Indexul imobiliar: misiune imposibilă ? (+ completări)

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, afirmă că preţul mediu real de tranzacţionare al locuinţelor din România e un mister total. „Nu se poate face” [calculul], afirmă dumnealui. S-ar fi încercat o singură dată, acum vreo 3 ani, pe baza cifrelor furnizate de notari, dar probabil era într-o vineri, înainte de concediu şi au uitat să-l mai facă şi a doua oară. Părul alb din capul domnului ar trebui să inspire respect, dar după asemenea inepţii te duce gândul mai degrabă la medicamente, pe care un domn bine plătit din taxele noastre ar trebui să şi le permită. Oare serul adevărului intră în categoria medicamentelor compensate ?

Şi dezvăluirile sale nu se opresc aici:  în cazul românilor, creditul imobiliar ar fi un stimulent, pentru că nu suntem competitivi pe piaţa muncii. Creditul ar fi, aparent, un imbold pentru muncă mai eficientă. N-aş comenta cu privire la competitivitate, dar parcă ştiam că un specialist, în orice domeniu ar fi el, e în primul rând mobil, nu legat de o locuinţă printr-un credit ipotecar. De exemplu, să zicem că sunt inginer şi am găsit un job mai bun în altă localitate, care mă va ajuta să mă specializez şi mai mult în domeniul meu: cum naiba voi putea să mă mut cu un credit ipotecar la purtător ? Nu aş fi fost mai mobil dacă locuiam în chirie ?

bad economy

Prin urmare, putem trimite sonde pe Marte, aş completa eu, dar nu putem afla cu cât se vând locuinţele pe plaiurile Mioriţei. E im-po-si-bil de calculat, n-ai cum, aritmetica de clasa a IV-a nu se poate aplica aici, pentru că ne încurcăm în zecimale, care nu s-au predat încă. Cum ar veni, o persoană privată poate încropi un script care să calculeze media preţurilor cerute în anunţurile vânzătorilor, dar statisticienii plătiţi din bugetul statului nu găsesc o modalitate să calculeze şi să publice media tranzacţiilor. Orice altceva se poate afla, de la numărul de câini vagabonzi până la numărul de ouă ale lui Năstase, dar nu şi asta.

De ce s-or feri oare cei responsabili să publice acest calcul (pentru că nici Mutu nu poate crede că nu s-a calculat deja) ? Păi nu-i greu să ne dăm seama: iluzia preţurilor mari e uşor de întreţinut când viitorii cumpărători nu pot afla cifrele exacte ale tranzacţiilor anterioare decât din zvonuri. Când tranzacţiile sunt puţine, informaţiile sunt şi mai greu de aflat. „Ţara te vrea prost”, sau ţinut în ceaţă: oricine citeşte 100 de anunţuri de vânzare cu preţuri în jurul a 60.000€ (ca să luăm un număr norocos) va crede că acestea sunt preţurile la care se încheie tranzacţiile. Nu contează că anunţurile sunt vechi de-un an. Nici că preţurile reale pot fi şi la jumătate, la o adică; dar de unde să ştie asta bietul cumpărător, dacă nici amărâţii de statisticieni, toţi absolvenţi de filologie la seral, nu pot ţine minte azi cu cât s-a vândut ieri ?

În timpul bulei imobiliare, când preţurile creşteau de la lună la lună, un asemenea indice nu era cerut de prea mulţi, deşi lipsa lui alimenta şi mai mult nebunia preţurilor: toată lumea ştia că preţurile cresc, nu se ştia exact cu cât, aşa că fiecare cumpărător accepta să plătească un pic mai mult decât lună trecut. Acum însă, când nici preţurile de tranzacţionare, nici numărul total al tranzacţiilor nu se cunoaşte cu exactitate (se publică doar statistici legate de Prima Casă, şi acelea niţel dubioase, aş zice eu), un asemenea indice ar face lumină pe piaţa imobiliară. Dar de lumină avem noi nevoie acum, tovarăşi ?

Interesant e că impozitul pentru vânzarea unei locuinţe este plătit în biroul notarului, pe baza actului de vânzare-cumpărare. Prin urmare cifrele ar putea fi comunicate fie de notarii publici, fie de Fisc, care primeşte respectivele taxe. Dar nu avem cum, vă rog, înţelegeţi !

Cireaşa de pe tort: românii au un deficit de 1.000.000 de locuinţe, ne anunţă domnul Vasilescu. O fi vrut să spună că avem un deficit de 1 milion de locuinţe la preţuri normale, pentru că locuinţe ce îşi caută cumpărători sunt destule. N-or fi un milion la vânzare, dar să fim serioşi: un milion de locuinţe în minus ar înseamna cel puţin 2 milioane de români care n-au unde locui sau se îngrămădesc cine ştie pe unde. Şi nu pentru că nu ar avea cu ce să cumpere, ci pentru că nu ar avea ce să cumpere. Prin urmare, omul susţine că avem bani, dar nu avem pe ce să-i cheltuim. Din păcate domnul în cauză are cu ce să gândească înainte de a deschide gura, dar nu are de ce să o facă.

Completări:

  • Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: din moment ce în actul de vânzare-cumpărare prezentat la notar se declară uneori sume mai mici pentru a plăti un impozit redus (de exemplu cumpărătorul împrumută 20.000€ dar plăteşte de fapt 35.000€, având deja 15.000€ economisiţi, pe care îi plăteşte vânzătorului la mica înţelegere), e adevărat că un indice al preţurilor bazat pe aceste date ar fi supus erorilor. Chiar şi aşa, n-ar fi rău să-l vedem publicat.
  • În lipsa indexului imobiliar bazat pe tranzacţii, grilele de impozitare ale notarilor pot servi binişor acestui scop: în funcţie de oraş, stradă, tipul clădirii, etaj, suprafaţă şi anul construcţiei, notarii aplică principiul valorii minime de piaţă a imobilului în cauză. Scopul grilelor e acela de a opri fente de genul celei de mai sus. De exemplu, dacă grilele notarilor stabilesc că un imobil valorează minim 30.000€ dar imobilul a fost vândut la preţul de 20.000€, impozitul va fi calculat procent din 30.000€. Grilele ar putea fi la o adică umflate, dar ele rămân totuşi o referinţă: dacă notarii stabilesc valoarea minimă a unui apartament la 30.000€, e un pic ciudat ca el să se vândă la un preţ cu 50% mai mare, indiferent de marmura folosită în baie.
  • INS publică totuşi un soi de indice al preţurilor, însă el se referă doar la tendinţele preţurilor: au scăzut/crescut cu x% faţă de trimestrul trecut. Valorile după care se realizează calculele nu sunt publicate însă, ceea ce face ca valoarea acestui indice să tindă spre zero.
Anunțuri

50 de răspunsuri la „Indexul imobiliar: misiune imposibilă ? (+ completări)

  1. Am vazut emisiunea, e dus rau omul. 1 mil de locuinte avem nevoie, au plecat 3 mil de oameni dar noi avem nevoie de 1 mil de locuinte. Logica te-ar face sa crezi ca 1 mil de locuinte au fost lasate in paragina sau vandute, mai ales cu sporul asta natural. Cred ca o presa ar trebui sa preia aceste afirmatii legate de imposibilitatea aparitiei unui indice si sa rezolve pb ca in cazul aeroportului otopeni … altfel slabe sanse 😦

  2. INS-ul ar trebui desfiintat. Este o institutie care in mod constant ofera indici gresiti, estimari gresite si tot ceea ce organizeaza iese prost (de ex.: recensamantul). Mie mi-ar fi rusine sa lucrez acolo, chit ca as fi platit cu 3 pixuri si-o ciunga pe luna.
    Iar Vasilescu ar trebui sa se ia de mana cu Isarescu, Iliescu si orice alt -escu a condus ceva ‘de stat’ in tara asta in ultimii 22 de ani si ar trebui sa se duca invartindu-se unde vad cu ochii.
    Din pacate, nimic nu se va schimba si niciodata nu va exista ‘raspundere’ pentru ceea ce se intampla in tara asta. Oare o sa auzim vreodata, inainte sa crapam inghesuiti intr-un spital murdar al tarii astea, de vreun sef mare din asta de ‘comitete si comitii’ judecat si condamnat pentru deciziile proaste, tampite sau chiar dezastruoase luate?

    „Cred ca o presa ar trebui sa preia aceste afirmatii legate de imposibilitatea aparitiei unui indice si sa rezolve pb ca in cazul aeroportului otopeni … altfel slabe sanse”
    Haha. Problema de la aeroport s-a rezolvat asa: a fost dat afara un hot, apoi a fost reangajat. „combinatorii” de taxiuri au disparut 1 luna, apoi s-au intors. Super. Daca se mai rezolva asa multe lucruri in tara asta, in cateva luni ajungem Germania.

    • lasa schimarile, important este : poti comanda ce taxiu vrei din otopeni ? raspunsul este da, ca a durat 6 luni asta e altceva, dar o data ce omul se invata cu civilizatia moderna nu mai renunta asa usor.

    • INS-ul trebuie sa ramana, dar nu in formula actuala, cu prea multi „poeti”.
      Balbe din palmares, cat cuprinde: demografice (cati suntem, cati avem drept de vot, cati muncim), economice (am renuntat de ani buni sa mai cred o iota din ce spun vizavi de PIB, somaj sau inflatie) etc.

  3. „creditul imobiliar ar fi un stimulent, pentru că nu suntem competitivi pe piaţa muncii. Creditul ar fi, aparent, un imbold pentru muncă mai eficientă.”
    Are dreptate! Unul presat de credite nu isi permite sa schimbe locul de munca atunci cand nu ii mai convine ceva. Tace si inghite si munceste pe branci pe orice salariu, in plus nici nu ii mai arde de plecat in strainatate ca asta ar insemna bani (pe care nu ii prea are) si luni de stat pe tusa pana isi gaseste ceva, asta daca isi mai gaseste.
    Cat despre imbogatirea specializarii, te specializezi de nu te vezi cand stii ca te da afara si ramai cu rata neplatita.
    Angajatii cu datorii sunt cei mai docili, iar conducatorii nostri vor sclavi care muncesc, nu gandesc.

  4. nu sunt de acord ca unul caruia ii trebuie bani nu isi permite sa plece de la un loc de munca din tara platit cu 200 euro in strainatate unde e platit cu 2000 euro si isi poate cumpara apartamentul acela in 5 ani in loc de 30.

    • Imi place logica ta…

      200 de euro salariu, rata la banca pentru imprumut de 50 000 de euro, suficient de calfificat incat sa obtina 2000 de euro in strainatate(doar acolo sunt caini cu covrigi in coada, si oricine poate castiga 2 000 de euro)… achita un credit de 50 000 de euro in 5 ani cu 2 000 de euro salariu(ai doar salariu in strainatate, stai la cort… n-ai chirie de platit..)

      2 000 de euro e un salariu bun, dar cand ai 2 000 de euro salariu ai si cheltuieli pe masura, pentru ca te uiti altfel la bani. Nu te mai duci la acelasi coafor, nu-ti mai cumperi haine din acelasi loc, nu te mai multumesti cu o masina veche de 15 ani, nu-ti mai place telefonul pe care il ai si toate astea pentru ca „iti permiti”. Si vei vedea in acelasi timp, ca desi tie iti ajung banii, celor de langa tine nu prea le ajung, si iti vei rupe cate o bucatica si pentru ei, le mai cumperi un covrig din cand in cand, ca la tine oricum nu se vede.

      Nu sunt de-acord cu cei care spun: nu cumpara, preturile sunt mari, trebuie sa mai scada. Eu in schimb spun: cumpara doar daca-ti permiti, nu crede ca preturile vor creste si nici „daca nu cumpar acum raman pe dinafara”.Daca tu consideri ca e bine sa ai o proprietate, sunt de-acord cu tine, iti poate oferi siguranta si s-ar putea sa ai dreptate, dar nu e bine sa o cumperi in orice conditii. Daca nu castigi 2 000 de euro, nu te purta ca si cum in viitor ii vei castiga. Daca nu esti jucatoare de ruleta, nu fa pariuri nici cu viata ta, sperand ca va fi inflatie, sperand ca in viitor rata „nu va conta”. Daca la ruleta iese rosu de 4 ori la rand, nu inseamna ca va iesi si a 5-a oara. Daca noi am prins inflatia din 90 cand au ajuns unii sa-si plateasca apartamentul cu juma’ de salariu nu inseamna ca la fel se va intampla si acum. Nu ai de unde sa stii ce va fi in viitor, nimeni nu stie. Daca as stii ce va fi maine, as fi deja miliardar in euro si m-as bate pe spate cu buffet si cu gates, dar logica imi spune ca daca ai un venit 500 de euro nu-ti permiti investitii de 50.000 de euro, pur si simplu riscul de a se intampla ceva rau e prea mare.

      • m-am plictisit sa citesc mesajul acesta lung asa ca iti raspund la primele randuri pe care le-am citit, 200/300/400 nu conteaza importanta e ideea, 2000 de euro fara sa stai in cort pt ca unele firme iti ofera cazare/transport de la/pana la serviciu, si vorbesc din fapte reale nu numai din logica, acum 5-6 ani pleacai din Romania ca profesor titular cu 200 euro cu tot cu dirigentie si da, poti fi destul de calificat incat sa iei chiar si 3000 eur in strainatate.nu am sa vin cu acte doveditoare ca sa ma crezi doar am aratat un exemplu, tu poti crede in continuare ca e pur SF.

        • nu pur SF, doar putin probabil, singurii care intr-adevar se califica la ce ai spus tu sunt medicii. Data viitoare nu te mai chinui sa raspunzi daca n-ai chef sa citesti tot mesajul, gandeste-te ca mie mi-a luat mai mult sa-l scriu decat ti-ar lua tie sa-l citesti si l-am scris cu dedicatie pentru tine, nu pentru ceilalti de pe blog. N-am facut-o ca sa-ti arat ce inteligent sunt, am facut-o fie pentru a-ti schimba opinia, fie pentru a primi argumente si a mi-o schimba pe a mea. De obicei acesta e motivul pentru care spun ce gandesc, ca altii sa vada unde gresesc si sa-mi arate asta.

        • ok, exemplul sunt eu si nu sunt medic. M-am titularizat pe catedra de Engleza in 2006 iar cand mi-am terminat masterul in 2007 am mers la un interviu in Brasov(cu reprezentantii companiei Etihad Airway-the world’s leading airline), am luat interviul, mi-au facut trainingul pe gratis,mi-au oferit cazare si transport gratis, stau la hoteluri de 5 stele in marile orase din lume(in layover sau diurna cum vrei sa ii zici), fac munca cinstita, am bilete resuse pentru calatoria cu avionul pentru mine si familie, mi-am persmis sa vizitez Marele Zid Chinezesc, Cascada Niagara, etc si de asemenea nu fac foamea, mananc la restaurant aproape in fiecare zi, lucrez la 1st class(care e cel mai bun din lume, intra pe skytrax) si in business class si cu toate astea pot pune fara dureri de cap cate 1000 euro de o parte. Este un sacrificiu sa stai departe de familie si sa ii vezi de 3-4 ori pe an doar,si daca iti poti calca pe orgoliu si sa ai un job unde si cei fara facultate sau master pot lucra dar asta e pretul daca intr-adevar nu vrei sa ramai dator bancilor pe 30 ani.multumit?

        • Am trei intrebari pentru tine:

          ai reusit sa citesti ce am scris in primul comment?

          daca tot esti in tara de „3-4 ori”, ce sens are sa platesti dobanda la o suma de bani pe care ai imprumutat-o sa cumperi un apartament in care momentan nu locuiesti?

          Nu era mai bine, din punct de vedere strict financiar, sa nu fi cumparat apartamentul si sa astepti pana vei decide ca ai muncit destul prin strainataturi si atunci sa cumperi ce doresti sa cumperi, fara sa mai platesti dobanda bancilor?

          Toate lucrurile se schimba daca prin familie intelegi „sot si copii” care locuiesc acum in acel apartament, atunci, intr-adevar, e un sacrficiu foarte mare.

        • @ank… asa e, n-ai vorbit nicaieri de imprumuturi :)).
          greseala mea ca n-am cascat ochii mai bine, de obicei pe-aici se vorbeste mult despre rate, atat de mult incat cineva fara rata la apartament e caz rar…

          „Nu sunt de-acord cu cei care spun: nu cumpara, preturile sunt mari, trebuie sa mai scada. Eu in schimb spun: cumpara doar daca-ti permiti, nu crede ca preturile vor creste si nici “daca nu cumpar acum raman pe dinafara”.Daca tu consideri ca e bine sa ai o proprietate, sunt de-acord cu tine, iti poate oferi siguranta si s-ar putea sa ai dreptate, dar nu e bine sa o cumperi in orice conditii. ”

          ” logica imi spune ca daca ai un venit 500 de euro nu-ti permiti investitii de 50.000 de euro, pur si simplu riscul de a se intampla ceva rau e prea mare”

          Atat ti se potriveste din primul comentariu. Iti permiti sa cumperi si vrei sa cumperi? Cumpara, ca o fi, ca o pati, nu mai conteaza.

        • Doar pentru a te lauda cu slujba ta de stewardesă ai postat toate comentariile acestea in care nu spui nimic si nu comentezi nimic pe topicul articolului?

          (Reamintesc ideea articolului: De ce „nu se poate calcula un indice imobiliar”? – De ce zic persoanele interesate sa… nu se calculezer un indice imobiliar ca ca nu se poate?)

        • domnule administrator, postarile mele fiind off-topic te rog sa mi le stergi pe toate deoarece ii deranjeaza pe ceilalti vizitatori ai paginii.multumesc(Mihal intentionam doar sa arat ca nu trebuie sa te inhami la credite daca esti dispus sa faci sacrificii,eu nu sunt genu de fetiscana care visa sa devina cabin crew, nevoia m-a impins sa fac acest job, asa ca nu ma laud nici pe departe)

  5. iar referitor la preturi, mai nou am auzit ca se face intelegere intre vanzator si cumparator sa se declare un pret de tranzactionare mai mic pentru a nu plati vanzatorul impozit pe profit prea mare(adica ti-l da cu 50000 euro dar faceti actele ca ti l-a dat cu 40000).

        • Inseamna ca se poate merge pana la valoarea minima din grilele notarilor (desi, din moment ce la banca poti lua creditul numai daca ai si un apartament pe care vrei sa il cumperi, e evident ca suma imprumutata e destinata cumpararii apartamentului, de unde si pretul. Asta doar daca evaluatorul nu il supraevalueaza pentru ca omul sa mai ramana cu bani dupa cumparare.)
          In cazul asta indicele preturilor nu ar fi cel real, dar macar ar fi mai mult decat ce avem acum, adica nimic.

      • Exista posibilitatea asta (sa declari mai putin decat este de fapt) si daca detii doar diferenta de bani in cash, nu neaparat toata suma.
        Caz concret, 49k apartamentul, 19k cash avea cumparatorul, 32k declarati la notar (caci 2k trebuiau dati ca avans) restul de 17k platiti din cei 19k ramasi. Creditul facut doar pentru 30k.

        • Ai dreptate, se poate face si asta. Dar cum majoritatea se vând cu credit si avans minim, genul asta de situatii nu e neaparat foarte intalnit. Am intrebat chiar azi pe cineva care a cumparat avand jumatate din bani fara credit si mi-a zis ca in acte a fost declarata valoarea reala de tranzactionare, deci nici in cazul asta nu fac toti smecheria.

      • In cazul unui credit se face altfel, depinde de vanzator daca te intelegi cu el sa iti restituie 5 -10k si cu un comision la evaluator se face o supraevaluare pt a obtine un credit mai mare, pt ca multi nu isi permit celelalte costuri dupa achizitie.

        • Se poate si cum spui tu dar se poate si cum spun eu, ambele solutii sunt plauzibile iar ce am spus eu este adevarul gol golut ( ca asta o spun eu 🙂 ). Chestiunea cu o supraevaluare pentru a avea si bani de renovat are un mic dezavantaj, va creste proportional si asigurarea obligatorie pe locuinta pentru toate riscurile (dar sa zicem este vorba de cativa euro in plus) si un mare dezavantaj ca platesti dobanda pana te plictisesti pentru acei bani de renovare (pentru 10k euro mai platesti cel putin inca 5k, depinde de perioada contractata). Cel mai bine este sa nu faci imprumut deloc pentru un apartament, dar daca totusi il faci sa fie cat mai mic si pe o perioada cat mai scurta, sa zicem maxim 10 ani, pentru a nu plati practic numai dobanda ani la randul.

          Ps1. Evident cel mai bine e cu banul jos si daca se poate si la valori acceptabile de pret pentru imobile.
          Ps2. Un nesimtit acest ‘domn’ Adrian Vasilescu daca a declarat asa ceva, total dezinteresat si de binele altora.

  6. Nu ma mira ca nu avem un asemenea pret mediu oficial, sau macar un indice oficial, regional sau national. Vad cel putin 3 motive:
    1. Nicio persoana de decizie nu a constientizat suficient nevoia unor asemenea lucruri; de pilda BNR, vizavi de verificarea portofoliilor de garantii imobiliare, sau fiscul, pentru optimizarea veniturilor din impozite pe proprietati (de ex. prin cresterea lor in zonele cu volume si preturi in crestere – am vazut indici imobiliari in SUA pe coduri postale).
    2. Fiecare are baza sa proprie de date, iar acestea sunt putin sau deloc interconectate (fisc, evidenta populatiei, notari etc).
    3. Pentru asemenea calcule, e nevoie de resurse: sisteme, oameni, proceduri etc, deocamdata putine sau zero. Chiar daca ar aparea resursele suficiente, e nevoie de o perioada pentru a avea date suficiente pentru rezultate relevante.
    Periodic, diverse situri de imobiliare prezinta statistici in-house cu nivelul si evolutia preturilor cerute, pe tipuri de proprietati. E adevarat ca de la preturile cerute pana la preturile efective mai intervin si alti factori (negocierea, ”öptimizarea” fiscla etc). Personal, am incredere limitata in aceste statistici private, dar in lipsa de altceva…
    Cred ca un punct de plecare pentru ceva oficial (pret si sau indice) ar putea fi baza de date a fiscului.
    De asemenea, cred ca ar fi bine ca in cadastru sa se treaca si pretul de tranzactionare / adjudecare. Macar sa poti vedea un istoric pe termen mai lung atunci cand vei cumpara, nu doar pretul de la precedenta tranzactie. Altfel, piata va ramane la fel de netransparenta.

    • 1) Persoanele de decizie constientizeaza foarte bine nevoia de a NU avea un asemenea indice. Politicienii sunt implicati pana in gat in imobiliare si pastrarea cetii le face bine buzunarelor. Fiscul primeste oricum impozitele de pe urma tranzactilor, deci nu are de ce sa isi bata capul cu indicele.
      3) Cifrele exista: si la notari, si la fisc, si nu cred ca e nevoie de atat de multa munca pentru a centraliza datele. Daca se poate face, cu resurse minime, de catre siturile de imobiliare, se poate face si de catre angajatii statului.

      • Nu vad punctul 2), ai sarit de la 1 la 3 🙂
        Mai am 2 comentarii:
        1. In 2012, statul a incasat cam 500 milioane lei din impozitele aferente tranzactiilor imobiliare (http://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/anul-2012-a-adus-statului-incasari-de-peste-100-milioane-euro-din-tranzactiile-imobiliare-20800.html), aproape la fel ca in 2011, desi numarul tranzactiilor imobiliare a crescut cu 17% (de la 361.000 la 422.000). Asta poate fi semn de ieftinire cu 15%, calculat grosier. Mergand mai departe, impozitul mediu pe tranzactie e cam 1180 lei, ceea ce inseamna o tranzactie de 9.000 sau de 13.100 euro (folosind calculatorul de taxe de la http://notariat-tineretului.net/calculator-taxe-notariale), in functie de durata anterioara a detinerii imobilului de catre vanzator. Sa zicem pentru simplificare 11.000 euro / tranzactie, ceea ce mi se pare foarte putin. Asta inseamna un volum total de vanzari cumparari imobiliare in 2012 de circa 4,6 mld euro, probabil cam la fel ca in 2011. N-am informatiile din trecut, mai ales din 2007-2008 pentru a vedea cu cat a scazut valoarea totala a tranzactiilor, ca la nivel de preturi cam vedem / banuim.
        2. Apropo de insularitatea bazelor de date, nu inteleg de ce fiscul sau autoritatile locale nu taie ajutoarele sociale celor despre care are cunostinta ca au cumparat recent imobile scumpe (sa zicem de peste 60.000 de euro, indiferent daca prin credit sau cash (in oricare caz, se presupune ca au bani, nu ?). Si ale familiilor acestora, evident.

        • Da, sarisem peste pct.2, dar am raspuns oarecum in celelate 2 puncte: datele exista, probabil in duplicat, deci daca se doreste, se poate calcula.
          1) Interesante datele, dar am retineri in a le lua de bune, pentru ca, dupa cum observi si tu, sunt ciudate.
          2) Bine, cei in cauza pot spune ca achizitia i-a ruinat, de aici si nevoia de ajutor. Mai degraba as taia ajutoarele pentru batranii care locuiesc singuri in 3 camere dar primesc bani de incalzire, in loc sa se mute in ceva mai mic si sa se descurce singuri cu banii. Stiu, e complicat sa vinzi ceva cand esti in etate, dar nici nu e normal sa iei niste bani desi nu ai nevoie de fapt de ei.

        • Parca nu le-as lua de bune:
          Credite imobiliare se dau mult mai putine decat in 2007 sau 2008 (se poate intreba in orice banca), bani de la cei ce lucreaza prin strainatate sunt mai putini, straini care sa cumpere pentru specula nu mai sunt, romani care sa cumpere pentru specula nici atat, somajul a crescut intre timp, si cu toate astea avem in 2012 acelasi numar de tranzactii ca in 2008. Nici daca punem la socoteala schimburile („vand 2 camere si cumpar cu o camera sau cu 3”) to nu cred ca ies cifrele.

        • Eu am o singura explicatie: tranzactiile cu terenuri agricole. Mici, dar foaaarte multe. De cand au inceput subventiile pe teren, adica din 2008, intra multi bani de la investitori straini (banci, fonduri de investitii sau pur si simplu fermieri) pentru a cumpara terenuri agricole. Dupa ce le cumpara, multi nici nu le lucreaza, doar le dau in arenda si au super randament fata de cat ar obtine in tarile de origine.

  7. Am baut mai mult decat obisnuiesc…. mult mai mult, probabil maine am sa rad la acest comentariu. Pentru toata lumea, si mai ales pentru Florin (aka domnul basme) am un sigur lucru de spus si care trebuie luat in serios, in fiecare zi a vietii: Memento mori ;).

    Aveti un singur lucru de facut in aceasta viata, ganditi-va ca astazi este ultima viata a vietii voastre. Ce regretati? Ce ati face diferit? Restul? nu conteaza. Ca luati o casa, ca faceti un copil, ca va casatoriti… nimic nu e important pentru restul lumii, e important doar pentru voi. Lucrurile sunt importante doar in masura in care le dai TU importanta, Ganditi pentru voi, traiti pentru voi. Parintii, prietenii, copiii… trebuie sa traiasca pentru ei.

    Nah ca au fost mai multe lucruri, dar toate se rezuma doar la primul. Daca voi nu faceti nimic pentru voi, nimeni nu va face. Ca vor scadea preturile la imobiliare… eu asa cred, si de aceea nu cumpar, daca as crede ca vor creste as cumpara maine, ca pot. Ca e bine sa ai casa ta? totul e relativ, eu cred ca e important sa nu-ti fie foame, sa nu-ti fie sete, sa nu-ti fie frig… tie si familiei tale, Traiti-va viata!

  8. Eu am vrut sa cumpar (pana la urma am abandonat pentru o vreme ideea -fiindca preturile vor fi mai mici) un apt in centrul Clujului -iar pretul „negociat” era mai mic decat pretul minim din grila notarilor. Notarul mi-a spus ca e obligat sa calculeze impozitul si ononariul lui la acest pret minim -exceptie cazul in care as fi cerut expertiza care sa dovedeasca un pret mai mic decat cel din grila notariala.

  9. Cu privire la prima ‘completare’: valoarea declarata de vanzare poate fi ‘manarita’ in jos, da. Dar poate fi modificata artificial si in sus (vezi cazurile celor care nu au banii pentru ‘modernizari’ si se inteleg cu vanzatorul declare o valoare mai mare, ca sa foloseasca diferenta din suma imprumutata cum vor ei – cum era in linkul ala de pe un forum cu ‘rumanii’ care erau nervosi ca le-a fost evaluata proprietatea in minus, desi ei vroiau in plus). Deci oricum ar fi, indicele asta n-ar fi 100% corect. Dar ar fi oricum mult mai corect decat orice indice bazat pe preturile cerute (din ziare, portaluri imobiliare sau de pe agregatoare de anunturi).

    • Ai dreptate, se intampla si asa. Dar in cazul asta, inseamna ca indicele ar fi aproape corect: ai pe cei ce declara in minus, pe cei ce declara corect, si pe cei ce declara in plus. Cand faci media, iti reiese suma corecta 🙂 (cu mici devieri)

  10. Motto :
    „Sa ni se spuna !” ; „Sa ni se dea !” ; „Merge si asa !” ; „Lasa ca ma descurc”,
    sunt formulari care au devenit „strigatul de lupta” in viata de zi cu zi. Scoala te poate invata orice, numai un singur lucru nu – si anume cum sa-ti traiesti viata. Strict la subiectul articolului, este alegerea fiecaruia daca se ia dupa „retete” sau gandeste putin, „cat inca e legal”.

    Moisés Naím : „Criza financiară a contrazis afirmaţia că economia merită
    tratată drept ştiinţă. O ştiinţă se măsoară prin capacitatea sa de a explica, prezice și prescrie” ;
    Frank Knight : „Nu există soluție intelectuală la un conflict de interese” ;
    Dennis Meadows: „În 2007…doar 3% (din tranzacțiile valutare) aveau scop comercial, restul de 97% constituind speculații” ;
    Denis Diderot : „Pentru a răsturna o ipoteză, uneori nu trebuie să faci nimic altceva decât să o împingi cât mai departe poate merge”
    „Economia de azi este a clipei si a punctului ochit”
    sunt concepte si realitati pe care BNR le expune public.
    In ultima mea postare la articolul privind manipularea, am dat o a III-a solutie la dilema ta. Era trecut acolo cuvantul „expertiza”. Daca se aprofundeaza ce este expertiza (concept, utilitate, metode de evaluare pentru credit imobiliar, etapele unei evaluari imobiliare, ghidurile metodologice pentru evaluare, principii de evaluare a garantiilor reale de natura activelor corporale, continutul cadru al raportului de evaluare extins, etc.) vei avea un adevarat tablou de ce nu exista un index imobiliar. In plus, ca sa-ti faci o parere cat de cat avizata, recomand si o discutie (preferabil la o bere) cu cei care pe vremuri, in vechile institute de proiectare, se ocupau cu masuratori si devize. Dar numai cu adevaratii artisti in domeniu.
    Apoi, cu imensul bagaj de cunostinte acumulat, vei fi singur in masura sa apreciezi daca datele din grila notarilor sunt corecte sau nu. Eu nu dau un verdict deoarece nu doresc sa ofer retete. Sunt curios la ce concluzie vei ajunge.

    • Cu scuze, rectific, nu este „articolul privind manipularea” ci articolul privind „Ipotetica mostenire a matusii Tamara”.
      Sa nu uitam ca de astazi, 15 Februarie 2013, intra in vigoare noul cod de procedura civila. Ceea ce stiu este ca pentru unii este motiv de bucurie, dar pentru foarte multi este sfarsitul. Dar de tot. Tragic.

  11. fyi, de pe situl UE:
    REGULAMENTUL (UE) NR. 93/2013 AL COMISIEI din 1 februarie 2013 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 al Consiliului privind
    indicii armonizați ai prețurilor de consum, în ceea ce privește stabilirea indicilor prețurilor locuințelor ocupate de proprietari
    http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2013:033:0014:0016:RO:PDF
    si
    http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Housing_price_statistics_-_house_price_index

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s