Agentul 004 barat

Un inginer pleacă din ţară şi dă spre închiriere apartamentul său de 4 camere. Anunţul circulă mai ales printre colegi, având ataşat şi un link către un cont de Picassa unde se pot vizualiza peste 20 de fotografii (apartamentul arată foarte bine). Omul doreşte să închirieze sub preţul pieţei, dar să îl ofere unui fost coleg.

Până aici, nimic neobişnuit. Atâta doar că stelele au hotărât ca cineva care a văzut anunţul şi pozele respective să observe pe mercador.ro un alt anunţ de închiriere al unui apartament de 2 camere. Din alt oraş. Pozele erau identice cu cele de mai sus, iar anunţul era postat la categoria „Privaţi”, adică persoane fizice, nu agenţi imobiliari. Persoana fizică ce postase anunţul mai avea încă vreo 8 anunţuri de închiriere, deci fie era o persoană fizică „cu stare”, fie era agent imobiliar sub acoperire. Acoperirea nesimţirii, probabil.

Evident, cel de-al doilea anunţ era fals. Adică apartamentul de închiriat o fi existând, nu zic nu, dar pozele ataşate nu sunt reale, din moment ce înfăţişează alt apartament. Între timp anunţul a fost raportat către administratorii site-ului şi a fost (cu greu) şters.

Situaţii de acest gen am întâlnit şi eu destul de des. La fel, le-am raportat, şi anunţurile sau pozele au fost şterse, dar asta nu a oprit respectivii agenți să recidiveze.

Şi-atunci te întrebi: cum poţi descuraja astfel de practici ? Pe lângă soluţii ce includ violenţa.

DU-AC-000119.JPG

Cumperi un telefon folosit şi foarte ieftin. Plus o cartela prepay, cu care vei putea apela timp de o lună. Dacă dai peste un anunţ de acest gen, nu îl raportezi. Nu încă, cel puţin. Ar fi prea simplu. În schimb, suni la numărul afişat, ceri detalii suplimentare despre apartamentul în cauză (e simplu, agenţii rareori descriu corect apartamentul – de exemplu vor scrie de multe ori „etaj mic” în loc de „etaj 2”, pentru că cifrele încurcă), după care stabileşti o întâlnire.

Evident, nu te vei prezenta. Uneori, agenţii vor suna cu jumătate de oră înainte pentru a confirma întâlnirea. Vei răspunde şi vei spune că eşti pe drum. Apoi vor suna la ora stabilită, pentru că nu ai ajuns încă. Din nou, vei spune că ajungi în 15 minute. După care vei închide telefonul de tot şi vei deschide o bere sau o sticlă de vin. După jumătate de oră, când omul e deja la birou, plin de draci, raportezi anunţul pentru a fi şters. Dacă omul are un pic de minte, va face legătura între cele 2 evenimente şi va înţelege ce l-a lovit. Dacă nu, nu. De lecuit, cu siguranţă nu se va lecui, însă.

Probabil că numărul va fi memorat („client ţepar neserios”) şi nu vei mai putea suna şi a doua oară. Dar vei mai putea apela alţi agenţi din aceeași categorie, timp de o lună, până expiră creditul. Luna viitoare sau când dai peste un anunţ similar (dacă încă mai cauţi chirie) vei putea cumpăra o nouă cartelă prepay, cu un nou număr şi vei putea repeta sceneta.

V-aş spune numele agentului dar nici măcar nu-l găsesc ca fiind angajat al vreunei agenţii imobiliare. Probabil e un biet amărât care încearcă să facă un ban. Omul e amator, nu-i profesionist precum angajaţii celei mai mari agenţii imobiliare din oraş, care nu se sinchisesc să răspundă emailurilor ce întreabă cât mai este comisionul în cazul unei închirieri.

Anunțuri

27 de răspunsuri la „Agentul 004 barat

  1. Dar de unde a facut rost agentul cu pricina de pozele apartamentului colegului tau plecat in strainatate? Daca linkul a circulat doar printre prieteni cu scopul de a ajunge la cineva care vroia sa se mute in el, cum a ajuns fix la un agent imobiliar?

    In putinele mele interactiuni directe cu agenti imobiliari, pe mine m-a scos din sarite tactica ‘ia acum ca mai incolo nu mai prinzi’. Anul trecut am vorbit cu 2 agenti diferiti, in 2 perioade diferite, pentru 2 apartamente diferite, din cam aceeasi zona (Floreasca). Ap. de 2 camere, chiria la 250 de euro. Sun sa ma interesez de locatie si sa stabilesc o intalnire de vizualizare. Anunturi adaugate cu 1-5 zile in urma pe siteuri. „Da, ne intalnim, dar sa stiti ca am multe cereri, in special de la firme. daca nu veniti cu banii la dumneavoastra sa inchiriati, o sa se dea”. Raspunsul meu a fost de fiecare data „atunci nu, multumesc, nu mai vreau nici o vizionare, o zi buna” – la care mi-au inchis telefonul in nas. Aceeasi fraza i-a fost servita si logodnicei mele pentru alt apartament, de alt agent, in alta luna a anului. Aceeasi fraza a primit-o si o colega de munca pentru un apartament de 3 cam, in zona Obor. Pe ea au convins-o sa inchirieze
    Asta e un ‘stil de a face afaceri’ care ii invata in Scoala Superioara pentru Lipitori, cu sediul prin taxiuri?

    Alta abordare care m-a enervat a fost un interogatoriu inainte de a inchiria: „aveti job, dar logodnica are? ce job?” Pe langa faptul ca el n-are cum verifica informatiile pe care i le dau, mai e si extrem de deranjant sa ma intrebe asta un necunoscut.
    Bine, recunosc, in Fr/Au/De/Be ti se cere chiar o adeverinta de salariat si dovada detinerii unui cont in banca, dar asta se intampla intr-o tara civilizata si intr-un mod relativ politicos si in schimb primesti contract de inchiriere legal, protectie la ‘vreau eu sa te dau afara pentru ca pot’ si altele.

    • Nu stiu cum a ajuns agentul la pozele de pe Picassa. Poate ca o fi cautat poze dupa cuvinte cheie, habar nu am.

      Eu am trecut anul trecut (abia se terminase anul universitar) printr-o situatie amuzanta: in timp ce asteptam sa apara proprietarul cu cheile (ca deh, nu avem incredere in agent sa i le lasam lui dar avem incredere ca ne gaseste chiriasi), agentul mi-a zis ca trebuie sa ma grabesc, pentru ca vine vara si inchiriaza studentii :)) Pai studentii inchiriaza toamna, nenicule, vara pleaca acasa, dar l-am lasat sa-si spuna textele.

      Da, asta cu jobul e practica cunoscuta: Dar exista si reversul medaliei: poti intreba si tu ce meserie are proprietarul: daca nu pare om serios, cu siguranta nu va veni, de ex, sa repare centrala termica, in cazul in care aceasta se defecteaza. Eu am intalnit proprietari ce aratau dubios si chiar daca apartamentul ar fi aratat ok, i-as fi refuzat pentru ca nu-mi inspirau incredere.

      • Am patit-o si eu pe asta. Tot agentul in cauza voia sa ii platesc in avans comisionul ca se ocupe exclusiv de cautare pentru mine. Pai si daca nu gasesti ce vreau eu ce facem, l-am intrebat. Evident, ne-am vazut fiecare de drumul lui.

        • rog daca e timp sa fie la un moment dat o postare pe blog despre ce si cum sa faci ca sa ai succes cand inchiriezi.
          nu ma gandeam ca pe praful asta si la preturi colosale se cer in continuare, agentii inchid telefoane in nas. dar vad ca la scoala de lipitori cum bine se spunea mai sus ii invata anumite tehnici..

        • Agentii imobiliari sunt niste paraziti inutili, si de cele mai multe ori de o nesimtire crasa ! De fiecare data cand m-am mutat in chirie am incercat sa ii evit, insa e greu sa scapi de ei.

  2. @Cristian: Daca as avea de inchiriat un apartament, as cere si eu adeverinta de salariat si as incerca sa-mi dau seama de bonitatea celui care vrea sa inchirieze… pana la urma e destul de greu sa-l dai afara pe un om din casa cu sau fara contract (chiar daca vad ca folclorul popular afirma contrarul – „te da afara proprietarul cand vrea”, „noi n-avem protectia din alte tari pentru chiriasi”… pe cand adevarul este ca un chirias este mult mai greu de dat afara in Romania decat in tarile cu apa calda).

    • Eu nu neg ca un chirias rauvoitor e din pacate greu de dat afara LEGAL din casa ta, de tine (proprietar) in Romania. Am citit si eu de cateva cazuri in care chiriasul l-a plimbat pe proprietar prin instante. Exista si chiriasi-hoti. Chiar am si 2 exemple de rahat (i s-au intamplat aceluiasi cunoscut/proprietar), de niste chiriasi care au fugit cu mobila si electrocasnice din casa inchiriata.
      Dar nu pornesti o relatie de incredere (intr-un final si asta e o relatie chirias-proprietar) cu „auzi ba, da’ tu ai serviciu?” – inainte sa vezi omul la fata.
      Nu neg dreptul unui proprietar de-a ma intreba de x si y si chiar de-a-mi cere o dovada a afirmatiilor mele (i.e. bonitatea). E normal (asta am si zis mai sus) in conditii normale (legale).
      Dar sa faca asta: 1. politicos si la timpul sau (nici nu i-am vazut apartamentul si el vrea sa stie daca-mi put picioarele) 2. adaugat unui contract de inchiriere legal, nu atasat unei intelegeri de tipul ‘batem palma, frațicule’.

      Ideea nu e ca e greu sa fii dat afara din casa. Daca esti nesimtit, putrezesti ca tiganu’ intr-o casa in care stai fara nici o forma legala. Pornim de la ideea de normalitate: majoritatea chiriasilor nu sunt infractori si nu vor decat sa locuiasca undeva (si sa plateasca pentru asta).

  3. Semaforul se face rosu. Până aici, nimic neobişnuit. Atâta doar că stelele au hotărât ca cineva se grabea foarte tare sa traverseze. O persoana (fizica). Acea persoana mai comisese acest fel de acte antisociale, cam de 8 ori (saptamana asta). Probabil era si nesimtita. A fost raportata aceasta fapta primului echipaj de politie locala si, dupa insistente maxime din partea rapotatorului (auzi domne, comunitarii ziceau ca „da, asa e, acu lasati-ne cu d-astea…” dar raportatorul nu s-a lasat) acestia l-au legitimat pe faptas. Avea carte. De identitate. Culmea e ca avea si carte…omu era doctor. Dar asta nu conteaza ca alta tre sa fie morala.
    Revenim.
    Antisocialul a primit un avertisment.
    Situaţii de acest gen am întâlnit şi eu destul de des. La fel, le-am raportat, şi faptele au fost drastic si radical sanctionate, acum pot dormi linistit. Sunt un paracios dar asta nu a oprit respectivii nesimtiti să recidiveze.
    Şi-atunci te întrebi: cum poţi descuraja astfel de practici ? Pe lângă soluţii ce includ violenţa.

    E si povestioara mea interesanta, nu? Are si morala, si se poate aplica intr-o societate democratica…merge? 😀

    • Bravo, esti un cetatean model. ideea e daca venea sau nu vreo masina. Ca in Barcelona de ex,(cica ar putin mai civilizat ca pe la noi, eu stiu?…) ok, e rosu pt pietoni, trec vehiculele si pe urma, daca e libera strada, trece lumea…pe rosu. Stiu, te-am socat, incearca sa nu lesini.

  4. Povestea cu inginerul care pleaca din tara si are un apartament cu 4 camere de inchiriat, preferabil unui coleg de lucru, cu poze pe Picassa e si in firma unde lucrez eu. Coincidenta sau o fi aceeasi?

  5. pot sa imi dai un sfat te rog?am semnat un pre-contract pt cumpararea unui apartament dar apartamentul inca apare pe internet (inclusiv pozele) ca fiind dat spre vanzare. dupa semnarea contractului propriuzis daca anuntul inca mai este pe internet(adica va fi deja apartamentul meu) sa trimit un emalil la adresa unde imi da pe website optiunea ‘reclama’si le scriu motivele pt care vreau ca anuntul sa fie sters sau trebuie sa mai fac si altceva?merci!

  6. Pingback: Grădinar, cumpăr castraveţi | Basme imobiliare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s