Se cunoaşte prea bine obiceiul preluării anunţurilor de vânzare sau închiriere de locuinţe de către agenţiile imobiliare. În termeni mai exacţi – blind advertising, sau în traducere liberă – intermediere forţată: proprietarul postează anunţul de vânzare sau închiriere în presa scrisă sau pe internet, agenţiile pescuiesc anunţul (mai ales dacă este postat pe internet) cu ajutorul unor programe create special pentru acest scop şi îl repostează cu datele de contact ale agenţiilor imobiliare. Uneori proprietarul este anunţat de acest lucru, alteori află abia când agentul imobiliar îl contactează pentru o vizionare, şi de multe ori acceptă chiar să îşi şteargă anunţul propriu pentru ca tranzacţia să se poată desfăşura doar prin intermediul unei agenţii imobiliare.
Dacă e să fim foarte scrupuloşi, nu prea putem pune la zid agenţiile imobiliare pentru această practică pentru că, din câte ştiu, legile româneşti nu pedepsesc infracţiunea de intermediere forţată. Prin urmare, agenţii nu săvârşesc nici o ilegalitate. Nici din punct de vedere moral nu avem o problemă, din moment ce majoritatea proprietarilor nu sunt deranjaţi de acest lucru, mărindu-şi astfel (eu aş zice că e taman pe dos) şansele de a-şi găsi clienţi. Uneori ei vor păstra anunţul postat chiar dacă între timp el a fost preluat şi de x agenţii imobiliare, deci teoretic, dacă clientul nu doreşte să lucreze cu o agenţie imobiliară, are posibilitatea de a suna direct proprietarul. Şi-atunci unde e problema ?
Păi într-o tranzacţie (imobiliară sau de orice alt fel) există 2 părţi: vânzătorul şi cumpărătorul. Şi de cele mai multe ori, viitorii chiriaşi sau cumpărători nu au nimic de câştigat din intrarea pe fir a agenţiilor. Vorba cântecului: dansul în 2 e mirific, în 3 e un pic aglomeraţie. Iar când clientul se trezeşte că în dansul cu proprietarul mai apare şi al treilea (agentul imobiliar), are tot dreptul să-l trimită la plimbare. Clienţii ar putea foarte bine cumpăra sau închiria şi fără agenţii imobiliari şi mulţi chiar preferă să o facă astfel. Ştiu povestea cu „agentul cunoaşte mai bine decât tine zona sau problemele”, la fel cum ştiu că de cele mai multe ori acestea sunt doar vorbe goale (asta are agentul în portofoliu, asta scoate pe tarabă, şi de obicei nu are „ceva special, exact ce căutaţi”). Ar putea fi adevărat în cazul cumpărării, dar e prea puţin valabil în cazul închirierii. Dar nu e vorba aici despre „ar putea” sau „nu ar putea”. E vorba de alegerea clientului. Dacă clientul consideră că agentul e în plus, înseamnă că aşa e. O ştiţi pe aia cu „clientul are întotdeauna dreptate”, nu ? Nu-i vorbă-n vânt: dacă clientul consideră că marfa ta e proastă sau prost ambalată, are dreptate. De ce? Pentru că nu o va cumpăra. Sau o va cumpăra, dar va refuza uneori să plătească, pe bună dreptate, un serviciu pe care nu l-a solicitat (în cazul acesta – intermedierea). Evident, problema nu e neapărat intermedierea în sine (până la urmă contează mai puţin cine duce clientul în faţa proprietarului), problema e cine a solicitat intermedierea, pentru că respectivul trebuie să plătească pentru serviciul solicitat, nu altcineva (da, ştiu, în ţările cu apă caldă cumpărătorul plăteşte intermedierea, dar condiţiile sunt cu totul altele). Te-am angajat eu să-mi cauți apartament ? Nu ?!? Păi atunci să te plătească cine te-a angajat. Nu te-a angajat nimeni ? Păi şi tu ce covrigii mei doreşti atunci, micuţule ? Spune-mi o poveste, ceva, că eraţi şapte fraţi acasă sau orice altceva din categoria asta şi mai vedem.
Să zicem că mergi la cumpărături în supermarket. Vrei să cumperi pâine, ştii de unde să o iei, ştii de care îţi place. Nu ai nevoie de ajutor. Dar ajuns la raionul de pâine, un nene ce nu are legătură cu magazinul îţi sare în faţă şi îți recomandă un sortiment anume. Îl poţi ignora, dar el va cere oricum comision pentru recomandarea făcută (mai ales dacă fix acel sortiment îl cumperi) sau pentru faptul că te conduce la casă, deşi tu ştii prea bine unde se plătesc cumpărăturile. Sună cunoscut ? Supermarketul nu va câştiga neapărat ceva de pe urma unui asemenea individ, dar s-ar putea să piardă. Proprietarii de locuinţe nu par însă conştienţi de acest lucru.
Spuneam în al doilea paragraf că din punct de vedere moral şi legal, agenţii imobiliari nu par să facă nimic în neregulă atunci când pescuiesc anunţurile proprietarilor. Dacă e să folosim aceeaşi oca însă, nici clienţii care îi întreabă în primele secunde ale convorbirii telefonice „Sunteţi agent sau proprietar ?” şi apoi le închid telefonul, nici cei care, vezi drăcie, nu închid telefonul dar refuză ulterior să plătească comisionul (deşi au beneficiat de „serviciile” lor) nu fac nimic ilegal. Pentru că de lipsa legilor care să reglementeze activitatea agenţilor imobiliari în România nu profită numai agenţii, ci şi clienţii. Brobleme ? E ca în clipul ăsta: mă furi, te fur şi eu înapoi. Care furt, care păgubit ? Care serviciu, care plată ? Păi ori suntem golani, ori nu mai suntem, domnilor agenţi ? Ne bucurăm când câștigam bani de pe urma lipsei legilor dar ne bosumflăm când, culmea, tot din cauza lipsei lor nu suntem plătiţi ? Păi cum vine asta ? Mergi la furat în casa ce trebuia să fie goală dar te legi de păgubit pentru că nu e în vacanţă, aşa cum suna pontul ?
Astăzi, dacă dai peste un hoţ în bucătărie la 1 noaptea, nu poţi să dai în el cu oţelul ca la Master Chef: legea spune că trebuie să îl inviți politicos să stea jos până dai telefon la Poliţie. Poate chiar să-i faci şi o cafea, să faci conversaţie politicoasă. Poţi să îl iei la frăgezit precum Doroftei şi să îl bagi în spital doar dacă începe el primul lupta şi te afli astfel în legitimă apărare. Altfel, aşa cum hoţul încalcă legea săvârşind furtul, tu încalci legea săvârşind vătămare corporală sau chiar crimă. Legea pedepseşte în cazul acesta ambele părţi. Dacă însă nu am mai avea nici legi care să interzică furtul, nici pe cele care să pedepsească crima, meseria de hoţ ar deveni brusc mult mai riscantă, şi, cel mai important, hoţul nu ar mai putea să ceară socoteală pentru ca a fost trimis în ceruri în timpul programului. Într-ale imobiliarelor, taman aici ne situăm: dacă nu ai lege care să reglementeze nici serviciul prestat, nici calitatea lui şi nici nu plăteşti impozit pe profit, nu te poți plânge de lipsa plăţii.
Revin cu o dilemă mai veche de-a mea: or mai fi existând ţări în care să existe anunţuri care să se încheie cu „exclus agenţiile imobiliare” ? Şi dacă nu or fi (chiar nu ştiu, doar presupun), de ce oare se întâmplă asta doar în România ? Pentru că avem o populaţie needucată, care nu doreşte să lucreze frumos, cum se face în ţările civilizate ? Cam cât de needucată, domnilor agenţi ? Cam cât agenţii pe care încearcă să îi ocolească ? Şi ce-o fi fost mai întâi ? Oul sau găina ? Adică agentul imobiliar amator sau clientul neserios ?
Basme imobiliare 
Eu am fost in postura de a vinde o lociunta. Am refuzat cat am putut de mult sa nu am de-a face cu agentii, deoarece nu ofereau „value for money” pentru comisionul care il cereau. Nu am vazut de ce ar fi trebuit sa-i dau cateva sute de euro ca sa ma convinga sa mai scad pretul, deci eu sa pierd. Nu am inteles de ce trebuie sa dau cateva sute de euro ca sa imi promoveze anuntul pentru clientii lor cand pe un site cu acoperire nationala anuntul costa 7 lei. Nu inteleg de ce trebuie sa le dau bani daca eu nu am venit la ei. Mi-am urmarit anunturile si le-am reclamat cand mi-au fost furate de agentii si repostate pe acelasi site.
Daca ar fi lucrat in interesul meu si mi-ar fi obtinut cel mai bun pret. Pana n-o sa dispara dubla reprezentare nu o sa se limpezeasca lucrurile in piata imobiliara.
Incerc un sentiment de mandrie. Totusi nu ma cuprinde, explicatia fiind urmatoarea.
De ce mandrie ? Este deosebit sentimentul, stiind ca o mare parte a poporului din care faci parte este bubuitor de destept.
De ce o mare parte ? Legendele momentului spun ca o mare parte a poporului cauta cu infrigurare sa cumpere o locuinta.
De ce destept ? Pentru ca acest popor cunoaste in cele mai mici amanunte, perfect, tot ce se poate sti atat despre locuinte cat si modalitatile de a le achizitiona.
Si totusi de unde reticenta ? Pai asta vine de la faptul ca acest popor nu stie care este baia, bucataria, dormitorul si sufrageria dintr-o locuinta si are nevoie de cineva care sa le explice. Cred ca de aici a izvorat necesitatea agentului imobiliar, platit regeste pentru cunostintele sale despre aceste 4 camere ca denumire si posibila amplasare in cadrul planului unei locuinte.
Numai atat ? Nu, completez cu :
De ce mandrie ? Este deosebit sentimentul, stiind ca cea mai mare parte a poporului din care faci parte este bubuitor de bogat.
Si totusi de unde reticenta ? Legendele momentului spun ca aceasta parte a poporului nu stie cat valoreaza averea sa. Si din acest motiv, tot agentul imobiliar este raza de speranta pentru rezolvarea problemei. Plata este tot regeasca.
Indoiala ca ceva e putred in Estonia (parca) a avut confirmarea. Uite un exemplu concret in postarea lui @bogdan c.
Nota : bate haturile sa inteleaga reclama la herghelie.
Daca as locui intr-o tara normala nu as avea nimic impotriva sa platesc comisionul unei agentii imobiliare. Cum locuiesc in Romania, cum pregatirea agentilor tinde spre zero, cum legislatia e cum e prefer sa ma descurc singur (am momente cand ma razgandesc, dar dupa ce vorbesc cu un agent imi trece instant).
Nu stiu ce sa zic despre opinia lui Bogdan: tocmai ma uitam pe un anunt de inchiriere postat de un particular. Anuntul mai apare si in portofoliul a 3 agentii, insa cu 30€ in plus. O fi bine, o fi rau, l-or ajuta oare agentiile sa gaseasca clienti ?
te rog fii mai explicit. multumesc.
Din mesajul tau reiese :
– nu este clar cine are „value for money”, adica tu sau agentul.
– daca este vorba despre tine – poate precizezi in detaliu care au fost metodele prin care ai evaluat corect apartamentul scos la vanzare, motivul fiind ca oricine poate socoti, de exemplu, ca o garsoniera confort 2, in bloc din 75, la marginea orasului, „ar face cam 90.000 euro”, motivatiile fiind diverse, de la faptul ca acu’ 5 ani vecinul de la etajul 2 a vandut cu o asemenea suma (valoare bazata pe legende pescaresti), pana la „vand la acest pret datorita conjunctiei Neptun – Venus si a cuadraturii cu planeta Marte”, sau mult mai simplu „cu atata il vand eu” (chiar daca valoarea nu are nimic de-a face cu planeta Pamant.
– daca este vorba de agent – aici sunt o multitudine de aspecte de discutat legate de metodele (escrocheriile si apucaturile) folosite in exercitarea profesiei.
– nu este clar daca ai vandut totusi prin intermediul unei agentii – deci „violul” a dat satisfactie victimei – ai avut parte totusi de fericire (ceva imi spune ca vei nega vehement si-ti vei etala calitatile).
– regretul ca agentii gasiti nu au fost indeajuns de „receptivi” la pretentiile tale in sensul ca, puteau si ei sa gaseasca un fraier care sa-ti dea o roaba de bani (pentru locuinta ta) contra unei remuneratii de genul „pentru o bere”, fara ca tu sa fii nevoit sa-ti consumi timp din viata cu gasitul clientilor.
-regretul ca scorul in meciul cu agentii a fost egal, adica nu „v-ati facut” unul pe celalalt. Cu putin mai multa practica – sa stii ca vei repurta o victorie – ceea ce va duce la multumire de sine – asa ca mult succes la urmatoarea vanzare – poate ca pentru acelasi gen de apartament chiar obtii o dublare a valorii de vanzare.
– nu te deosebesti cu nimic de profilul vanzatorului actual de locuinte, cel care regreta Caritas, FNI si alte asemenea.
– invocarea dublei reprezentari este o diversiune subtire. Pe tine te interesau bani multi si, concomitent, chiar si datul unei beri – dar nu mai mult – pentru atingerea scopului.
– poate ca nu intamplator postarea ta se gaseste fix la articolul „Olecuta de ipocrizie”.
– agentul;
– am evaluat pornind de la pretul zonei si in functie de calitatile si defectele locuintei. n-am cerut preturi astronomice, nu am vrut sa stau cu anii cu ea prop. pe piata, daca am cerut prea mult si nu am avut clienti am scazut pretul – am vandut in mai putin de o luna.
– am vandut fara agentie;
– as fi platit daca imi ofereau servicii de calitate si imi reprezentau interesele; dupa aceea am cumparat printr-o agentie care mi-a reprezentat interesele si si-a meritat fiecare banut.
– un anunt de 7 RON mi-a adus mai multi clienti decat o agentie care imi cerea 500 E;
– interesul meu de vanzator era sa obtin cel mai bun pret; sa nu fim ipocriti aici. nu cautam sa gasesc fraier, cautam pe cineva caruia sa i se potriveasca locuinta si sa-i placa.
– „- nu te deosebesti cu nimic de profilul vanzatorului actual de locuinte, cel care regreta Caritas, FNI si alte asemenea.” – nu am prins Caritas, FNI si nu inteleg legatura, am si impresia ca ma jignesti gratuit;
– dubla reprezentare e o prostie! de ce sunt 2 avocati intr-un proces, unul al acuzarii si unul al apararii? ar putea sa fie unul singur, nu?
raspund prin postare – problema de spatiu
Trebuie sa platiti comision, dar acest lucru trebuie discutat/negociat in prealabil cu agentia/agentul imobiliar pentru ca va aduce clientul (cum il aduce la dvs chiar nu va priveste pe dvs.) care cumpara respectiv care va plateste dvs. pretul acceptat, nu cred ca vine vreo agentie la dvs si va forteaza sa vindeti si apoi va forteaza sa platiti si comision, daca nu va convine si nu acceptti pretul oferit de clientul agentiei/agentului respectiv. Deci domnilor vanzatori anunturile alea pe site-urile gratuite cu acoperire nationala sau cu anunturi de 7 lei avand posibilitatea sa posteze oricine anunturi veti intalni multi cretini/probleme……dar un lucru e sigur ….clar nu aveati nevoie de agentie daca reuseati sa il vindeti in regim propriu….dar ” inca mai era valabil , venisi va astept, sunt acasa”……..
Ma asteptam ca tastaturile sa fie inundate de sudoarea agentilor care posteaza zeci, sute, mii de comentarii, in care sa impartaseasca nestiutorilor dezacordul privind articolul de fata. Mari tratate in care sa descrie complexitatea meseriei, uriasul bagaj de cunostinte si expertiza de care beneficiaza cel ce vrea sa tranzactioneze sau sa inchirieze o locuinta, un fel de „nimeni” care trebuie sa se inchine in fata lor ca la Mecca. In care sa se precizeze clar ca lumina vine numai de la ei, restul fiind o masa mocirloasa condamnata pe veci la intuneric.
Pana in momentul de fata nimic. Oare de ce ? Sa fie cumva faptul ca scrisul si cititul presupune stiinta de carte ? Sa fie cumva faptul ca si Darwin a concluzionat ca termenul „comision” a existat, dar cu sute de mii de ani in urma ? Sa fie cumva faptul ca dialogul dintre un agent si restul lumii presupune mai mult decat : „comision, valoarea mea, dusmanii mei, Cruduta, 1,5%” ?
Exista cineva (preferabil agent) care poate demonstra ca nu este vorba de „te-am facut fraiere” ?
@Basme – daca ai trai intr-o tara normala – ai avea legi si nu baietasi de cartier. Probabil ca in acea tara nu vei vedea afro-romani traind in palate cu turnulete avand zeci de camere dar fara apa ; curent electric furat de pe stalp ; beneficiari de ajutor social dar cu multe mertzane, bmw si audi. Comparatia cu afro-romanii nu este intamplatoare ; daca ei pot, de ce nu si agentii ?
Agentii sunt ocupati, muncesc, nu au timp de comentat pe bloguri sau alte fleacuri din-astea. Si pana la urma, ce rost ar avea discutia cu mine, cel care latra impotriva lor ? Fraieri sa fie, restul sunt detalii.
…… chiar nu aveti ce face de cititi un asemenea … sa-i zicem blog????
Sa inteleg ca tu n-ai ce face acum si te-ai apucat sa citesti acest blog?
Daca tot n-ai ce face, poate vii si cu niste motive pentru care, sa zicem, n-ar merita citit acest blog.
chiar nu ai ce face de comentezi aiurea pe aici…? oi fi vreun ajent imobiliar cu burta goala :))
Draga zburilescu (caca@cacao.com), adresa ta de email ti se potriveste. Ai ales-o singur sau te-a ajutat cineva ?
Alte… sa le zicem argumente de genul asta mai ai in tolba ? Hai, ca poti mai mult.
@zburilescu
Ca personaj ce a postat pe acest „blog” la rubrica destinata comentariilor, am urmat firul nedumeririi exprimate in mesaj si, urmand sfaturile clasicilor in viata, am dat sarci pe goagal cuvantul „blog”. Mentionez ca inca nu exista explicatia in DEX, nici pe dexonline.ro. Ce am gasit (fragmente de text):
„Blog”
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
„Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg ….
Multe blog-uri permit vizitatorilor lor să răspundă prin comentarii, care sunt și ele publice, creându-se astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blog-ului; alte blog-uri nu sunt interactive.”
http://old.sigur.info/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=97
„Definitie: Cuvantul Blog este prescurtarea de la “weblog” si se refera la un jurnal online creat si postat de grupuri sau persoane individuale, articolele fiind afisate in ordine cronologica.
Blog-ul este o oportunitate perfecta pentru exprimarea personala, permitand utilizatorilor de internet sa contribuie cu idei, sa imparta cu ceilalti experiente si sa invete lucruri noi.”
http://blogatu.ro/2009/06/definitia-blogului-in-2009.html
„Blogul este un instrument de comunicare pe internet, similar cu un website ca aspect, folosit atat de persoane cat si de companii, in doua scopuri:
1. Pentru a publica rapid si usor informatii, opinii, si elemente multimedia, intr-un flux continuu, afisat de obicei in ordine invers cronologica,
2. Pentru a genera o conversatie in jurul acestora, prin intermediul comentariilor directe si al preluarii pe alte bloguri a acelorasi subiecte, prin metoda specifica numita “trackback”.”
Restul din definitiile blogului nu ma intereseaza.
Intrucat pareti a avea mai multa experienta decat mine in alegerea temelor de dezbatere vizand subiectul afacerilor imobiliare, cu toate implicatiile sale, va rog sa aveti amabilitatea sa-mi sugerati alte bloguri, forumuri de discutii, dezbatere, analiza, comentarii, lucrari de doctorat cu referire tangentiala la acest subiect, etc. unde sunteti prezent cu acelasi nume – zburilescu – pentru a impartasi impresii, pareri, opinii, etc. Voi fi si acolo prezent.
Daca imi permiteti o intrebare suplimentara : taxiurile au tarif 1,39 lei/km ?
Vreau sa raspund la intrebare si nu apare mesajul. Sunt cumva la spam ?
Nu, nici vorba, dar wordpress lasa uneori comentarille ce contin linkuri pentru moderare. L-am aprobat 🙂
Se pare ca nu. Atunci, ……. @zburilescu
Ca personaj ce a postat pe acest „blog” la rubrica destinata comentariilor, am urmat firul nedumeririi exprimate in mesaj si, urmand sfaturile clasicilor in viata, am dat sarci pe goagal cuvantul „blog”. Mentionez ca inca nu exista explicatia in DEX, nici pe dexonline.ro. Ce am gasit (fragmente de text) :
„Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Multe blog-uri permit vizitatorilor lor să răspundă prin comentarii, care sunt și ele publice, creându-se astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blog-ului”.
„Blog-ul este o oportunitate perfecta pentru exprimarea personala, permitand utilizatorilor de internet sa contribuie cu idei, sa imparta cu ceilalti experiente si sa invete lucruri noi.”
„Blogul este un instrument de comunicare pe internet, similar cu un website ca aspect, … 2. Pentru a genera o conversatie in jurul acestora, prin intermediul comentariilor directe si al preluarii pe alte bloguri a acelorasi subiecte, prin metoda specifica numita “trackback”.”
Restul din definitiile blogului nu ma intereseaza. Intrucat pareti a avea mai multa experienta decat mine in alegerea temelor de dezbatere vizand subiectul afacerilor imobiliare, cu toate implicatiile sale, va rog sa aveti amabilitatea sa-mi sugerati alte bloguri, forumuri de discutii, dezbatere, analiza, comentarii, lucrari de doctorat cu referire tangentiala la acest subiect, etc. unde sunteti prezent cu acelasi nume – zburilescu – pentru a impartasi impresii, pareri, opinii, etc. Voi fi si acolo prezent.
Daca imi permiteti, suplimentar, o intrebare (curiozitate) : taxiurile au tarif 1,39 lei/km ?
….. adica iata si varianta comprimata ….. poate e mai usor de citit. Uneori silabisirea duce la pierderea ideii de ansamblu.
Cel mai enervant lucru e ca din 100 de anunturi doar cam 20% sunt adevarate, restul sunt false – nu raspunde nimeni la telefon etc. Din cele 20% cam 19% sunt agentii care de obicei preiau cele 1% anunturi adevarate si le multiplica ca la xerox. Si asa ca cumparator iti pierzi nervii si timpul. Sa nu mai vorbim de seriozitatea agentilor. Ca am incercat si prin agenti (cand m-au sunat inapoi dupa 2-3 zile ca cica i-am sunat). Am dat intalnire cu ei, si ajung la fata locului unde ne-am inteles… nimeni, sun si raspunde altcineva si imi da poveste ca de fapt nu cu el/ea am vorbit si ca cica colegul/a nu vine la ora asta la munca, vine mai tarziu blabla. Si astia vor sa le dau 2000 de euro comision. Pentru ce? Sa-mi fut nervii?
– Evaluarea „pretul zonei” + restul, tine tot de o apreciere personala. Pretul zonei este un termen care nu are nimic de-a face cu realitatea. Exemplu concret : intr-un bloc sunt 5 apartamente de acelasi fel la vanzare – daca toti 5 iau hotararea ca apartamentele lor fac de exemplu 5.000.000 euro – se poate considera ca pretul zonei este cel cerut de cei 5 ? Daca in blocul de alaturi, alti 3 proprietari hotarasc ca „nu sunt ei mai prosti sa ceara doar 100.000 cand pot cere 5.000.000 euro ca vecinii” ce ai de spus ? Sau mai pe scurt : daca Petrom, Lukoil, Rompetrol decid ca pretul benzinei si motorinei poate fi dus si la 10 lei/l, crezi ca nu vor avea profituri record ? chiar daca toate costurile unui litru sunt de exemplu 1,5 lei/l ?
– Pe acest blog a fost dezbatuta problema in fel si chip (recomandare – citeste si vezi daca am dreptate), iar eu am solicitat intotdeauna o demonstratie de evaluare corecta total desprinsa de urechisme. Sfat : studiaza TOATA legislatia in domeniu si vezi, iarasi, daca nu cumva am dreptate. Pana in momentul de fata nimeni nu a indraznit sa faca asa ceva dintr-un motiv foarte simplu – evaluarea se bazeaza pe inselatorie, pe care daca esti cunoscator o poti demasca imediat. Evident ca niciunul dintre cei interesati nu-si taie craca pe care sta. Am mai scris cu alta ocazie ca, in prezent, afacerile imobiliare de la noi se bazeaza numai pe inselatorie. Vrei sa aduci in discutie termenul de „economie de piata” ? Cred ca nu.
– Iar demonstrezi ca am avut dreptate. „daca am cerut prea mult si nu am avut clienti am scazut pretul – am vandut in mai putin de o luna.” – ai incercat si tu sa gasesti un fraier pentru mai multi bani – acela nu a venit curand – ai scazut pretul probabil fiind presat de timp. Daca ai fi obtinut pretul initial nu te-ar fi deranjat. De ce sunt eu ipocrit ? Pentru asemanarea cu FNI, Caritas, etc, reciteste ce am scris – daca puteai sa te imbogatesti de pe urma vanzarii locuintei era bine, dar ghinionul a fost ca nu ai avut client la pretul initial. Unde e discrepanta ?
– Probabil, daca te intreb cu cat ai scazut pretul – vei raspunde cu 1000 – 2000 euro, ceva acolo …. ca sa maschezi pretul cerut initial. Si cu asta raspund si de ce nu consider ca te-am jignit, nici macar gratuit – demonstratia o mai fac si cu postarile mele la articolele precedente ale blogului, unde au mai fost proprietari care au descris in mod similar pataniile lor. Diferenta dintre tine si ei este de timp – asa cum ai mentionat, ai vandut intr-o luna.
– Dubla reprezentare ? A spus cumva agentul ca are client dar cu x suma mai putin decat ai cerut tu ? Ai fost cumva constrans sa vinzi la pretul dat de agent ? Repet, pe tine te-a deranjat „neprofesionalismul” agentului in viziunea ta. In schimb, atunci cand a fost vorba ca tu sa cumperi, agentia ti-a reprezentat interesele probabil gasindu-ti o alta locuinta la pret de seminte. Rezulta ca esti un „descurcaret”. Si inca ceva – nu miza pe faptul ca cel care ti-a cumparat locuinta si-a vazut visul cu ochii.
Daca acei proprietari decid sa le puna la 5.000.000 o sa stea cu ele mult si bine. Pretul e dat de cel care plateste, daca el considera ca merita acei bani. Exemplul dat de tine cu Petrom & co. este un clasic oligopol, tocmai si-a luat Petromul o amenda de la consiliul concurentei pe aceasta tema. Dar tu nu te simti fraierit cand Apple vinde un iPhone cu 600$ si il produce cu sub 100$? Sau cand blugii din mall costa 100E si sunt facuti cu 5E?
Nu inteleg ce vrei sa-mi demonstrezi, sincer. Poate nu reusesc sa inteleg corect, dar ai fi vrut sa fi lasat 10.000 E la pret asa…, ca am eu suflet bun? 10.000 E care ar fi trebuit sa-i pun apoi din buzunar sa iau altceva, nu? Repet, nu am vrut sa ma imbogatesc, am vrut sa obtin cel mai bun pret, asa cum tu cauti sa obtii cel mai mare salariu de pe piata pentru calificarile si competentele tare. De ce nu faci voluntariat pentru seful tau?
De ce sa nu aduc in discutie „economia de piata”? Pretul unui bun este dat de multi factori, multi dintre ei tin de economia de piata.
Din pacate, pot doar sa repet – citeste tot blogul, cu toate postarile. Vei vedea diferite opinii, inclusiv referitoare la situatia ta. Ramane la latitudinea ta sa tragi o concluzie. Nu este vorba de nesustinerea unui punct de vedere cu argumente, ci doar de faptul ca experientele tale au fost traite si de altii.
@o parere
Scuze pentru ca ridic din morti o discutie semi-inchisa. Dar te-ai luat din pacate degeaba de Bogdan C. Asa cum a recunoscut si @basme, daca ar fi sa vindem un apartament, nimeni nu l-ar vinde „sub o valoare ipotetica a pietei”. Mai tii minte discutia de aici: https://basmeimobiliare.wordpress.com/2013/02/05/ipotetica-mostenire-a-matusii-tamara/
Atata timp cat si-a vandut apartamentul intr-o luna, eu as zice ca a vandut la pretul pietei. Ca mie, tie si oricarui roman care poate face un calcul simplu, ni se par mari preturile acceptate pe piata versus realitatea veniturilor din tara noastra – e alta mancare de peste. A avut un bun, l-a vandut. Asta e.
Preturile umflate (de bula) incep cu proprietarii care vor bani multi sau cu cei care vor sa devina proprietari cu orice pret (pun intended, cum ar zice americanul)? Putem rediscuta la nesfarsit situatia. Realitatea e ca, atata timp cat masele ofera 50k euro pe care nu-i au pentru un apartament vechi de 60 de ani de 2 camere in Bucuresti, cam asta ramane pretul pietei. Eu refuz sa-l platesc. @Basme la fel, si altii la fel. Cu toate astea, se tot gasesc ‘fericiti’ care sa-l plateasca. Pana cand?
Discutiile (aici) nu sunt facute pentru a stabili cate tonuri de gri punem intre alb si negru, ci pentru a avea un motiv in a transa barbateste disputa cu o bere.
Ceea ce nu mi-a placut este abordarea situatiei. Agentul nu corespunde pentru ca nu a gasit client la pretul lui, in schimb corespunde ca a gasit un fraier care a vandut la pret mic. Discutia privind pretul are totusi o insemnatate. Aici este vesnicul mod de a face afaceri la noi, o asa zisa „filozofie” pe care o tot spunea un mare dezvoltator roman (tin sa spun ca intr-adevar e mare, nu gainar cu 10-15 blocuri) : „In Romania poti sa pui si un ca__t in mijlocul drumului, ca tot se vor bate 100 de insi sa ti-l cumpere”. Asa cum spuneai ; a avut un bun, a fost vandut, sa-i traiasca. Discutia poate tine la infinit, putem avea un milion de tonuri de gri. Dincolo de discutii ; cu ce ramanem ? In cazul imobiliarelor ; nicidecum cu o bere.
Completez prin postare.
http://www.banknews.ro/stire/68160_cum_te_feresti_de_practicile_si_clauzele_abuzive_ale_agentilor_imobiliari.html
Informatia a fost difuzata pe mai multe site-uri, forma fiind aproximativ aceeasi, de unde si impresia ca a fost o minuscula campanie de promovare si mediatizare. Concurenta pe piata este acerba. Clientul cunoscator de smecherii si escrocherii imobiliare este intotdeauna un pericol. Diferenta fata de ceilalti „actori” din domeniul intermedierilor, in opinia lor, este data de impresia de profesionalism si bineanteles perfecta legalitate. Adica mai pe scurt – daca vreti sa vindeti sau sa cumparati, nu uitati ca numai noi existam.
Personajele principale in circul asta sunt agentii/brokerii imobiliari. De pe site-ul lor se poate afla ca in perioada 21-23 Iunie se organizeaza „cursuri oficiale de agent imobiliar (broker imobiliar), diplomele eliberate fiind vizate si recunoscute de 2 ministere.
Ma bucur ca a fost facuta o astfel de mediatizare, intrucat orice referire directa as fi facut probabil ar fi generat multiple suspiciuni.
@Basme – de aici si supararea lui zburilescu – indraznesti sa tulburi linistea si bunastarea financiara a celor ce dau lumina pe piata imobiliara. Blind advertising este doar o metoda de racolare, buba principala fiind vanzatorii si cumparatorii. Daca pentru acestia, comisionul de sute sau mii de euro nu este o problema, ce poti face ? Dat cui ? Sunt curios daca 70% din populatia tarii poate deveni agent, in conditiile in care se cer minim studii medii, iar toata „facultatea” dureaza 3 zile. Se studiaza : „Piata imobiliara – Termeni, definitii, bani, creditul, situatia economica si politica, cerere si oferta, investitii imobiliare ; Notiuni de management general – Dobandirea competentelor necesare pentru punerea in practica a strategiilor potrivite fiecarui client ; Drept si legislatie in activitatea imobiliara – Familiarizarea cu formularistica legala si cadrul juridic ; Notiuni privind tipurile de bunuri imobiliare – Dobandirea competentelor pentru interpretarea juridica a bunului imobiliar ; Comunicarea si negocierea in intermedierea imobiliara – Dobandirea competentelor necesare unei comunicari interactive si participarea la negocieri. Dobandirea competentelor necesare pentru aplicarea managementului relatiilor cu clientii ; Finantarea tranzactiilor imobiliare – ipoteci, imprumuturi ; Evaluarea imobiliara – notiuni generale
Cadastru – notiuni generale ; Marketing imobiliar – Familiarizarea cu notiunile si tehnicile de marketing ; Utilizarea tehnicii informatice – Competente specifice privind utilizarea calculatorului si soft-urilor de gestiune si CRM imobiliar”.
Uite cine iti spune si stabileste pretul corect.
Am pus mai multe de pe site pentru cei care citesc acest blog draga @zburilescu. Sper ca nu ai nimic impotriva. Ei citesc, gandesc si dau …. (sa nu folosesc totusi termenul lui Vanghelie) absolventilor de facultate de 3 zile.
Nu sunt de acord la faza cu hotul. Ai legitima aparare prezumata in Codul Penal, care tocmai asta spune. Ca nu trebuie sa dovedesti nimic daca il prinzi pe ala in casa de ex. Acuma, sa nu fim absurzi, daca hotul te vede si vrea sa sara pe geam, e cam de porc sa ii infigi satarul in teasta. Daca in schimb ai cel mai mic dubiu (real) ca ar putea atenta la persoana ta sau a altora din casa, legea zica ca poti sa-l toci ca chef Sorin 🙂
Mai adaug o nota de gri, alege tu care numar este intre 1 si un milion. Pretul la vanzare a fost dat de aprecierea personala a lui @bogdan c. In timpul bulei, preturile cresteau de la o saptamana la alta. Ce se adaugase valorii unei proprietati de saptamana trecuta ? de pretul mai crestea cu niste mii de euro ? Vrei sa spui „economia de piata”, sau azi cumpar cu x euro pentru ca peste cateva luni vand de x ori valoarea ? Cumva este modelul Caritas = depui azi niste bani ca peste 3 luni iei de 8 ori mai mult ; modelul FNI = „dormi linistit, …” ca noi anuntam cresteri ale unitatii de fond la valori ce depasesc orice profit al oricarei afaceri din tara , etc. ? Crezi ca in Romania era un deficit enorm de locuinte, iar populatia crescuse intr-un an cu cateva milioane de avem cazul invocat de tine, al celor care vor sa devina proprietari cu orice pret ? Adica, daca nu venea „criza” (?!), in prezent aveam garsoniere la vanzare cu 1.000.000 euro, pastrand trendul de crestere al valorii cerute ? Sau existau proprietari care considerau ca „au auzit ei” ca vecinul a vandut cu 1.100.000 euro si, nu sunt ei mai prosti, drept urmare o vand cu 1.150.000 ?
Interesanta este abordarea descurcaret – fraier. Se invoca ipocrizia, dar se uita ciclul vanzator-cumparator. Adica eu sunt baiat destept ca am vandut cu mult, iar tu vanzatorule care mi-ai vandut la pret mic esti un fraier, bine ca te-am gasit si ma mai si laud cu asta. Intrebare : sa inteleg ca pe piata imobiliara, jumatate trebuie sa fie destepti, iar cealalta jumatate fraieri ? pentru ca unul vinde si altul cumpara. Ce te faci cand vinzi ieftin si cumperi scump ? Daca tu @Cristian ai o locuinta la vanzare, nu vrei sa mi-o dai la pret mic ? Probabil ca vei spune ca nu, ci la pretul pietii, intrucat abordarea directa – nu vrei sa fii un pic fraier ? – poate ca te deranjeaza semantic. Si uite asa dam de lucru lui @Basme, care poate va reinvia subiectul. Numai ca se uita un lucru important – ce se evalueaza.
Daca a cumparat o alta locuinta, de ce nu o fi ales solutia schimbului + diferenta ? Dar uite ce abordare de fraier am, cand pot gasi doritori de apartament, iar eu cu banii luati pe el pot sa-mi fac casa, cu tot cu teren … Nu-i asa ? Considera ca m-am laudat anticipat. Si sunt „chit” cu @bogdan c. Cu berea cum ramane ?
Pretul este dat de cel care cumpara / da banii, pentru ca el are puterea in cazul asta (dar multi nu realizeaza asta). Daca s-ar taia de tot creditele, apartamentele ar ajunge sa coste mult mai putin. Preturile din timpul bulei au fost cat au fost nu din cauza ca economia tarii „bubuia”, ci pentru ca banul a devenit mult mai ieftin. Creditele au explodat. Romanii inca nu au educatie financiara sa realizeze ca un credit este o arma cu 2 taisuri.
In legatura cu agentul, cum iti explici ca eu (si nu vreau sa ma dau mare), cu putine cunostiinte de vanzari, negociere si piata imobiliara am reusit sa obtin un pret mai bun decat imi propunea agentul (care ar fi trebuit sa fie un specialist, nu?)? Daca un mester vine in casa ta si iti pune faianta stramb (si il si platesti pentru asta), iar tu poti sa o pui drept, l-ai mai chema si a 2-a oara?
Eu doar ziceam ca sunt nemultumit ca, in cazul dublei reprezentari, ei incearca sa ajunga la un compromis, ” hai mai lasa si tu un pic la pret”, „hai mai pune si tu un pic”, vanzatorul si cumparatorul pierd (unul trebuie sa dea niste bani in plus, altul trebuie sa accepte sa piarda niste bani) iar el incaseaza comisionul.
Nu poti sa faci schimburi pentru ca cel de la care am cumparat nu ar fi fost interesat de ce am avut eu sub nicio forma.
🙂 Iti place sa te certi aiurea, nu? Multe din postarile tale incep cu „ma asteptam la x comentarii negative”. Esti trist ca nu ai un mod de-a defula – fiind lipsit de oameni cu opinii contrare care sa dezbata cu tine pana-n panzele albe?
• pretul de VANZARE a fost dat de aprecierea personala a cumparatorului, care a considerat ca atata trebuie sa plateasca pentru acel bun. Da, vanzatorul cere un pret. Daca acel pret e absurd, nimeni nu va cumpara. Problema vine de la faptul ca majoritatea cumparatorilor ori nu gandesc in termeni de echivalenta venituri-cost bun, ori nu au de ce sa se gandeasca (judecand dupa numarul de masini scumpe din Bucuresti, multi oameni sunt bogati sau foarte bogati in orasul asta). Multi zic ‘lipsa de educatie’. Eu zic direct: prostie. E multa-n tara asta.
• nu ai de unde sa stii de unde avea Bogdan C. apartamentul. Poate l-a cumparat cu 5000euro in 2000. Poate l-a mostenit de la parinti. Poate, poate poate. Poti sa-l invinovatesti ca a vandut un bun doar pentru ca tie (si mie) nu ti se pare corect pretul pe care l-a cerut si obtinut (pe care apropo – nici nu-l stim)? La naiba, si mie mi se pare ca un iPhone nu merita 700 euro. Cu toate astea, s-au vandut 312 milioane de unitati pana acum. In afara de a nu-l cumpara, n-am cum sa-mi manifest dezaprobarea pt. acel bun.
• din pacate, in Romania, totul se rezuma la ‘fraierirea’ altuia. Toate afacerile ‘de succes’ se bazeaza pe asta. Nu-mi convine nici mie. Dar vezi tu vreo iesire? In general, economia este un „0 sum game”. X pierde, Y castiga, per total avem 0. In Romania, cei care pierd sunt mult mai multi decat ceilalti. In cazul pietei imobiliare, pierzatorii ii constrang si pe ceilalti din jurul lor sa continue lantul pierderii (pastreaza cererea la niste niveluri absurde ale preturilor, deci nu poti achizitiona decat ‘sus’). Un exemplu e si Bogdan. A ‘fraierit’ un ‘prost’ ca sa-i cumpere bunul la un pret absurd, apoi altcineva l-a ‘fraierit’ pe el, ca sa cumpere un alt bun omolog, la un pret la fel de absurd (cel mai probabil).
De-ar fi asa de simplu 🙂
Din pacate cand vine vorba de bunuri si nevoi de baza, e usor sa faci specula pentru ca se vor gasi tot timpul amatori. Cat ai da pe o sticla cu apa in desert, de exemplu ? E adevarat ca exista alternative la cumparat locuinte supraevaluate (chirie, stat pe la parinti etc) dar nu e chiar atat de simplu. Si chiriile sunt supraevaluate, deci oricum o dai, de multe ori trebuie sa platesti cat cere proprietarul, nu cat consideri tu ca face. Sau sa te multumesti cu mai putin, la aceeasi bani.
Daca nu am avea interventionismul cretin al statului (vezi prima casa), ce spui tu ar fi 100% adevarat. Cand insa balanta se inchina fortat in favoarea vanzatorilor, e greu pentru cumparatori sa-si sustina parerea. Evident, solutii exista, dar iti trebuie nervi tari si multa rabdare.
Din pacate, preturile sunt inca absurde pentru Romania si totusi exista oameni care nu-si pun intrebari de genul asta. Pentru ei e simplu: cu atata se vand, cu atata trebuie sa cumpar si eu.
@Cristian
Farmecul blogului …. Raspunsul tau e dens, concis si poate duce la punerea de multe semne de intrebare in cazul unei cumparari. Poate asa ai mai salvat pe cineva de la o posibila nenorocire pe viata. In numele lui pot doar sa multumesc. Despre mine – problema de stil. Unul dintre ele. Poate asa vad iesirea. O sa incerc si altul, iar daca vei fi la fel si mai salvezi pe cineva – eu o sa fiu multumit.
Vreau sa mai fac niste precizari: nu am vandut un apartament, ci o amarata de garsoniera in Militari. Nu m-am imbogatit din asta, daca asta credeti, dupa ce am ‘fraierit’ pe altul. Nu conteaza ce am luat dupa aceea si prin ce metoda, tot ce vreau sa zic e ca nivelul meu de trai a crescut considerabil (suprafata mai mare, zona mai verde si aerisita, mai aproape de centru si de serviciu) si sunt foarte multumit de schimbarea facuta.
Astept de la voi idei si sugestii cum ar fi trebuit sa procedez, ca din cate imi dau seama din comentarii nu am procedat cum trebuie.
Multumesc.
Stai relexat, esti in regula. Singurul lucru cu care nu sunt de-acord e:
„asa cum tu cauti sa obtii cel mai mare salariu de pe piata pentru calificarile si competentele tare”.
E de preferat sa faci ce iti place, si sa faci ceva in care sa poti creste. Cat de putin, dar sa cresti. Pentru ca daca faci ce zici tu, nu prea traiesti, doar iti vinzi timpul pentru a cumpara altceva. Faci ceea ce trebuie daca ai face acelasi lucru indiferent de cat ar fi fost salariul. Am ajuns prea mercantili, asta e buba noastra si asta ne face sa nu putem privi obiectiv lucrurile, sa nu mai putem evolua. Ne vindem prea ieftin: ne vindem pentru o casa, o masina si o vacanta in Bulgaria. Ne luam o casa mai mare decat ne trebuie, o masina mai scumpa decat avem nevoie si mergem in locuri in care nu ne permitem sa mergem. Ma uit in jur si parca toti oamenii ar fi intr-o competitie: Cine are mai multe. Sincer, cred ca viata nu e o competitie,cred ca viata e despre altceva. Acum sa nu se inteleaga ca vreau sa murim de foame sau sa muncim pe gratis… departe de mine gandul acesta.
Cred ca problema noastra, a oamenilor in general si a romanior in special, e ca nu reusim sa facem diferentele intre: ce vreau, ce am nevoie si ce imi permit.
Le cam incurcam intre ele si ajungem sa ne permitem(prin credit, bineinteles) tot ceea ce vrem, pentru a ajunge mai tarziu la concluzia ca de fapt nu aveam nevoie de acele lucruri.
Da, ai perfecta dreptate, si eu am observat asta in jurul meu: oamenii sunt intr-o competitie. Inteleg ca s-a interpretat gresit, nu am vrut sa zic ca trebuie sa faci orice pentru a avea cel mai mare salariu (sa faci ceva ce urasti, sa lucrezi 14h/zi, sa suporti un sef idiot), dar cred ca oricine isi doreste conditii si beneficii mai bune pentru munca prestata.
banii sunt doar „cunoscuta” din ecuatie, restul sunt necunoscute: sef, numar de ore prestate, ore suplimentare, telefoane in miezul noptii, placerea lucrului(desi atunci cand faci ceva pentru bani, ajungi sa nu mai ai aceeasi placere). In rest, cu faptul ca ai incercat(si obtinut) pretul maxim pentru garsoniera ta, este un lucru absolut normal. Daca nu as cumpara la pretul de astazi, asta nu inseamna automat ca nu as vinde la acest pret.
@o parere
„Poate asa ai mai salvat pe cineva de la o posibila nenorocire pe viata.”
Sincer, chiar sper ca toate blogurile pe domeniu imobiliar (care au totusi ceva vizitatori) au un mic efect asupra mentalitatii romanilor. Pe mine, unul, un articol citit pe balonul imobiliar m-a ajutat foarte mult (in 2007):
balonul-imobiliar.blogspot.ro/2007/08/cand-gresim-bagandu-ne-la-un-credit.html
La cum arata lucrurile in jurul nostru, sansele sunt cam mici sa se fi schimbat ceva, chiar la 6 ani de atunci.
Confucius sau Kong Zi (551 î.Hr. – 479 î.Hr.),
„Daca iti place ceea ce faci, niciodata nu va fi o munca.
Nu conteaza cat de incet mergi, atata vreme cat nu te opresti.
Daca nu cunosti puterea cuvintelor, nu poti cunoaste oamenii.
Omul superior va intelege ce este corect ; omul inferior va intelege ce va vinde.
A vorbi este a semana, a asculta este a culege.
Sa inveti fara sa gandesti este fara sens ; sa gandesti fara sa inveti este periculos.
Exista trei metode de a invata intelepciunea: prima este prin reflectie, metoda care este cea mai nobila din toate ; a doua este prin imitatie, metoda cea mai facila ; si a treia prin experienta, metoda cea mai amara din toate.
Spune-mi si voi uita, arata-mi si poate imi voi aduce aminte, implica-ma si voi intelege!
Fiecare lucru are frumusetea lui ,dar nu toti o pot vedea.
Preotii se plâng că nu îi cunosc multi oameni , înteleptii se plâng că nu cunosc destui oameni”
„Întreaga artă a războiului e bazată pe inselatorie” ( Sun Tzu)
„Norocul nu l-a făcut niciodată pe om intelept” (Seneca)
Buna ziua tuturor. Imi permit sa postez aici pentru ca eu sunt o persoana care ma implic si iau atititudine atunci cand fac planuri. Avem un apartament de vanzare. Bun. Nu am vrut sa sar agentiile, ci sa ajut la promovare mai intensa pe net. Am inceput cu anunturi pe portaluri dedicate, unele gratuite , la altele am platit promovare pt. toplisting. Ok. A doua zi incep sa sune telefoanele doar de la agentii. Ma intreaba daca ma pot baga in baza lor de date. Zic da , dar doar atat??? oare nu e nevoie sa veniti sa vedeti apartament, amplasament, detaliile care fac diferenta si sa evaluam impreuna ?? Au zis ca ne vor contacta : atattttt. De la potentiali cumparatori nu am primit semnale. Ne plangem ca nu gasim proprietarii, dar nici nu cautam. Asteptam sa se zbata agentiile care doar posteaza pe site-ul lor si asteapta. Pai, asta facem si noi si totusi cumparatorii nu vor sa sparga netul cu informatii, le e lene . Sunt obisnuiti cu mura in gura si apoi se plang ca trebuie sa dea comision. Dar implicarea lor e nula.
Cu stima
Pai puneti-va si in papucii cumparatorilor: anuntul d-voastra a fost multiplicat de X agentii (mai repede decat il putea gasi cumparatorul), devenind greu de dat peste anuntul original, cel al proprietarului. Cel mai probabil, cumparatorii au dat mai degraba de anuntul agentiilor, cu care au discutat sau nu (asta e greu de aflat, pentru ca agentiile rareori vor spune vanzatorilor ca au gasit un cumparator dar acesta nu e de acord cu comisionul lor).
Ar mai fi o posibilitate: cumparatorii sunt mai rari zilele astea, lumea nu o duce prea bine. Sau pretul cerul de d-voastra e prea mare si atunci potentialii cumparatori au mers mai departe.
Cumparatorii nu vor neaparat mura in gura, ci mai degraba ca atunci cand gasesc un anunt de vanzare, sa poata vorbi direct cu vanzatorul, nu cu un intermediar pe care nu l-au cerut si pe care nu au de unde sa il plateasca.
„ma implic si iau atitudine atunci cand fac planuri” – bun inceput, denota un om hotarat, mai greu este cu planurile. Nu stiu cum este, sau fata de ce persoana sau idee, comportament, etc. iei atitudine atunci cand faci propriile planuri, dar intrebarea care o pun eu suna cam asa : daca as fi un cumparator, crezi ca as sta de vorba cu tine ?
Mai citez din „atitudinea” ta :
„Pai, asta facem si noi si totusi cumparatorii nu vor sa sparga netul cu informatii, le e lene . Sunt obisnuiti cu mura in gura si apoi se plang ca trebuie sa dea comision. Dar implicarea lor e nula.”
Fara niciun fel de stima, chiar indiferent :
Cand au sunat agentiile, ti-a povestit agentul si despre comisionul care trebuie sa-l platesti ? sau consideri ca agentia este un fel de stat romanesc care face pomeni in apropierea campaniei electorale ?
Ai luat atitudine atunci cand agentii ti-au pomenit numai de promovare ?
Cunosti ce inseamna promovare ? Cunosti ce inseamna „comision” ? si pentru ce se plateste acel comision ? Ti se pare ca agentul este cumva vreun baietas cu multe cunostinte in domeniul „imobiliar”, sau un ordinar de intermediar de care cu greu se poate scapa in ziua de azi tocmai datorita unor „cunoscatori” ca tine ?
Cand ai publicat anuntul nu ai pus si un pret ? sau locuinta ta este „nepretuita” iar cantitatea de bani se stabileste dupa fata celui care vine pentru vizionare ? Cam ce inseamna pentru tine „oare nu e nevoie sa veniti sa vedeti apartament, amplasament, detaliile care fac diferenta si sa evaluam impreuna ??”, pentru ca am inteles ca eventualii cumparatori sunt obisnuiti „cu mura in gura” ? Nu cumva vrei sa te si rog sa ma primesti pentru o vizionare, sau sa-ti dau si o mica spaga (un cartus de tigari si o punga de cafea) ca sa-ti cumpar palatul ?
Fara stima
Va multumesc dl Florin pentru parerea dvs. blogul asta e plin de polemici din pct. de vedere al fiecaruia. M-am pus si in pielea cumparatorului, evident. Dar , noi am fost copii si am trait niste vremuri , de care multi nu-si aduc aminte. In perioada anilor 80-90 f multi stateau cu chirie la STAT + intretinere. Aveam o colega ai caror parinti au reusit sa aiba in rate um apartament si plateau toata viata o rata fff. mare. Salariu mediu 1500-2000- la rata cca 800 lei. Sa nu uitam de Legea 18 pe atunci . Revin in anii 97. Atunci, am reusit sa cumparam o Dacie Breck din fabrica , la cca 1000 dolari. Pe atunci , o garsoniera se vindea la un pret mediu de 7000 dolari. Sa luam un calcul ipotetic pentru un logan de acum cel mai ieftin din dotari. Sa zicem cca 6000 euro, deci o garsoniera ar trebui sa aiba un pret mediu de 40000 euro. In anii 2002 am fost nevoiti sa avem grija de un parinte. Am vandut amandoi si am cumparat un apartament de 4 camere . Pretul lor varia pe atunci, in functie de zona, amplasament, etaj, pozitie cardinala, , la bulevard sau printre blocuri. Am luat o decizie nu din prisma pretului ci tinand cont de toate acestea. Acum nu se tine cont de nimic, decat speculam. O casa o iei pentru o viata, mai ales ca se fac sacrificii mari. Iar imbunatatirile si chiar o centrala e egal cu zero. Da, nu-mi place gresia, faianta, o iau de la zero. Pe nimeni aici nu am vazut sa spuna sincer ce a insemnat ca costuri imbunatatirea pentru un apartament ieftin si la pamant. Va spun eu . Am prieteni care nu au facut fite si tot i-a dus intre 15-25000 euro ( unul cu doua camere-celalalt cu 4 camere ), iar calitatea materialelor, a usilor, a sanitarelor au preturi economice din cauza calitatii execrabile. OK. vreau casa pe pamant ca imi iese mai ieftin. Terenul unde e? Gazele? Apa si canalizarea? Curentul??Gardul ?? O casa la rosu inseamna fara usi, fara finisaje interioare , fara sa tragi circuite, fara acoperis, fara tabla pe casa, fara izolatie exterioara si muuuulte altele de care ne lovim atunci si nu le putem lua in calcul. Eu am facut alte calcule . Cat dam anual pe utilitati, pe mancare, pe plimbari si vacante in afara( ca cica e criza si ne permitem ). Suntem manipulati la maxim cu orice oferta cu orice bun si ieftin, dar eu gandesc de 10 ori si nu iau in seama nimic din ceea ce ofera ceva gratis cineva daca cumpar o matura de exemplu. Nu mai cumpar matura. Punct. Daca se fac maine studii si se arunca in piata maine zvonul ca euro ajunge la 10000 ce facem ?? Cumparam azi toata planeta ?? Zvonurile, fac parte din manipulare in interesul celor care au puterea banului .Sunt doar niste pareri si va rog tratati-le cu intelegere. Acum eu vand acest apartament. Ce sa fac , sa scot centrala, usile, geamurile, parchetul, faianta, gresia, instalatiile sanitare, prizele sa le smulg, peretii sa-i rad si sa-l dau la 30000. Sau gratis. Cum o fi bine pentru cumparator? Vreau sa-l multumesc , dar de ce cumparatorul nu se pune si el in pielea vanzatorului? Ok. Il dau cu 30000 in acest stadiu. Bucurie mare ca se cumpara ieftin. Darrrrrrrr, cat va costa reamenajarea si reparatiile??????? Sunt intr-o mare dilema, pe cuvant. Cine de aici de pe blog a fost vanzator sau cumparator il invit sa detalieze ce au gandit dansii in acele momente de tranzactie, ce s-a concretizat si ce au investit. Multumesc
Sa comentez un pic de la „vreau casa pe pamant ca imi iese mai ieftin” in jos, pentru ca tot ce este scris anterior mai este dezbatut pe parcursul a nenumarate articole de pe blog.
Fara stima intreb :
– la operatii pe cord deschis este ceva de comentat ?
– vreau si eu sa-mi fac un reactor nuclear ; ma puteti ajuta cu niste sfaturi ?
– de meseria de arhitect ati auzit ? cunoasteti ce presupune ea ? si daca vreau sa-mi fac o casa, cam de ce am nevoie ? Cred ca eroarea provine de la estimarea costurilor si modalitatea de a construi o casa, deoarece Adriean Videanu a declarat ca oricine cu salariul mediu pe economie poate sa-si construiasca un mausoleu ca al lui. Conditia era fara fumat si bautura.
– referitor la cazul lui Videanu …. ceva implicare sau atitudine ?
– oare ma intereseaza pe mine ca si cumparator „calciul” de pe pereti sau tamplaria pusa acum 11 ani ? sau gresia pusa peste tot in casa (daca exista) ?
– gusturile se discuta ? de unde si expresia „daca despre gusturi nu se dicuta, asta nu ma impiedica sa ma … in gustul tau” – remarca facuta datorita faptului ca toti vanzatorii sunt artisti, iar interioare ca ale lor nu gasesti niciunde in lume. Oare la sugari mai prinde faptul ca fiecare apartament este cu multi ani lumina peste Vatican (un exemplu oarecare de „spelunca”) ?
– chiar crezi ca toti sunt atat de prosti de nu stiu ce inseamna blocurile ceausiste sau mai ales cele noi ? sau cum procedeaza „mesterii” ?
– oare nu se reduce totul la regretul ca nu a fost vandut „nepretuitul” la pret de varf de bula imobiliara ?
Fara multumiri
Si eu am primit intrebari similare de la cumparatori de cand mi-am scos apartamentul la vanzare:
– fara mobila cat costa ? Nene, mobila e pe comanda (dimensiunile etc). Daca nu-ti place si vrei altceva (mai ieftina sau mai de fite, e optiunea matale), vinde-o dupa aceea. Pretul meu e acelasi.
– daca l-ai cumparat in 2003, cand pretul era x, si ai mai investit in el y, de ce pretul nu e acum x+y, ci dublu ? E’te d’aia, mai asteapta matale o oferta la 50%, pretul reflecta piata, cu toate distorsiunile ei. Vrei locatie si dotari de calitate ? Plateste, sau asteapta sa castigi la loto.
Nu sunt bunul samaritean, am familie de intretinut. Pretul cu care am cumparat in 2003 mi s-a parut imens, si crestea de la o saptamana la alta; mi-am asumat atunci un mic risc, cu o parte din pret finantata din credit, caci m-am gandit ca acel apartament e suficient pentru nevoile mele in urmatorii cativa ani. Apoi m-a batut gandul sa iau teren si sa fac o casa, dar am renuntat definitiv vazand pretul terenurilor intre cocenii Ilfovului de cateva ori mai mare decat la Viena. Asa ca am strans bani, si mi-am luat acum ceea ce imi doream, la un pret la 1/2 fata de anii de „boom”.
multumesc Sofia, pentru relatarea ta. Hai sa dam cartile pe fata si din prisma vanzatorului. Toti muncim, dar devenim carcotasi cand nu pretuim munca celorlalti. Mai astept comentarii de la vanzatori, va rog si va multumesc.Cu stima
Cu tot respectul trebuie sa va intreb: despre ce munca vorbim aici ? Preturile apartamentelor au crescut in anii trecuti cu complicitatea statului care a lasat bula imobiliara sa se umfle pana la cer iar acum se chinuie sa o tina umflata cu programe de genul Prima casa. Valoarea locuintelor e mult mai mare acum decat era in urma cu 10 ani nu pentru ca proprietarii au muncit pentru asta, ci doar datorita bulei imobiliare.
E adevarat ca imbunatatirile pot creste valoarea unui apartament, dar cu 10.000€ poti utila si mobila un apartament de 2 camere. Evident ca poti cheltui si de 10 ori mai mult pentru dotari si utilari, dar nu poti impune viitorului cumparator sa suporte respectivele imbunatatiri. Cineva poate monta cea mai scumpa marmura din lume, dar poate ca mie nu-mi place marmura. De ce ar trebui sa o platesc in cazul acesta atunci cand cumpar respectivul apartament ?
Pe cumparator nu il intereseaza cati bani ai investit tu in apartament, mai ales daca este vechi de 30-40 ani. Pe el il intereseaza care este valoarea acelui apartament in conditiile de fata. Cine are nevoie de bani si se grabeste sa vanda, o sa faca acest compromis si o sa lase la pret. Cine nu, poate sa astepte mult si bine o alta bula imobiliara.
1. Stii sau presupui vechimea ? Esti departe de valoarea reala (mai mica)…
2. Nu ma astept la nicio alta bula imobiliara. nu cred ca va mai fi vreuna in urmatorii 20 ani in Bucuresti,
Deci pretul reflecta piata, adica prostia cumparatorilor. De acord cu asta. Dar la o adica, ne cam plictisesc prostii astia. Aici insa stramb din nas: pai ori ne bucuram de existenta lor ori ii scuipam in cap ? Nu de alta, dar comentariul ma duce cu gandul fix la titlul acestui text.
Comentariul a fost scris dupa ce doi potentiali clienti m-au intrebat cat costa apartamentul (sau castelul, in viziunea altui nene de aici), fara imbunatatiri. Ce ar trebui sa inteleg, ca un vanzator trebuie sa-si demoleze partial imobilul, sa-l reseteze, ca sa fie comparabil cu altele, „chele” ?
Daca pretul i se pare mare, de ce cumparatorul nu incepe sa caute ceva mai ieftin, dupa care sa bage bani dupa punga si gusturi, in loc sa comenteze ca e scump, dom’ne, e scump ? Eu unul nu inteleg asta.
Cat despre prostie, cred ca e distribuita uniform.
Tu ai spus „fara mobila”, nu „fara imbunatatiri”. E adevarat ca gresia sau parchetul nu se demonteaza dupa vanzare, dar mobila poate fi luata usor, mai ales daca clientul nu este interesat de ea.Sunt tari destule in care pana si la inchiriere se dau apartamentele goale, daramite la vanzare. „Fara imbunatatiri cat costa ?” poate insemna si „nu imi place gresia, parchetul sau varul, asa ca degeaba incerci sa cresti pretul datorita lor, oricum le voi schimba”.
Nenea a recitit. Si din punctul lui de vedere nu s-a inselat. Pasajele de jos sunt perfecte pentru articolul „Olecuta de ipocrizie” :
„Nu sunt bunul samaritean, am familie de intretinut. Pretul cu care am cumparat in 2003 mi s-a parut imens, si crestea de la o saptamana la alta; mi-am asumat atunci un mic risc, cu o parte din pret finantata din credit, caci m-am gandit ca acel apartament e suficient pentru nevoile mele in urmatorii cativa ani.
– fara mobila cat costa ? Nene, mobila e pe comanda (dimensiunile etc). Daca nu-ti place si vrei altceva (mai ieftina sau mai de fite, e optiunea matale), vinde-o dupa aceea. Pretul meu e acelasi.
– daca l-ai cumparat in 2003, cand pretul era x, si ai mai investit in el y, de ce pretul nu e acum x+y, ci dublu ? E’te d’aia, mai asteapta matale o oferta la 50%, pretul reflecta piata, cu toate distorsiunile ei. Vrei locatie si dotari de calitate ? Plateste, sau asteapta sa castigi la loto.
Asa ca am strans bani, si mi-am luat acum ceea ce imi doream, la un pret la 1/2 fata de anii de “boom”.”
Nenea nu mai comenteaza. Poate „fix nu te intereseaza”.
„Vrei locatie si dotari de calitate ? Plateste, sau asteapta sa castigi la loto.”
Si daca o sa castig la loto, crezi ca o sa dau fuguta sa cumpar un asa Chateau de Versailles, adica apartamentul tau ?
e optiunea ta ce faci cu banii. fix nu ma intereseaza.
Ai spune asta si celor ce au fost la vizionare ? Daca da, ce ar raspunde oare ? pentru ca noi aici mai radem, mai glumim, doar nu ne costa nimic, dar tare mi-e teama ca exista si potentiali cumparatori care s-ar putea sa gandeasca similar. si nu stiu daca e prea placut pentru vanzatorii care vor totusi sa vanda.
Cineva imi explica mai sus ca preturile au crescut din 2003 incoace pentru ca acum poti imprumuta mai multi bani. Si atunci nu pot sa nu te intreb: cat ar mai valora locatia si dotarile de calitate daca prima casa ar oferi imprumuturi de doar 20.000€ ? Nu zic ca nu s-ar gasi si clienti care sa cumpere fara credite, dar totusi: la nivelul celor 20k, cred ca toata piata ar fi trasa in jos, chiar si pretul locatiilor in zone bune. Eu consider ca dotarile si zona nu au de-a face prea mult in cazul de fata cu pretul, ci doar cu suma pe care sunt dispuse bancile sa o ofere doritorilor de imprumut ipotecar.
Nu vreau sa fiu inteles gresit: asta e piata, atata cerem, chiar si eu am recunoscut ca pus in postura de vanzator as cere pentru inceput fix pretul zonei, deci nu te judec pentru pretul cerut. Dar de aici pana la aroganta gratuita la adresa cumparatorilor e cale lunga. Distorsiunile pietei le cunoastem, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le luam de bune. Au fost vremuri (secolul trecut) cand proprietarii de locuinte erau lasati fara ele daca regimul considera ca sunt chiaburi. Asa erau vremurile, asa erau distorsiunile; daca erai in locul acelora, ai fi privit situatia la fel de simplu ? Ai fi considerat situatia normala ?
Intrebarile puse de cumparatori sunt totusi de bun simt si cred ca stii de fapt raspunsurile.
Intrebarea legata de mobila e legitima: cumpar apartamentul pentru video-chat, nu am nevoie decat de un scaun si un birou mic in fiecare camera, deci ce sa cumpar si mobila ? Daca nu imi trebuie sau nu imi place, voi cheltui bani si timp sa scap de ea (stiu un cuplu ce au cumparat pentru apartamentul lor 6 usi in valoare totala de 8000 de lei. Eu nu as cumpara usi nici de 4000 de lei (diferente intre ele exista, dar sunt totusi niste usi), deci de ce ar trebui sa platesc pentru ele ? Pe vremea raposatului se cumparau de multe ori carti la pachet: o carte buna se vindea cu una pe care nu o cumpara nimeni. Revenim la practica asta ?
Intrebarea legata de pret e retorica. Un raspuns sincer ar fi fost „pentru ca statul inca sustine dezumflarea controlata a bulei imobiliare, de aia !” Dar trebuie sa recunosc totusi greseala cumparatorilor: eu nu as merge la nici o vizionare daca pretul mi s-ar parea prea mare.
@Florin
Cum sa nu mergi la vizionare? Nu stii cum il apuci pe Dumnezeu de picior si i se face mila proprietarului de tine sa vina cu un super discount de 1000 EUR si poate ii da si agentului o lacrima si te lasa cu doar 1000 EUR comision.
Vezi cum trec sansele pe langa tine? 🙂
Trec sansele, stiu 🙂
Eu am renuntat sa mai caut prin anunturile de vanzare si am postat anuntul meu de cumparare. Nu de alta, dar nu ar vrea sa creada vanzatorii ca nu mai exista clienti. Clienti exista, dar nu la preturile actuale. Sau nu atat de multi la preturile actuale. Cine a avut sa-mi comunice ceva a facut-o, cine nu, nu e nici o suparare. Dar de explicat „face-to-face” vanzatorilor de ce preturile ar trebui sa fie mult mai mici decat sunt acum nu am nici rabdare si nici timp. daca isi gasesc alti clienti la preturile actuale, sa le sarute mana si sa fie sanatosi.
vad ca va plac polemicile, dar imi consuma timpul si nu castig nimic din ele. pe scurt.
1. nu ma intereseaza ce fac altii cu banii: castelani, rude, prieteni, cumparatori etc. banii meu sunt ai mei, banii lor sunt ai lor,
2. eu nu-i oblig pe cumparatori sa-mi ia ce ofer. e optiunea lor. daca ei considera ca pretul e corect, semneaza si dau banul. eu doar incerc sa le prezint corect si complet ceea ce ofer, nu cai verzi pe peretii castelelor.
3. ma intrebi cat ar fi pretul daca pc ar fi la 20k. nu stiu cine poate sa raspunda, si cat de multi te poti baza pe acel raspuns. eu stiu ca pretul zonei e atat acum si ma astept ca pretul sa scada in viitor cu mai mult decat as putea obtine net din inchiriere (luand in calcul si cheltuieli neprevazute, luni fara chirias). in termeni de net present value, varianta vanzarii mi se pare clar mai buna decat varianta inchirierii. asa gandesc eu, cum fac alti proprietari, sa fie sanatosi, piata e totusi suficient de mare.
4. am fost inrebat nu numai despre mobila, dar si de alte imbunatatiri, de genul centrala sau mocheta. Am fost si eu in postura de cumparator anul asta, si la un moment dat am vazut ceva cu o baie in marmura neagra; m-am gandit instant la un cavou si am plecat, dar nu am intrebat cat ar fi pretul fara marmura aia.
Am senzatia ca multi de pe acest forum au o problema cu proprietarii, imediat dupa inamicul public nr. 1, agentii.
Ma opresc aici. O seara buna tuturor, si o viata mai buna, oriunde va aflati.
Am lucrat cu materialul clientului, adica am judecat ceea ce ne-a fost transmis. daca transmisia nu s-a facut corect de la inceput, nu e vina noastra.
Nu e vorba de nici o polemica, ci doar de discutarea ipocriziei si a arogantei gratuite. Vinzi ceva ce stii ca nu face cat ceri, dar te bucuri de pozitia de „upper hand” pe care o ai nu datorita muncii ci datorita bulei (se tot tanguia cineva pe aici ca nu ii respecta lumea munca si desi am intrebat unde se regaseste munca proprie in cresterea pretului locuintei din ultimii 10 ani, inca nu m-a lamurit nimeni). Iar atitudinea de genul „dar nu am facut eu preturile” nu schimba cu nimic realitatea.
Asta am vrut sa transmit si ma indoiesc ca nu ai inteles, desi preferi sa te ascunzi dupa cires. Oricat de prosti ar fi potentialii cumparatori, de la ei vor veni banii, asa ca merita tot respectul, oricat de multe prostii ar spune, si, nu glumesc, sa le saruti mainile, daca iti vor accepta pretul. Poti sa le spui si „mare noroc am avut cu prosti ca voi”, dar oamenii chiar vor merita mainile sarutate.
Oamenii au de obicei ceva cu speculantii, nu neaparat cu proprietarii. Iar daca as vinde azi o locuinta macar mi-as asuma rolul asta, nu as face pe inocentul. Eu am ceva cu cumparatorii, nu cu vanzatorii, de unde si vorba „nu e prost cine cere…”. Fara cumparatori, arogantele gratuite ar ramane fara acoperire.
„Vinzi ceva ce stii ca nu face cat ceri”: nu zau, cum ai rationat ?
Eu cred ca face mai mult, si am un reper: apartamentul de sub al meu, vandut in mai la un pret mai mare decat pretul meu final, in conditiile in care nu avea multe din imbunatatirile din al meu. poate ca vecinul meu a avut noroc – asta e, mergem inainte.
Munca mea a rezultat in niste bani pe care i-am bagat in imbunatatiri, comparativ cu apartamente ”chele”, altii poate au muncit personal la imbunatatiri, eu am i-am platit pe altii pentru asta.
Mi se pare normal ca unul cu dotari sa aiba un pret mai mare, pentru plusul de confort si eventual pentru minusul la cheltuielile de intretinere. tie nu ?
De asemenea, mi se pare normal ca un apartament intr-o zona mai ine situata in raport cu reteaua de transport sau cu punctele de interes, sa aiba un pret mai mare decat unul mai la periferie. tie nu ?
Daca nivelul general al preturilor creste sau scade, ce poate face un proprietar rational in afara sa-l urmeze ? sa-l vanda la minus 25% sau minus 50%, ca la executarile silite ? Sigur ca pot fi asemenea cazuri, de ex. cand ai nevoie de bani urgent.
Btw, sper sa bat palma cu un cumparator saptamana viitoare, la un pret evident mai mic decat cel de pornire, si sub cel al apartamentului de dedesupt. Poate ca daca l-as fi scos mai demult la vanzare, poate ca daca, poate ca daca …In viata, mai si pierdem mai si castigam. Conteaza sa castigam mai mult decat pierdem..
„Nenea” din lipsa de spatiu aici lasa o postare mai jos.
D-l ” o parere” – asa va cheama dupa cum observ. Ati dat cu bata in Dunare la comentarii. Ca sa va linistesc atitudinea dvs. vehementa, va informez ca
1–-vindem acest apartament si am intrat aici pentru a intelege putin fenomenul cu imobiliarele nu pentru a ma judeca . Motivul vanzarii l-am enuntat mai sus MI-A MURIT UN PARINTE- ceea ce nu va doresc cu toata malitiozitatea dvs. afisata. ESTE APARTAMENTUL NOSTRU MUNCIT. NU L-AM MOSTENIT. Nu avem ipoteci, nu suntem avizi, din contra vrem sa ne mai degrevam de sarcini. Am muncit si acum adunam roadele. Vine batranetea si am asigurat-o din tinerete prin munca accelerata
2–- stiu ce inseamna constructia de casa. Am construit fix in 2007 cu bula cea mare care ne-a afectat si pe noi groaznic de tare la materiale si manopere. Nu vorbesc fara temei. Doar partea de arhitect si tot tacamul cu primaria si ISC ne-a dus la peste 2000 euro taxe si bla bla bla…
Nu are sens sa mai continui. Dl Florin, va multumesc pentru gazduire, Sa aveti parte numai de bine
Numai bine si d-voastra, sper sa nu va fi suparat vizitele pe aici.
Dar eu insist totusi: salariile medii au crescut de vreo 2,5 ori din 2003 incoace, in timp ce preturile apartementelor sunt totusi in momentul de fata de vreo 5 ori mai mari, adica duble, raportate la veniturile medii, fata de momemtul 2003. Unde anume se regaseste munca d-voastra in cresterile de pret ?
1. Cat era dobanda la imprumuturi pentru pesoane fizice, pe cati ani se putea face un credit imobiliar si ce procent din venituri se putea folosi pt un credit?
Cu alte cuvinte, ce suma maxima putea imprumuta o persoana cu venit mediu in 2003, cat putea sa ia in 2008 si cat poate sa ia acum, in 2013. Cred ca in 2013 poate sa ia mai multe de 2,5x decat in 2003.
2. Cei care au cumparat immobile nu sunt doar persone cu venituri medii, sunt si straini, fonduri de investitii, speculatori, politicieni si alti afaceristi care mai spalau un ban.
De ce pretul aurului aproape s-a dublat in ultimii 5 ani? Cumva s-au descoperit ca are si alte proprietati noi?
Deci daca azi s-ar putea imprumuta 1.000.000€ pentru un apartament, preturile ar trebui sa creasca pana la 1 milion ?! Interesant. Dar daca prima casa ar oferi doar 20.000€ ? Hmmm….
Da, au cumparat tot felul de oameni locuinte, dar valoarea a crescut pentru ca oamenii respectivi au muncit pentru cresterea valorii ? Cum anume ? Eu cumpar o bucata de lemn cu 10 lei si realizez o sculptura sau o lingura pe care o pot vinde cu 20. Am muncit pentru a creste valoarea lemnului, dar cum au muncit proprietarii pentru a creste valoarea apartamentului ? Asta am intrebat, daca nu s-a inteles, scuze.
Pretul aurului a crescut din aceleasi motive pentru care orice bula se umfla: pentru ca un grup de oameni are impresia ca valoarea sa a crescut sau ca reprezinta un refugiu pentru economii. Atat. Dar asta nu face bula aurului mai putin prosteasca decat orice alta bula. Si din cate stiu, se cam dezumfla si bula aurului.
Compara te rog pretul caselor din Detroit si din San Francisco. Aceeasi tara, aceeasi economie.
Sa raspund eu. Dar prin postare ca aici s-a cam ingustat spatiul.
Ai putea fi mai explicit ? Mi se pare ca raspunsul tau nu are nici o legatura cu intrebarile mele, dar s-ar putea sa fie o neintelegere la mijoc. Reformuleaza te rog raspunsul, dar daca se poate, astfel incat sa raspunda totusi intrebarilor adresate anterior. Sunt in concediu, pricep mai greu 🙂
Vacanta placuta cu mult soare-mare-plaja, sau cu adevaratele Chateau de Versailles, Vatican, Roma, Paris, Barcelona, … ! … si lipsita de „ipocriti” !
Iti raspund mai jos, ca aici nu mai e loc.
Concediu placut!
1. Atitudinea nu este vehementa, ci probabil sunt satul de mijloacele prin care se incearca obtinerea unui pret cat mai mare indiferent de situatie. V-am acuzat cumva ca apartamentul este dobandit prin furt ? Nu cred. Toti avem parinti si cred ca nu sunteti singurul in aceasta situatie. Fenomenul imobiliar este mult mai complex dacat pare la prima vedere. Sa prezint un caz real, intamplat la inceputul acestui an in Bucuresti : apartament de 2 camere, situat pe Strada Turda. Proprietara cerea 180.000€, iar explicatia ei era ca a cumparat apartamentul in plina bula imobiliara cu 150.000€, iar pentru amenajare a mai bagat 30.000€ ; total 180.000€. Ce spuneti de „investitia” de 30.000€ la 2 camere – comparativ cu ce ati mentionat 25.000€ pentru 4 camere ? Dar despre pretul apartamentului ? Dar vreun alt comentariu aveti de facut ? Raman la impresia mea ca de fapt ceea ce este o necunoscuta o reprezinta (ma repet dar asta e) o reteta de a vinde in vremurile de astazi un apartament la pret cat mai mare !!! Si ca orice vanzator va deranjeaza faptul ca nu se prea mai gasesc „papagali” !!! Exemplul meu se referea cumva la o proprietara avida de bani care dorea sa se imbogateasca ?
2. Oare credeti ca degeaba v-am intrebat de arhitect si de cum se construieste o casa ? Suma de 2000€ e pusa la misto, asa … , la plezneala ? Legea 50/1991 parca prevede ceva la obtinerea unei Autorizatii de Construire (macar de aici sa va dati seama ca nu am mentionat – constructie – deci ceva-ceva am habar, ca doar cititul nu face rau la sanatate), prin urmare este chiar indicat sa nu mai continuati. De urechisme am auzit cu totii. Proiect complet ati avut, sau mai bine zis stiti ce inseamna proiect complet ? …. Chiar si pe un blog oarecare de pe net, printre milioanele de bloguri existente, sa stiti ca nu dati numai de p’afaristi. Sau probabil ca manipularea nu mai are limite.
Sa aveti parte …..
d-le „o parere”, care este motivul pentru care sunteti asa frustrat pe vanzatori?
Daca ai fi bolnav si ai avea nevoie de medicamente, nu te-ar supara atitudinea farmacistilor care ar scumpi medicamentele doar pentru ca „asa e piata” ? De aici frustrarea cumparatorilor, in general (desi cred ca „o parere” nu este in postura de cumparator, dar ii inteleg atitudinea).
Eu nu am nimic cu vanzatorii, cumparatorii sunt cei cu problema. Un coleg cu care am discutat de multe ori problema preturilor (el are credit, eu nu) imi spunea ca eu am dreptate, dar sunt prea extrem in idei si nu toti pot face ce fac eu (adica sa spuna „pas” cumpararii pana preturile nu revin la normal). Ce sa-i zic ? Asa o fi. Fiecare dupa puteri.
Ca sa nu interpretam (amandoi) gresit termenul „frustrat” am aflat ca :
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
FRUSTRÁ vb. v. lipsi.
A FRUSTRÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari
FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
Frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. și pl. frustreáză
Frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.
Frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.
Continui cu raspunsul dat lui @mari :
„Sa prezint un caz real, intamplat la inceputul acestui an in Bucuresti : apartament de 2 camere, situat pe Strada Turda. Proprietara cerea 180.000€, iar explicatia ei era ca a cumparat apartamentul in plina bula imobiliara cu 150.000€, iar pentru amenajare a mai bagat 30.000€ ; total 180.000€. Ce spuneti de „investitia” de 30.000€ la 2 camere – comparativ cu ce ati mentionat 25.000€ pentru 4 camere ? Dar despre pretul apartamentului ? Dar vreun alt comentariu aveti de facut ? Raman la impresia mea ca de fapt ceea ce este o necunoscuta o reprezinta (ma repet dar asta e) o reteta de a vinde in vremurile de astazi un apartament la pret cat mai mare !!! Si ca orice vanzator va deranjeaza faptul ca nu se prea mai gasesc „papagali” !!! Exemplul meu se referea cumva la o proprietara avida de bani care dorea sa se imbogateasca ?”
Coroboreaza cele ce am scris si lamureste-ma la ce se refera frustarea mea, sau de unde ai tras concluzia ca sunt „frustrat pe vanzatori” .
Esti liber sa cumperi apartamentul dat in exemplu cu 180.000€. Sa stii ca nu ma supar.
Cica avem de la ANEVAR (2012) ;
coroborat cu ceea ce ai mentionat referitor la bancile noastre cele dragi si cat putem noi lua credit, de parca daca ar da statul roman via banci garantii pentru 500.000€ atunci orice „palat” ar costa incepand de la aceasta valoare;
„Ghid metodologic de evaluare GME 2 Evaluarea pentru garantarea împrumuturilor
1.0 Expunere de motive
Acest ghid privind evaluarea pentru garantarea împrumuturilor se referă la evaluarea garanţiilor reale şi a apărut din necesitatea de a ajuta la completarea cadrului de reglementare a activităţii de creditare, în care, până în prezent, se făceau referiri indirecte la activitatea de evaluare a garanţiilor.
Ghidul urmează a fi aplicat de către instituţiile de credit, evaluatori, auditori financiari şi alţi utilizatori ai serviciilor de evaluare în legătură cu activitatea de creditare, în diferitele faze ale acesteia şi reprezintă cadrul general pe baza căruia instituţiile de credit îşi vor elabora propriile norme de evaluare a garanţiilor.
În cuprinsul ghidului sunt tratate aspecte legate de: standardele de evaluare, relaţia cu alte standarde profesionale şi cu reglementările BNR, procesul de evaluare, abordări ale evaluării, raportul de evaluare, precum şi practicile nepermise (neetice) ale evaluatorilor.
Prezentul ghid prezintă cadrul activităţii de evaluare:
(1) în faza acordării creditului;
(2) pe parcursul derulării creditului;
(3) în faza executării silite.
Potrivit reglementărilor BNR:
• împrumutătorii sunt obligaţi să elaboreze metodologii pentru determinarea valorii juste a garanţiilor reale primite, având în vedere Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Potrivit acestora, valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv;
• instituţiile de credit trebuie să stabilească cerinţe corespunzătoare în ceea ce priveşte valoarea şi tipul garanţiilor corporale, capacitatea de valorificare în timp util a garanţiei şi de stabilire în mod obiectiv a unui preţ sau a unei valori de piaţă, frecvenţa cu care valoarea bunului poate fi revizuită, incluzând o expertiză sau o evaluare profesională, şi volatilitatea sau o aproximare a volatilităţii valorii garanţiei reale;
• evaluarea periodică a garanţiilor este obligatorie.
Referirile la standardele de evaluare privesc Standardele Internaţionale de Evaluare, obligatorii pentru membrii ANEVAR.
Ghidul se adresează evaluatorilor externi sau interni ai instituţiilor de credit care elaborează rapoartele de evaluare pentru cele trei faze.
Practica evaluării pentru garantarea împrumuturilor a evidenţiat câteva aspecte care nu aveau o înţelegere şi clarificare unitară. Ghidul de faţă încearcă să clarifice aceste lucruri.
Ghidul îşi propune totodată să crească gradul de transparenţă al relaţiei dintre evaluator şi instituţia de credit şi să delimiteze responsabilităţile fiecăreia dintre cele două părţi în activitatea comună din cadrul procesului de creditare, respectiv activitatea de evaluare a activelor care se constituie ca garanţii ale creditelor.”
Ceea ce este mentionat reprezinta doar o parte din introducere. Citeste tot asa zisul „ghid” si astept comentarii. Vreau si eu o analiza de pret pertinenta din partea ta fara urechisme, intrucat eu nu prezint urechisme. Astept si mentiunile privind escrocheriile din ghid, sau cum este manipularea ridicata la rang de arta. Asta ca sa incheiem odata pentru totdeauna discutiile noastre in contradictoriu.
Parerea mea despre imobiliare, este o parere strict subiectiva.
Pretul / valoarea caselor tine cont de foarte multe aspecte, nu numai de valoarea intriseca a lor (materiale de contructie, pretul initial de achizitie). Cele mai multe dintre ele fiind de ordin economic. Casa este un acoperis deasupra capului (nevoie primara) intr-un loc pe acest pamant, care faciliteaza accesul la „ceva”: accesul la un oras unde se castiga bine, accesul la o plaja frumoasa, o zona linistita si curata etc. O casa construita in mijlocul campului, departe de orice oras mare, va fi mult mai putin valoaroasa ca una contruita in centrul Bucurestiului, sau al Barcelonei, chiar daca au fost acealeasi costuri de contructie.
Apoi mai vin si factorii ecomomici din zona respectiva, nivelul castigurilor si conditiile de creditare. Da, daca prima casa ar fi 20.000, ar scadea pretul caselor. Cauta in cateva anunturi si ai sa vezi ca majoritatea apartamentelor de 2 camere se invart acum pe la 60.000 E. Daca ar indeajuns de multi care sa poata sa se imprumute 1.000.000, dar preturile ar tinde spre acea valoare.
Detroit e un oras mort, poti gasi case (!) pe pamant cu 20.000 $. San Francisco, impreuna cu zona limitrofa (Bay Area, Palo Alto -> Silicon Valley) e centrul tehnologic al lumii, unde o chirie la o garsoniera (studio) ajunge la 2000$/luna, iar casele au preturi in sute de mii de $.
Nepoliticos sa intervin in dialogul tau cu @basme, dar,
Raspunsul tau aduce o raza de lumina cu privire la postari.
Chiar daca spui ca parerea este strict subiectiva, incearca sa aprofundezi cat poti de mult problemele legate de urbanism si implicatiile sociologice, psihologice si economice. Te anunt de acum ca este enorm de studiat, dar macar incearca. Treci prin toate perioadele istorice. Vei gasi raspuns si la comparatia ta.
Poate ca ai sa respingi recomandarea mea din start, dar sa stii ca nu este facuta cu rea intentie si consider ca te poate ajuta foarte mult.
Iar daca as oferi un exemplu personal, as spune – daca imi vei face cadou (deci nu sa cumpar) un intreg bloc in centrul Bucurestiului (deci nu un apartament), eu nu m-as muta acolo. In Barcelona m-as muta, dar mai la periferie. Ciudat nu ? S-ar spune ca habar nu am pe ce planeta traiesc ! Si daca in cele din urma o sa-mi dai dreptate cu privire la alegerile mele, oare ce vei considera ?
„Fiecare este definit de alegerile pe care le face”.
Multumesc de sfat, voi continua sa studiez, stiu ca mai am multe de citit si invatat.
Ok, dar tot nu am priceput unde se regaseste munca vanzatorilor in cresterile de pret. Asta fusese nedumerirea mea si desi am tot pus intrebarea asta, nimeni nu raspunde.
Munca vanzatorilor este doar intretinerea apartametului sau renovarea lui pentru a fi in standardele actuale de confort. Poti cumpara un apartament deja renovat in care sa nu-ti placa ce e acolo (ideal ar fi sa-ti placa cat mai mult sa nu ai mult de schimbat) dar sa mai pastrezi unele lucruri. (De ex. ap. are parchet de lemn masiv). De asemenea poate vanzatorul s-a implicat civic in felul cum arata scara blocului si imprejurimile blocului.
Dar aceasta munca nu poate modifica pretul cu mai mult de 10%. De ex. in caz ca ai cumpara pentru a inchiria apoi un imobil, este mai comod ca cumperi unul renovat ok, decat sa stai cu mesteri, pierzi timp (luni) cand imobilul n-ar produce + stres s.a.
Nici eu nu sunt de acord cu vanzatorii care incearca sa-si recupereze investitiile in renovari. Sunt deja renovari la mana a 2-a, au ceva ani, nu mai sunt la moda. mai trebuie refacute unele, ti-ai renovat cum iti placea tie, nu cum imi placea mie.
„Restul” de cresteri de pret au fost din cauze ce tin de situatia economica si de specula. Asa cum si cu aurul se speculeaza si e folosit ca refugiu pt economii, asa si imobilele au fost folosite in acelasi scop. Pretul lor crestea si mai aducea si un venit pasiv pe langa.
Ok, dar tocmai la aceste cresteri se refera cei ce spun ca nu le este respectata munca, la „restul” de cresteri, nu la cele de 10-20% pe care le pot cere pentru imbunatatiri.
Pentru Bucuresti, ca vad ca se raporteaza poporul la acest oras :
anul 2000 – 10.000 euro apartamentul de 2 camere
euro mediu anul 2000 = 19.955,75 rol/euro – sa luam chiar 20.000 rol/euro, sau transformat in ziua de azi – 2 ron/euro
euro prezent 2013 – 4,4 ron/euro
Raportat la preturile prezente pentru un apartament de 2 camere, mai este ceva de comentat ?
@basme, cu scuze ca preiau de pe TF
@bogdan c. – un articol aparut astazi
http://www.curierulnational.ro/Opinii/2013-07-26/Aruncam+cu+banii%2C+deci+suntem+milionari
De citit nu numai articolul ci si comentariul.
Si eu avea deschis articolul, dar nu apucasem sa-l citesc, tot pe TF il gasisem. Dar de ce scuze ? Te-ai mai scuzat si cu alte ocazii pentru mentionarea TF, dar nu inteleg de ce.
Cu toate ca ai spus ca prima ta aparitie a fost pe blogul TF, am considerat ca nu este politicos a face trimitere pe alt blog. Sursa – am considerat ca trebuie sa o mentionez.Cu scuzele – de aici incolo se subanteleg.
Ca tot spunea @sofia19052011 – „vad ca va plac polemicile, dar imi consuma timpul si nu castig nimic din ele.” Imi aduc aminte de Gaudi, adica de arhitectul Antoni Placid Guillem Gaudi i Cornet (1852-1926) si o replica referitoare la Sagrada Familia. Gaudi a lucrat la proiectul original al bisericii peste 40 de ani, iar ultimii 15 numai la acesta. Se estima, ca la tehnicile de construire din vremea aceea, lucrarea ar trebui finalizata in cateva sute de ani. Gaudi ar fi spus : „Clientul meu nu se grabeste”. Pentru cine nu stie, se lucreaza din 1882 iar estimarea finalizarii lucrarilor este 2026.
Sunt off-topic, dar totusi indraznesc sa intreb aici. Avand in vedere experienta recenta esuata cu apartamentul si trezirea la realitate, este indicata o investitie in terenuri agricole in momentul de fata, din perspectiva liberalizarii terenurilor agricole incepand cu 2014? Multumesc anticipat pentru pareri.
@sofia19052011 says:
„vad ca va plac polemicile, dar imi consuma timpul si nu castig nimic din ele.”
Eu, @o parere (Nenea cum zici tu) iti fac o oferta :
Te anunt ca vand timp. Dar, bineanteles, la pret de „bula a timpului”, adica la o suma pe care cu greu ti-o vei putea permite ; daca ti-o vei putea permite.
Inainte a de avea un acces de furie, motivez cu :
– Imagineaza-ti ca sunt doctor. Cunostintele mele iti pot prelungi viata. La cat evaluezi fiecare secunda din propria ta viata ? Numai ca aceste cunostinte ale mele au insemnat ani buni de chin din viata mea. Iar daca nu ai habar de ce inseamna aceasta meserie, te anunt ca partea cu invatatul continua pana la iesirea la pensie. Ca sa mai traiesti tu chiar si o secunda in plus. Cam ce suma ar trebui sa primesc eu din partea ta ? Te rog raspunde-mi tot asa de arogant !
– Imagineaza-ti ca sunt fabricant de masini (de orice fel). Cunostintele mele fac ca tu sa te deplasezi mai repede oriunde vrei. Castigand timp din durata mai mica a deplasarilor, de fapt castigi secunde, ore, zile din viata ta. Cam ce suma ar trebui sa primesc eu din partea ta ? Te rog raspunde-mi tot asa de arogant !
– Imagineaza-ti ca sunt profesor. Te-am invatat sa scrii, sa citesti, sa socotesti, sa cunosti istorie, geografie, chimie, etc. , adica sa beneficiezi de educatie. Nu am aflat totusi daca toate acestea iti repugna, adica daca vroiai sa ramai la conditia de om al cavernelor. Cam ce suma ar trebui sa primesc eu din partea ta ? Te rog raspunde-mi tot asa de arogant !
– Imagineaza-ti ca sunt un agricultor oarecare. Cu rodul muncii mele te hranesti tu. Iar daca meseria mea este neimportanta, atunci te invit sa faci acelasi lucru ca si mine ca sa ai cum sa traiesti, deoarece nu am auzit ca poti trai fara mancare. Cam ce suma ar trebui sa primesc eu din partea ta ? Te rog raspunde-mi tot asa de arogant !
– Calculatorul este un instrument fascinant. Dar nu poti face nimic cu el daca nu ai programe. La constructia calculatorului si la scrierea de programe si-au adus contributia milioane de creiere. In ziua de azi nu se poate trai fara calculator, care este folosit in orice activitate de pe pamant. Ca tu sa traiesti, deci sa beneficiezi de secunde, ore, zile, luni, ani de viata. Daca as fi unul dintre aceste creiere, cam ce suma ar trebui sa primesc eu din partea ta ? Te rog raspunde-mi tot asa de arogant !
– si exemplele pot continua la nesfarsit …..
Dupa cum vezi, fiecare dintre noi ne vindem si ne cumparam viata. Fiecare cu meseria lui. Fiecare dintre noi poate considera ca fara el nu se poate misca o rotita din acest angrenaj numit existenta.
Tu vinzi un apartament. Costul sau reprezinta pentru mine ani din viata.
Cam cat crezi tu ca valoreaza chiar si o secunda din viata mea ? Te rog raspunde-mi tot asa de arogant !
Scrierea acestui mesaj a durat doar cateva minute. Dar consider ca nu le-am pierdut cu tine, ci au fost pentru ceilalti cititori ai blogului. Ei vor intelege cu siguranta mai multe din el si-si vor pretui la adevarata valoare propria viata.
Interesante intrebari.
Si chiar nu vad problema polemicii: mai citesc uneori si site-uri internationale si ma uimeste tot timpul modul in care dialogheaza comentatorii, chiar si atunci cand nu au aceleasi pareri. Pe siteurile .ro mai rar vezi acelasi grad de civilizatie, dar totusi ma bucur ca discutiile de pe aici, oricat de acide ar deveni uneori, nu au ajuns la jigniri.
Eu am rabdare. Astept raspuns de la @sofia19052011, oricare ar fi el.
Poate cuvintele sale vor fi ca o revelatie pentru mine. Cine stie …. „Viata e complexa si are multe aspecte” (replica din „Filantropica” parca) …
Curiozitatea m-a facut sa fac sapaturi. Si am dat peste :
„Mergi la cizmar, frizer, croitor, avocat sau medic pentru că nu poţi repara încălţămintea, nu te poţi tunde singur, nu-ţi poţi croi hainele, nu te poţi reprezenta în instanţă sau vindeca singur. Timpul tău costa bani iar cu banii pe care îi primeşti făcându-ţi meseria cumperi timpul celorlalţi. Altfel spus, vinzi timpul (şi priceperea ta) şi cumperi timpul (şi priceperea) altora. Simplu.”
Ti se pare cunoscut ? Recunosc ca nu mi-am facut toate temele (citit+memorat), dar macar un ghiont sa primesc ….
Iar @heto scria :
„Cand cumperi o casa/apartament, ai de platit mult mai multi specialisti, nu doar un agent imobiliar:
trebuie platit un notar, sa verifice actele proprietatii,
trebuie platit un avocat, sa asigure consultanta juridica,
trebuie platit un arhitect, un inginer constructor, pentru a furniza detalii despre proprietatea ce se vrea cumparata. Ii platesti ca sa intelegi ce cumperi si sa intelegi pe ce dai banii.” – asta referitor la utilitatea agentului imobiliar.
Sau se cheama recapitulare pentru fixarea cunostintelor, eu venind din pauza cu mingea in mana la 5 minute dupa inceputul orei. Considera ca nu am auzit ca „s-a sunat”.
Multumesc de oferta, dar nu ma intereseaza sa cumpar timp de la tine sau de la altcineva si nici nu vad cum, practic.
Nu stiu cat valoreaza o secunda sau mai multe din timpul tau, atata timp ca nu ma intereseaza sa cumpar. Timpul meu mi-l gestionez dupa nevoile si dorintele mele si ale familiei.
Fyi, sunt calm.
Nu am trecut pe la Maglavit si totusi am avut dreptate. Nu ai inteles nimic motivul fiind, cred, „locatia sau dotarile de calitate”. Sa-ti prezint telenovela :
Pornesc de la ipoteza ca stii (deci te creditez cu enorm de multe) ce inseamna „bula imobiliara”. Am spus in postare ca te anunt ca vand timp. Dar, bineanteles, la pret de „bula a timpului”, adica la o suma pe care cu greu ti-o vei putea permite ; daca ti-o vei putea permite.
Sa iau in ordine situatiile date ca exemplu :
– Am spus ca sunt doctor, iar tu sau oricare alt membru al familiei tale se imbolnaveste. N-as putea sa consider ca o consultatie in cazul vostru ar face, sa zicem, 150.000€ ? De ce ? „Bula timpului” irosit de mine ca sa invat sa va dau un diagnostic. Iar daca ati avea nevoie de operatie, atunci incepem de la 1.000.000€ pentru una de apendicita. Si mai mult decat atat, eu am invatat de mi-au sarit capacele. Crezi ca ma intereseaza daca muriti sau nu ?
– Am spus ca sunt fabricant de masini (de orice fel). Vrei mijloace de transport in comun ? Pentru familia ta biletul incepe de la 20.000€. Crezi ca ma intereseaza daca ai nevoie sau nu ? Iar in caz de autoturism, pretul incepe de la 500.000€. Pentru benzina sau motorina pentru masina ta, pretul pe litru incepe de la 10.000 €/litru. Nu-ti convine – atunci mersul pe jos e sanatos. Daca veti considera ca nu va canta greierii-n calcaie probabil veti avea nevoie de incaltaminte. O nimica toata. Incepand de la 75.000€ perechea de opinci.
– Am spus ca sunt profesor. Daca stii sa scrii si sa citesti – deja imi esti dator cu 10.000.000€. Copii tai sunt privilegiati. Ca sa-i educ voi cere doar 15.000.000€ pe an scolar. Crezi ca ma intereseaza daca raman analfabeti ?
– Am spus ca sunt agricultor oarecare. Vrei papica pentru tine si familia ta ? Pai sa incepem de la un kg. de malai sa faci macar o mamaliga – 5.000 €/kg. Crezi ca ma intereseaza daca muriti de foame ?
– Am amintit de calculatoare si programatori. Lunar sa-mi dai o contributie de 300.000€. Nu-ti convine ?, iti recomand tie si familiei tale pesterile sau cerul.
Deci pot sa cer „cat vrea muschii mei”.
Sau cum ai zice tu la modul poetic, ti-o pot reteza scurt : „E’te d’aia, mai asteapta matale o oferta la 50%, pretul reflecta piata, cu toate distorsiunile ei”. Si eu, la randul meu, „Nu sunt bunul samaritean, am familie de intretinut”. Raspunsul meu e simplu : „nu ma intereseaza ce fac altii cu banii: castelani, rude, prieteni, cumparatori etc. banii meu sunt ai mei, banii lor sunt ai lor” si „eu nu-i oblig pe cumparatori sa-mi ia ce ofer. E optiunea lor. daca ei considera ca pretul e corect, semneaza si dau banul. Eu doar incerc sa le prezint corect si complet ceea ce ofer, nu cai verzi pe peretii castelelor”.
“Vinzi ceva ce stii ca nu face cat ceri”: nu zau, cum ai rationat ? Eu cred ca face mai mult, si am un reper: apartamentul de sub al meu, vandut in mai la un pret mai mare decat pretul meu final, in conditiile in care nu avea multe din imbunatatirile din al meu. Poate ca vecinul meu a avut noroc – asta e, mergem inainte” , iar eu pot motiva – cred ca valoarea cunostintelor mele face mai mult, bazandu-ma pe faptul ca alt doctor, profesor, agricultor, progamator, etc., a luat in luna Mai un pret mai bun decat al meu.
„Nu stiu cat valoreaza o secunda sau mai multe din timpul tau, atata timp ca nu ma intereseaza sa cumpar.” Ia mai gandeste-te putin !
Crezi ca ma intereseaza ce meserie ai ? Nicidecum. Preturile din oferte sunt doar pentru tine si familia ta. Ca am tupeu si sunt arogant.
Repet :
Scrierea acestui mesaj a durat doar cateva minute. Dar consider ca nu le-am pierdut cu tine, ci au fost pentru ceilalti cititori ai blogului. Ei vor intelege cu siguranta mai multe din el si-si vor pretui la adevarata valoare propria viata.
Referitor la polemici,
@basme – hai sa razi in hohote. Chestia asta este pe net de mai mult timp.
ESTE GE-NI-A-LA. Oare daca este „bagata” intr-o „polemica” mai e ceva de zis ? Cred ca daca o invata cineva si o „strecoara” subtil intr-o discutie fata-in-fata cu cineva, va avea parte de niste fizionomii din partea ascultatorilor care intrec orice caricatura desenata vreodata.
„Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale
epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta in ultima instanta- ludica, torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiintific, posesoare a unei naturi mai curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare, antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima
inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele
pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta
desemnata conventional ca „fiinta universala”, in care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei
neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva.”
Totusi sa ramanem mai „umani” …
Stimabile,
Cred ca vorbesti in dodii, „insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune”. Poate asa iti place, poate nu ai inteles mesajele mele, sau poate e alta explicatie. Oricare ar fi aceasta, ma lasa rece. Nu am pentru ce sa ma justific in fata ta si a altor discutzologi. Dau socoteala in fata familiei mele, si daca va fi cazul, in fata legii.
Stiu, ma consideri ipocrit si arogant, pentru ca, indubitabil, reprezinti o inalta instanta morala. Si nu esti singurul pe acest site, judecand dupa reactii sau dupa lipsa lor. Si voi va permiteti sa puneti etichete celor care rationeaza altfel. Sa fiti voi sanatosi si sa va bucurati de viata voastra.
A fost ultimul mesaj si ultima vizita pe acest site.
a vorbi în dodii expr. 1. a face afirmații nefondate. 2. a vorbi incoerent / neclar.
Pentru a face „un comentariu” la versurile amintite de tine o sa ma folosesc de materiale de pe net, deci fara sa am eu nicio contributie, asta ca sa nu cumva sa consideri ca imi arog si calitatea de critic literar :
„Criticilor mei – de Mihai Eminescu
E uşor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune, / Înşirând cuvinte goale /
Ce din coadă au să sune.
Poezia nu trebuie sa fie o insiruire de „cuvinte goale” ce „din coada au sa sune”, capcana in care cad multi poeti. Verbul „insirand” evoca monotonia unor astfel de poezii, iar epitetul „goale” sustine lipsa lor de semnificatie.
Astfel de poezii, „cand nimic nu ai a spune”, sunt usor de realizat, pentru ca autorul trebuie sa aiba grija doar ca ele sa „sune din coada”, nu este preocupat de a-si exprima gandurile in cel mai bun mod cu putinta. Pentru acesti poeti, cuvintele fac poezia, conceptie gresita, intrucat cuvintele sunt doar unelte, simboluri, care, folosite cat mai bine, pot exprima poezia, poezie venita din sufletul poetului, si care, asftel, poate gasi ecou si in sufletul cititorului.
….. (si ceea ce mai adaug eu din poezie)
Critici voi, cu flori deşerte, / Care roade n-aţi adus – / E uşor a scrie versuri /
Când nimic nu ai de spus.
Poetul foloseste din nou metafora florilor pentru a atrage atentia criticilor ca ei nu au promovat nici o opera de valoare, ci doar „flori deserte”. Desertaciunea, inutilitatea acelor opere corespunde superficialitatii creatorilor, care le scriu fara sa aiba ceva de spus.”
Poate ca este o idee buna a lasa cititorii blogului sa reciteasca postarile mele cat si ale tale si sa discearna „cine vorbeste in dodii” si cat / ce / daca au invatat ceva de la fiecare. Ceea ce iarasi nu o sa intelegi (cred niciodata) este faptul ca nimeni nu ti-a cerut socoteala. Pentru nimic. Blogul nu este facut pentru a se cere si a se da socoteala. Sau mai bine zis, blogul nu este o instanta de judecata. Cel care citeste poate singur „sa judece”. Eu am „judecat” ceea ce ai scris tu fara sa-mi arog titlul de imparat sau rege al moralitatii. Aroganta si ipocrizia rezulta din ceea ce TU ai scris.
Ceea ce TU nu o sa intelegi NICIODATA, este ca viata ne poate da ca exemplu niste tragedii adevarate. Sunt familii care si-au vandut locuinta pentru a putea plati (de exemplu) niste tratamente medicale membrilor ei. Si chiar si cu locuinta vanduta si ei locuind pe unde apuca, tot le-ar mai trebui bani. Oare de ce ? Nu cumva pentru a avea pe acel membru al familiei mai mult timp langa ei, pentru a-i oferi cat mai multa viata ? Oare intre viata si timp o fi vreo legatura ? Probabil te impiedica „locatia si dotarile de calitate” sa „judeci” si acest aspect. Sa stii ca nu-ti cer „socoteala” de ce nu poti intelege sau emite vreo parere legata de acest aspect. Stiu ca „iti consuma timpul si nu castigi nimic din ele”.
Ma gandesc la miile de familii care sunt cu vietile distruse din cauza nenorocirilor provocate de intregul fenomen imobiliar.Nu stau sa-i „judec”, ci incerc sa-i fac pe cei care doresc sa intre in hora sa se gandeasca de multe ori daca este bine si sa ia in calcul cat mai multe aspecte care se pot ivi. Eu nu raspund cu „E’te d’aia .. Plateste, sau asteapta sa castigi la loto”, ceea ce probabil in viziunea TA reprezinta o inalta instanta morala.
Si da, suntem diferiti. Avem opinii diferite, iar acest blog ne ofera posibilitatea, prin amabilitatea posesorului, sa ne exprimam parerile. Daca nu ar fi existat acest blog ar fi fost mai bine ? Eu as propune ca sa lasam pe altii sa „judece” daca „isi consuma timpul si nu castiga nimic” – citind – as adauga eu.
Eu ma bucur de viata mea. Cred ca si posesorul acestui blog, @basme, se bucura de viata lui. Poate prin ceea ce este aici, pe acest blog, am salvat niste vieti. Oare cum ai cataloga TU, din punct de vedere moral, acest lucru ? Dar nu te osteni sa raspunzi pentru ca iti consuma timpul si nu castigi nimic din asta.
Stimabile
Iti pierzi vremea: eu am incetat dialogul atunci cand mi-am dat seama ca se face confuzie intre pret si valoare. Da, pretul poate fi si 100.000€, dar valoarea nu e aceasta si am explicat de ce consider acest lucru. Tot la un exemplu legat de tragedii medicale m-am gandit si eu: sa zicem ca familia unui om in moarte cerebrala cere 50.000€ pentru un rinichi pe care sa il doneze, aparent legal, unui bolnav de are nevoie de transplant. 50.000 e pretul, dar care e valoarea ?
In fine, repet, ne pierdem vremea. Cineva a povestit un fragment din viata sa, noi am considerat ca este ipocrit si arogant gratuit, am spus-o cu argumente, civilizat, daca nu a fost pe plac, e’te scârţ, suntem adulti, ar trebui sa putem suporta o critica.
Criticam, nu criticam, ne suparam, nu ne suparam, povestim, dialogam, dar nu crezi ca ar trebui si sa ne descretim fruntile, cu niste perle de la bac, ca doar ne trebuie si un pic de distractie ?
„Mircea cel Mare, care prima data a fost batran, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cand Baiazid il intreaba arogant „Tu esti Mircea?”, domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: „Da-mparate! „. Pana la urma Mircea cel Mare, desi batran il va ingenunchia pe trufasul otoman cu cateva proverbe si zicatori bine plasate.”
„Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.”
„Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri.”
„In cunoscuta balada Miorita, sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban care socheaza prin prostia lui.”
„Toma Alimos era viteaz pentru ca cu o mana conducea calul, cu o mana isi tinea matele si cu o mana se batea cu Manea..”
„Imparatul avea o gradina si in fund un mar.”
Orice asemanare intamplatoare cu domeniul imobiliar este lasata la latitudinea …. absolventului de bac.
Una din metodele incercate de mine de a te feri de agentii imobiliare este ca atunci cand postezi un anunt de vanzare sau inchiriere imobil si postezi si poze cu imobilul proceseaza pozele adaugand scris pe mijlocul pozei cu „particular tel 07…….” ca daca nu faci asa degeaba scrii in anunt ca nu doresti colaborarea cu agentiile imobiliare fiindca ei vor prelua anuntul tau cu pozele din care vor sterge bineinteles”particular” sau „propietar” si le vor posta.
Bun acum vei spune si ce daca posteaza ca eu nu colaborez si gata ce o sa faca cu anunturile mele postate?
Ei bine vei avea numai de pierdut!De ce?Pentru ca o persoana care vede anuntul cu poze si este interesat de imobilul pe care il ai si suna la agentie sa ceara detalii sti ce se intampla?Agentul spune ca este de actualitate anuntul dar revine el imediat cu un telefon pentru o vizionare.Pana aici totul ok numai ca te suna si tu refuzi colaborarea chiar daca el insista ca „are un client serios cu cash interesat”.E acum sa nu va ganditi ca agentul o sa sune si o sa spuna persoanei interesate de imobil ca dvs. nu doriti sa colaborati cu agentia?El o sa spuna ca sa dat nu mai este de actualitate!Acum va intreb eu daca cautati un ap. si vedeti pozele zona aproximativa si ar fi ceea ce va doriti si agentul va spune ca sa dat dvs. daca mai vedeti anuntul respectiv pe alt site normal ca nu mai sunati si in felul asta „agentiile” va posteaza nenumarate anunturi pe toate site-urile si ajungeti sa nu intelegeti de ce nu va suna nici un particular!
Va spun din proprie experienta!
Bun sfatul, multumim !