Dialoguri în zona crepusculară

vorbind la pereti

„- Deci doamnă, vă spun eu, că mă pricep: mai scad preţurile în 2013 şi 2014, da’ din 2015 cresc. Garantat ! Eu am fost agent imobiliar până acum vreo 3 ani, deci ştiu ce zic. Acuma fac taximetrie, mai strâng un ban pentru copii, soţia e plecată din ţară, tot pentru ei, să-i ajutăm să-şi cumpere un apartament. Le-am găsit deja unul: 3 camere, 58.000€, numai bun.

– Şi vi se pare puţin 58 de mii pentru oraşul nostru ?!

– Cum să nu fie, doamnă ? Păi eu am cumpărat în 2007 tot trei camere cu 95.000€. Deh, aşa erau preţurile atunci. Dar acuma s-au ieftinit. Cum să nu fie preţul bun ?”

~ ~ ~

„- E bun overdraftul ! Ai nişte bani acolo şi când ai nevoie de ei, i-ai luat !

– Păi nu mai bine economiseşti pentru momentul în care ai nevoie ?

– Mda, dar e mai greu să îi strângi.

– Şi-atunci înapoi cum ii vei da ?

– Ei, îi dai tu, că eşti constrâns. Chestia e că nu ştii când ai nevoie de ei.

– Păi poţi şti cât de cât, îţi programezi cheltuielile.

– Nu-i aşa de simplu. Uite, când am făcut credit Prima Casă a trebui să mă grăbesc că altfel nu mai prindeam, şi cum am avut nevoie urgentă de bani pentru mobilă, am făcut şi overdraftul.

– Nu mai prindeai Prima Casă ? Dar când ai făcut credit ?

– Prin 2010. A, dar fiţi atenţi, că dacă aveţi overdraft şi vreţi să faceţi apoi credit, banca îl consideră credit şi-l scade din venituri. Uite, eu am păcălit banca: am făcut overdraft şi credit Prima Casă în acelaşi timp. I-am spart !

~ ~ ~

 – Vrei să-ţi faci rată pentru apartament ?

– A, nuuu ! Adică nu acum. La un moment dat voi face, doar trebuie să muncesc şi eu pentru ceva, nu ?

~ ~ ~

– Sunt preţurile mari, dar cine e forţat să cumpere, cumpără oricum..

– Şi cum arată oamenii ăştia care sunt forţaţi să cumpere ? Îi ameninţă cineva cu pistolul ? Sunt bolnavi în stadii terminale şi vor să-şi petreacă ultima lună „în casa lor” ? Dacă au stat x ani în chirie de ce nu ar mai putea să mai stea încă y ani ? Îi presează soţiile ? Păi te-ai însurat ca să îţi fie mai bine: dacă ştii că faci o afacere proastă, forţat de cea care ar trebui să-ţi facă viaţa mai frumoasă, poate că ai ales-o greşit, nu ştiu, dacă nu înţelege. Sau te bat la cap părinţii, ruşinaţi că progenitura stă în chirie şi nu face rată, ca tot omul ? Poate ar trebui să fie mai degrabă mândri că nu te numeri printre cei cu restanţe pe la bănci.

~ ~ ~

– Ştii cum se plâng agenţiile imobiliare că au parte de clienţi nesimţiţi care fac orice numai să nu să nu le plătească comisionul ? Eu mă întreb însă: o mai fi vreo ţară pe lumea asta unde poţi găsi anunţuri de vânzare, cumpărare sau închiriere imobile care să conţină fraza „Exclus agenţii” ? Şi dacă nu, de ce oare ? Să fie agenţii români mai speciali sau doar clienţii lor sunt mai cu moţ ? A, şi încă ceva: oare agenţii imobiliari de pe alte meleaguri îşi permit să nu răspundă emailurilor trimise de potenţialii clienţi ?

~ ~ ~

P.S.: Pentru doritori, am adăugat un calculator de rate în meniul de sus.

Anunțuri

13 răspunsuri la „Dialoguri în zona crepusculară

  1. Offf… cred ca-mi incalzesc tastele degeaba.

    Taximetrist fost agent imobiliar… asta crede ca le stie pe toate si le-a facut la viata lui pe toate. Ies bani din fotografie la nunti? E fotograf. Ies bani din vanzare de papuci? E vanzator de papuci. Daca te uiti in gura lui, iti meriti soarta.

    Overdraft, prima casa, credit:

    Un credit nu e neaparat rau. Depinde de fiecare persoana in parte cat de tare il va apasa acel credit si pentru ce e facut. De multe ori e mai bine sa faci credit, atunci cand stii ce faci cu banii si cand poti inchide oricand creditul(mai usor sau mai greu) iar cu banii cu care ai putea sa inchizi creditul reusesti sa castigi mai multi bani decat cheltui cu dobanda.
    Exemplu: ai o afacere in care ai nevoie de cash flow de 30.000 de euro pe luna. Tie din respectiva afacere iti ies cam 3000 de euro pe luna. Vrei neaparat sa cumperi un apartament, ca tu consideri ca e decizia corecta(nu citesti tavanulfals si nici basme imobiliare). Te duci frumos la banca si imprumuti 35.000 de euro cu dobanda de 5% pe an. Nu iti ucizi afacerea ca sa-ti cumperi apartamentul. Ai facut un credit, pe care il poti inchide oricand in momentul in care afacerea nu va mai merge. Pana atunci invarti banii ca sa traiesti( chiar foarte bine, ar putea spune unii). Ca apartamentul tau va mai valora jumate peste 3 ani? Asta e, in viata nu poti sa iei doar decizii corecte, poti sa iei decizii care ti se par tie corecte in momentul in care le iei. Daca spui ca un astfel de om e prost, gresesti, el are calculele lui.

    Exemplu negativ: Esti muncitor necalificat, castigi 20 de milioane pe luna si iti faci credit pe 30 de ani, intr-o moneda exotica(deh, dobanda mai mica), pe 60% din venitul actual? Pai tu tocmai te-ai dus sa jori ruleta cu viata ta, joci poker si blufezi viata cu o pereche de doiari sperand ca viata o sa se arunce sau o sa-ti intre ultima carte din pachet care te poate ajuta.

    „Vrei să-ţi faci rată pentru apartament ?” – suntem spalati pe creier. de cand suntem mici ni se spune ce sa facem, tot ceea ce facem este de a ucide creativitatea, trebuie sa memoram ce-au spus altii, rezolvam problemele de matematica dupa algoritmi dati, invatam prin repetare, e normal ca 99% din noi sa cautam tot timpul modele la care sa ne raportam, sa copiem ce vedem, fara sa ne asumam greselile posibile.

    Fortat sa cumpere: familie cu 2 copii, cu venit > 8000 de roni pe luna, el 35, ea 32 de ani, care tocmai au schimbat a doua chirie intr-un an… crede-ma, isi baga picioarele in toate si cumpara.

    Agentii imobiliari din Romania: Noi nu avem agenti imobiliari, sau avem foarte putini. Noi avem taximetristi cu preturi imense pe kilometru, care iti arata casele scoase la vanzare din oras si atat.

    • Problema cu taximetristul: unii mai slabi de inger chiar il vor crede.

      Creditul nu-i neaparat rau, adevarat. Dar persoana din dialogul respectiv spune lucrurile astea dupa ce a discutat cu un coleg care are acelasi salariu dar a reusit sa stranga banii de apartament in mai putin de 10 ani, in loc sa faca rata (deci in 2010 se termina prima casa, da ?). Cu toate astea, ce spune respectiva persoana un minut mai tarziu ? „Da, fara credit nu ai cum sa cumperi !”. Pai in puii mei, tocmai a aflat ca se poate si fara, de ce ar spune altcuiva fix contrariul ? E ca si cum ai spune cuiva ca nu se poate alerga 100 de metri in mai putin de 10 secunde pentru ca nu tu scoti un timp de 20 de secunde.

      Nu prea cunosc oameni fortati sa cumpere in situatia descrisa de tine. 90% din cei pe care ii cunosc eu au cumparat pentru ca-i bateau la cap parintii sau sotia, si ei nu stiau cum sa le explice de ce nu e momentul acum, nu pentru ca erau prea batrani sa mai astepte. Unii castiga binisor, poate nu 8000 lei pe luna, dar destul de mult, si totusi inca nu au reusit sa-si amenjeze inca apartamentul la nivelul altora care stau in chirie. Dar macar sunt proprietari.

      • Unii mai slabi de inger au si alte probleme, nu doar faptul ca se uita in gura taximetristului.

        „Creditul nu-i neaparat rau”. Asa e, dar oamenii nu stiu sa-l foloseasca, e ca si cum ai folosi un smartphone sa bati cuie… si apoi sa concluzionezi ca smartphone-ul e scump si prost.

        ” E ca si cum ai spune cuiva ca nu se poate alerga 100 de metri in mai putin de 10 secunde ” – luat strict probabilistic, nu se poate :))(imparte la numarul de oameni pe cei care pot si vei obtine un numar care nici macar nu acopera eroarea posibila) :).

        • Eu nu vorbeam de credite in general, ci de cei care au facut un credit de frica („maine nu mai prind”). Culmea, daca prima casa se termina, ar fi cumparat mai ieftin. Eu nu prea mai dau sfaturi; cei de care spun eu insa insista in continuare, li se pare ca au ce impartasi, sunt mandri nevoie mare.

          Cand cel care iti spune ca se poate alerga sub 10 secunde arata la fel ca tine si a facut-o cu usurinta iar tu nu poti sa o faci, inseamna ca ai o problema. Exemplul cu alergatul nu e cel mai fericit, dar nu cred ca ai inteles ce am vrut sa spun 🙂

        • ehh… uneori inteleg chiar mai mult decat vrea celalalt sa transmita.

          O sa se termine isteria, dar mai trebuie sa treaca cativa ani pana atunci, poate chiar un razboi. Resursele se subtiaza, numarul oamenilor creste, dorintele lor devin uluitoare.

  2. TOATE dialogurile astea sunt auzite personal (sau ma rog, macar de cunoscuti) sau sunt partial-inventate?

    Eu pot sa adaug un exemplu: familie mare lipsita de grija zilei de maine (si poimaine). Tata, mama, 3 copii + bunica, care au trait pana cand au ajuns la 20-30 de ani toti in acelasi apartament (5 camere). Fata mare primeste apartament (20k euro, inceputul anilor 2000) de la bunica (cadou de nunta), pe care-l renoveaza, vinde cu 60k euro pe la mijlocul anilor 2000. Cu banii rezultati + veniturile familiei nou-intemeiate, fac o casa. Fratii ei: 1 isi achizitioneaza la randul lui un apartament (aprox. 80k euro, venituri proprii + imprumut de la cunoscuti + credit la dezvoltator 2 ani); celui de-al doilea: i se face o casuta mai mica langa a parintilor (care s-au mutat primii din casa „parinteasca”). Acum ramane un ditamai apartamentul de 5 camere gol (cu diferite probleme, de, casa veche).
    „De ce sa-l vindem, piata e prea jos acum (?!?), nu luam mai nimic pe el (+100k euro)”.
    Teama asta ca ‘altul va face o afacere pe spinarea mea, eu as putea sa obtin mai multi bani’ e impamantenita in tara noastra. Nici unul n-are nevoie acuta de bani, dar nici de apartamentul ala GOL si NEFOLOSIT (care nu poate fi inchiriat din anume motive) n-au nevoie. Mai bine sa stea gol decat sa-l dea „pe degeaba”(?!?).

    Intotdeauna ma va surprinde logica romanului care a crescut cu salam si paine, a ajuns la maturitate sa castige bine si apoi judeca orice absurditate romaneasca doar prin prisma actualei lui situatii si actualelor venituri, nu prin prisma saraciei lucii in care a crescut, la un loc cu noi toti, pe care acum ne priveste de sus sau chiar prin prisma realitatii care-l inconjoara.

    • @Cristian: nu vinde niciodata pe timp de criza daca nu esti sigur de ce o faci si daca nu esti fortat sa vinzi. Sunt de-acord cu ei: nu trebuie sa vindem, putem sa mai asteptam, de ce sa vindem? E o logica conservatoare, pentru o familie care nu are problema zilei de maine logica conservatoare este cea mai buna. Un activ e bine sa-l tii si sa-l valorifici atunci cand simti tu ca trebuie sa-l valorifici, nu cand cred altii ca ar fi momentul.

      • Un ‘activ’ imobiliar nefolosit (=lasat in paragina) nu castiga valoare, in opinia mea.
        Luand in considerare conditiile actuale ale pietei imo + conditiile actuale demografice ale Romaniei + stiind ca exista o ciclicitate a cutremurelor mari in Romania si cladirea cu apartamentul are +70 de ani, daca „activul” ala va mai avea vreodata o valoare mai mare decat cea de azi, eu promit ca o sa-mi reevaluez toate principiile.
        Multi romani merg pe ideea ‘un apartament din ’30-’50 e bun, se construia bine pe vremea aia’. Asa o fi, dar orice cladire are nevoie de renovari si consolidari constante. Majoritatea cladirilor vechi (inclusiv cea in cauza) nu au nici macar reconditionare termica (care macar iti scade costurile iarna), d-apoi altele. Un activ are o anume valoare atata timp cat cineva crede asta. Atunci cand la primul cutremur se vor fisura (ca sa nu zic darama) un procent insemnat din cladirile mai vechi de 40 de ani, oare ce valoare va avea un asemenea ‘activ’?

        Plus, ideea e ca acel bun n-a fost achizitionat cu vreun leu. A fost mostenit. Nu se pierd bani ‘investiti’ in el daca e valorificat (in loc sa fie lasat sa se paragineasca).

      • E adevarat ca a avea azi economii poate deveni problematic (vezi cazul Cipru) si a detine un imobil nu e o idee rea (impozite mici, eventuale venituri din inchirieri etc). Daca il pastraza pentru zile negre, e ok.

        Dar daca nu vinzi acum fiindca ti se pare ca iei prea putin (mai mult de 100 de mii) e dementa curata. Ca nu vor mai scadea preturile, ca nu vor scadea cat ne dorim noi – e una, dar sa speri la cresteri e un pic deplasat, pentru ca nu prea vad cum am mai avea cresteri de preturi in urmatorii ani. Poate doar in tandem cu o inflatie majora.

  3. Mi-ai descretit fruntea cu dialogurile astea. Cei care au nevoie de constrangeri (rata la banca) ca sa faca ceva util cu banii lor, mi se par absolut „deosebiti”. Chiar asa sa nu ai vointa sa economisesti?

    • Evident, au si ei dreptatea lor, adevarul nu e niciodata alb sau negru, ci in nuante.
      Iar cei mai multi romani nu pot economisi prea mult, castiga prea putin sa-si permita luxul asta.
      Insa cei ce pot economisi se confrunta cu dilema placerii imediate versus placerea de mai tarziu: cei mai multi oameni nu pot amana satisfacerea unor placeri mici dar imediate in schimbul unor placeri mai mari, dar ulterioare. Intreaba un copil: vrei un biscuit acum sau 2 biscuiti peste 2 ore ? Cei mai multi vor alege prima varianta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s