Ghinionul agenţilor imobiliari din România

Cineva mă atenţiona printr-un comentariu, într-unul din articolele dedicate agenţilor imobiliari, că respectiva breaslă nu e nici mai brează, nici mai proastă decât media, că agenţii imobiliari au aceleaşi lipsuri ca toţi ceilalți reprezentanţi ai societăţii româneşti, şi-atunci de ce să te legi de ei ? Deşi la momentul respectiv nu eram de acord, acum tind să-i dau dreptate. Vă dau doar un scurt exemplu: un individ care caută un apartament pentru închiriat lipeşte mici anunţuri autocolante pe la scările blocurilor unde ar dori să locuiască. Mai mult de jumătate din anunţuri sunt dezlipite în aceeaşi zi de locatarii acelor scări, vizibil deranjaţi, dar mult mai toleranţi cu anunţurile din categoria „Vopsim căzi” şi „Cursuri şcoală de șoferi”, care o duc bine-merci. Cele lipite pe afişierele special amenajate la intrarea în scara blocului dispar şi ele într-un final (nu toate, ce-i drept), odată cu celelalte anunţuri (adică avem afişier pentru anunţuri şi reclame, da’ chiar lipiţi anunţuri şi reclame pă ele, domnule ?!).

Prin urmare, pot spune precum Creangă: „Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă… duc în lumea toată! Şi de-oiu găsi mai proşti decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba !„. Ei, iaca că eu m-am întors, fix ca-n poveste, şi iau apărarea agenţilor. Poate că ei nu au nici o vină, nu ? Poate că nu s-au născut în locul potrivit, vorba cântecului:

scari infinite

Într-o tară civilizată, închirierea unei locuinţe decurge aproximativ aşa (am să folosesc cazul Germaniei pentru că e ţara în care au plecat majoritatea cunoscuţilor ce au ales să muncească în străinătate):

  1. se contactează o agenţie imobiliară şi se declară zona, dotările şi preţul dorit;
  2. se vizionează împreună cu agentul imobiliar apartamentele ce corespund cerinţelor (de multe ori fără prezenţa proprietarului). Se completează un chestionar destul de detaliat legat de studii, calificare, obiceiuri (muzica preferată, animale) pentru ca proprietarul să aleagă pe cei cu profilul dorit;
  3. se alege un apartament (dacă îi eşti drag proprietarului), se plăteşte comisionul agentului (contravaloarea a 2 chirii lunare) şi garanţia (aceasta poate fi tot vreo 2 luni de chirie) ce se depune într-un cont bancar ce nu poate fi accesat de nici una din părţi până la plecarea definitivă a chiriaşilor;
  4. chiriaşul îşi duce traiul în respectivul imobil oricât de mult doreşte (1-5-20 de ani). Situaţii din categoria „proprietarul doreşte să vândă apartamentul, vă rugăm să îl eliberaţi cât mai repede” nu se prea întâlnesc;
  5. relaţia chiriaş-agent imobiliar continuă (iarăşi Germania: de obicei chiria se va plăti tot agenţiei, prin urmare comisionul lor îşi găseşte cu atât mai mult justificarea).

Care e ghinionul agenţilor imobiliari din România ? Piaţa chiriilor este imatură, legislaţia e ambiguă sau prost înţeleasă şi/sau prost aplicată. Aparent, legile româneşti protejează chiriaşii (care nu pot fi daţi afară legal după bunul plac al proprietarilor), dar cazuri care să contrazică legea există destule. Că oamenii nu şi-au cunoscut drepturile, că legile se aplică arbitrat, contează mai puţin, realitatea e că viaţa de chiriaş în România vine la pachet cu stres (nu-i uşor sau prea plăcut să ajungi la Poliţie pentru că proprietarul a schimbat yala în lipsa ta, chiar dacă în instanţă ţi se va da dreptate, într-un final).

Şi-atunci apare şi dilema potenţialilor clienţi ai agenţiilor imobiliare: pentru ce să plătesc un comision (chiria pe o lună, deşi am înţeles că mai nou prin Bucureşti se cere chiar şi jumătate din suma aceasta), dacă interesele mele nu pot fi protejate de agenţia imobiliară (dacă le-ar păsa de asta) şi poate nici de organele abilitate, iar relaţia mea cu agenţia se termină subit după ce comisionul a fost plătit ? Cum să accepţi plata respectivului comision când realitatea ne arată că e posibil să trebuiască să plăteşti din nou peste 1-2 ani sau poate chiar mai repede, în funcţie de toanele proprietarului ?

Lăsăm deoparte amatorismul imputat celor mai mulţi agenţi imobiliari şi ajungem la concluzia că oamenii nu au oricum o slujbă uşoară. Piaţă imobiliară nu îi poate absorbi sau accepta cu adevărat (nu încă), agenţii sunt din alt film, la fel ca şi mulţi dezvoltatori imobiliari. De ce aleg totuşi să profeseze în acest domeniu, deşi susţin că sunt oameni capabili, rămâne un mister (până la urmă meserii care să aducă bani frumoşi mai există, iar un om isteţ se poate reprofila, nu ?)

Anunțuri

59 de răspunsuri la „Ghinionul agenţilor imobiliari din România

  1. In Bucuresti, in 2011, 2012 si 2013 eu n-am intalnit decat comisionul „standard” de 50% din prima luna. Din interactiunea proprie cu agentii, doar unul din multi isi merita acest comision. Adica el organiza vizionarile, el lua cheile de la vechiul chirias/proprietar, el se ocupa de chemarea cuiva pentru a remedia eventualele probleme, el intocmea contractul de inchiriere, el tria eventualii chiriasi (de incredere/de nedorit), el iti spunea detalii despre cat e intretinerea, cat costa utilitatile etc.
    Restul (majoritatea absoluta) te intalnesc in fata cladirii unde era apartamentul ales de tine de pe diverse siteuri si urca cu tine la apartament, unde te asteapta proprietarul – care e cel care prezinta apartamentul si raspunde la intrebari. Atat. Procentual, cam 10% dintre ei au o idee in avans despre costurile apartamentului si de eventualele situatii ‘problematice’ (de exemplu, am intalnit blocuri cu antene GSM pe ele – poate sunt tampit, dar prefer sa nu traiesc sub un emitator-transmitator din ala cativa ani buni). Restul habar-n-au. Majoritatea n-au mai vazut niciodata proprietatea in avans. Daca se ofera sa-ti gaseasca alte apartamente in functie de cerintele tale, te trezesti cu oferte din alte cartiere, care nu indeplinesc nici macar partial conditiile tale, care depasesc bugetul – toate invelite in ‘marketing de Romania’.

    Exemplu cuvant-cu-cuvant de conversatie de acum 7 zile:
    Ag.: Domnule Cristian, am o oferta in cartierul Titan, la 350 euro/luna, la etajul 6
    Eu: Domnule, colegului dumneavoastra i-am cerut oferte in alte 3 zone, care sunt la minimum 40 minute de locatia asta, la maximum 300 euro/luna si la etaje mici (pana-n 5).
    Ag.: Apartamentul este foarte frumos, noi avem exclusivitate, e intr-o zona linistita si EU as face niste compromisuri in locul dumneavoastra
    Eu: Nu v-am cerut aceasta oferta, nu ma intereseaza
    Ag.: Asta e, eu mi-am pierdut 1 minut din viata sa va prezint aceasta oferta foarte buna, poate va razganditi.

    In conditiile astea, banii ceruti nu sunt deloc meritati de 99% din agenti.

    A, sa nu uitam ca in opinia lor, daca presteaza o munca pentru care trebuiesc platiti, tva-ul trebuie platit de chirias pentru comision – daca se doreste eliberarea chitantei. El prefera sa lucreze ilegal, eu prefer sa lucrez fara intermediari – niciodata n-o sa ne intelegem, niciodata n-o sa le vad necesitatea de existenta pe piata.

    • In Bucuresti, in 2011, 2012 si 2013 eu n-am intalnit decat comisionul “standard” de 50% din prima luna

      Bucurestenii sunt norocosi. In restul tarii doar daca negociezi (de multe ori fara succes) poti ajunge la jumatate de chirie comision.

      niciodata n-o sa le vad necesitatea de existenta pe piata.

      Pe o piata matura, ar avea rostul lor. Dar in haosul din Romania, mai bine nu…

      • În Iași comisionul e o chirie. Dar și prețurile sînt sub București. Dacă apare un apartament pe piață îl găsești aproape imediat în ofertele tuturor agențiilor deși habar nu au de el. Mergi cu un agent la o vizionare și pe drum îl mai întrebi una, alta; nu știe nimic, ridică din umeri și el vede aprtamentul pentru prima dată.

  2. Agentii si agenti imobiliari
    Dau dovada de „aroganta” si mentionez extrem de clar faptul ca, in ciuda parerii multora, nu ne pricepem la tot. Inteligentul care sustine contrariul primeste un sfat : sa se abtina ! Originea acestei apucaturi nu stiu daca se datoreaza comunismului sau vine din istoria mai indepartata. Agentii sunt acei oameni care au o singura scoala – aceea a vietii – mereu in cautare de saraci cu duhul. Repet, imobiliarele in tarisoara noastra plina de priceputi la tot se bazeaza pe inselaciune.

    Chiriasi
    Sunt curios, cati dintre cei care inchiriaza un apartament o fac pe baza de contract ? Cati au cunostinte destul de solide in domeniul juridic, atat CIVIL cat si PENAL ? Cati cunosc Codurile de procedura civila si penala ?
    Contractul de inchiriere dintre proprietar si viitorul chirias, nu reprezinta vointa partilor ? Oare in acel contract nu pot trece clauzele care inlatura multitudinea de „patanii” care pot aparea din cauza proprietarilor ?
    In momentul cand se inchiriaza „la negru”, ce se poate intampla ? Nu cumva proprietarii doresc in proportie de 99% acest tip de relatie ? Daca sunt chirias „la negru”, pe cine am pacalit ? Nu cumva sunt eu cel pacalit ?
    In acel contract de inchiriere nu cumva pot sa il trec si pe agent cu niste clauze care il vizeaza direct ? Prin aceasta plata „la negru”, nu cumva determin agentii sa considere ca acest mod de trai este ideal ? Nu cumva, pe baza procentului luat din chirie, ca e 100% sau 50%, preturile la inchiriere nu au nicio legatura economica cu situatia actuala ? Nu cumva, proprietarul, pe baza cantecelor de sirena ale agentilor ca „se practica o chirie de x euro”, va dori pretul sugerat de agent sau chiar mai mare, pe principiul „doar nu oi fi eu prostul satului sa inchiriez pe mai putin” ? si asta indiferent de „cloaca” scoasa la inchiriere ?
    Ce se intampla daca relatia proprietar-chirias este descrisa intr-un contract semnat de ambele parti si nu „pe vorbe” ? Ce putere probatorie au „vorbele” in instante, in caz de lucruri mai grave ? De ce vorbesc de instante ? Incercati-va imaginatia …..
    Dar lasa, ca „ma descurc eu” ! ….

    • Sunt curios, cati dintre cei care inchiriaza un apartament o fac pe baza de contract ? Cati au cunostinte destul de solide in domeniul juridic, atat CIVIL cat si PENAL ? Cati cunosc Codurile de procedura civila si penala ?
      Contractul de inchiriere dintre proprietar si viitorul chirias, nu reprezinta vointa partilor ? Oare in acel contract nu pot trece clauzele care inlatura multitudinea de „patanii” care pot aparea din cauza proprietarilor ?

      Pe mine ma mira ca cei mai multi care se plang ca au fost dati afara din chirie nu au incercat sa inchirieze cu contract. Pur si simplu renunta si cumpara fara sa se mai uite la pret (stiu cateva cazuri de genul acesta). Paradoxul e ca daca nu exista un contract intre proprietar s chirias, intre banca si fostul chirias exista acest contract, dar e tot timpul in favoarea bancii. In incercarea de a scapa de chinurile chiriei, oamenii dau peste alte neajunsuri (primul fiind pretul mult peste valoarea reala).

      In momentul cand se inchiriaza „la negru”, ce se poate intampla ? Nu cumva proprietarii doresc in proportie de 99% acest tip de relatie ? Daca sunt chirias „la negru”, pe cine am pacalit ? Nu cumva sunt eu cel pacalit ?

      Lucrurile astea nu se vor schimba de la sine, schimbarea trebuie sa vina de la chiriasi, nu invers. Oare ce s-ar putea intampla daca timp de un an de zile toti cei care doresc sa inchirieze ar spune proprietarilor ca doresc contract (chiar si daca proprietarii s-ar opune propunerii) ? Oare s-ar schimba ceva in minte proprietarilor dupa acel an ? („bre, ce tot spun toti astia de contracte ?”) Oricum, e interesant de stiut ca si fara contract chiriasii pot dovedi ca au ocupat locuinta in urma unei intelegeri (chiar si verbale) cu proprietarul. Altfel, de ce nu a reclamat proprietarul la politie ocuparea apartamentului, daca aceasta s-ar fi intamplat fara o intelegere intre cele 2 parti ?

      Cei mai multi chiriasi nu-si cunosc drepturile sau nu au curajul sa le ceara. Eu am aflat lucruri interesante de la comentatorii acestui blog pe care nu le stiam in urma cu un an.

    • Si inca ceva: multi vor spune ca proprietarii nu doresc contract pentru ca ar trebui sa plateasca impozit pe venitul din chirie. Asa e, dar chiria se poate declara si 10 lei pe luna. Cine poate impiedica pe proprietar sa inchirieze la acest pret ?

      • Facem urmatorul scenariu: In contract scrie 10 lei, chiriasul nu mai plateste, dar nici nu pleaca. Ajungi in instanta, castigi. La sfarsit vei primi chiria de 10 lei, ca aia ai semnat.

        Eu as face, la notar, un contract de comodat cu clauza de transformare in contract de inchiriere in orice moment doreste proprietarul prin notificare scrisa. In felul acesta, daca apar „probleme de plata”, proprietarul se duce la un executor judecatoresc, trimite o notificare prin care schimba incadrarea contractului. se duce la finante si declara contractul de chirie, actioneaza chiriasul in instanta si la sfarsit isi ia banii cu care erau intelesi cei doi. N-am auzit pe nimeni sa faca asta, dar nu vad de ce nu s-ar putea face un astfel de contract.

        Pana la urma tot noi, oamenii, trebuie sa ne intelegem. Scris/vorbit, daca e respect reciproc lucrurile sunt in regula.

        • Am pus din greseala raspunsul la postarea lui @basme, dar am vazut apoi ca ai scris tu intai la obiect. Scuze ca repet ce ai mentionat.

        • Mda, la asta nu ma gandisem. Dar ar fi o rezolvare:
          Chiria o platesti intr-un cont al proprietarului. Si nu platesti 10 lei, ci suma reala, cu mentiunea „datorie”. Chiriasul are contractul care arata ca exista o intelegere intre cele 2 parti (eventual si cu o clauza de a putea locui inca 3 luni daca proprietarul decide sa vanda locuinta), proprietarul isi primeste banii. Daca sunt probleme, poti dovedi ca ai platit chiria in contul omului. Sau, pentru a fi corecti, declaram suma reala, proprietarul plateste impozit etc.

          Varianta ta suna bine, chiar mai bine. Dar uite ca ideile bune apar greu. E adevarat, daca exista respect, se rezolva lucrurile, dar cum te asiguri ca respectul exista cu adevarat ?

      • Si uite asa, incetul cu incetul, incepem sa despicam firu’n patru. Proprietarii de ce scot la inchiriere un apartament ? „Ca sa manance o paine” si multe alte motive marunte ca : sa acopere o parte din rata la diferite credite (de nevoi personale, de vacanta, ipotecare, pentru mertzan, etc.), sa-i dea lu’ sau la’ ala/aia micu/mica sa-si ia ultimul model de iPhone cu abonamentul cel mai scump sau sa-si incarce cartela ; sa fie in pas cu moda ; sa aiba ce cheltui la mall, etc. Ideea de baza este ca se doreste „realizarea de venituri” sub orice forma dar numai la negru sa fie.
        Incerc sa fac chiriasii sa inteleaga ca banii nu cresc pe camp si din cauza faptului ca nu-i culege nimeni – putrezesc ca frunzele toamna. Nu faci contract – nu-ti inchiriez „cloaca”. Nu inchiriaza proprietarul o perioada de timp – adio venituri, bun venit cheltuieli (intretinere, lumina, etc.). Ce credeti ca prefera ? banutul intrat in buzunar sau banutul scos din buzunar ?
        Imi inchiriaza pe baza de contract si trece 10 lei/luna chirie. Pai ma mai scoate din casa 5 ani dupa expirarea contractului ? As vrea si eu sa vad in instanta, cum un expert imobiliar imi demonstreaza ca pretul este de j’de mii de euro si nu 10 lei. In momentul cand vine tantos proprietarul si ma anunta : „Valea ! Am gasit un fraier care imi da mai mult !”, il notific ca banii pentru chirie ii pun intr-un cont bancar la banca x cont y si il invit sa ma dea in judecata ca sa ma scoata din casa. Dar cum se cheama realizarea de venituri nedeclarate spre impunere ?
        Urmeaza si alte mici smecherii …

        • In teorie, orice e posibil. In practica, e mai complicat. Eu aveam la un moment dat pus un anunt pe internet, ofeream suma buna, „pretul pietei”, si m-a sunat un proprietar care doreau fix dublu. Evident ca nu va gasi clienti, sau va gasi foarte greu, dar uite ca ii convine.

          Altadata gasisem un apartament printr-un coleg de serviciu. Proprietarul voia cu 20% mai mult decat ofeream noi (repet, pretul pietei, adica scump) si a preferat sa refuze. Nu stiu daca or fi gasit intre timp clienti, pentru am aflat ca era la ultimul etaj (noi nu stiam asta atunci, am fi refuzat instant).

        • Nu te pune cu romanul, ca are mintea odihnita. Si e mare comerciant. Si lui „i se cuvine” orice pe „cloaca” sa. Ma intreb : oare de ce e injurat impuscatul ? Ca doar a dat la toti !, iar revolutia a facut j’ de mii de proprietari pe preturi de protectie sociala (legea a fost facuta de asa natura).
          Ca cer – sanatate si (sa dea cine vor ei, Dumnezeu, Budha, etc.) sa apuce zilele cand vreun fraier arunca cu banii. Probabil ca vor iPhone cu 64 Gb, ca e cel mai scump. Cine munceste banii, nu arunca cu ei. Cel mai simplu lucru din lume este sa zboare banii din buzunar ; mai greu este sa-i bagi in buzunar.
          Oare chiriasii nu au si ei pretentii pentru banii care-i dau drept chirie ? Daca orice rahat exista – e obligatoriu sa fie cumparat, inchiriat,etc. la pret de lux ? Sa vin cu exemple, ca acestea se gasesc din belsug : 2 proprietari care au scos „cloacele” la vanzare de acum 4,5 ani. Preturi initiale cerute 170.000 si 180.000 de euro. Nimeni la vizionare. Toamna scoteau apartamentele la inchiriat – ca doar venea iarna si cineva trebuia sa la plateasca intretinerea – tot la preturi frumusele de 600 si 700 de euro pe luna. Nimeni la inchiriat. Cu timpul preturile au tot scazut si, in prezent, pe frumoasele palate se cer 85.000 si 90.000 euro. Nimeni nu le cumpara. Iarna 2012-2013 au fost scoase la inchiriat cu 450 euro/luna si, ca de obicei, nu s-a gasit un fraier sa le dea atat. Palatele sunt de 3 camere, decomandate, etaj intermediar, zona oarecum acceptabila.
          De ce spun de pretentii ? Presupunem ca te duci la o angajare si te intreaba ce stii ? Nimic. Ce salariu vrei pentru nimic ? 5.000 de euro.
          Asa ca artisti de genul asta se gasesc din belsug. Sunt curios, la inceputuri, cand cereau 170.000 euro daca cineva le-a oferit 130.000 euro (ca se gasesc si fraieri cu duiumul). Daca acceptau, nu mai era scos la vanzare – si uite cum a ajuns romanul priceput la afaceri sa ajunga singur sa ceara 85.000 euro. Intrebare complicata la care nu am gasit raspuns si solicit ajutor : ce este mai mult – 130.000 sau 85.000 euro ? Daca mai traia Einstein oare m-ar fi luminat ?

        • Dupa aproximativ 2 luni de cautat un apartament de 2 camere si vreo 20 de vizionari, cred ca pot sa-ti dau niste raspunsuri:
          Oare chiriasii nu au si ei pretentii pentru banii care-i dau drept chirie ?
          Ba da. Doar ca proprietarii si agentii considera ca pretentiile de genul „apartament de 2 cam. curat, intr-o zona ok, luminos, mobilat relativ nou si cu contract de inchiriere facut la Adm. Financiara” sunt egale cu cel putin un salariu mediu net pe economie/luna. Adica minim 350 euro/luna. Nu-ti convine? Aparent altora le convine (in Bucuresti, cel putin). Majoritatea absoluta a apartamentelor vizionate de noi au fost inchiriate la putin timp dupa. Adica 300-350 euro sunt considerate de multi ‘pretul pietei’. Adica aruncatul cu banii munciti (sau nu) e sport national (sau local – bucurestean).
          Nu-ti permiti? Faci compromisuri. Renunti la contract pe 100% din suma la Adm. Financiara = cateva zeci de euro economisiti. Nu vrei mobila din ultimii 10 ani, mai accepti niste frigidere din anii ’80 = cateva zeci de euro economisiti. Samd.
          In principiu, proprietarii nu negociaza decat daca chiriasul e dispus sa renunte la anumite lucruri (contract, saltea noua) sau sa plateasca in avans pe 6-12 luni.
          Si peste toate astea troneaza agenti care emit judecati de genul ‘n-are buget (= 300 euro) dar are pretentii’. NU stiam ca traiesc si muncesc intr-un oras unde 300 euro inseamna buget de sarac care n-ar trebui sa emita pretentii.

        • atata vreme cat sunt chiriasi care platesc 350e/luna, aia 300 ai tai inseamna „buget de sarac”. atata vreme cat majoritatea sunt inculti si nu „emit pretentii” va exista o masa de chiriasi din care proprietarii sa se „serveasca” fara sa mai asculte pretentiile tale.
          piata dicteaza totul.

        • 2 luni ? Stai bine, eu caut de 6 luni. Fie gasesc anunturi cu apartamente ok, dar scumpe si goale de luni bune, fie mai ieftine dar prost echipate.

          E un paradox aici: exista oameni ce inchiriaza apartamente cu, sa zicem, 200-250€. Arata relativ ok, isi gasesc clienti. Cel ce locuieste in ele e dispus sa plateasca 25-50€ în plus pentru ceva mai bun. Insa apartamentele care corespun se dau la inchiriat cu peste 300€, de exemplu. Si stau. Si stau. Te-ai gandi ca oamenii înteleg conceptul de concurenta: „bre, eu am apartament fain, dar gol, in timp ce astia cu apartamente mai proaste au clienti. Cum sa fac sa determin chiriasii din acele apartamente sa-mi plateasca mie, nu alora, chiria ?” Hmmm, stiu si eu, poate scazand pretul ? 😀

        • atata vreme cat exista neinformati (fraieri, d-aia cu bani, etc) care sa dea mai mult ca tine, chiar daca tu oferi pretul „real” (al pietei sau obtinut in urma nuj carui calcul obscur) oricine ar inchiria celui care ofera mai mult. deci argumentele ca e scump, ca e nejustificat pt zona si facilitati, etc nu mai stau in picioare.

        • Nu cred ca m-ai inteles: respectivele apartamente stau goale multa vreme. Si un calcul de clasa a 4-a ar demostra ca daca ar inchiria mai ieftin, ar face mai multi bani. Tu pornesti de la premisa ca oamenii stiu ce fac, dar se merge mai degraba pe principiul „decat sa-l dau sub ţ euro, mai bine gol”.

        • Exista un prag psihologic sub care proprietarul prefera sa ramana cu apartamentul gol. Un chirias implica niste riscuri, paradoxal, cu cat scade suma de inchiriere, cu atat riscul este mai mare. In blocul in care locuiesc parintii mei sunt 5 apartamente goale din 20. Mie imi da de gandit numarul asta.

        • Si tu ai dreptate aici. Am mai intalnit inclusiv varianta: tine chiria sus si o lasa abia dupa 2 – 3 luni…daca ar face un calcul la chiria pe un an ar ajunge la concluzia ca daca ar lasa din prima la 80% ar inchiria din luna 1 si ar iesi pe plus

        • Tudore, am sa fiu un pic indiscret:
          Spuneai cu ceva vreme in urma ca lucrezi la stat. Pe de alta parte, mi-am dat seama din comentariile tale ca lumea agentilor imobiliari nu ti-e straina iar comentariul de azi contine la contact, pe langa IP, si un nume de agentie imobiliara. Asa ca trebuie sa te intreb: lucrezi in agentia respectiva ? Intreb din simpla curiozitate, mai ales pentru ca esti unul din cei mai activi comentatori de pe aici.

        • @ basme:
          multumesc pt update: nu-mi dadusem seama ca sunt unul dintre comentatorii cei mai activi p aici 🙂 asta e probabil deoarece imi place domeniul (economie – imobiliare). sper ca nu deranjez cu comentariile in cazul asta iar tie iti urez „la mai multe articole si analize”. stii sa aduci in discutie subiecte interesante 🙂
          cu cele 2 intrebari ale tale nu esti indiscret. raspunsul la ambele este da.
          acum am vazut ca ieri nick-name-ul enemy2day de pe email a aparut in locul celui de aici. probabil pt ca am postat de pe mobil.

        • Pai cel mai activ comentator de pe aici sunt eu, apoi Heto, apoi tu 🙂

          Nu deranjezi cu comentariile si nici nu vei deranja pe viitor, acum ca ti-ai dezvaluit meseria (desi indicii mai fusesera cand postase Marian anuntul cu apartamentul de vanzare). S-au mai perindat pe aici agenti imobiliari, dar din pacate pareau sa faca parte tocmai din categoria celor peste care ma impiedic eu in viata de zi cu zi. Discutiile cu tine au fost insa civilizate. Ca avem si pareri divergente, asta e, nu-i capat de lume. Ca nu-s de acord cu practicile agentiilor (pescuirea anunturilor cu ajutorul Pitagora si a altor softuri), iarasi n-am ce face. Dar pana la urma, ambele parti au de castigat din discutiile de pe aici. La sfarsitul zilei, e important sa intelegem ca suntem oameni, nu duşmani.

        • @ Heto: are sens ce spui tu, dar sa nu accepti 250€ pentru ca tie ti se pare ca merita 350 sau 500 e totusi o decizie paguboasa. Ai investit niste bani in utilarea apartamentului, poti macar face o selectie foarte stricta a potentialilor clienti (numai angajati ce par seriosi, fara studenti) si tot iti recuperezi banii. Mai greu, dar ii recuperezi, dar banii cheltuiti cu utilarea se intorc in buzunarul tau.

          Exista apartamente goale si pentru ca multi nu sunt facuti sa dea apartamentul la inchiriere. E fie o mostenire (si nu cere bani), fie oamenii nu au incredere (au auzit povesti cu chiriasi care nu platesc facturile, fug cu mobila etc), fie e utilat prost si nu doresc sa investeasca mai multi bani pentru a atrage chiriasi. Per total, mie mi se pare o dovada de lipsa de spirit de afacerist: ai un bun de pe urma caruia poti face niste bani, dar nu stii sa-l valorifici. Pana la urma, chiriile sunt scumpe in Romania, deci poti face totusi banuti frumosi.

  3. Nu mai e loc in nested view, asa ca voi continua aici:
    sa nu accepti 250€ pentru ca tie ti se pare ca merita 350 sau 500 e totusi o decizie paguboasa.
    In teorie, ce zici tu e corect – pe o piata unde cumparatorul (chiriasul) dicteaza conditiile. Aparent, pe piata chiriilor bucurestene, doar agentiile si proprietari dicteaza pretul. Adica nu exista „corectia pietei”, care sa-l faca pe Gigel-cel-care-cere-o-chirie-prea-mare sa ramana cu apartamentul neinchiriat multa vreme. Am verificat (de curiozitate) anunturile relativ ok cu sume intre 300 si 350 euro – 99% chiar se inchiriaza repede. Lumea vede ca preturile pentru apartamente relativ ok incep de la 300. Deci de la suma asta pornesc cautarile. Ori nu-si fac deloc calcule de genul ‘ce primesc pentru banii astia’, ‘cat inseamna suma asta din salariul meu lunar – oare e ok sa dau 50% din el doar pt. chirie’ , ori chiar nu li se pare o suma mare 1500 lei cheltuiti lunar.
    Daca intr-adevar cere o suma absurda (sa zicem 500-600 euro pentru 50 mp mobilati ca vai de ei sau in zone proaste), va ramane mult si bine cu buza umflata. Daca judeci dupa orice portal de anunturi imobiliare, numarul de tâmpiți ca el sunt putini.

    Exista o deconectare de la realitatea economica pe undeva. Multi oameni se plang de bugete scazute in toate domeniile. Vanzari scazute. Clienti mai putini. Salarii scazute sau ramase inghetate de ani de zile. Avem niste date oficiale (corecte sau nu) care spun ca salariu mediu net in Bucuresti se invarte pe la 2000 lei cam de 1 an. Inflatie mare nu avem. Cu toate acestea, chiriile cerute pentru 2 camere sunt intr-un trend ascendent de 1 an, iar valoarea lor e oricum absurda corelata cu castigul salarial mediu oficial.
    Ori foarte multi bucuresteni castiga de fapt mult mai mult decat declara, ori multi chiriasi sunt pur si simplu proști.

    • Mentiune: nu ma refeream la chiriile din Bucuresti, ci cele din provincie, unde 250€ e un pret bun. Iar cele de 350-400-500 sunt utilate bine, e adevarat, dar stau mult pana gasesc clientii (daca gasesc).
      Dar tendinta de care spui tu exista aparent si in provincie: fie cele care se inchiriau acum un un cu 250€ sunt ocupate, fie chiriile cerute pentru aceleasi apartamente au crescut.

  4. Au spus si altii, repet si eu, imobiliarele in tarisoara noastra au prins extraordinar de bine datorita disperarii romanului de a gasi o cale de imbogatire intr-un timp scurt. Analiza preturilor cred ca nu trebuie sa ocoleasca caracteristica de baza a derularii afacerilor de dupa 89 si anume filozofia „tunului”. In cazul cand „tunul” nu a fost dat intr-un timp scurt, avem ceea ce unii au numit „sindromul broker-ului”. Combinati cu ceea ce altii au numit si definit „statul magic” si analizati ce iese. Psihologie si sociologie pura. Rezultatul ar trebui sa puna pe fiecare serios pe ganduri.
    Inchirierea sau cumpararea nu are nimic de-a face cu o simpla activitate comerciala, ci este un adevarat razboi. La razboi nu se pleaca nepregatit.
    Analizele privind nivelul preturilor la inchiriere sunt inutile, din moment ce s-ar putea sa avem de-a face cu un fenomen total diferit de tot ce se gaseste in carti. Degeaba explici unui „inteligent” ca in loc de 350 de euro/luna PE GARD, sunt buni si 200 euro/luna IN MANA. Degeaba demonstrezi ca, dupa un an, „inteligentul” are 4.200 euro PE GARD, sau 2.400 euro IN BUZUNAR.
    Sa vin cu alt exemplu : sunt instalator, buricul pamantului – centrul universului, iar tariful meu pentru schimbat un robinet este de 500 de euro. Daca merg pe filozofia ca voi gasi totusi un fraier sa-mi plateasca tariful cerut, oare cate sute de ani ar trebui sa traiesc ?
    Ca a facut investitii de nici pe planeta Marte nu se gasesc, care trebuiesc acoperite cu maxim 3 chirii, este la mintea fiecarui proprietar sa decida. Spunea @Heto ca ar trebui sa ne intelegem ca oameni. Dar este decizia fiecarui „destept” de proprietar ce doreste sa faca cu proprietatea sa si, mai ales, in caz de inchiriere, sa-si aleaga tipul de chirias. Combinatia de parvenit-om de bun simt , nu cred ca este posibila. Filozofia generala nu este ca ambii sa fie multumiti, ci unul e musai sa fie fraierit. Asa ca, in cazul inchirierilor „de succes”, atat proprietarul cat si chiriasul au cam aceeasi filozofie de viata si sunt la un nivel intelectual compatibil.

  5. Agentii si agenti
    Evident ca niste sute sau mii de euro, pentru 2 telefoane si o prezentare de genul : asta e bucataria si asta e baia ; au atras o multitudine de smecherasi. In afara de „imobiliare”, veti constata ca respectivii nu prea „le au” cu nimic. Ei doar se pricep, iar principalul argument stiintific sustinut de ei este ca toba de esapament la dacie se leaga cu sarma. Zilisteanu 1,39 lei/km stie ce spun. Oare celebrul Ogica (si el mare afacerist in imobiliare) ce tip de sarma mi-ar recomanda ?
    Sper sa nu fie considerata deplasata mentionarea versurilor celebrilor B.U.G. Mafia („Dupa blocuri”), folclor ce a inflorit odata cu drumul nostru spre democratie :
    “Dupa blocuri suntem noi, sa ne-ntelegi mai bine. Dupa blocuri suntem noi care te facem pe tine. … Si atunci ce sa faci, sa supravietuiesti? Te gandesti sa tepuiesti, te gandesti sa jefuiesti. Sa te combini si tu la ceva sa iasa in plus, sa faci bani, sa traiesti, sa fii un pic mai sus. Nu stiu ce crezi tu, poate nu este ca mine, dar cu banii-n buzunar te simti mult mai bine!”
    Daca un „Ogica” imi spunea ca 300 de euro/luna „inseamna buget de sarac care n-ar trebui sa emita pretentii”, cred ca pe loc ii schimbam dantura de 2 ori. Este fenomenul care l-am mentionat in prima postare, datorat procentului cerut pentru inchiriere – chirie mare – suma intrata „la negru” in buzunarul agentului mai mare. Oare nu intelegeti ca disperarea pe piata e mare datorita faptului ca imobiliarele nu mai sunt Caritas-ul de altadata ?
    Va mai ofer ziceri din folclorul imobiliar actual : din 2014 se da drumul la munca in UE si romanul se va duce afara sa munceasca iar cu banii castigati va cumpara case ; arabii cauta case de cumparat in Romania ca sa-si pastreze valoarea banilor.
    In razboiul cu proprietarii si agentii, neinformatul si nepregatitul va pierde garantat. Si trebuie sa fie constient ca la mijloc este viata sa si a familiei sale. Mai jucati-va de-a inchiriatul sau cumparatul daca va da mana !

  6. Omul din greseli invata. Am mentionat ca sunt instalator, dar am uitat sa precizez „de lux”. Sunt mirat cum, dupa atatea ore de la anuntul dat pe acest blog, nu am primit nicio solicitare. Probabil ca aici sunt numai „saraci care nu ar trebui sa emita pretentii”. Sunt baiat descurcaret, asa ca la pretul de 500 euro inlocuirea robinetului am facut calculul dupa cum urmeaza. Prima oara m-am gandit de ce are nevoie tot omul la el acasa. Tevi de apa se gasesc in fiecare apartament sau casa si e musai sa fie si un robinet la capatul lor. Am studiat putin piata instalatorilor si m-am gandit sa vin cu o abordare noua, in pas cu vremurile actuale. Am ochit un instalator la vreo 2 strazi distanta si i-am propus afacerea : „Dorele, ai 200 ron de la mine pentru o inlocuire de robinet. De clienti fac eu rost, de munca te ocupi tu la pretul oferit de mine”. Daca el lua „la negru” pana in acel moment 30 ron, oare credeti ca a refuzat 200 ron ? Am primit asigurari ca si la 3 noaptea va fi disponibil, iar daca va fi cu familia in concediu in Italia, se va sui in primul avion si va fi la datorie. Dorel a facut baita obligatorie cu Domestos. A beneficiat de tuns si barbierit regulamentar. A fost imbracat cu o salopeta nou-nouta, iar papucii de plastic au fost inlocuiti cu incaltari adecvate. O jumatate de spray (deodorant) a asigurat despartirea olfactiva definitiva de modelul mesterului uzual. Asa am rezolvat problema de „personal”.
    Problema „negocierii” a fost rezolvata mai original. Sunt un cinefil cu gusturi, avand inclinatie numai pentru filmele de Oscar. „Tacerea mieilor”, film din 1991, a reprezentat punctul de pornire. Nu am fost interesat de inclinatiile culinare ale lui Hannibal Lecter, ci de replicile si dialogul lui cu agentul Clarice Starling, unul intr-adevar de studiat. Sunt de urmarit primele contacte fata in fata dintre cei 2. Am invatat si eu cum pot citi oamenii. Asa ca, in functie de client, pot si eu sa dau din gura la modul urmator : am schimbat robinetii la Castelul Windsor, la regina ; sau ; Jean de la Craiova si Copilul Minune numai la mine apeleaza.
    Problema „legalitatii” afacerii a fost rezolvata simplu. Am dat comanda la afro-romanii care se ocupa cu „facut rost” de chitantiere si facturiere. Asa am primit tot ce mi-am dorit si cu denumirea firmei „s.c. O parere s.r.l.”.
    Problema „marketing” nu exista. Sunt special, doar cu circuit inchis si numai pe baza de recomandari. Sunt doar buricul pamantului, centrul universului.
    Nota 1 : orice asemanare cu o agentie imobiliara si cu meseria de agent nu este intamplatoare.
    Nota 2 : @Basme – sper ca acest articol nu tradeaza un inceput de sindrom Stockholm, bineanteles facand asocierile de rigoare.
    Nota 3 : cei care considera ca fac afaceri paguboase si am idei neviabile sunt invitati sa calculeze.
    „ ……. Clarice ……..”

    • @Basme – sper ca acest articol nu tradeaza un inceput de sindrom Stockholm, bineanteles facand asocierile de rigoare.

      Haha, nici vorba, dar e buna observatia. Mi-e cat se poate de clar ca agentii din Romania au bube multe in cap, dar vreau sa cred ca daca i-am invata o limba straina, un pic de maniere si i-am teleporta intr-o tara normala, ar putea invata meserie de la profesionisti si s-ar descursa cat de cat onorabil. Se spune doar ca romanii sunt foarte adaptabili: cand dau de civilizatie, se civilizeaza.

      Ideea textului a pornit de la faptul ca am ajuns la concluzia ca agentii sunt sange din sangele romanului de rand. Nu e o scuza pentru ei, dar nici nu putem ignora aspectul asta. Sa nu uitam ca romanul de rand se uita cu admiratie la un gainar de teapa lui Becali: „s-a descurcat, domnule !”.

      • Uite capcana : „evaluatorii” sunt o parte, iar „manipulatorii” reprezinta alta parte. Ce se intampla cand cele 2 parti ajung la concluzia ca pot avea un castig net „colaborand”, principala cauza fiind infantilismul clientilor ?
        Problema ajutatoare : incearca sa patrunzi originea fenomenului imobiliar ; cine l-a creat ; cine il stapaneste aproape „la perfectiune” ; pe ce se bazeaza ; cine conduce lumea bancara ; care este religia lor si ce presupune ea ; etc. caci nu vreau totusi sa-i indic precis. Oare ne trebuie evaluatori, experti, agentii si agenti care sa intermedieze cumparatul unei paini ? Nu este o problema de civilizatie, ci pur si simplu de cum sa faci bani multi fara sa te doara capul. Ei se ocupa cu sportul asta de sute de ani si au destul de mult „ … Clarice ….” sa te faca sa nu-ti dai seama. Ceilalti care practica acelasi sport o fac doar la nivel inferior, dar au prins ideea de baza.
        Glumind : totusi … ; ceva robineti …. ? Ma misc cu talent.

      • Ca tot ai adus vorba de Becali – un cv al lui ne arata ca stiinta comertului si a descurcatului in viata a fost deprinsa de la varste fragede. Nu am auzit de mari izbande scolare, iar mare parte a averii a fost facuta din imobiliare. Coroborand cu „s-a descurcat, domnule !”, nu rezulta ca scoala vietii + imobiliare = NIRVANA ?
        Mai sunt si altii de parere ca 3 ani de „brutarie” nu conteaza cand ai niste sute de milioane de euro. Timpul trece repede, banutul ramane. Pentru cei care dramuiesc sau nu fiecare leu, sau primesc spaga cu orice risc si in orice cuantum (chiar si 50 lei, ignorand riscul puscariei), ce reprezinta Becali ? Despre proces nu-mi dau cu parerea. Am vazut destule si nu judec in functie de parerile din presa. Prefer sa citesc tot dosarul, sau ca sa vorbesc pe limba juristilor : rechizitoriul, probele administrate, expertizele, interogatoriile (daca au existat), apararile, etc. Dar nu ma intereseaza acest dosar si nici macar sa emit o parere. Nu foloseste la nimic.

        • Aici trebuie sa te contrazic un pic: unul din strabunicii mei a fost cioban (ma rog, de fapt baci spre sfarsitul vietii, adica un fel de manager de stana: el tocmea ciobanii, cauta pajisti pentru pascut etc). La inceputul anilor 90 copiii lui au descoperit ca stransese vreo 200.000 de lei, adica bani de vreo 3 Dacii). Si nu era decat un biet cioban dintr-un satuc sarac.

          O legenda urbana spune ca inainte de ’90 3 ciobani machedoni ar fi vrut sa cumpere casionul din Constanta si ofereau 8 milioane de lei. Evident, oieritul lor era la alt nivel, dar e clar ca bani foarte multi se puteau face doar din oierit si vanzarea branzei.

          Becali se pare ca ar fi cumparat la inceputul anilor 90 vreo cateva sute de hectare pentru pasunat. El s-a imbogatit si mai mult pentru ca odata cu bula imobiliara, respectivele terenuri si-au crescut foarte mult valoarea, dar in principiu familia sa era deja bogata la caderea comunismului. Pe vremea aia, din afaceri oarecum legale. Ieri a fost inchis pentru afaceri mai putin legale.

      • Agentii adevarati in Romania lucreaza „Underground” si nu penru muritorii de rand care viseaza la cosuri cu flori sau la America cand vine vorba de un business. Apare aceasta diferenta datorita mentalitatii. La noi predomina prostia si saracul agent la un momendat se satura. Lucreaza doar cu, cunostintele, doar la valori mai mari, mai mult pentru investitii etc. Cine cumpara sau vinde etc. o face de putine ori in viata si sunt slabe sanse sa intalneasca un agent bun cu experienta. In general lumea are dreptate legat de agentii imobiliari, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie si frustrati din cauza lor.

        • Muritorii de rand nu au nevoie de serviciile lor. Nu prin intermediere fortata. Daca ar avea nevoie cu adevarat de ei, nu ar fi nevoie ca cele mai multe agentii sa apeleze la asemenea metode si oamenii ar implora in schimb pentru serviciile lor. In schimb, implora pentru reprofilarea lor.

  7. De legenda cumpararii Casinoului nu am auzit. Constanta a reprezentat intotdeauna o „piesa economica” importanta in Romania. Pe vremea impuscatului, pana in momentul cand „austeritatea” a cuprins toata tara, nu uita ca era o adevarata batalie, de exemplu, pentru posturile oferite in sezonul turistic. Ospatarul care la inceputul toamnei nu avea bani de cumparat o Dacie cu banii jos era considerat un nimeni. Povestile sunt multe, poate le mai derulam pe parcurs ca nu a intrat timpul in sac.
    Raspund cu intarziere, motivul fiind informatia exacta din dosarul lui Becali. De ce sunt rezervat cand vine vorba de justitie ? Se spune : 2 juristi – 3 pareri. Pentru a nu da apa la moara juristilor in interpretari nesfarsite, vin cu 2 exemple usoare. Exemplul 1, stiut de toata lumea – Bombonel, iar din dosarul asta cazul sotilor Popovici. Exemplul 2 : x si y fac o firma si stipuleaza in acte ca cel care paraseste primul firma despagubeste pe cel ramas. Nu este vorba de cine a adus mai multi bani de acasa, cum s-au impartit dividendele, etc, nimicuri de genul asta care fac deliciul carcotasilor. Oamenii nu s-au impuscat sau taiat cu toporul pentru suma care trebuia platita dar au ajuns la judecata. Aici urmeaza socul. Se face o expertiza care evalueaza ce era de impartit, respectiv un teren si niste hale. Mare atentie : expertul 1 stabileste valoarea terenului si a celor 2 hale aflate pe el. De unde 2 hale ? cand ele sunt 3. Se vine cu un geamantan de acte in sprijinul afirmatiei ca sunt 3 si nu doar 2 hale. Instanta dispune efectuarea unei contraexpertize. Expertul 2 constata ca intr-adevar sunt 3 hale si nu 2, stabileste si el valoarea si DEPUNE LA DOSARUL SAU INCLUSIV POZE. Hotararea instantei : sunt 2 hale. Pentru carcotasi – nu a fost admisa cercetarea la fata locului.
    De aceea am tot insistat pe – instanta, expertize, etc. – pentru ca numai cine nu a trecut prin asa ceva nu stie cum merge justitia si ce este ea. Daca Becali este vinovat – sa-i dea si 30 de ani. Dar marea problema in cazul condamnarilor este data de intreg dosarul instrumentat pana in faza de judecata. Cand ajungi in fata judecatorilor gandeste-te (in faza asta totusi si functie de speta) daca esti pregatit sa joci ruleta ruseasca. Uite asa poti sa primesti 5 ani ca ai furat o gaina – daca furai un milion de euro probabil luai doar 2 ani ; sau daca n-ai furat-o – sa stai ca Tundrea degeaba pentru un omor pe care nu l-ai facut – pe baza marturiei unei babe care a vrut sa fie si ea importanta odata-n viata si a unui procuror care trebuia sa raporteze caz rezolvat (uite ca am mai dat un exemplu cunoscut). Sa studieze la „brutarie” – dar „pe bune”. Cica deseara, la Ciutacu, vine avocatul lui Becali sa zica si varianta lui. Dar indiferent de varianta, in cazul asta este bine de studiat dosarul caci este la mijloc armata si CSAT. Dar cum au ajuns doar 2 personaje de la minister sa fie cercetate ?!!

  8. E foarte greu sa fii un agent imobiliar profesionist in Romania. Pai, sa o luam pe rand:
    1. Proprietarii: in proportie de 90% nu te primesc sa vezi apartamentul fara client (in cartierele ieftine nu te primeste aproape nimeni, in cele mai scumpe, mai ai o sansa). Daca te primesc sa vizionezi singur apartamentul si sa faci cateva poze, iti asumi riscul ca in secunda urmatoare plecarii tale sa vina un agent imobiliar direct cu client si sa inchirieze apartamentul, iar tu sa fi mers pana acolo degeaba (consumat benzina, timp).
    2. Clientii: se plang peste tot , pe buna dreptate in majoritatea cazurilor, de lipsa de profesionalism a agentilor, dar apoi platesc acel comision oricui, indiferent ce a primit pentru banii aia. Foarte putini sunt cei care, in momentul in care gasesc un agent imobiliar serios, lucreaza doar cu el si apeleaza la acesta si pe viitor.
    3: Publicitatea: Daca faci publicitate reala, nu te contacteaza aproape nimeni, asta pentru ca site-urile sunt invadate de oferte fictive la preturi mici. Eu. de exemplu, nu public niciodata anunturi false. Consecinta: daca nu as avea recomandari si clienti fideli, as face foamea.
    4. Banii castigati: Profesionismul implica o munca titanica ( 10 vizionari fara client pe zi) si sinceritate. Dupa care, te uiti la colegul tau care a stat toata ziua sub aerul conditionat la birou si apoi isi numara banii dupa ce i-a mintit pe niste clienti ca metroul este la 3 minute cand de fapt e la 15 . Ii ceri 50 de lei imprumut 🙂 Dupa 1-2-3 luni, cand pleaca respectivii clienti pentru ca e prea departe metroul, il va suna proprietarul si ii da exclusivitate. Iar isi va numara banii 🙂

    Doar cateva motive pentru care agentii imobiliari nu sunt profesionisti.

      • Contractele de inchiriere „la negru” in Romania sunt o” legalitate.”Nu pot fi reclamate la politie , pentru ca nu sunt luate in seama,nu pot fi reclamate nici la Administratia Financiara, care la fel spune ca nu e de competenta lor
        Asa , ca degeaba am eu contract cu… chiriasii .. ca si proprietar….sunt buna de platit taxe ascunse precum Taxa Sanatatii la Stat si nimic mai mult.
        Va rog sa ma contaziceti sau recomandati-mi unde ii pot reclama pe cei care fac evaziune fiscala din inchirieri de apt. , cum poate fi probata aceasta?Chiriasii, stau bine mersi , fara forme legale, pentru ca nu sunt informati cum se traieste civilizat, pentru ca proprietarii de asociatii habar nu au , ce e legal si nelegal si pentru ca e clar legea nu e aceeasi pentru toti ! Cine ne informeaza ca avem nevoie de o viza de flotant, ceva, cand ne schimbam domiciliul mai mult de 45 zile? Nu sunt afisate aceste informatii pentru toata lumea sa cunoasca si aceste aspecte.Se inchide ochii , ca au venit chiriasi! Ca sa te numesti chirias trebuie sa demonstrezi pe hartie , sa arati ca ai venit prin agentie, ca ai un contract de comodat, ceva scris de mana.
        Atunci, cum sa nu apara o serie de conflicte daca nu suntem corecti si legali, proprietarilor de apt. si chiriasi?

        • -Contractul de inchiriere, o data semnat, este legal, indiferent daca este sau nu inregistrat la Administratia Financiara si poate fi folosit pentru acitonarea in instanta
          -Foarte multi proprietari inregistreaza un contract pe o suma mai mica sau fac un contract de comodat.
          -Pentru viza de flotant, nu este necesar contract de inchiriere, se poate face luarea in spatiu de catre proprietar , fara justificare (se da o declaratie in acest sens)
          -Legat de reclamarea la politie, nu inteleg nedumerirea dvs. Daca se doreste reclamarea neinregistrarii contractului, aceasta se face la Anaf.Ultima data cand am verificat, amenzile erau de la 2000 la 3000 de lei, dar nu sunt sigur care sunt acum sanctiunile.
          -Pentru reclamarea nerespectarii unor clauze contractuale, trebuie actionat in instanta(adica, nu poti chema politia sa evacueze chiriasii daca nu isi platesc chiria, etc.)

      • Chiar citeam comentariile tale si cautam momentul sa-ti dau si contra-argumentele. Activez de 3 ani pe piata imobiliara din Constanta, mai intai am fost agent, iar mai apoi, din diferite motive , dar cu siguranta nu ca sa ma imbogatesc, mi-am deschis propria firma. Desigur ca imi merge mai prost decat unde lucram inainte insa imi pot creea propriile conditii in colaborarea cu clientii si proprietarii si asta este ceea ce imi doream, iar pe langa asta am reusit sa tin si un angajat(nu agent) cu program 8h/zi si cu un salariu peste cel minim pe economie. Revenind la comentariile tale iti pot spune clar ca imaginea pe care o faci „tuturor”(ai generalizat aproape de fiecare data) agentilor imobiliari nu este cea reala. E adevarat, am discutii cu clientii mei si stiu si din experienta personala(fosti colegi) ca sunt foarte multi „la plimbare” prin acest domeniu, insa sunt si oameni carora le place ce fac si o fac cu placere si mai mult decat atat, o fac bine! Recunosc de asemenea ca tarifele cerute de agentii sunt foarte mari , insa sunt si costuri ale publicitatii, transportului,ale cartii de munca care trebuiesc achitate. Tocmai de aceea, eu negociez comisioanele pana la 1% mai ales cu cumparatorii prin programul Prima Casa si in acelasi timp D-le Florin sa stiti ca nu este usor deloc sa mediezi o tranzactie mai ales cand proprietarul nu este in tema cu procedurile prin care are loc o tranzactie prin acest program. De asemena am clienti cu care alerg 2-3 luni poate chiar mai mult. Sunt oameni care nu au timp ca tine sa stea pe OLX toata ziua sa caute apartamente si isi pun increderea in mine, multi fara nicio recomandare, reusind sa-si dea seama ca ii pot ajuta de la prima intalnire si ca fac asta cu simt de raspundere. Iti recomand, cand ai un weekend liber sa treci pe la Constanta, si vom merge impreuna daca doresti la o prezentare sau la o discutie cu un client nou, cred ca iti vei schimba parerea si vei fi mai rezervat cu privire la rolul agentilor imobiliari, fie ca ii pui in categoria „ratacitilor” sau a „celor fara meserie” sau ca n-au niciun rost sau ce alte bazaconii mai spui tu pe acolo. Empatizez in acelasi timp cu tine cu privire la cele spuse despre programul „Prima Casa” si am pierdut multi clienti cand mi-am spus parerea despre acest credit bancar insa nu te poti pune in calea fericirii omului. In fond, cine sunt eu sa iti judec tie deciziile?
        Cu stima.

        • Am mai zis-o, probabil generalizez, dar toti agentii cu care am interactionat, catusi de putin, erau total amatori. Si nu poate fi ca in dragoste, „lasa ca dau eu peste cineva bun pana la urma”.

          Inteleg ca nu-i usor sa mediezi o tranzactie, dar in era internetului, trebuie sa recunoastem ca meseria de agent incepe sa devina, pentru unii, inutila. Pana si in tari precum America oamenii se intreaba, la modul cel mai serios, daca mai e nevoie de agenti, acum ca avem bazele de date publice pe siturile de profil. Acolo agentul chiar ajuta cu actele, pe la noi, prea putin (au fost discutii de genul acesta pe aici si de obicei, cand au fost intrebati de utilitatea lor, agentii au cam dat din colt in colt).

          E adevarat, lumea nu prea are timp de stat pe OLX pentru a cauta. Dar stii de ce ? Pentru ca e plin de anunturi false, publicate de… agenti imobiliari. Aceiasi care iti explica uneori ca fara ei nu se poate. Persoanele de fata se exclud, dar daca folosesti cumva acele programe de pescuit anunturile proprietarilor, nu mai ai dreptul sa vorbesti de utilitatea agentilor (doar daca le folosesti, nu te acuz de nimic, nu te cunosc).

          Suna tentanta propunerea, nu sunt ironic, dar cam greu sa ajung prin Constanta. Poti insa sa lasi un link catre situl agentiei tale. Internetul nu minte, de obicei, iar profesionistii sunt recunoscuti.

  9. Cu cea mai mare placere. http://www.deximo.ro – Dex-ul tau in imobiliare.
    Sunt de acord, atunci cand ai buget bun si stii exact ce iti doresti nu e nevoie de agent, dar cati sunt cei care dispun de aceste conditii? Majoritatea (iau in calcul experientele personale) isi doresc si ieftin si bun. Pentru a gasi oferta care se pliaza fiecarui client in parte trebuie sa ajungi sa-l cunosti mai bine pe client, de multe ori nici ei nu stiu exact ce vor. Nu e fizica cuantica, nici pe departe, dar necesita rabdare si calitati in comunicare, foarte multi fiind introvertiti din cauza altor experiente proaste cu alti agenti . Am facut foarte multe greseli de-a lungul timpului in activitatea mea, informatii gresite , intarzieri la intalniri , vizionari pentru prima data odata cu clientul. Dar tot eu m-am si corectat de fiecare data si cand am gresit mai grav am platit din buzunar, altfel nu ai cum sa evoluezi. In acelasi timp am si clienti multumiti care ma recomanda. Mentionez ca eu lucrez exclusiv pe vanzari apartamente. Stapanesc foarte bine piata pe bugetul 40-60.000E. Ce veti vedea vanzari case/inchirieri apartamente sunt manageriate de celalalt coleg al meu. Sunt departe de nivelul unde imi doresc sa ajung, suntem doar 3 , ar mai trebui sa vina cineva in martie. Insa fac ceea ce stiu , si am ajuns sa cunosc fiecare bloc/strada/compartimentarile apartamentelor din toate blocurile / conforturile/ an de constructie si din ce sunt construite. In orasul nostru intervin si calcule cu privire la inchirierea de sezon, fapt care face ca amortizarea investitiei intr-un apartament dintr-o zona buna sa se realizeze mai repede. Evidentiez si calitatile si defectele fiecarei proprietati in parte. Stiu pe de rost peste 100 de proprietati care le am in portofoliu(pret/etaj/suprafata/vicii/marja negociere/finisaje, etc.), publicitatea este platita foarte scump pe imobiliare.ro si nu-mi permit sa pierd clienti trimitandu-i de la o secretara la alta. Tenica mea e simpla, merg cu clientul la vizionare la apartamentul accesat (nu public sub NICIO FORMA apartamente vandute) , apoi incerc sa-l aduc in birou sa discutam intr-un mediu izolat, si daca imi dau seama ca il pot ajuta si ca este cazul, ii propun sa-mi acorde o luna doar mie sa ii caut apartament si ii fac comisionul 1%. Nu e disperare, e un alt mod de abordare. Nu se semneaza nimic, totul e pe incredere. Si ghici ce, functioneaza; functioneaza pentru ca omul isi da seama ca imi merit banii. Sunt chestii pe care nu le poti invata peste noapte, trebuie chiar sa-ti placa si sa vrei sa faci asta, cum de altfel faceti si voi in joburile voastre, e exact acelasi lucru.

    • Poate gresesc considerand ca o mica analiza nu strica, indiferent de situatie. Poate gresesc ca nu dau nici 2 bani pe „certitudinile” super-specialistilor care au impresia ca dau ora exacta in domeniile la care doar „se pricep”.
      Termeni precum „economie de piata”, „cerere si oferta”, „masuri de dreapta”, „putere de cumparare”, „…piata muncii”, etc. , etc. nu fac decat sa-mi provoace zambete. Si sa nu uit, evident, de „poporul de pe feisbuc” care nu a avut alta grija decat „sa-si ia tara inapoi”. Acum poate muri impacat. Si-a luat-o.

      Am certitudinea ca nu gresesc in cazurile :
      Cazul 1 – folosesc termeni relativi (adica fara data si ora exacta)
      Iau ca reper Petrom si Rompetrol cu privire la pretul benzinei.
      Pretul petrolului acum 1 an de zile era de 110 „coco”/baril, benzina fiind vanduta celor cu Bi.ieM.vieW, inscris la bulgari, cu 6,4 ron/litru. A urmat scaderea pana la 50 „coco”/baril – rezultand un pret de 5 ron/litru.
      Matematica simpla : de la 110 la 50 – rezulta scadere de 54,55% ; de la 6,4 la 5 – rezulta scadere de 21,88%. Scaderea pana la 5 ron/litru a fost extrem de lenta ; cica barilul a crescut la 55 „coco”/baril si imediat a sarit pretul la 5,4 ron/litru. Invers, deci, se poate chiar instantaneu. Oare petrolul extras de OMV din subsolul patriei „celor care si-au luat tara inapoi” a fost cumparat de pe bursa cu 110 „coco”/baril ?? … Las „specialistii” sa comenteze mai departe ….. cererea si oferta de pe planeta Marte ….. extraterestii care inveleau ciocolata ….

      Cazul 2 – fenomen ce tine de existenta
      Poporul se imparte in 2 categorii : cel ce „exista” (avand iPhone) si cel ce „nu exista” (nu are iPhone). Pe plaiurile mioritice, unde exista cuvantul „dor”, avem ca preturi pentru un iPhone 6 „speis grei” „da doar 16 giga” la orange 708,99 euroi, iar la vodafone 684,00 euroi. Avantaj vodafone.
      Dar, stupoare maxima !!! In alte tari, unde cica se plateste tot in euroi, avem preturi de 668,00 sau 715,83 (ambele cu livrare gratuita acolo la ei, evident ca deblocat, acelasi aparat). … Las „specialistii” sa comenteze mai departe ….. cererea si oferta de pe planeta Marte ….. extraterestii care inveleau ciocolata ….

      Intrebare aplicata : Cum stabileste un agent pretul unei proprietati ????, Constanta fiind cazul de fata, luand in calcul ca o proprietate nu se achizitioneaza doar pentru a sta vara pe marginea drumului la intrarea in oras zanganind un manunchi de chei.

      • Nici nu am zis ca o proprietate se achizitioneaza din acest motiv, am zis ca se aplica si aceste calcule unde este cazul. Pretul este stabilit in orice oras, nu doar in Constanta in functie de nivelul cererii si de potentialul zonei. De asemenea se iau in calcul varsta blocului, etajul si cel mai important , nevoile cumparatorului, cu alte cuvinte, un apartament poate avea pretul corect pentru cine cauta exact acel gen de proprietate si in acelasi timp, acelasi pret, poate fi considerat mult prea mare de cumparatori care nu se identifica cu particularitatile proprietatii respective. Desigur, un pret exact nu se poate estima, nu exista asa ceva, de ce? Pentru ca imediat se va gasi cineva care va spune ca defapt pretul e prea mare sau prea mic din diferite motive care tin si de gusturile si experientele fiecaruia. Problema ta insa este ca doresti ca totul sa se ghideze dupa formule exacte, ceea ce ar simplifica situatiile fie ca esti cumparator, vanzator sau doar comentator pe bloguri. Ei bine, cred ca stii deja la fel de bine ca si mine, ca in imobiliare, la fel ca in multe alte domenii nimic nu este exact/precis/corect sau incorect. Sunt de acord cu opinia ta cu privire la generatia care pierde vremea pe tampeniile alea de site-uri, dependenta de iphone, care se considera partasa la nu stiu ce evenimente doar ca au dat „Like” . Fii linistit, n-o sa mai tina mult nici magaria asta. Nu vreau sa interpretezi ca am ocolit intrebarea ta sau ca am raspuns evaziv, insa, in opinia mea, acesta este raspunsul cel mai aproape de realitatea noastra. In primele mele luni in acest domeniu, am intalnit un agent care avea peste 15 ani in domeniu care mi-a explicat ca dupa atatia ani, tot mai are de invatat si ca e departe de a le stii pe toate in acest domeniu. Acestea fiind spuse, este foarte probabil ca eu sa gresesc si sa existe oameni mult mai calificati decat mine care iti pot raspunde la intrebare cu termeni mult mai exacti.

  10. Sa nu crezi ca exemplele sunt date aiurea. Si pentru ca ai scris mult, incerc sa le iau in ordine :

    „Pretul este stabilit … in functie de nivelul cererii si potentialul zonei”.
    Constanta este un oras semi-mort.
    Care sunt activitatile economice ce recomanda orasul in afara celor 2 luni de sezon ? Care sunt salariile ? Flota nu prea mai avem, prin urmare indeletnicirea principala privind „bisnita” cu tigari, cafea, blugi, carpete, sapunuri, deodorante (astea 2 se puteau lua si vara de la „shop” sau de la „solar”), ciunga, etc. nu prea mai exista. Nici macar luatul de tigari de la „barcadores” din dana 0 (zero) nu mai exista (Asos in principal, ca asta vroia romanul).
    Vara e japca la drumul mare. Cine e fraier – pe mirificul litoral romanesc ajunge. Dar, ce te faci cu faptul ca majoritatea mananca la „impinge tava” sau branza cu rosii cumparate de la supermarket. La hoteluri e jale, de unde si vesnica durere cu turismul de week-end, cand sunt asteptati „bucurestenii” „sa se sparga-n figuri” cu analfabetele. Sa fie cumva salariile cameristelor de vreo 5.000 de ron ? Vrei sa-ti povestesc cum se canta bauturile in baruri sau cum se prepara papica intr-o carciuma „de lux” ?
    Cumva ‚descurcatul” la negru intra in potentialul zonei ? E stiut ca localnicul trebuie sa fure vara ca sa-i ajunga pentru tot anul. Daca are de unde fura.
    Cumva imi cumpar apartament ca sa fac insolatie pe margimea drumului in cautare de „sezonieri” ?
    Sa luam activitatea de shipping. Stii cate firme au fost pana in 2000 (sa zicem) si cate au mai ramas ?
    Vrei studenti ? Adica e cumva bataie pe inchiriat ? Adica e cumva studentul „full” de bani si nu are pe ce-i cheltui, mai ales daca e la „cu taxa” ? De unde rezulta ca toti studentii au parinti miliardari in euroi. Sau vrei sa-mi dai exemple de mari profesori universitari care „s-au dedulcit” ?
    Pe strada Stefan cel Mare, de la magazinul Tomis (poate nu stii cine-i proprietar ?) inspre gara – cam bate vantul. Tradus inseamna „comert canci”. Si nu e singura zona. O sa-mi spui ca acolo, langa piata Grivitei, sunt afro-romani. Dar parca in alte vremuri, de mult apuse, nu era chiar asa.
    Si in afara de „impex” srl, adica facultatea de adaos comercial, nu prea mai e nimic. Toti stau cu marfa la vanzare. Nu-mi spune de mall-uri ca stiu plimbarea prin locatie numai „ca sa te vada lumea”.
    Blocuri racordate la CET – raiul proprietarilor. Cica intretinerea la 3 camere ajunge la 1.000 ron si peste. Si de cand au bagat gaze – intrecerea socialista in pusul de centrale, datul lor pe minim si incalzit de la vecinii cu „tinere vlastare”.
    Activitate culturala ? A fost in cretacic.
    ……………………………………………
    Si n-am terminat, doar incepem despicatul firului in 4.

    • Sa mai bag niste carbuni !
      Sau poate vrei sa aduci in discutie vremurile trecute, cu marile trusturi de constructii. Stii de cat timp a disparut ICH-ul ? Daca se „liciteaza” un dig, cine-l construieste ?
      Constructia de nave – poate mentionezi si salariile de la firma prietenului celui caruia noi „ii suntem urmasi”.
      Vrei sa spui ca se fac „manevre” in port. Dar „manevrele” nu se fac pentru prostime, ci pentru o mana de oameni. Si nu cred ca „la putere” in port mai e Draica (fostul luptator)sau Popescu (fost sef la „economic” la militie), „baieti” care mai scapau si ceva pe jos pentru plebe. Acum sunt baieti cu umerii grei sub haina civila. Popescu, imediat ce a inceput „revolutia” a cam sters-o din oras (cu tot cu nevasta si copil) de frica unor baieti care aveau ceva treaba cu el. N-au reusit decat sa-i dea foc usii apartamentului unde statea. A revenit dupa niste luni – intoarcerea la izvoare, adica unde avea cunostinte, relatii, etc. si unde stia cam cum mergea treaba. Incetul cu incetul a ajuns smecheras de port, de nu se descarca nicio nava fara bir. Din bir mai dadea si el la macaragii, muncitori, etc. Dar astea-s vremuri apuse. Scoatem si „muncarii” portului din ecuatie. Nici macar ciordeala la descarcare nu mai merge. O stii p-aia cu balansul macaralei ?
      Traiasca vama ! Spaga sa traiasca !, dar si aici nu avem prea multi.
      Ca sunt 10-15.000 de flacai care nu au grija zilei de maine – asa e in fiecare oras raportat la populatie. Adica procente de pana in maxim 5%. Asta nu e paradis.

      Cerere si oferta ? Daca am un apartament de vanzare – care sunt criteriile ?
      Zona, bloc, etaj, economie „de piata” ? De mult nu am mai ras asa !
      Adica tu vrei sa zici ca ultima „smenozeala” in imobiliare este :
      – se intreaba fraierul „ce morman” are si ce vrea
      – pentru ce vrea el nu exista oferta, adica sa mai aduca ceva pentru ca pretentiile sunt pentru categoria „da lux”, alternativa fiind Poarta 6 ?
      – din tranzactie rezulta comisionul frumos ? daca vrea fraierul sa aiba wc in casa ?
      – iar daca stau de 4 ani cu un apartament la vanzare – cum se cheama ?

      Esti simpatic. Ce altceva „merge” in orasul lui Ovidiu ? „Dozatoare, termopane”, nimic ?

    • … nevoile cumparatorului … pretul corect … cumparatori care nu se identifica cu particularitatile proprietatii respective … pretul e prea mare sau prea mic din diferite motive care tin de gusturile si experientele fiecaruia …

      Sustin cu tarie ca habar nu am cat costa un computer tomograf. Poate ca „ma pricep” la preturile imobiliarelor. Ce ma face sa afirm asta ? Cumva o cunoastere „la nivel de ultimul cui” ? Prin comparatie, intrebarea este – de unde se pricepe tot romanul la imobiliare ? Ce il recomanda ? Gusturile si experientele ? Spoturile montate intr-un tavan fals, gresia si faianta neagra in baie sau gresia montata in toata casa sunt hotaratoare ? Dar un „roz-bonbon” pe pereti, debaraua si camara demolate fara autorizatie (ca asa a facut toata lumea) sau „uopan speis” intre bucatarie si living ? Si sa nu uit ; parapetul ferestrei de la living demolat, „extinderea” spatiului in balcon si mutarea caloriferului pe parapetul balconului ?

      … totul sa se ghideze dupa formule exacte, ceea ce ar simplifica situatiile …

      Stii ce inseamna o analiza de pret ? Dar cum se face ? Pentru a construi orice pe pamantul asta ; cum se face d.p.v. economic ? Dar o evaluare ulterioara construirii ? Oare orice rahat, odata construit, este „inestimabil” doar ca exista ? Pe principiul „tot romanul se pricepe”, daca ar vinde romanul toata tara – cu banii rezultati s-ar putea „cumpara” cel putin 2 continente ? Hai ca nu sunt doar 2, ci chiar 3 ? Si toate astea in tara celor extrem de priceputi, sute de mii dintre ei fiind cu restante la credite de peste 90 de zile sau executari silite. Dar absolut toti „s-au incadrat”, deci se pricep.
      Intrebari sunt multe si bine ar fi parcurgerea intregului blog. Certitudinile mele cu privire la agenti nu conteaza. Ceea ce am numit eu „edi” sau „edy” de pe acest blog te poate lamuri mai bine.

      • Am asa o vaga impresie ca orice ti-ar zice oricine tu vei lega toate nemultumirile tale (unele si fata de tine) si frustrarile de comentariile nefericitului. Cu alte cuvinte, adaptezi aceeasi placa stricata , enumeri clisee, defecte si faci referire la un sistem otravit de niste nenoriciti dar uiti ca totusi la sfarsitul zilei omul trebuie, atentie , TREBUIE sa ia o decizie. E usor sa pui probleme, sa aduci in discutie minusurile si gaurile oricarui lucru/oras/tara/situatie , mai greu e cu solutiile. Trebuie sa intelegi ca ne raportam cu cuvinte mari la situati mici (sau invers). Cand am facut referire la inchirierea de sezon (mama ei de inchiriere) era strict o referire la calcul, nu inteleg de ce te blochezi pe chestia asta si tot tragi intr-una cu cheile pe marginea drumului, ca idee, exista firme care se ocupa doar de aceste lucruri, exemplu : turo.ro . Le dai cheile si ei se ocupa de tot. Stiu, vei gasi si acolo vreo problema sau ceva care nu functioneaza cum trebuie. Ai pretentii de analiza de piata cand tu ii faci semn proprietarului la vizionare ca te intorci dupa vizita fara agent. Amice, vei avea acel gen de profesionalism atunci cand vor exista niste legi care sa nu dea oricarei firme cu obiect de activitate „intermediere imobiliara” sa existe. Cand vor face ca obtinerea licentei pentru acest gen de activitate sa se faca „pe bune” si sa fie acordata de o comisie specializata, atunci vei avea si analize de piata. Pana atunci, ca e frumos sau urat, eu nu pot sta in casa sa enumar defecte ale tarii si ale orasului, trebuie sa alerg pentru clientii mei, daca nu alerg eu alearga altul. Si indiferent de cat te agiti tu aici nu vei schimba realitatea. La cat de amarata e Constanta, sa stii ca se fac zeci de tranzactii zilnic, si ghici ce, majoritatea dintre ele cu agentii. Oare chiar toti oamenii astia sunt tampiti si tu esti singurul destept? Sau ei au constientizat ca plecatul din tara nu este o optiune pentru ei si au ales sa confrunte realitatea si ia o decizie. Mai mult decat atat, o investitie in apartament se justifica prin pretul primit la inchiriere, cerere exista deci poti face un calcul care sa-ti rezulte in cat timp s-ar amortiza investitia. SUNT OAMENI CARE PLATESC BANI REALI ! NU SUNT FALSI, CHIAR EXISTA ! CE DOVADA MAI PALPABILA DORESTI? SA-TI DESENEZ? Sa stii (alerta cliseu*) ca nu inventezi apa calda cand enumeri infractiuni si nedreptati. Le cunoastem, doar ca unii aleg sa traiasca iar altii sa se gandeasca la ce ar fi putut fi. E vital in schimb sa constientizeze cei care nu au facut-o deja, ca daca nu incepem sa ne schimbam la nivel de individ lucrurile vor fi si mai rele. Dar aceasta atitudine nu rezolva nimic si nici nu ieftineste apartamentele. Si incearca sa nu mai bagi de la tine cand citezi din spusele altcuiva (nu am zis nimic de „economia de piata” ) doar ca sa ai tu cum sa dezvolti ca sa ajungi acolo unde iti doresti. Fii mai calm si incearca sa nu mai tratezi fiecare om ca pe o tinta , nu iti va face bine la „corason” . Fa un efort si incearca sa crezi ca nu sunt ironic, mai mult decat atat, incearca sa crezi ca nu toata lumea e „smenara” si indiferent de cat de „nedreapta” e piata, sunt agenti care isi fac treaba si isi respecta clientii chiar daca acestia nu au bugetul „ideal” .

        • Bine punctat. Respectul meu.
          Pacat ca esti in Constanta si nu in Ardeal, acolo unde as avea nevoie eu de cineva cu gandirea ta.

        • Chiar nu or fi si in Ardeal agenti buni ? Eu nu pot sa cred. Ar fi pacat.

          Ma bucur ca blogul meu uneste oameni cu idei si interese comune. Ce mi-as putea dori mai mult ? De fapt ar fi un lucru: sa uneasca oameni care sa poata sustina o argumentatie pana la capat si sa fie mai putin ipocriti.

        • Urmez sfatul dat, ponind de la „dar uiti ca totusi la sfarsitul zilei omul trebuie, atentie, TREBUIE sa ia o decizie”.
          Este inceputul zilei si AM DECIS ca TREBUIE SA-TI MULTUMESC CA EXISTI ………………………
          ….. si mai este ceva ce tine de scoala. Intai inveti cifrele, apoi sa aduni, sa scazi, sa imparti si sa inmultesti, iar in cele din urma ajungi si la ecuatii, integrale, etc. Vorbesti de solutii ? dar in ce context ? cand se incepe cu notiunile primare sau cu obiectul muncii, raspunsul e ceva ce tine strict de persoana ???
          NU TREBUIE sa iau o decizie la sfarsitul doar unei zile ; daca am cunoscut o fata de dimineata – nu trebuie sa ma decid la sfarsitul zilei daca o iau de nevasta ; daca vreau sa cumpar, vand sau sa inchiriez orice – nu ma decid doar pe parcursul unei zile ; iar exemplele pot continua …
          Dialogul cu „nefericitul” este exact ca in cazul tau. Intrebari fara raspuns. Si NU ; NU TREBUIE sa dau 2 bani pe scoala de vanzator a oricarui agent, inclusiv pe aprecieri referitoare la „nemultumirile” mele (chiar fata de mine ???) sau „frustrari”. Daca nu ai observat, EU NU TREBUIE SA-MI JUSTIFIC EXISTENTA. Tu o faci – un alt motiv sa-ti multumesc ca existi …..

          Un alt motiv pentru care TREBUIE sa-ti multumesc ca existi este ca AI TALENT LA DESEN. Deseneaza niste raspunsuri concrete la intrebarile si problemele puse pe acest blog. Si nu sunt numai ale mele. Iar daca nu poti, nu-i nimic ; ai nimerit printre frustrati si nemultumiti care totusi au considerat ca NU TREBUIE sa „vibreze” la orice, inainte de a gandi.

          Nu te chinui cu jigniri. Altii si-au dat silinta mai mult si nu au obtinut nimic. Dar NU TREBUIE sa pornesc de la o premiza gresita ; cine stie … poate ca ai mai mult talent LA DESEN …..

        • Nu cred ca este departe de subiectul in discutie ; adica de ce trebuie poporul roman sa ridice statuie agentilor dedicati meseriei.
          Avem cazul unui „dezvoltator” care ne explica de ce este apa uda http://www.iliaspapageorgiadis.ro/2012/03/29/apartamente-noi-cu-2-camere-la-30000-de-europericol-pentru-tara-si-toti-cetatenii-ei/
          Cand am citit minunea, nu m-am abtinut sa nu scriu un comentariu de „nemultumit si frustrat”. Calculul facut in exemplul dat este grosier. Ceea ce nu explica grecul este „oare cum dreacu’ ?” pot fi oamenii atat de prosti, fiecare putand face exact ceea ce practica el. Chiar daca au descoperit leacul cancerului sau au renuntat la prodigioasa activitate de curier livrare pizza.
          Astept sa mi se toarne in cap tone de laturi – dar am si eu o mica pretentie ; sa fie argumentate ; si fara ipocrizie ; ca sa nu fiu eu acuzat (daca e cazul) de asa ceva.

        • Cereai saptamana trecuta sfaturi legate de investitii imobiliare. Mi-a stat pe limba sa te intreb: de ce nu platesti un consilier financiar sa te lamureasca cand e momentul sa investesti ? Din moment ce esti obisnuit sa ti se plateasca 1% la o tranzactie, de ce sa nu dai si tu mai departe un comision pentru un sfat bun ? Sau nu consideri ca merita comisionul ? (ups !)

          Cu ceva timp in urma, dupa ce lecturase unul din articolele astea, un cititor ma invita sa stau o zi intr-o agentie imobiliara sa vad cat de grea e munca de agent. Am zis ca nu-mi trebuie. Mai tarziu omul s-a deconspirat din greseala si am aflat ca agentia tatalui sau, la care lucra part-time, folosea programele de pescuit anunturi. Ma intreb acum, ce ar fi trebui sa vad eu in ziua aceea ? Cum sunt prostiti fraierii care cred ca agentii merita comision ? Nu mai bine mergeam pe lac si prindeam niste peste ?

          „O parere” o fi frustrat (frustrat sunt si eu cand vad oameni carora le curge din gura si din buzunare), dar pune intrebari bune. Unele au ramas si vor ramane fara raspuns. Si nu sunt singurele.

          Bani reali, zici tu. Eu stiu oameni cu TV 3D dar fara dinti in gura. Intreaba-te la cate renunta unii ca sa plateasca pentru o locuinta supraevaluata (pentru ca voit sau involuntar, renunta, oricum o dai, preturile actuale nu au legatura cu realitatea economica – dar esti invitatul meu in a aduce contra-argumente, pornind de la calculul publicat in primul articol de pe blogul meu).

        • Sunt cateva idei carora nu le gasesc locul. Ca de obicei „o parere” dramatizeaza, probabil in ideea continuarii conversatiei. Inteleg intr-un tarziu ca defapt nu vom ajunge niciodata nicaieri. Nu obosesc la articole lungi , comentarii stufoase si argumente interesante (n-o zic ca si cum as face mare lucru) insa deja nu mai savurez discutia noastra. De ce? Pentru ca in fiecare comentariu trebuie sa existe un minim de impartialitate, o nuanta stearsa, altfel acel comentariu devine obtuz si plictisitor. Cu alte cuvinte, incepi sa devii asemeni unui apartament „la gri” : cu potential dar la finalul zilei fara niciun farmec.
          Florin , nu prea am inteles ideea cu consilierul financiar.. Eu nu am cerut niciun sfat cu privire la investitii. Cred ca ai sintetizat din 3 comentarii diferite si ti-a dat cu virgula intr-un final.
          Nu mai conteaza, mi-a facut placere sa conversam. Dar daca tot e sezonul intrebarilor fara raspuns, ce ar fi daca ai avea destui bani incat sa nu mai conteze daca pretul proprietatii este real sau nu? Ce s-ar intampla atunci? Ai mai ridica astfel de probleme? Cred ca nu. In concluzie, totul se reduce la bani. Daca asta este singurul lucru care te impinge sa pui astfel de probleme, atunci toate principiile si pretentiile pe care le emiti sunt de plastic.
          In incheiere, cred ca oricat de urat as desena, talentul meu la desen este mai real decat nemultumirile, problemele, pretentiile dar si principiile tale.

        • @ Marius: Am facut o confuzie, s-a comentat de pe adrese de email asemenatoare si am crezut ca era comentariul tau. Scuze, nu tu cerusesi sfatul legat de investitie.

          Intrebarea pe care o repeta „o parere” e, pe scurt: care e rolul agentului imobiliar ? Vezi tu, pe lumea asta se vand multe lucruri si servicii, dar nu toate sunt utile. Sa-ti dau un exemplu: separatorul de galbenus. Sunt multe tipuri, toate inutile: avem deja unul foarte bun, si anume degetele noastre. Dar asta nu inseamna ca nu sunt destui care le cumpara. Cam la fel si cu agentii imobiliari. Stiu, nu esti de acord cu afirmatia asta. Stai linistit, nici vanzatorii de separatoare de galbenusuri nu sunt. Si nu, nu am nici o placere in a-ti spune ca practici o meserie in care nu cred, dar sa nu uitam ca nu eu am intrat in agentia ta ca sa iti explic asta, ci tu ai intrat pe blogul meu, fara sa aduci nici un argument valid in favoarea meseriei pe care o practici (in afara de cateva clisee ce au mai fost spuse).

          Ai spus ca ai clienti fericiti. Am vazut si eu din-astia: iti spun de obicei ca au incercat sa cumpere fara agent, nu au reusit, apoi au gasit agenti care nu aveau comisioane prea mari si au cumparat. Happy end. Genul care, intrebati daca au incercat activ sa cumpere fara agenti (publicare anunturi si tot tacamul, nu doar raspuns la anunturile pescuite de agentii), raman fara glas. Ei sunt de fapt fericiti ca au cumparat, cu orice pret (incluzand aici si comisionul agentului). Ar fi fost si mai fericiti sa o faca si fara „ajutorul” agentilor ce au toata ziua la dispozitie sa pescuiasca anunturi. Nuante, desigur.

          Daca ai inteles ca am pornit blogul asta pentru ca mor de foame si nu ma incadrez la rate, ori nu ai citit decat foarte putin, ori nu ai inteles despre ce e vorba, ori eu nu ma exprim prea coerent. Tind ca cred ca ai citit prea putin, altfel ai fi aflat ca cele spuse de tine au mai fost spuse si de altii. Dar ca sa-ti raspund intrebarii, pot cumpara cu banii jos apartamentul in care locuiesc (nu o fac din motive pe care nu le discut aici, nu din lipsa de bani). Repet, daca ai fi citit mai mult de un articol ti-ai fi dat seama de unde vine motivatia blogului.

  11. Am citit doar articolul ptr. comentarii n-am mai avut timp, deci s-ar putea ca cineva sa fi spus deja ceva din ceea ce voi posta.
    Doresc sa contrazic unele puncte din articol.
    – Propietearul nu este niciodata prezent la vizionarea imobilului.
    – Chiria NU se plateste catre agent ci direct propietarului.
    Iar ca completare as mai adauga ca in Germania propietarul te poate scoate din locuinta, deci poate lichida contractul din foarte putine motive. In mare ele sunt urmatoarele: Neplata chiriei (la a treia lipsa zbori), Cea mai usoara pirchie insa pe care o are propietarul se numeste ,,Eigenbedarf,, Egal cu nevoie personala. Deci are nevoie personal sa locuiasca in apartament (sau casa)

    • Am prieteni prin Germania ce si-au schimbat de curand chiria si imi povesteau ca au participat uneori si proprietarii la vizionari (insa doar agentul vorbea). Din ce imi spuneau unii din ei, chiria era platita agentiei, care apoi livra banii proprietarului (in privinta platii insa m-ai facut curios si am sa-i intreb din nou).

      • Pai hai sa gandim logic. Propietarul poate oferi imobilul in regie proprie, deci singur, fara agent. Are aceasta posibilitate. Daca se decide insa sa foloseasca serviciile unei agentii nu o face ca sa-si mai piarda si el timpul cu vizionari, etc. Traiesc aici de peste douazecisicinci de ani si am inchiriat mai multe locuinte dar inca n-am auzit ca propieatrul sa fie si el de fata.
        La fel si cu virarea chiriei. Agentul ce treaba are cu asta ? Treaba lui a fost sa ofere imobilul pe piata si sa-i gaseasca propietarului un client potrivit. Chiria lunara este o treaba intre chirias si propietar.

        Ca in anumite cazuri se poate sa fi fost cum ti-au povestit cunostintele tale, ma rog, fie, dar in general nu am auzit.
        In acest context poate ar trebui amintit si poate are vre-o legatura – deschiderea pietii muncii in Germania ptr. anumite tari est-europene. Sunt sute de mii de cetateni romani si bulgari care au invadat tara de cand cu aceasta deschidere. Oameni de care nemtii de regula fug ca dracu de …..stiti voi. Ce are asta cu de-aface cu piata imobiliara si cu subiectul de fata ? Pai are. Daca de regula propietarul nu obijnuia sa fie de fata, acuma, dupa poate citeva experiente nefericite, prefera sa nu se mai bazeze neconditionat pe agent ci vine sa taxeze marfa la fata locului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s