De ce să cumpăr acum ? De ce să vând acum ?

Cred că nu mai sunt prea mulţi români care să nu fi auzit de cazul Cipru. Cei care au deschis mai târziu televizoarele sunt rugaţi să caute în Google expresia „Cipru depozite”.

În momente de mare panică, sfaturile nu preced să vină din toate părţile. Cei cu o brumă de economii vor încerca întotdeauna să-şi protejeze banii sau măcar să-şi minimizeze pierderile. Cred că am ajuns în momentul în care dobânzile primite pentru a ne păstra banii în depozite bancare nu mai motivează pe nimeni. Cum să mai motivezi deponenţii când ei se tem că statul le-ar putea confisca o bună parte din banii economisiţi ?

Din păcate momentele de panică sunt şi cele în care deciziile luate sunt rareori raţionale. În plus, cum poţi lua de bunăvoie banii din mâinile celor ce mai au câte ceva ? Simplu: semeni panică şi culegi bani. Mai mult, ştim cu toţii că majoritatea statelor cred cu tărie în teoria stimulării economiei prin creşterea consumului, iar păstrarea banilor în depozite nu prea ajută la testarea teoriei în cauză, deci populaţia trebuie „stimulată” cumva să readucă banii în circuit şi să termine cu prostiile economisirii. Prin urmare, câteva întrebări de bun simţ:

dilema 2

De ce ar alege să cumpere cineva acum o locuinţă ?

În primul rând, de ce ar alege să cumpere cei cu economii serioase, ce s-ar putea transforma acum în cel puţin un apartament ? Pentru că altfel riscă să îşi vadă economiile decimate de către bănci (sau stat) prin confiscare, taxare sau inflaţie galopantă.

Ce au de pierdut cei ce au economisit banii de o locuinţă şi care aşteaptă să poată cumpăra ceva la un preţ normal ? La ce riscuri se supun cei ce au economisit în ultimii 5-10 ani banii pentru un apartament (în loc să se înhame la un credit) şi care s-ar trezi mâine cu agoniseala pierdută ? Paradoxal, dacă ar fi să-şi asume pierderea totală a banilor (destul de improbabilă, totuşi) şi să cumpere o zi mai târziu un apartament prin credit, ar putea achita creditul în 20, maxim 25 de ani, mai repede decât majoritatea victimelor bulei imobiliare.

De ce nu ar alege cei cu economii serioase să „investească” în imobiliare ?

Pentru că există şi soluţia păstrării banilor în afara băncilor (nu trebuie decât un pic de imaginaţie pentru a găsi soluţii). Pentru că inflaţia ce e scoasă drept sperietoare nu va veni peste noapte: despre ce valori putem vorbi ? 10% pe lună ? 20% ? Dacă ar fi atât de mare, ar fi timp de cumpărare şi de reducere a pierderilor. Totuşi, să nu uităm de unde vin veştile acestea: intoxicările îşi au rolul lor iar informaţia primită gratuit e rareori de calitate, cu atât mai mult cu cât vine din partea unor trusturi media private (mai ţineţi minte cum nenea Ţiriac ne spunea acum vreo 2 ani că momentul e numai bun pentru achiziţii de apartamente, fix după ce recunoştea investiţiile sale în imobiliare ?). Dar chiar în cazul cumpărării unei locuinţe putem vorbi de pierderi, din moment de preţurile imobiliarelor sunt în scădere de vreo 5 ani. Că vom avea scăderi de 5%, 10%, 15% sau chiar mai mult în următorii ani, e greu de zis, dar e clar că am ajuns în punctul în care creşterile de preţ nu mai par deloc realiste (deşi zvâcniri prin presă au fost zilele astea), iar respectivele scăderi de preţuri vor face ca strategia de conservare a valorii banilor economisiţi să aibă oricum de suferit. Altfel spus, oricum o dai, oricum poţi pierde.

De ce ar alege cineva să vândă acum, când banii primiţi în schimb ar fi greu de păstrat, datorită încrederii tot mai scăzute în bănci, sau buni de pierdut printr-o posibilă inflaţie ? Pentru că există mai multe tipuri de vânzători:

Există cei ce vând un apartament pentru că vor să se mute într-unul mai mare sau la casă. În cazul lor, banii obţinuţi nu vor fi păstraţi oricum prea mult timp, tot în beton ajungând. Mai sunt cei ce vând pentru că respectivul apartament fusese cumpărat pentru zile negre. Dacă zilele negre au sosit, e nevoie de bani. E drept că ei pot fi obţinuţi şi din închiriere, dar asta nu e atât de uşor pe cât pare (clienţi cu pretenţii, eventuale reparaţii sau cheltuieli cu amenajarea înainte de închiriere etc) şi sunt destui care ţin apartamentele goale pentru că închirierea nu le surâde (zilele trecute am găsit 2 apartamente – într-o singură scară de bloc – în care nici nu locuieşte nimeni, nici nu se caută a se închiria). Vânzarea aduce însă în buzunarul cumpărătorului o sumă importantă (oricât de mică ar părea azi în comparaţie cu preţurile din timpul şi după dezumflarea bulei), şi deşi păstrarea banilor e problematică, nu e imposibilă. Mai sunt şi cei ce au cumpărat doar pentru speculă: aceştia au de ales între riscul de a-şi vedea valoarea imobilului scăzând şi mai mult sau cel de a vinde şi a se confrunta cu problema stocării sau devalorizării banilor. Cum vor alege aceştia din urmă să gestioneze riscul, e doar problema lor.

––––––––––––––––––––––––

* cele de mai sus sunt constatări proprii pe care mi le asum în totalitate; evident, ca întotdeauna, discuţiile sunt deschise, însă nu îmi asum nici o responsabilitate pentru eventualele pagube: nu uitaţi, acestea sunt doar gândurile unui necunoscut de pe internet, nicidecum ale unui consilier financiar plătit pentru a da sfaturi. Pentru sfaturi profesioniste despre cum să vă protejaţi banii, urmăriţi ştirile de la ora 7.

Anunțuri

25 de răspunsuri la „De ce să cumpăr acum ? De ce să vând acum ?

    • Aaa, nu, doar ca mi s-au cerut de 2 ori sfaturi la obiect in legatura cu achizitii de apartamente si nu as vrea sa apara cineva peste 6 luni cu reprosuri de genul „mi-am pierdut banii din cauza ta !” 🙂
      adica, discutam, radem, dar totusi deciziile le luam singuri.

  1. Nu conteaza cati bani ai… conteaza cati bani poti castiga. Asta referitor la bani. Pe mine m-a frapat un singur lucru: Sunt 16 500 de romani cu depozite mai mari de 100.000 de euro. Oare cati sunt cu datorii mai mari de suma respectiva? Dar datorii de 50.000? Cate masini de 50.000 de euro sunt pe strazi? … multe intrebari, putine raspunsuri.

    • Bune intrebarile. Insa ideea textului de fata mi-a venit in urma unui zvon ce pluteaste in aer: romanii (si nu numai) se vor apuca sa cumpere serios imobiliare pentru ca e o alternativa buna la ce se petrece cu depozitele prin Cipru si ca proprietarii nu vor mai vinde pentru ca e mai singur pentru ei sa iti tina banii in proprietati.

      • Interesant! Am fost in tara si am auzit si eu ca se cumpara apartamente la greu mai ales datorita faptului ca nu se vor mai acorda credite pt cumpararea locuintelor vechi(daca e asa). deci in concluzie poate este mai bine sa achizitionezi un apartament daca ai banii necesari decat sa ii tii in banca; cat despre cei cu credite nu stiu ce sa zic, vor ajunge sa plateasca pret dublu dupa 15/30 ani.

        • visul romanului, o garsoniera confort 3 pe usa caruia sa ii scrie numele… indiferent de costuri, de pierderi si de alternative… totul pentru o garsoniera.

  2. Nouriel Roubini este un fel de … Zilisteanu 1,39lei/km. Orice copil stie asta. De ce ? Pentru ca acum nu se mai iau copii sa stea la coada „ca sa apuce” un tacam de pui, ci „ca sa apuce” o casa. „Dati doar un singur apartament sa apuce si ultimii !!” Unii mai trecuti prin astfel de experiente si-au luat si un scaunel pliant. Model pescaresc. Stau tacuti cu plasa plina de cash in mana, sau cu actele prin care le sunt aprobate creditele, cu speranta ca poate de data asta „vor apuca”. Din 2007 tot incearca, dar in zadar. Intotdeauna „au bagat” prea putin, iar la coada au ajuns si mai putine pe motiv ca unele s-au vandut „prin spate”, pe sub mana.
    Nouriel a prevestit apocalipsa. Asa este. Cine mai gaseste in ziua de azi un apartament ? Nimeni.
    Zilisteanu 1,39 lei/km a tot repetat : „Cumparati acum ca nu o sa se mai gaseasca !” Si nu a avut dreptate ?
    Dumnezeu, Isus, Fecioara Maria, etc. sunt niste blasfemii. Roubini si Zilisteanu 1,39 lei/km sunt cei care ne aduc mantuirea. Ce e aia sa te rogi la ceva ce nu exista, cand un act de vanzare-cumparare este ceva real, tangibil, concret ? Aratati unde scrie in Biblie ceva despre imobiliare sau despre stresul ca banca iti va manca economiile ? Se poate compara „imparatia cerurilor” cu imparatia celor patru pereti ? Se poate compara necunoscutul cu factura la intretinere sau cu citirea repartitoarelor ? Ce muzica este mai sacra decat cea a manelelor date la maxim de vecinii evlaviosi ? Ce tamaiere este mai concreta decat cea a gospodinelor harnice, care zilnic fac mancare si aerisesc deschizand usa de la intrarea in apartament (ca mirosul sa se duca pe casa scarii) in loc sa deschida fereastra bucatariei ? … si exemplele pot continua.
    Imi si imaginez un botez, in biserica sfintilor Nouriel si Zilisteanu, unde ritualul va fi angajarea ferma ca nou nascutul sa cumpere case ; multe case ; intru’ fericirea si sanatatea sa. Preferabil cu credit. Ceremonialul de casatorie sa prevada unirea mirilor, la bine si la greu, pana cand moartea ii va desparti, cu scopul de a cumpara case ; multe case. Inmormantarile sa fie adevarate motive de bucurie, monstruozitati de petreceri cu manele, mancare si bautura din belsug, intrucat decedatul lasa mostenire case ; multe case. Mortii cu mortii, vii cu casele ; acele multe case.

    P.S.
    Postarea poate fi citita in orice nota.
    Am fost inspirat in scrierea sa de multitudinea de BMW X6, Mertzane, Audi-uri, etc, odihnindu-se in parcarile neancapatoare din jurul blocurilor de garsoniere confort 3, pe care scria „In Nouriel & Zilisteanu 1,39 lei/km We Trust”, sau „Nihil sine Nouriel & Zilisteanu 1,39 lei/km”.

  3. Am inteles, viata concreta bate literatura. Atunci sa ma refer strict la subiectul articolului :
    „De ce sa cumpar acum ?” Acum nu as cumpara indiferent de situatia in care ma aflu si anume : chirias sau persoana care nu are ce face cu banii.
    Pentru chirias : 1. preturile actuale ale apartamentelor sunt inca umflate bine de tot. Am facut trimitere, de-a lungul postarilor mele, la aflarea adevaratelor valori ale unei locuinte, dar degeaba. Adevaratele preturi se situeaza la valori mai mici de jumatate, chiar o treime sau sfert fata de cat se practica. Cine nu ma crede, sa vina cu niste calcule ADEVARATE, nu cele practicate de seful ANEVAR, Adrian Crivii, Zilisteni, Adrian Vasilescu, Isarescu, INS si alti asemenea, care in opinia mea ar trebui sa nu mai vada lumina soarelui, din celula lor fara fereastra si usa. In prezent, sistemul este atat de diabolic facut incat, chiar daca te duci in instanta sa contesti o valoare, judecatorul comanda o expertiza imobiliara facuta de un expert tehnic judiciar specialitatea constructii, care opereaza cu date total aiurea. Instantele romanesti sunt in asa hal de incompetente, incat incerc cu extrem de mare greutate sa nu folosesc alte cuvinte. Am recomandat iarasi, parcurgerea metodologiei de intocmire a unei expertize, dar degeaba. Poate adeptii adevarului absolut in materie imi explica si mie paradoxul executarilor silite si, de ce, asa cum cineva facea trimitere la un articol din presa pe blogul TF (uite o luminita de desteptaciune), un duplex achizitionat cu 1.000.000 euro nu se vinde la a 8-a licitatie nici cu 300.000 euro in procedura de executare silita. Imi poate explica un guru in domeniu unde sunt 700.000 euro si ce resorturi au facut ca acesti bani sa se piarda „in ceruri” ? Daca raspunsul este „in economia de piata”, atunci imi permit sa-i spun „in prostia pura din capul celui care a cumparat”. Cu prostul nu te pui ca are mintea odihnita.
    2. Ce sa cumpar ? Un apartament ? Intr-un bloc construit acum 30-40 de ani minim ? Intr-unul nou ? Am facut trimitere la cunoasterea legilor in constructii, dar degeaba. Intr-un bloc „vechi” unde saracia este la ea acasa indiferent de vecini ; unde sunt restante la intretinere, repartitoare inchise pe principiul „lasa ca ma incalzesc de la vecinu”, coloane de instalatii neanlocuite de la constructia blocului ori inlocuite de „nea Gica” platit la negru, sau de mari firme specializate cu materiale cumparate de la colt de strada si manopera facuta in bataie de joc pe principiul „trebuie sa traim si noi”, cu scari nezugravite, cu miros de gunoaie de iti muta nasul, cu lifturi in care te urci si nu stii ce patesti, cu terase deteriorate de ploua la etajele superioare iar vecinii sunt indiferenti pe principiul „nu ploua la mine”, cu vesnicele furturi la intretinere, cu vecini mari arhitecti carora le place „open-space” neinteresandu-i daca la primul cutremur se darama blocul (si aici am intalnit personal situatii de-a dreptul socante) chiar peste ei pe principiul „mie asa imi place, iar nea Gica, mesterul, mi-a zis ca tine”, blocuri facute pe vremea trecuta unde materialele erau intotdeauna insuficiente deoarece pe langa bloc se mai faceau zeci de alte zugraveli sau diferite reparatii sau lucrari in alta parte, cu infiltratii la nivelul fundatiilor atat din exterior cat si din interior, etc. Sunt enorm de multe defecte de amintit. Sa nu uit ; exista categoria celor care au pretentii ca locuiesc in blocuri adevarate, facute „bine” si, bineanteles, situate si in zone deosebite. Celor ce au asemenea iluzii le amintesc ca nu am avut cutremur cam de mult timp. Oare acesti inteligenti si favorizati ai sortii stiu ce e aia consolidare in caz de ghinion ? Oare stiu cum se face o consolidare ? Preferabil sa afle raspunsul de la un inginer structurist care stie sa scrie si sa citeasca, nu de la multitudinea de „priceputi” cu replici de genul : „Dom’le, eu de 35 de ani proiectez sau fac santier”. Celor carora le dauneaza cititul sau informatul, le recomand macar urmarirea cu atentie a stirilor ; in special cele care prezinta blocuri unde „a bubuit” o butelie sau o centrala de apartament. Frumoase imagini – si nici macar nu a fost cutremur ….
    Bloc nou ? Facut de cine ? De un „dezvoltator” pe care il intereseaza numai profitul de pe urma naivilor ? De unul care, dupa ce a vandut apartamentele din bloc a si lichidat firma, iar in caz de „deranj” – prinde orbul-scoate-i ochii. Blocul facut de „mari firme de constructii” care au ajuns la perfectiune in materie de furat si executat lucrare la misto ? Vreau si eu sa vad care constructor are tupeul nemarginit si „arunca primul cu piatra” pe principiul – eu sunt perfect ! Blocuri care, la fazele determinante, au lucrari validate de inspectori de la Inspectoratul de Stat in Constructii cu buzunarele pline de spaga ?

  4. continuare
    3. Prefer sa stau cu chirie, intrucat „cunoscatorii” legislatiei stiu cum sa beneficieze atat de o chirie excelenta cat si de un proprietar care te va gazdui bucuros, numai sa nu faci valuri. Ca atunci cand vei pleca (si asta numai cand vei dori tu) va adera la orice religie (in caz ca era ateu) asta e o alta poveste.
    Restul despre chirias – in postarile ulterioare.

    Daca nu am ce face cu banii.
    Nici in acest caz nu as cumpara. Evident ca nu „pun botul” la povetele initiatilor in domeniu. Ma gandesc in primul rand de ce este asa de mediatizata aceasta ocupatie. Imediat dupa revolutie a aparut comertul cu orice. Harnicii, adica cei care faceau transporturi dese si se miscau „natural” au dat niste tunuri frumusele. La nivelul acela chiar erau catalogate „tunuri”, in ziua de azi reprezentand simple gainarii. Apoi a aparut afacerea cu dozatoare de suc si inghetata. Nu au tinut mult, au cazut si astea. Apoi cu termopane, de fiecare garaj gazduia specialisti in domeniu. Au cazut si astea.
    Chioscurile ! – cu marfa cumparata la bax si vanduta apoi cu adaos – ca deh ! – romanul era intreprinzator si destept, prindea repede. Mai avem chioscuri ? Apoi a venit Caritas. Unii si-au vandut locuintele ca sa depuna bani la aceasta escrocherie, apoi se dadeau de ceasul mortii ca au pierdut tot. Nu a ajuns Caritas, a fost inventat FNI-ul. Demonstratii, procese in instanta, lesinuri, infarcturi, etc. Ultima gaselnita – imobiliarele. NIRVANA !! Cumparam duplex cu 1.000.000 euro – nu mai putem plati creditul – ne executa silit banca – nu se vinde apartamentul nici cu 300.000 euro – noi suntem fericiti ca o viata intreaga vom fi urmariti si executati si pentru restul de 700.000 euro pana la stingerea creditului fata de banca.
    Oare oamenii gandesc ? In afara de case si apartamente mai exista si altceva ? Acesta este nivelul de inteligenta – Nouriel & Zilisteanu 1,39 lei/km ?

    Restul despre – daca nu am ce face cu banii – tot in postarile ulterioare.
    Nu vreau sa scriu romane. Mai las si pe altii. Si tot pe viitor „De ce ar alege cineva sa vanda acum”.

    • Ce zici tu e in general corect… dar nu e nimic nou fata de ce-a mai scris @Basme imobiliare (si nu numai el) in ultimii ani. Doar e un pic comprimat si pe un ton mai pasional.
      Nu-ti neg direct nici o afirmatie (desi sunt generalizari, realitatea nu are cum sa fie DOAR asa PESTE TOT)… dar adaugi vreo informatie noua? 🙂

  5. Am si eu o intrebare pentru cunoscatori: am vizitat azi un apartament, bloc nou, si chiar ma tenteaza sa fac rezervarea. Insa are stalpi de rezistenta 40X40 pentru o constructie de D+P+4 etaje, dimensiunile sunt suficiente? Nu am studii de specialitate, am vazut proiectul pe hartie si mi s-a spus ca structura a fost conceputa pentru 4 etaje …

    • Analiza unei constructii presupune 2 faze.
      1. Partea de proiectare – arhitectura, rezistenta, instalatii, studiu geotehnic, avize, verificari, autorizari, etc.
      2. Partea de executie – la care nu ai avut deloc acces + verificari de materiale, manopera, tehnologie, etc.
      Asa ca, in opinia mea, o parere „avizata” nu poate fi exprimata asa usor. La o constructie nu conteaza doar ca, „pe hartie”, stalpii au anumite dimensiuni. Imi pare sincer rau.

      • Multumesc oricum! Orice informatie e binevenita. O sa fac tot posibilul sa ma interesez de aceste aspecte inainte sa fac vreun pas gresit.

        • Fiind vorba despre un bloc nou, ma indoiesc ca „dezvoltatorul” va fi atat de amabil sa-ti puna la dispozitie tot proiectul. Apoi urmeaza partea de „verificare” a sa, ca sa fii sigur ca ce este acolo e corect. Nu ma refer la compartimentare (parte de arhitectura supusa subiectivismului), ci la celelalte aspecte. Nu vreau sa intrii in panica, dar, de exemplu, am intalnit situatii cand verificarea proiectului de rezistenta a fost facuta „ca la primarie”, pe principiul ca inginerul care a proiectat structura „stie ce face”. La partea de executie si materiale, in schimb, lucrurile sunt extrem de delicate. Repet, este chiar imposibil sa-ti ofer un raspuns concret. Ce o sa faci ? o sa iei probe de beton din stalpi sa vezi ca este marca corecta ? la fel si din plansee si grinzi ? Umbla o vorba printre constructori : „betonul este cel mai bun material – tine prostia multora” dar, totusi e preferabil sa se intample la altii.

  6. @ Cristian
    Sa iau afirmatiile tale pe rand
    Ce zici tu e in general corect – nu am pretentia sa fiu nicio secunda crezut ca ceea ce am scris este in general corect, motivul fiind simplu – nu sunt scrieri biblice si nicidecum bazate pe – crede si nu cerceta. Incerc sa trezesc, daca este posibil, curiozitatea cititorilor despre esenta si substanta celor scrise. Sa ma refer, de exemplu, la subiectul „pret”. Spun ca preturile sunt umflate mult. Simpla afirmatie pentru 99% dintre cititori. Chiar ma astept si la comentarii de genul – alt amarat care nu are bani si vrea si el o casa pe gratis. Am scris intr-o postare anterioara de preturi de constructie+teren la o valoare, vanzarea facandu-se la de 3 ori sau peste. Stiu si cazuri de mai mult, dar totusi nu vreau sa sochez. Crezi ca daca erau cumparatorii avizati de aceasta situatie, se mai imbulzeau sa cumpere ? Ce crezi ca ar fi facut ? Si tu, la randul tau, poti sa nu ma crezi. Incearca sa iei legatura cu un arhitect (sef de proiect) si poarta o discutie despre subiect. Apoi si cu un patron de firma de constructii. Daca vor fi total deschisi in discutie, vei avea mari surprize. In afara de acestia, mai sunt si aspectele legale privind evaluarile. Ce te faci cand, in cazul unei cumparari, dai peste niste escroci veritabili ? Avem destule exemple in presa. Dar te asigur, 135%, ca exemplele din presa sunt simple povesti de adormit copii la cresa.

    dar nu e nimic nou fata de ce-a mai scris @Basme imobiliare (si nu numai el) in ultimii ani. Personal admir ce articole sunt pe acest blog dar, asa cum am mai scris, mai sunt multe aspecte de tratat. Opinia mea.

    Doar e un pic comprimat si pe un ton mai pasional. Pasiune nu are cum sa fie, atata timp cat consider ca domeniul afacerilor imobiliare se reduce la un singur cuvant – INSELACIUNE. Vei considera, probabil, ca este afirmatia cam nepotrivita, hazardata, sau gratuita. Totusi stiu ce vorbesc. Comprimat ? Te asigur ca pot sa scriu mult mai mult. Timpul meu este totusi limitat. Cu scuze, dar asta e situatia.

    Nu-ti neg direct nici o afirmatie (desi sunt generalizari, realitatea nu are cum sa fie DOAR asa PESTE TOT)… Eu chiar te rog sa negi fiecare afirmatie a mea. Spune nu, apoi informeaza-te cat mai mult. Nu crede, ci cunoaste, cerceteaza. Daca esti informat – esti un om salvat. Generalizarile nu sunt suma, rezultatul, unor situatii particulare ? In scoala nu trebuie sa-ti placa geografia (de exemplu) – ci este de ajuns sa ai un profesor cu har si, fara sa-ti dai seama, sa te trezesti ca admiri chiar aceasta materie si vrei sa cunosti cat mai mult. Ca nu este doar asa peste tot – or fi vreo 5 exceptii in fiecare oras. Si asta ca sa dau o speranta si celorlalti …

    … dar adaugi vreo informatie noua ? Aici este de fapt problema. Caz particular – imobiliarele. Nu crezi ca mai exista si alte posibilitati de a trai decat din practicarea afacerilor imobiliare ? Caz particular – inchirierea sau cumpararea unei locuinte. Nu crezi ca este mai bine sa stii in ce te bagi ? Si da, poate ai dreptate ca nu am adus nimic nou. Numai ca am scris si „restul in postarile ulterioare”. Cu scuze, timpul este „dusmanul” meu.

    • Ai dreptate! Am intalnit si eu prin peregrinarile mele recente agenti imobiliari care comparau pretul unui cotet din Bucuresti cu pretul unui Mercedes, tinand-o intr-una cu argumentul ca n-are cum sa coste o casa mai ieftin decat o masina si uitand sa precizeze faptul ca acolo unde se fabrica respectivul Mercedes, ala care pune caramizile una peste alta, respira alt aer in ziua de salariu decat cel care trage gletul prin Romania; Nu mai vorbesc de faptul ca pentru a fabrica o masina, oricat de proasta ar fi, se storc mii de creieri pentru a descoperi si implementa noi si noi tehnologii, iar pentru a construi o casa se procedeaza la fel de 3000 de ani! Pentru CE sa devii sclav la 4 ziduri si mai ales, DE CE sa devii sclav in Romania?

      • De ce sa devii sclav… in primul rand. Ai banii in buzunar si vrei? Iti permiti, cumpara. N-ai banii in buzunar si te imprumuti ca sa faci ceva… gandeste-te la urmatorul lucru: poate cel mai prost om de pe pamant sa faca la fel? Intelegi TOATE implicatiile care decurg din imprumutul pe care il faci? Nu!?!? atunci nu o fa, ai rabdare si respira aerul de OM LIBER.

        • Ai zis tu odata pe aici, într-o seara in care recunosteai că erai patruns de aburii alcoolului, ca trebuie sa iei deciziile pe care nu le-ai regreta daca ai afla ca mai ai doar o zi de trait. M-am gandit mult la asta si sincer, daca as sti ca dau coltul maine, ultimul lucru pe care l-as regreta e acela ca nu am facut un credit pentru un apartament sau o casa. Implicatiile sunt mult mai mari decat ar putea parea la prima vedere: am observat de multe ori oameni cu credite ce nu comenteaza in front la serviciu si inghit o groaza de rahaturi. Eu inca imi permit luxul de a spune „Nu” cand ceva nu mi se pare in regula si ma folosesc de el de cate ori am ocazia. Nu pic pe ganduri pentru ca as putea avea ceva de pierdut daca imi apar drepturile, insa celor cu datorii le-a cam pierit piuitul. Poate ca nu-s numai creditele de vina, dar cu siguranta ca povara lor se simte. Cum bine ai spus si tu, cand respiri aer de sclav, posibilitatile ti se restrang.

          Pe de alta parte, trebuie sa repet ce am mai zis si cu alte ocazii: nu-i de ajuns sa ai banii in buzunar si sa iti permiti o locuinta (chiar si cu o camera mai putin decat ai vrea, din cauza preturilor prea mari), pentru ca odata ce ai strans banii respectivi, nu-i dai prea usor daca nu primesti ceva ce consideri ca merita.

        • Eu nu pot intelege cum un om care a strans bani DIN SALARIUL LUI DIN ROMANIA mai mult de 5-6 ani poate sa cumpere apoi o casa (de orice fel) la preturile actuale (sau trecute). NU INTELEG!
          Ok, ai casa ta. Ok, ai platit-o din ce ai economisit si imprumutat in 8-10 ani. Dar ca sa strangi toti banii aia… ai facut o gramada de compromisuri, ai renuntat la destul de multe (si nu ma refer la ultimul smartphone, ultima masina, ultimul nu-stiu-ce). Intr-un final, nu cu obiecte iti gasesti fericirea. Dar oricat de bun ar fi serviciul tau, ai renuntat la timp liber, la vacante, la relaxare, la hobbyuri, la familie, poate chiar la sanatate… totul pentru ce? Ca sa stai intre 4 pereti? Stilul asta de viata ‘traiesc ca sa muncesc’ mi se pare ca nu duce nicaieri. In 10-20-30 de ani o sa fie pline spitalele de adulti la 40-55 de ani suferinzi de boli ale batranetii si psihologii vor avea mai multi clienti decat pot ‘trata’. Partea cea mai rea e ca cei care ar trebui sa-i trateze pe surescitatii/epuizatii psihic de mai sus vor fi la fel de epuizati ca si pacientii lor si FOARTE PROST PREGATITI. Sa vezi atunci tratamente…
          Acuma… nu incepe si nu se termina totul cu imobiliarele, dar tot sistemul nostru de capitalism de cumetrie cred ca va sfarsi mai rau decat comunismul. Nu cu revolutii, ci cu depresie in masa.

        • Si eu ma intreb uneori daca e o afacere buna sa cumperi o locuinta in Romania, mai ales cu bani economisiti.

          N-as zice ca trebuie sa faci neaparat compromisuri pentru a strange banii (sau macar o mae parte din ei) daca esti platit un pic mai bine decat media si daca (neaparat) te duce un pic mintea. Repet ce am mai zis si cu alte ocazii: sunt oameni cu rate pe 30 de ani si sunt altii care castiga la fel de mult sau chiar mai putin, dar au cumparat sau pot cumpara fara acele rate. Primii fac compromisuri la serviciu, ceilalti nu le-au facut niciodata (primii le fac de fapt tot din cauza ratelor). Toti au fost in concedii, au muncit la fel de mult sau putin, atata doar ca cei din a doua categorie au fost mai atenti cu cheltuielile. Poate nu si-au cumparat o masina, poate au mai locuit cativa ani pe la parinti ca sa nu plateasca chirie, nu si-au luat smartphone, dar per total, prea multe compromisuri nu au facut. E o vorba mai golaneasca: nu conteaza cat de mare il ai daca nu stii ce sa faci cu el. Se aplica si in cazul salariului 🙂

          Mai e o vorba, din batrani: degeaba te chinui sa umpli cu sac cu fundul spart. Din pacate problema multor romani nu e aceea ca nu intra destul grâu in sacul lor, ci ca sacul lor e spart si ei habar nu au de asta. Spun asta pentru ca aud foarte des aberatii de genul „iti cresc veniturile, iti cresc si cheltuielile” sau „toata lumea vrea sa castige mai multi bani”. Da, cheltuilile pot creste, dar poti pastra aceeasi raport de economisirire: de exemplu, oricat de mult castigi, economisesti 20%. Castigi 1500 lei ? Pui deoparte 300. Castigi 5000 ? Pui deoparte 1000 sau chiar mai mult. Nu poti ? asta e, iti meriti soarta de sclav al bancilor. Si da, (aproape) toata lumea vrea sa castige mai mult pentru ca are impresia ca asta le va rezolva problema. Dar sacul lor tot spart e, nu vor rezolva nimic de fapt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s