Capcana preţului în lei (+completări)

De prin 2008 încoace, de fiecare dată când apare o statistică legată de scăderea preţurilor imobiliarelor (în euro), apare şi câte cineva care spune:

Or fi scăzut preţurile în euro, dar cat era cursul în 2007 ? Dacă calculezi preţul în lei, tot acolo suntem ! N-a scăzut nimic de fapt, tot atâta plătim în lei, am aşteptat degeaba scăderea preţurilor.

De multe ori am înghiţit şi eu găluşca. Mă puneam pe calculat, pe căutat cursul euro din 2007. Până acum vreo 2 ani afirmaţia părea să fie adevărată: în lei, tot pe acolo părea că ne învârtim. Faţă de cea mai bună zi a leului din vara lui 2007 (în jur de 3,1 lei per euro), cursul a crescut până azi cu vreo 40%. În Bucureşti scăderile de preţ (în euro) sunt mai mari de 50% din 2008 încoace, dar sunt şi oraşe în care scăderea e undeva în jurul valorii de 40%, chiar şi mai puţin de atât, spun unii. Aparent, în cazul acelor oraşe, scăderile de preţ nu există: degeaba a scăzut preţul în euro dacă euro e mai scump. Aşa o fi ? Pe naiba !

gloante oarbe

Singura situaţie în care afirmaţia dintre ghilimele e adevărată e aceea în care 2 cumpărători ce deţin lei încheie fiecare câte o tranzacţie imobiliară fără credit, în euro, cum e moda de ceva ani încoace: primul o face la cel mai bun curs din vara lui 2007 (3,1 lei), celălalt o încheie astăzi, la cursul de 4,35 lei. Ambii schimbă leii lor pe euro şi predau valuta vânzătorilor, devenind astfel proprietari. Dacă cel din 2007 a plătit 100.000€ pentru apartamentul său iar cel ce cumpără azi cu 40% mai ieftin oferă 60.000€, e adevărat, au plătit în lei la fel de mult (vreo 310.000 lei), pentru că euro e azi cu 40% mai scump, deci scăderea de preţ nu există de fapt.

Dar:

Cei mai mulţi români nu deţin lei pe care îi schimbă în euro în ziua tranzacţiei. No, sir ! De cele mai multe ori ei fac un împrumut în euro pe vreo 30 de ani şi cumpără în fiecare lună valuta pentru a plăti rata. Şi nu cumpără valuta la cursul fain din 2007, chiar dacă atunci au semnat actele cu banca, ci la cursul zilei (cel de azi, de luna viitoare, de anii viitori). Să vedem ce se întâmplă dacă cei doi de mai sus împrumută de la bancă banii pentru cele 2 apartamente:

Primul cumpără apartamentul cu 100.000€ în vara lui 2007 la cursul euro de 3,1 lei. Se bucură un an jumătate (din cei 30) de un curs euro mai bun decât cel de azi şi plăteşte o rată bună în lei, dar la începutul lui 2009 euro atinge pragul de 4,25, comparabil cu valoarea actuală (4,35 lei), iar rata în lei îi creşte cu aproape 40%. Cel de-al doilea cumpără azi, la preţul de maxim 60.000€ (adică la un preţ cu 40% mai mic), dar la un curs euro cu 40% mai mare. Însă indiferent în ce direcţie o va lua cotaţia euro/leu în următorii 24 de ani, ambii vor plăti ratele la acelaşi curs, adică vor plăti la fel de mulţi lei, în fiecare lună. Am zis 24 de ani ? Mă refeream la primul cumpărător, pentru că cel de-al doilea va achita mult mai repede creditul, pentru că dacă au contractat împrumuturile la aceeaşi valoare a dobânzii (de fapt prin 2007 dobânzile erau un pic mai mari, dar lăsăm de la noi) şi au ales să aibă aceeași rată în euro (vreo 540), cel de-al doilea va achita creditul în doar 13 ani, în loc de 30. Oare cum de poate să facă el acest lucru, dacă a cumpărat un bun al cărui preţ în lei nu a scăzut deloc din 2007 încoace ? Cum poate plăti la fel de mulţi lei lunar, pentru o perioadă mult mai scurtă de timp, dacă a cumpăra un bun la acelaşi preţ ?

Pentru că scăderea preţului în euro este reală pentru cei ce cumpără prin credit, nu se pierde prin creşterea cursului. Fix de aia.

Completări:

După ce am citit comentariile de ieri, trebuie să-mi fac mea culpa. Nu cred că m-am exprimat suficient de clar şi aparent am cumulat mai multe efecte în aceeaşi oală (efectul dobânzii mai mari, efectul perioadei de creditare mai lungi). Ştiu că atunci când apar multe cifre şi variabile, argumentele sunt mai greu de urmărit.

Reiau exemplul cu cele 2 credite, unul în 2007, altul în 2013. Ambele credite sunt în euro, ambii clienţi cumpără euro în fiecare lună pentru a plăti rata, la cursul BNR. Dar ca să simplificăm lucrurile, vom considera că dobânda e zero în ambele cazuri şi că ambele credite se întind pe 30 de ani. Prin urmare, primul va returna băncii 100.000€, cel de-al doilea 60.000€, împărţiţi în 360 de rate lunare.

comparatie credit 2007 2013
După cum se observă din desen, la sfârşitul celor 30 de ani de credit, când cei 2 vor calcula leii plătiţi în tot acest timp băncii, nu vor putea spune că au scos din buzunar 100.000€ x 3,1 lei (310.000 lei) respectiv 60.000€ x 4,35 lei (261.000 lei). Degeaba a contractat primul client creditul când euro era cotat la 3,1 lei; vreme de vreo 28 de ani (2009-2037), ambii vor cumpăra, lună de lună, euro la acelaşi curs: creşterea cursului din 2007 încoace nu afectează doar pe cel ce a contractat creditul în 2013, ci şi pe cel ce plăteşte ratele din 2007. Prin urmare, un calcul mai aproape de adevăr va arăta în felul următor:

100.000€ x curs euro = sumă plătită de primul client
60.000€ x acelaşi curs euro = sumă plătită de al 2-lea client

E adevărat că un an jumătate primul cumpărător a plătit rate cumpărând euro la un curs mai bun, dar diferenţa este prea mică pentru a conta (vorbim de vreo 5000 de lei).

Acum că am lămurit (sper) dilema legată de compensarea scăderilor de preţ în euro prin creşterea cursului, putem adăuga şi efectul dobânzii mai mari a creditului contractat în 2007, a perioadei de creditare mai scurte în cazul celui de-al doilea caz, al inflaţiei etc. Scăderile există; că mai e loc de scăzut până preţurile se vor alinia la economia românească, asta e cu totul altă poveste.

Anunțuri

28 de răspunsuri la „Capcana preţului în lei (+completări)

  1. Scaderea pretului in euro este reala si palpabila pentru cine castiga in euro semnificativ mai mult decat acum 6 ani. Atat!
    Greseli in text:
    – imprumutul din 2007 era facut la Euribor 3M + marja + comisioane. Euribor era pe la 4.6% in vara lui 2007. Marja bancilor era minim 6%. DAE de 12-14% era un ideal pe vremea aia (cazuri de peste 15% nu erau iesite din comun, din cate tin eu minte). Acum primesti credite tip Prima casa cu DAE de 4.5%. Greseala e de nuanta (diferenta nu e deloc ‘mica’, pentru a ‘trece de la noi’). Concluzia ta ramane – cine a luat un credit in 2007 s-a fript rau. Foarte rau DACA i-a scazut salariul in lei.
    – inca o greseala de nuanta e ca ‘scaderea pretului e reala pentru cine cumpara prin credit’. Scaderea e reala si in lei, pentru oricine calculeaza. 310.000 lei (100k euro 2007) vs 264.000 lei (60k euro 2013) inseamna -15%.

    Ideea e ca daca in 2007 n-ar fi trebuit sa iei un credit pt. 80.000 euro din cauza ca NU-TI PERMITEAI, nici in 2013 nu-ti permiti valoarea scazuta.Un credit de 40.000 euro in 2013 vs. un credit de 80.000 euro in 2007 inseamna cam acelasi lucru pentru nefericiti: o suma foarte mare de bani de returnat cu venituri neadecvate. Daca esti Gigel-cel-mediu-din-Bucuresti, care castigi salariul mediu in 2007 si in 2013, nominal castigi doar cu 40 euro mai mult dupa 6 ani. Real, in lei, castigi cam cu 180 de lei mai mult ca in 2007 (am avut o rata medie anuala a inflatiei de 5.5% in ultimii 6 ani) – castigul real suplimentar e aproape egal cu cel nominal in euro. Adica scaderea de pret (de aprox. 15% in lei) a fost asociata cu o crestere foarte mica a veniturilor reale medii (aprox. 12%). Adica procentul de persoane care si-ar permite un credit n-a prea crescut in astia 6 ani concomitent cu scaderea de preturi.

    Din asta cred ca poti face o corelatie cu cine a pastrat cererea vie in ultimii 6 ani: orice grup de angajati dintr-o ‘industrie’ care a avut o crestere reala a salariului net lunar IN EURO. Cate categorii profesionale or exista care se califica? Eu pot sa „enumar” doar una 🙂

    • Tu spui „310.000 lei (100k euro 2007) vs 264.000 lei (60k euro 2013)”.

      Dar cine a cumparat la pretul de 100k in 2007 nu plateste bancii 100k x 3,1 lei, am spus asta mai sus (excluzand cazul in care a cumparat fara credit). Si nici (100k + dobanzi) x 3,1. Rata pe luna aprilie 2013 a celui ce a cumparat in 2007 se calculeaza la cursul de azi (4.35), nu la 3.1 ! (asta, evident, daca omul nu e platit cumva in euro si dispune in fiecare luna de valuta necesara, dar mai rari cazurile).

  2. Eu cred ca fenomenul a fost altul. La vremea respectiva, 2007 si chiar putin mai devreme, in tarisoara noastra au intrat volume frumusele de valuta sub forma de euro. Investitii in diverse domenii si, bineanteles, in imobiliare. Sa nu uitam ca au fost fonduri de investitii si chiar de pensii din afara. Calculul era usor de facut atunci cand, mai ales din imobiliare, se „investea” 1 euro si „se scoteau” peste 3 euro, uneori si mai mult. Cei care conduceau aceste fonduri de investitii aveau „garantate” niste randamente halucinante intr-o perioada scurta de timp. Numai ca BNR nu doarme. Platile in Romania se fac in lei. Interesul BNR era sa puna mana pe euro la un pret cat mai mic. De exemplu : 100.000 euro x 3,1 lei/euro = 310.000 lei. BNR tipareste lei, dar nu tipareste euro. Pe nimeni nu interesa cat tipareste BNR-ul lei, ci cat costa in euro. Capitalul intrat in tara s-a transformat in lei – pentru a se face platile – si astfel BNR-ul s-a umplut de euro.
    Azi, 60.000 euro x 4,35 lei/euro = 261.000 lei. Indiferent cum ai considera, 100.000 euro nu sunt 60.000 euro si 310.000 lei nu sunt 261.000 lei. Si uite de aceea, bancile in prezent au scos creditarea in euro si au introdus-o pe cea in lei, cu o dobanda mai mare. Si-au dat si ele seama de teapa bancii centrale. Incearca astfel, prin marirea dobanzii la creditele in lei sa acopere diferentele pierdute la creditarea in euro si, cu surplusul de lei luati din dobanda sa cumpere mai multi euro chiar daca a crescut cursul. Oricum, creditacul plateste.
    La exemplul prezentat in articol, mai trebuiesc adaugate si povetele tardive ale lui Vasilescu, care sfatuia poporul sa se impumute in moneda in care e platit. Dar tot el nu a adaugat si ce se intampla daca ai o problema – gen dat afara si somer pentru 1 an macar – indiferent de moneda in care esti platit.
    Ca exista destui care la randul lor au tras tepe bancilor, incepand proiecte imobiliare pe credit, asta e alta poveste.

    • Am uitat un lucru important. Inflatia. Daca luam in calcul 5%, avem :
      2008 – 310.000 + 5% = 325.500 lei
      2009 – 325.500 + 5% = 341.775 lei
      2010 – 341.775 + 5% = 358.863 lei
      2011 – 358.863 + 5% = 376.806 lei
      2012 – 376.806 + 5% = 395.646 lei
      2013 – 395.646 + 5% = 415.428 lei
      Exemplul a fost pentru 100.000 euro la un curs de 3,1 lei/euro (dat de @basme) si o inflatie mai scazuta, de 5% pe an, caci uitasem de ea (bine ca mi-a amintit @Cristian ca trebuie si ea luata in calcul).
      Concluzionand,
      100.000 euro in 2007 = 415.428 lei (curs 3,1 lei/euro, inflatie 5% pana in 2013)
      60.000 euro in 2013 = 261.000 lei (curs 4,35 lei/euro)
      Ce nu a scazut nu inteleg ! Daca am facut calculele gresit – corectati-ma !

  3. Bun, nu ma pricep deloc la calcule, dar ce reiese din articolul tau… este faptul ca este mult mai convenabil sa iei acum credit in euro (de exemplu prin Prima Casa), fara de 2007, corect?

    • Raspunsul la intrebarea ta este: CATEGORIC! dar este mult mai rau sa iei un credit in 2013 decat a fost in 2003.

      De asemenea ar fi bine ca acel credit sa nu fie in euro, sa fie in lei, sa nu fie cu rate egale ci sa fie cu rate descrescatoare, sa nu fie pe 30 de ani ci pe 10 ani si e bine ca rata sa fie egala sau mai mica cu chiria pentru un apartament similar.

      http://www.numbeo.com/property-investment/rankings_by_country.jsp
      Cand Price to Income Ratio va fi intre 3 si 5 iar Price To Rent va fi in jurul lui 10, atunci e momentul sa „investesti” in imobiliare. Pana atunci, nu e bine si inseamna ca exista un dezechilibru undeva, fie de ordin fizic(nu sunt suficiente locuinte) fie de ordin psihologic(noi credem ca …). In Romania e o combinatie intre cele doua, nu sunt suficiente locuinte de calitate, si noi credem ca a avea o locuinta proprietate personala este unicul scop pe care un om il poate avea in viata (vreo remiscienta ancestrala a iobagului roman lipsit de pamant). Vrei sa cumperi, cumpara, dar e pacat de tine daca nu-ti permiti sa pierzi acei bani. Poti si castiga, pentru ca nimeni nu stie exact ce ne rezerva viitorul, unii gresesc, altii au noroc, eu personal prefer sa ma abtin in urmatorii 3-4 ani de la „achizitii imobiliare”.

      • In plus, nu consider ca achizitia unei locuinte este un moft generat de astfel de remisciente, privesti lucrurile intr-o maniera prea simplista. Mentalitatea romanului de rand nu se va schimba prea curand, si nu stiu daca trebuie neaparat sa condamnam asta. Oricum, foarte interesant comentariul tau!

    • Privesti lucrurile strict pentru „astazi”.

      DAE intr-adevar e aproape dublu, dar trebuie remarcata marja bancii(in cazul unui credit Prima Casa), care este de 2.5% la lei vs 4% in cazul Euro. Roborul, din punct de vedere istoric, intotdeauna a fost cu cateva puncte procentuale peste Euribor, in schimb riscul valutar este unul pe care cine nu-l intelege nu ar trebui sa si-l asume (vezi cazurile celor cu credite in franci elvetieni).

      Ideea este insa alta: daca ai un venit constant si relativ sigur, poti cumpara acum, inclusiv prin credit, dar fa-o in cunostinta de cauza si asumati riscul de a cheltui pentru aceasta decizie o suma importanta de bani. Asa cum ne asumam cumpararea unei masini, cheltuierea unei sume de bani pentru o vacanta sau satisfacerea unor mofturi(gen laptop/smartphone) stiind ca sunt doar mofturi pe care NI LE PERMITEM, asa ar trebui sa fie privita si achizitia unui apartament, fara asteptari de castig si fara a pune presiune pe noi in ideea: „imbatranesti si ce faci la pensie” sau „nu lasi nimic in urma ta, copiilor tai”… daca esti prost, degeaba ai casa ta, ca tot rau o vei duce la batranete.

      In viata trebuie sa iei deciziile pe care le consideri tu corecte, indiferent ce zice X sau Y. Deciziile tale. Eu cred ca decizia corecta in acest moment este sa nu fac credit. Sa cumpar sau nu? Daca ai banii in buzunar, cumpara, in cel mai rau caz vei pierde 20 000 de euro din banii pe care ii ai, pe care la fel de usor poti sa-i pierzi pe bursa, la caritas, printr-un faliment bancar(vezi Bank of Cyprus), printr-un accident, printr-un proces, sau pur si simplu sa-i cheltui aiurea pe lucruri care oricum se vor devaloriza in urmatorii ani. Eu as fi mult mai atent la banii pe care nu-i am.

    • Cred ca pui carul in fata cailor, adica privesti lucrurile din unghiul gresit. Era o vreme cand se spunea (si cred ca inca se mai spune) ca daca Prima casa se va acorda doar in lei, in locul variantei in euro, va fi mai rau pentru clienti. Dar ar fi mai bine, pentru ca ar duce la scaderea preturilor locuintelor. Cum asa ?

      Pai cand mergi la banca, de obicei aloci pt rata suma maxima pe care ti-o permiti, sa zicem 1000 lei. Daca faci credit in euro, asta se traduce in aproximativ 230€, la cursul de azi (si inseamna ca ai imprumutat vreo 45.000€, pe 30 de ani). Daca faci credit in lei, asta va insemna o rata de 1000 de lei, evident, iar suma acordata e de 130.000 lei (echivalentul a 30.000€), tot pe 30 de ani. Suma in lei e mai mica pentru ca dobanda e mai mare.

      Daca bancile ofera tie si celorlalti clienti sume mai mici pentru locuinte, ce crezi ca se va intampla cu pretul lor ? Si ce crezi ca e mai bine ? Chiar tu spuneai ca la o adica, poate rambursezi anticipat creditul. Daca o faci (castigi la loto in primul an de plata), trebuie sa dai bancii in prima situatie vreo 45.000€, iar in a doua, echivalentul a doar 30.000€.

      Evident, daca toti ceilalti fac credit in euro si doar tu faci in lei, mecanismul descris mai sus nu functioneaza (sumele oferite de banci pentru cumpararea de locuinte nu scad, deci nici preturile lor). Dar un credit in euro, cu dobanda variabila presupune mai multe riscuri decat unul in lei, tot cu dobanda variabila. Deci oricum e recomandabil.

      Un credit ipotecar ok ar trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii:
      – sa se acorde in moneda clientilor (in cazul nostru, lei)
      – sa aiba dobanda fixa
      – sa aiba dobanda rezonabila (sub 5%)
      – sa presupuna imprumutarea unei sume rezonabile (60.000€ pentru o tara in care salariul mediu e vreo 350€ nu e o suma rezonabila)

      Daca doar conditiile 1 si 2 sau 1, 3 si 4 sau 1 si 4 sau 2 si 4 sunt indeplinite, avem o situatie relativ ok. Dar nu e cazul la noi. Noi avem o dobanda rezonabila doar pt creditul prima casa in euro, dar nu e fixa (si va creste, nu-ti fa griji), si nu e in lei, evident, iar sumele imprumutate sunt inca maricele (media era undeva la 40.000€ imprumutati).

  4. Revin cu un alt comentariu.
    Am facut o simulare de credit Prima Casa pe site-ul BRD, pentru 50.000 euro, respectiv echivalentul 225000 RON pe 240 luni.

    1. Pentru creditul de 225000 RON in 240 plati egale, rata lunara este de 1,725.56 RON (383,45 euro la un curs de 4,5). La sfarsit suma totala de plata este de 420,720.67 RON.

    Pentru creditul de 225000 RON in 240 plati plati descrescatoare , suma totala de plata este de 385,362.64.

    Prin urmare avem diferenta de 35358.03 RON intre varianta cu plati egale si cu plati descrescatoare.

    2. Pentru creditul de 50.000 euro in 240 plati egale, rata lunara este de 308.50 euro (1388,25 RON). La sfarsit suma totala de plata este de 75,401.86 euro (339,308.37 RON – fata de 420,720.67 RON creditul in lei)

    Pentru creditul de 50.000 euro in 240 plati plati descrescatoare, suma totala de plata este de 72,320.89 euro. (325,444.005 RON)

    Avem diferenta de 3080.97 euro = 13864,365 ron, fata de 35358.03 RON la varianta credite in lei.

  5. Intrebare: daca in 10 de ani euro ajunge la 7 RON, ce se intampla cu ratele?
    Iarasi, daca euro ca moneda dispare, cum vor fi calculate ratele?

    • Eu as mai adauga si intrebarea: ce se intampla daca peste un an Euriborul ajunge la valoarea din 2009?(5%)… fa o simulare si vezi cum ramai cu calculele :). De fapt asta e problema cu creditele in valuta si cu creditele in general, ceea ce CREZI ca semnezi nu seamana cu ceea ce ajungi sa platesti.

      Nu-ti va griji daca dispare euro-ul, cum nu trebuie sa-ti faci griji nici daca banca la care ai creditul da faliment, tu, ca persoana fizica, nu vei avea niciodata de castigat de pe urma unor astfel de evenimente, in cel mai bun caz nu vei avea de pierdut.

      • Ok, inteleg asta, insa in contextul actual majoritatea celor cu credite Prima Casa aleg varianta euro.
        In scenariul cel mai optimist, poti sa eviti astfel de intamplari prin rambursari anticipate si sa scazi cat poti de mult perioada de creditare.
        Nu stiu daca poti face comparatie intre ceea ce s-a intamplat cu francul elvetian si euro. Francul elvetian a fost considerat o moneda de nisa,care a atras ca un magnet numai ca acest lucru s-a schimbat odata cu criza financiara. Nu este cazul euro…. parerea mea.

        • Intreaba-i pe cei cu credite in franci: ce parere aveau despre franc la momentul contractarii creditului ? Iti vor spune acelasi lucru: parea o moneda asa de sigura…… Chiar parea, din moment ce directori de banci au facut credite in franci, atrasi de dobanda mica. Dar si eu uitasera regula de aur: nu te imprumuti in valuta, ci in moneda in care esti platit.
          Eu chiar sunt curios sa stiu cate natii din lumea asta fac credite in alta moneda decat cea nationala.

        • Cred ca 95% din cei cu Prima Casa au credite in euro. Prima Casa in varianta lei este inca sub semnul intrebarii.

    • „daca in 10 de ani euro ajunge la 7 RON, ce se intampla cu ratele?” <– Tocmai ti-ai raspuns la intrebarea "ce e mai bun, un credit in lei sau in euro ?"

      Daca euro ar disparea, probabil ratele ar fi transformate in lei, la un curs mare, deci defavorabil clientilor.

    • …cate din lucrurile in care credeai ca se vor intampla in urma cu 10 ani chiar s-au intamplat? N-au trecut nici 7 ani de cand suntem in UE(ce departe pare, parca am calatorit cu buletinul in vest dintotdeauna)…. si vorbim de urmatorii 7? Sa lasam lucrurile sa se intample, pana atunci avem de rezolvat problema datoriilor suverane si noi vorbim sa facem alte datorii? eu propun sa lasam lucrurile sa se aseze si sa vedem cum se aseaza, nu sa ne uitam in oglinda si sa credem ca suntem prosti pentru ca Gicu si-a luat apartament si noi n-am mai apucat…. vine vremea pentru fiecare.

  6. Pingback: Preţurile în euro ale apartamentelor au scăzut cu 50% faţă de 2008 ! Dar în lei ? | Basme imobiliare

  7. In conditiile actuale, si luand in calcul o perioada de maximum 10-15 ani, este mai avantajos un credit in lei? Am observat ca dobanda la lei se modifica in sens crescator mult mai des decat cea in euro. In prezent, cine isi face un credit de 50000 euro echivalent in lei (225000 RON), plateste cu aproximativ 100 euro in plus la rata. Inteleg ca e de preferat din toate punctele de vedere sa iei credit in moneda in care esti platit, daca moneda ta e stabila nu e o problema. Nu este cazul la lei. Incerc sa inteleg consecintele unei astfel de alegeri pe viitor, prin urmare as aprecia din suflet orice sfat in acest sens …

    • Euribor e direct legat de starea economiei europene, cursul tot asa oarecum daca nu apar speculanti care il urca artificial, doar ca la curs depinde si de economia noastra (scade) si de situatia globala (scade sau creste).
      La robor depindem doar de economia noastra dar diferenta de dobanda e chiar mare – aproape dublu la lei…cat sa creasca euro ca sa faca creditul in lei egal …?
      Daca trecem la euro abia atunci o sa fie interesant , dar greu de spus cum o sa fie echivalata rata pentru ca robor o sa dispara de tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s