieţei. Da-da, nici un leuţ mai puţin. Care e preţul pieţei, naiba ştie, pentru că poţi găsi 2 apartamente similare la preţuri între 40.000 şi 80.000€.
Tunete, fulgere, furtuni ! Cum, tu, care îţi doreşti normalitate pe piaţa imobiliară te-ai băga în aceeaşi oală cu vânzătorii pe care îi acuzi de încăpăţânarea de a nu pricepe că preţurile bulei imobiliare s-au dus ? Nu aplici cumva un dublu standard ? Staţi niţel, nu săriţi, să vă explic.
Momentul în care ar trebui să vând respectivul apartament m-ar putea găsi în două ipostaze: de chiriaş sau de proprietar. Să le luăm pe rând:
Dacă aş fi chiriaş probabil că aş fi interesat să cumpăr la rândul meu un apartament. Prin urmare, ar fi absurd şi foarte păgubos să vând la preţul de xyzvţ € când preţul la care pot eu cumpăra, la momentul respectiv, este dublu. Nu poţi vinde mere dimineaţa cu 5 lei kilogramul şi seara să cumperi cu 10 doar pentru că tu consideri că preţul corect al merelor e 5 lei, nu ? Adică poţi, dar nu face bine buzunarului.
Dacă aş fi proprietar nu aş putea pune la vânzare şi eventual vinde respectivul imobil sub preţul pieţei. Atâta timp cât exista doritori la preţurile actuale (cam puţini, ce-i drept), de ce aş încerca să vând la un preţ mai mic ? Nu sunt societate de binefacere. Dacă nu aş găsi doritori, aş scădea preţul (şi probabil că nu aş găsi). După 1-3-6-12 luni, aş înţelege cum stă treaba cu cererea versus oferta şi aş ajusta preţul. Mai mult, să nu uităm că noi, contribuabilii, deja plătim pentru creditele Prima Casă neperformante (chiar dacă sunt încă puţine) pentru că statul s-a oferit, din mare mărinimie, să garanteze pentru ele. Plăteşti pentru prostia fazanilor ? Păi nu-i rău să primeşti nişte bani înapoi, tot din buzunarul lor (mă rog, nu chiar al lor, ci al altora, la fel de fazani).
Aici e cheia problemei: nu proprietarii sunt de fapt răspunzători pentru preţurile actuale. Fără un sprijin pentru speranţele lor (în cazul de faţă – Prima Casă cu al ei prag de 60.000€), ei nu ar îndrăzni să viseze la preţurile actuale. Şi fără cumpărători precum Georgică, vânzătorii nu ar putea vinde scump, oricât de multe prime casa sau noi case mai născocesc guvernanţii. Repet, vânzătorii nu au decât să spere. Cu toţii avem vise: şi mie mi-ar plăcea să devin model de mâini, de exemplu, precum George Constanza, dar asta nu înseamnă că se va întâmpla vreodată. Prin urmare, vânzătorii ar putea să ceară oricât de mult, dacă nu există cumpărători să le răspundă cererii, degeaba. Orice se poate vinde pe lumea asta şi vor fi tot timpul tâmpiţi care să plătească.
Basme imobiliare 
nu e prost ala care cere, e prost ala care da.
:)) tocmai ti-ai explicat rationamentul pentru fenomenul de scadere lenta a preturilor in piata imobiliara. Tocmai de aceea preturile nu vor mai avea aterizari bruste, pentru ca toti cei care intra in piata vor dori sa vanda la pretul pietei si abia dupa un timp(cum bine ai spus vreo 12 luni) vor ajusta pretul in jos, astfel incat chiar sa vanda. La orice pret vor exista oameni nevoiti sa vanda si oameni dornici sa cumpere. Gandeste-te ca in urma cu 15-20 de ani pretul unui tv color era de 10-15 salarii, asta nu impiedica lumea sa cumpere….
Pai eu vorbeam de o situatie ipotetica, a unei mosteniri. De obicei cei ce vand o fac pentru ca au nevoie de bani (pt o casa, alte cheltuieli etc), si doar uneori e vorba de mostenire.
„La orice pret vor exista oameni nevoiti sa vanda si oameni dornici sa cumpere” – aici e buba. Unul are bani stransi dar nu cumpara si sta in chirie pana considera ca pretul e corect, altul nu are bani dar imprumuta si isi cumpara azi. Teoretic, ambii au nevoie de locuinta. Puterea e in mana lor, nu a vanzatorilor, dar fiecare intelege altfel acest lucru.
Eu cred ca e un calcul mai complex , da .. preturile vor scadea dar din cauza degradarii si a trecerii anilor , pentru cine a facut o casa se stie ca fara un minim de 70000 de euro nu faci ceva decent mai adaugi si vreo 200 de euro pe luna pentru motorina ca sa ajungi acasa (2 masini … fiindca esti la periferie ) si vezi ca cheltuiala lunara se aduna , e valabil si pentru complexele rezidentiale mai marginase. De principiu ai dreptate , dar pentru imobilele construite pana prin 85 , pentru cele mai noi (situate cat de cat central ) e un calcul personal confort / cheltuieli generale / cat castigi / ce-ti doresti . Da pentru cei nehotarati chiria e o solutie dar cererea e mare si preturile nu vor scadea in plus am intrat in hora capitalismului unde moneda forte e creditul . Daca astepti iei cu mai putin bani acelasi apartament peste care au trecut anii fiindca de ofertele rapide generate de cei care au urgent nevoie de bani au grija altii care urmaresc asta si au si banii necesari ca sa-i ruleze . E un calcul pentru fiecare .
Inteleg ce spui, dar nu stiu daca ai postat comentariul la articolul potrivit. Adica nu vad legatura cu subiectul de aici 🙂
Spui ca am intrat in hora capitalismului si ca in hora asta e se danseaza creditul. Dar nu uita ca tocmai din cauza creditului suntem in criza, ceea ce ma face sa am indoieli ca dansam hora potrivita.
Ca si completare , ca tara suntem in crapatura dintre occident si lumea a treia , ideea pe care o promovezi se va adeveri daca o luam in jos , daca e sa stagnam sau sa ne fie bine (ceea ce ar fi super) puterea de cumparare va creste la fel si preturile .
PS . Asteptare nu a dus niciodata spre progres .
@adrian, permite-mi sa nu fiu de-acord cu tine. Preturile la imobiliare nu vor mai creste multa vreme de-acum incolo. De ce? sunt multe argumente pentru asta, in primul rand ele au iesit din fundamentele economice.
Vezi:
http://www.businesspundit.com/10-most-bizarre-economic-bubbles-in-history/
Preturile au crescut pentru ca oamenii AU CREZUT ca vor creste, fara niciun alt argument.
Creditul PRIMA CASA este cel mai bun exemplu de credit subprime(credit dat unor persoane care nu se califica pentru acel credit in conditii normale) si care in mod normal ar fi dus la o BULA, nu a facut decat ca aterizarea preturilor romanesti sa fie o aterizare lina, din pacate acest lucru(desi are si efecte benefice) este foarte parsiv pe termen lung, in log sa avem o recesiune scurta si dura, avem una care nu stim cand/daca se va termina. In momentul de fata avem la guvernare niste maimute care nu sunt in stare sa gandeasca nici pentru ele, d-apai pentru altii. Traim intr-o paradigma falsa si sincer nu stiu cum vom reusi sa ne punem pe un traiect corect. Romania, din punct de vedere economic se afla in partea de sus a tarilor in care e bine sa traiesti… desi suntem guvernati de niste maimute care nu sunt in stare sa gandeasca(am mai spus asta, stiu). Crestere economica? Asta se face, conform doctrinei acestui guvern de incompetenti prin cresterea creditului si prin cresterea consumului. Eu nu vreau crestere economica, din partea mea poate sa fie scadere economica… eu vreau doar ca nivelul de trai sa fie mai bun, nu sunt 100% convins ca doar cresterea economica poate face asta.
Corect si nu prea , fiecare bun are valuarea lui atat pentru vanzator cat si pentru cumparator ma repet , e un calcul personal . Ca la o masina , o cumpar dar am bani de intretinere si de asigurari ? . Nu trebuie blamate bancile ele vand credite , de blamat e DOREL care se inhama la un credit fara a avea venituri suficiente oricum daca nu-l mai poate plati tot el pierde. E economie de piata cu totii vrem sa iesim cu un castig iar asta presupune ca cineva poate si pierde . Un apartament e o investitie pe termen foarte lung practic si teoretic il iei sa-l folosesti pana la „sfarsit” , valuarea o hotarasti tu in functie de venitul si confortul pe care-l doresti . Prin 2002 un amic si-a luat un apartament in Iasi de 2 camere construit in 77 cu exact aceeasi bani cu care luai o Skoda octavia noua acum apartamentul valoreaza cam 2.5 X aceeasi masina noua . Fiecare poate trage propiile concluzii , argumente pro si contra sunt cu sutele . DA unele apartamente au in continuare preturi exagerate dar piata a inceput sa se stabilizeze iar variatiile care vor fi vor fi mici . Nu vorbim de un televizor vorbim de un loc al nostru pentru restul vietii si e normal sa aiba o valuare . De ce as vinde un apartent la un pret mic cand la o chirie mica de 200 de euro incasez in 20 de ani aproape 50.000 de euro ?
Nu zic ca am 100% dreptate e un calcul personal si trebuie tratat ca atare .
1) „Un apartament e o investitie” – mai degraba o cheltuiala
2) Apartamentul valoreaza cat 2 masini jumate azi. Esti sigur ca va valora tot atat peste 5 ani ? Eu cred ca tot acolo va ajunge, fix cat skoda. Daca il va vinde azi (asta daca va gasi clienti, pana la vanzare nu poti vorbi de valoare, decat teoretica), poate ar valora 2.5 x Skoda.
3) De ce ai vinde azi ? Pentru ca azi primesti x chirii (unde x > 100, poate chiar > 150). Inchiriatul ofera un venit mic, dar in timp (si nu e stabil, ai sau nu chiriasi, ai cheltuieli de intretineer). Vanzarea iti ofera azi o suma relativ mare de bani cu care poti face ce vrei (cumperi o masina, depui in depozit la banca etc). Si stii cum se spune: ce-i in mana nu-i minciuna.
Hehe, iti urmaresc articolele de ceva vreme (si comentariile pe cele 2 bloguri despre bula imobiliara – daca te-am identificat corect dupa idei si stil de a scrie).
Dar articolul asta iti cam da peste cap logica de pana acum.
1. preturile pentru imobiliare au crescut nefondat, bazate pe creditare si incultura financiara a romanilor
2. romanii sunt in general egoisti si lipsiti de planuri de viitor, judecand totul dupa principiul ‘sa-mi fie mie bine acum si nu conteaza viitorul/”ailalti”‘
3. preturile la imobiliare ar trebui sa scada, ca sa revina la niste valori corelate cu puterea reala de cumparare a romanului (salariul mediu)
Dar daca ai fi in situatia de a intra direct in hora, vanzarea unui imobil ai face-o la pretul maxim oferit de piata. Nu conteaza ca acel pret nu are fundamente economice, nu conteaza ca asa PASTREZI sus pretul mediu de vanzare al unui apartament si ca in momentul ala te gandesti fix doar la tine, la fel ca orice roman sadea.
Si mentalitatea asta pe care o impartasesti si tu… va schimba cum situatia in imobiliarele romanesti?
E ca la spaga pentru actul medical in Romania. Toti romanii injura doctorii pentru ca o iau sau pentru ca o cer. Dar daca ar lucra ca personal medical, platit cu cat e platit – LA VALOAREA (de 2 lei a) PIETEI -, ar lua sau nu spaga? Daca ar lua, oare ar schimba cu ceva in bine sistemul?
Ok, e usor sa tot zici ‘altii sunt de vina’. Dar situatia actuala va ramane la fel tocmai pentru ca majoritatea romanilor, de la opinca la vladica, o pastreaza asa.
100% de acord .
Credeam ca s-au inteles motivele: daca as fi chirias, cum sunt azi, ar trebui sa cumpar la randul meu un ap. Cum sa il vand mai ieftin cand eu la preturile alea trebuie sa cumpar ? (si nu cumpar pentru nu sunt de acord cu preturile actuale. Cumparatorul ipotetic ar putea sa faca acelasi lucru, sa nu fie de acord cu pretul si astfel ar scadea si pretul apartamentului pe care il vand, si al celui pe care il cumpar).
Repet, mingea e numai in terenul cumparatotului. Ca unii nu isi dau seama, sa fie sanatosi. Vanzatorii nu au nici o vina. Eu au doar vise. Cumparatorii hotarasc pretul.
poate se vor destepta si romanii si nu vor mai semna credite pentru 30 ani…
Nu perioada de 30 de ani e neaparat problema. Ar fi foarte ok sa faci o rata de 500 lei pe 30 de ani, 1000 de lei pe 20 ani sau 1500 pe 10 ani. Stresul si riscul ar fi mult mai mici.
Exemplul tau cu merele e corect. Ce zici tu e corect dpdv al realitatii in care traim.
Problema mea e ca exact atitudinea asta de genul ‘fac si eu ca ceilalti, doar nu sunt prost sa incerc eu sa schimb ceva’ perpetueaza starea actuala a societatii romanesti, la orice nivel (politete, curatenie, sanatate, cultura, educatie, imobiliare etc.).
Pentru ca toti se ancoreaza in ‘nu am cum sa schimb ceva, deci fac la fel pentru ca nu am alternative’ situatia ramane la fel si va ramane pentru totdeauna (de fapt se va schimba in mai rau).
Nu e un repros direct la adresa ta, probabil ca in situatia asta ipotetica as face acelasi lucru. Doar ca asta ar insemna ca mi-as pune si eu umarul la pastrarea status-quo-ului.
Se ridica o intrebare: in cazul in care fac asta, oare mi-as mai putea eu permite sa dau lectii de morala si sa condamn nivelul absurd al preturilor imobiliarelor? 🙂
Ce as face eu diferit fata de vanzatorii de azi:
1) Nu as apela la agentii imobiliare: am incercat si sa cumpar si sa inchiriez prin agentii si in cele mai multe cazuri au ingreunat tranzactia.
2) Nu as tine pretul la aceeasi valoare ani in sir pentru ca inteleg mecanismul din spatele preturilor ridicate. Cei mai multi vanzatori sunt precum cei din caricatura asta , din pacate.
3) Ce spui tu se aplica doar la situatia in care as fi deja proprietar. daca sunt chirias si doresc sa cumpar, nu se aplica, am mai zis deja.
Spui ca nimeni nu face nimic ca sa schimbe situatia, implicit nici eu (desi as zice ca am expus situatia destul de detaliat). Daca ti-as spune ca stau in chirie intr-un apartament pe care l-as putea cumpara, utila si mobila cu banii jos (economii proprii, nu mosteniri), dar nu o fac pentru ca nu sunt de acord cu preturile actuale, ai mai crede asta ? Eu imi fac partea mea, mai mult nu pot face. Cel mult pot incerca sa schimb ceva cu blogul de fata. Daca am sa reusesc, nu stiu.
@basme
N-am zis ca nu faci ‘nimic’. Daca mai multa lume s-ar informa de pe blogul tau (si nu numai), poate fatalismul asta ‘astea sunt preturile, asa trebuie sa ramana’ ar disparea. Am scris destul de clar ca nu-ti reprosez ceva. Ar fi absurd, mai ales atunci cand recunosc ca pus in situatia ipotetica data, probabil as face acelasi lucru.
@Heto
Problema este ca in Japonia bubble-ul a presupus o marire a pretului caselor cu un factor de la 1,5 (mediu/Japonia) la 2,75(marile orase). In US, bubble-ul lor a presupus o marire cu un indice de la 1,5 spre aproape 2.
In mareata noastra tara, marirea a presupus o crestere cu un indice mai mare de 10 (de la 10.000$ la 100-120.000 euro). Cresterea a fost atat de mare incat s-a fixat in mentalitatea tuturor romanilor apropitari ca valoarea casei lor poate n-o fi de 100k euro, dar 50k tot o fi. Factori ca imbatranirea constructiei, inflatia care a erodat castigurile salariale crescute din ultimii 10 ani samd nu conteaza. Nu conteaza ca majoritatea proprietarilor de case vechi n-au castigat in toata viata lor 50k euro (sau echivalent). Nu, nu si nu. Asta e piata, atata trebuie sa se ceara, atata platesc majoritatea cumparatorilor (cu banii lor sau ai bancii).
Ei, acum nu o intoarce, am inteles ce ai zis 🙂 Ca e ciudat sa dau lectii de morala cand, aparent, comportamentul meu e similar cu cel al carora doresc sa le tin lectiile. Ma asteptam la reactii de genul asta dinainte sa scriu textul, de aceea am incercat sa explic cat mai bine cum as vedea eu problema daca as fi pus in papucii vanzatorilor.
Ai dreptate, e foarte greu pentru unii sa inteleaga faptul ca preturile pot scadea foarte mult de la 100.000, si nu la 50.000, ci chiar la 25.000 sau mai jos. Vorba aia, ce a crescut trebuie sa si scada la un moment dat. Dar daca nu ar fi beneficiat de Prima Casa, te asigur ca vanzatorii ar fi inteles si acceptat asta foarte usor.
@Cristian: Intru in piata cu niste expectante(vreau sa iau pe cutia de chibrituri 70 000 de euro, ca atat cere si ala de la 4). Dupa 4-5 luni in care trec cativa agenti sa vada apartamentul, cativa potentiali cumparatori si nimeni nu scoate banu’ vine unu care imi zice: „Fra'(de le frate… sau de la fraiere, dupa caz) iti dau 67 000”. Eu zic NU! 70 sau deloc. Se duce si la ala de la 4… si ii zice la fel „Fra’ 67 000” ala sta de 9 luni cu apartamentul in piata si au mai fost altii pe la el, unii cu 62, unii cu 65, unu chiar cu 67 da’ mai demult… si zice… bah, decat sa mai stau, il iau pe asta si asta e. Mno… pretul pietii tocmai s-a mutat de la 70 000 la 67 000, dar au trecut 9-10 luni pana a scazut. Acum eu ma voi raporta la noul pret al pietii si ma gandesc…. bah, trebuia sa vand in 2008, asta e, poate reusesc sa-l dau macar cu 67 000. Dupa inca vreo 6 luni mai vine unu care-mi zice 65 000!. Acu’ m-am saturat de agenti, de cumparatori, de vizionari, mai ca l-as da si cu 60, numa’ sa-l dau draq o data. Pretul pietei tocami a devenit 65 000. Dar au trecut 16 luni de cand era 70.000. Asta e rationamentul pe care ma bazez cand zic ca preturile vor scade mult, intr-o agonie lenta, pentru ca cei care intra sa vanda vor sa ia cel mai bun pret si nu vor accepta dupa ce vecinu’ de la 4 l-a dat cu 70 000 sa-l dea pe-al lor cu 15 000. Mai bine i-ar da foc decat sa-l dea cu atat. Unde se va opri caderea? Habar n-am, japonezii se chinuie de 22 de ani cu scaderea preturilor la imobiliare si inca piata n-a urcat.
In legatura cu chiriile, vor continua si ele sa scada, pe masura ce preturile la imobile vor scade. Dilema chirie vs cumpar va fi eterna si intotdeauna valorile vor fi pe-acolo cu +-.
Daca mi se permite, pun o intrebare tuturor celor care comenteaza si impartasesc din experienta lor cititorilor blogului : care este o scara a valorilor pentru dumneavoastra ? Cel putin am aflat, de exemplu, ca un apartament = 1 sau 2,5 Skoda. Sau, un apartament = mandria de a te lauda ca ai fost la fel de mare „negustor” ca vecinul de la etajul 4, daca nu chiar cu putin mai mult, cu 1.000 sau 2.000 de euro in plus, ca doar esti un pic mai „descurcaret” in aceasta jungla care se cheama economia de piata.
Romanii iubesc, adora, venereaza, etc. „activitati” de genul Caritas, FNI. In lipsa lor a fost inventat „domeniul imobiliar” ca modalitate de a scoate un banut in plus, sau ca sursa principala de venit.
Dar nu va suparati, ce este aia munca ? Munca este acea activitate care face, de exemplu, ca un om sa invete 6 ani medicina, sa se mai pregateasca alti 3-6 ani pentru a dobandi o specialitate medicala sau paraclinica, sa dea un milion de examene si sa aiba in cele din urma un salariu de … (si aici cautati singuri sa va convingeti de „imensitatea” lor) …. Subiectul este extrem de vast si nu il pot acoperi nici daca imi fac 5 bloguri.
Ne pricepem la absolut tot ce exista pe pamant. Suntem superdestepti si intotdeauna avem o certitudine, nu o parere, atunci cand deschidem gura. Dar cine stabileste cu cat se inchiriaza sau se vinde un apartament ? Daca raspunsul este piata, atunci parerea mea este ca va inselati amarnic. Pretul este dat de toate utopiile, fanteziile, iluziile, impresiile, amatorismul, dorinta de parvenire, etc. caracteristice romanului.
Dar pana la urma, inchirierile si cumpararile de apartamente nu se fac cu bani ? Ba da, dar, acesti bani trebuiesc scosi de undeva, de obicei prin munca. Numai ca munca dauneaza sanatatii romanului …
Am si eu o garsoniera confort 7 pe care vreau sa o dau la schimb cu „x2,5” Mercedes 83 AMG full option. Accept doar cele cu motor pe GPL … asa, … ca romanu.
Ceva despre scara valorilor ? …
@ o parere , x2.5 skoda a fost doar o comparatie a unui bun cu folosinta foarte indelungata versus unui alt bun , o masina care te tine vreo 5-6 ani sa zicem , da scara noastra de valori ca si popor e data peste cap , si nu stiu daca de acum sau continua de pe vremea raposatului . Am sa citez …” Pretul este dat de toate utopiile, fanteziile, iluziile, impresiile, amatorismul, dorinta de parvenire, etc. caracteristice romanului.”…ma scuzi , dar asta e natura umana . Scolit sau nu cu totii vrem sa castigam mai mult ca e prin munca , ca e prin furt ca e prin vanzarea aprtamentului matusii …. .Am suficienti de multi amici medici ca sa stiu ca de prin anul 3-4 de rezidentiat incepe sa fie „bine” , deci cine tine morala ?
Multumesc pentru raspuns – adrian.
Acum multi ani, un laureat al premiului Nobel pentru fizica a primit de la o reporterita felicitari pentru distinctie si prima intrebare a fost ce va face cu premiul banesc ? Fizicianul a raspuns cu mult calm ca in momentul de fata este fericit ca are bani sa-si cumpere o pereche de pantofi.
Ceasurile Rolex costa „mai mult” intrucat se vinde ideea de lux …
Felicit amicii tai medici carora le incepe sa le fie „bine”.
Multumesc pentru afirmatia ta „Scolit sau nu cu totii vrem sa castigam mai mult ca e prin munca , ca e prin furt ca e prin vanzarea apartamentului matusii …” Cumva trag o concluzie gresita spunand ca in opinia ta pe primul plan este cantitatea de bani castigata prin orice mijloc ?
Nu te contrazic, ci sustin ca in perioada trecuta nu exista o scara a valorilor, intrucat eram „toti” mai mult sau mai putin egali. Era util sa cunosti o gestionara pe undeva, un vanzator pe altundeva, etc… oricata pregatire ai fi avut sau nu.
Trebuie sa recunosc ca postarea (postarile) mele doresc sa deschida subiecte extrem de vaste ca abordare si generatoare de multe polemici.
Pornesc de la o definitie : daca viata ar fi perfecta nu ar mai exista teatru. Prezentul blog poate exista si 50 de ani de acum inainte, daca posesorul sau va dori. De fapt subiectul „imobiliar” are largi ecouri chiar si fata de amicii tai doctori. Si ei pot avea pareri si pot face corelari cu profesia pe care o practica, intrucat si ei locuiesc undeva … Mergand pe firul tau, daca le merge mai „bine”, poate isi vor exprima parerile de genul „2 camere = 3 operatii de apendicita”, iar daca gresesc sa-mi fie scuzata lipsa totala de cultura a spagii in domeniul medical.
Imi place ca se duce o lupta pe viata si pe moarte pentru a prosti, chiar si pe cel care nu are nevoie, pe oricine are o bruma de bani sau care are impresia ca poate duce povara unui credit, sa „investeasca” in imobiliare.
Totusi, te asigur ca pentru mine nr. de roabe de bani nu conteaza.
Bine ai venit pe aici 🙂
Total de acord cu parerea ta despre banii castigati cu orice pret.
Hmm, … nimic nu merge in tara asta. Credeam ca in decurs de trei ore (cat a trecut de la postarea anterioara) voi primi cel putin 100 de telefoane si „oferte de colaborare” de la „imobiliari”. Haideti dragilor ca oferta ca asta nu ati mai pomenit in veci. Garsoniera confort 7 cu un pret atat de scazut !!! Ce vreti sa spuneti – ca nu se gasesc Mercedes-uri 83 AMG pe toate drumurile ? pe care sa le dati la schimb ? Nu de alta, dar voi puteti sa cereti mai mult, iar diferenta sa o bagati in buzunar.
Revenind la scara valorilor, sa va dau niste repere :
La inceputurile democratiei noastre originale, o doamna distinsa contacteaza un arhitect pentru intocmirea unui proiect de vila. Dupa indelungi discutii, nesfarsite variante de planuri de nivel si fatade, culminand cu incheierea intregului dosar pentru autorizatia de construire, vine si discutia „jenanta” despre pret. La auzul valorii, distinsa doamna a raspuns : „Cum ? Asa de mult ? Pai cu banii astia pot sa-mi cumpar 4 perechi de pantofi !” Arhitectul marise un pic pretul din cauza nesfarsitelor modificari aduse de distinsa doamna. De adaugat ca proiectul a fost facut in afara orelor de serviciu …, iar pe vremea aceea nu existau in Romania marcile celebre nici macar la „vaporeni sau aviatori”.
In plin boom imobiliar, un vanzator, proprietar al unui apartament cu 2 camere, solicita pentru palatul sau 150.000 euro. Primeste vizita unui cumparator care spune ca are 145.000 euro si daca sunt toate actele in regula, a II-a zi merg la notar, incheie contractul de vanzare-cumparare si primeste banii. Vanzatorul a spus : „Decat sa-l dau cu 145.000 euro mai bine-i dau foc”.
Tot pentru un imobil, un proprietar a platit tot ce inseamna proiectare (arhitectura, rezistenta, instalatii termice, electrice, sanitare, masuratori, detalii de executie, studiu geotehnic, …) 10.000 euro. Concomitent cu derularea constructiei, a luat legatura cu o firma de tranzactii imobiliare pentru a vinde acel imobil. Clauza standard – comision de la vanzator si de la cumparator. La cat credeti ca s-a ridicat suma ceruta pentru intermediere ? Ceva modest – 70.000 euro.
Va rog, nu ma fortati sa-mi iau ceva de lucru. Garsoniera este pomana curata. Chiar vreti sa ma fac „badigard” sau „sa ofer companie domnilor generosi” ? Nu de alta, dar pentru a II-a varianta nu stiu daca o sa reuseasca operatia de schimbare de sex …
Interesante intamplarile. Ca sa nu zic „halucinante”. Dar chiar nu ma mai mira nimic.
Cred ca articolul se reduce la : am castigat la Loto dar nu stiu cat este premiul sau, la cat se ridica suma de bani care ne scoate din saracie sau, uite unde erau banii mei pierduti la Caritas …. sau, uite ca am o bruma de bani care constituie o parte/suma de care aveam nevoie pentru a-mi dezvolta/face mica afacere sau, … orice altceva. Si aici, la capitolul orice altceva, intortocheate sunt caile Domnului.
Daca doresti o parere incarcata de mult sadism, atunci am gasit a III-a varianta. Esti un om corect si cu principii, asa ca impartasesti dilema privind pretul celui/celor care sunt coproprietari. Te duci frumos si depui in instanta o cerere de iesire din indiviziune cu sulta. Ai parte de cosmarul vietii, instanta hotaraste cine primeste apartamentul in integralitate si care este valoarea sultei catre coproprietar/copropietari. Vei avea parte de „minunatia” juridica reprezentata de expertiza. Sper ca la finalul procesului sa fiti intregi si sanatosi, ceea ce sincer ma indoiesc.