Întâlnire în zona crepusculară

patania e cel mai bun dascal

– Bună ziua, vă sun în legătură cu anunţul din ziar !

Era într-o după amiază de sâmbătă din vara lui 2012, pe o căldură ce nu te prea îmbia să ieşi pe afară. În urmă cu câteva zile publicasem un anunţ într-un ziar local, la rubrica „Caut chirie”.

– Buna ziua, i-am răspuns vocii sobre de la celălalt capăt al firului telefonului fără fir.

– Eu am un apartament de închiriat, plec din ţară în curând. Are centrală termică, aer condiţionat, e mobilat în dormitor şi bucătărie, dar aş dori plata în avans pe 6 luni şi pot mobila şi sufrageria. Dacă doriţi, puteţi vedea apartamentul astăzi.

– De acord. Ne întâlnim în staţia cu tei în jumătate de oră ?

– Da. Eu sunt îmbrăcat într-un tricou roşu şi sunt un pic mai brunet.

– Ne recunoaştem noi, eu voi veni cu soţia, noi suntem tineri şi frumoşi. Ne vedem !

Îmi strig soţia din cealaltă cameră şi îi povestesc discuţia. Totuşi, nu suntem lămuriţi: omul mobilează sufrageria oricum sau doar dacă îi plătim în avans chiria pe 6 luni ? Păi hai să-l sun înapoi, să nu mergem degeaba.

– Bună ziua, îmi răspunde o voce de femeie. Clar altă voce, alt sex, am greşit destinatarul.

– Ăăăăă, am fost sunat acum 3 minute de pe acest număr, în legătură cu un anunţ de închiriere. Am vorbit cu un domn, dar..

– Da, m-a rugat cineva să îi împrumut telefonul, nu mai avea credit.

– Am înţeles, vă mulţumesc, sărut mâna !

Suntem perplecşi: adică individul are un apartament de închiriat, pleacă din ţară dar nu are bani de un abonament pentru telefon ? Parcă nu-i a’ bună. Eh, oricum voiam să mergem până în Praktiker, tot aia e, am stabilit o oră şi un loc, ce-o fi, o fi, doar nu ne ia omul banii din sân sau organele din burtă. Iar dacă nu vine, să fie sănătos.

Sărim într-un taxi şi coborâm o stradă mai devreme. În staţia de autobuz observăm un individ ponosit la vreo 45-50 de ani, în șlapi, pantaloni scurţi, tricou roşu, brunet, dar e mai mult un bronz foarte puternic, nu e culoare din naştere. Nu, nu poate fi el, are şi o geantă de voiaj prăfuită, din care scoate un tricou şi îl împătureşte, sau îl arată cuiva din staţie… Nu, e o glumă. Ne apropiem prudenţi şi omul ne rânjeşte tâmp. E clar, el e. Regia, tăiați, vă rog !

– Bună ziua, am vorbit la telefon.

– Da, am încercat să vă sun înapoi, dar suna ocupat, arunc eu momeala.

– Păi da, am rugat o doamnă să mă lase să vă sun de pe telefonul ei.

Vocea e aproximativ aceeaşi, el e, dar când îl vezi în carne şi oase, nu-ți inspiră încredere nici cât să-i laşi sa-ţi ţină o sacoșă goală. Omul scoate o mapă plină de fotocopii rufoase şi începe pledoaria. Că el pleacă, dar ne lasă actele apartamentului, de fapt nişte xeroxuri (ce naiba să faci cu ele, nu ştiu, nici dacă ar fi în original), pare să mai aibă şi nişte copii după cărți de identitate (ale lui sau ale naiba ştie cui). Ne povesteşte că şi copiii lui stau în chirie, ştie că e greu, şi el a stat, dar el lasă cheile şi apartamentul e al nostru (6 luni sau un an, nu mai ţin minte), numai să plătim în avans, că ne face acte etc. Îi explicăm omului că a fost o neînţelegere şi că nu putem plăti pentru atâtea luni, salutăm şi ne despărţim.

La nici o lună depărtare, după republicarea anunţului în ziar, telefonul sună din nou:

– Bună ziua, eu am un apartament de închiriat, plec din ţară în curând. Apartamentul are centrală termică, aer condiţionat, e mobilat în dormitor şi bucătărie, dar aş dori plata în avans pe 6 luni şi pot mobila şi sufrageria. Dacă doriţi, se poate vedea apartamentul şi astăzi.

– Sună interesant, dar nu dorim să plătim atâtea luni în avans. Îmi pare rău, la revedere !

Anunțuri

5 răspunsuri la „Întâlnire în zona crepusculară

  1. Intalnire in zona crepusculara sau „cum incearca sa te mai fure escrocii in Romania”. 🙂
    Apropo: ai avut succes cu publicarea anuntului in ziar la ‘cereri’? Judecand dupa proprietarii/agentii imobiliari cu care am interactionat ‘aproape la sigur’ – adica dupa ce am vazut niste poze (clare sau nu) cu niste apartamente in prealabil, indraznesc sa presupun ca obtii majoritar raspunsuri de la oameni care vor sa ofere spre inchiriat niste apartamente cu diverse probleme – adica drumuri degeaba.

    • Puii mei, nu stiu, poate omul nu era escroc, dar nu inspira incredere. Odata ce l-am vazut, nu stiam cum sa plecam mai repede.

      Se pare ca daca publici in ziar la rubrica „cereri chirie” proprietarii cred de obicei ca esti de fapt agentie (la rubrica respectiva 9 din 10 anunturi sunt ale agentiilor), chiar daca specifici clar „persoana fizica, nu sunt agentie imobiliara, nu doresc sa fiu contactat de agentii etc”. Apoi, daca suna, de cele mai multe ori apartamentul nu corespunde cu cerintele anuntului (etaj, dotari sau pret oferit), dar asta afli doar daca insisti sa afli detaliile la telefon, luand rand pe rand fiecare litera din anunt. Si asa afli ca de fapt e fara centrala termica desi in anunt asta cautai, ca e la parter desi tu cautai etaj intermediar s.a.m.d. Daca nu intrebi, te trezesti la vizionare ca una cauti, alta gasesti.

      Am avut si momente cand nu suna nimeni, desi pretul oferit era mai mare decat alta data.

  2. probabil ca daca apelai la o agentie gaseai o chirie convenabila (si dadeai si comisionu, asa e).
    dar exista si varianta asta, mai grea dar „mai corecta” de a cauta singur. dupa 2-3 faze de astea incepi sa intelegi ca jumatea aia de chirie platita agentului nu e chiar degeaba 🙂

    • Tu cum crezi ca am ajuns sa caut fara agenti ? Dupa colaborari fructuoase ? Am mai povestit pataniile mele cu agentii. Din cand in cand imi ma spun ca poate merita o sansa si mai incerc si cu agentii. Imi trece repede. Ultimul agent peste care am dat imi povestea la telefon cat de potrivit e apartamentul pentru care sunasem (nu avea decat o poza, din bucatarie, care de fapt nu apartinea respectivului apartament, dupa cum avea sa recunoasca tot atunci). Ideal pentru cuplu, imi zicea el. Un minut mai tarziu imi explica cum in cele 2 camere exista cate un pat de cate o persoana…. Ideal pentru cuplu, da ? 😀

      Si nu toti agentii accepta doar jumatate de chirie drept comision. Din pacate, trebuie sa te contrazic: agentii din Romania sunt degeaba iar comisionul pe care il cer e tot degeaba. Dar, dupa cum am zis si in textul cu ghinionul agentilor, nu e vina lor. Nu s-au nascut in locul potrivit, o-hooooo, nu s-au nascut la locul potriviiiiitttt !

    • Problema cu care ma confrunt acum (si probabil nu sunt singurul) nu e ca gasesc apartamente (care sa corespunda ca dotari si pret) doar in portofoliul agentiilor, ci ca nu gasesc deloc, indiferent de metoda cautare (anunturi agentii, anunturi particulari, anunturi postate de mine).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s