Oameni şi iar oameni

Cum imobiliarele sunt un subiect ce încinge spiritele şi despre care toată lumea discută des şi cu pasiune, nu am putut să nu observ câteva tipare interesante:

Norocosul

Are în jur de 35-40 de ani sau chiar mai mult şi a avut bafta să fi ajuns la vârsta la care te gândeşti să cumperi o locuinţă înainte de umflarea bulei (până în 2003). A putut cumpăra atunci fără împrumuturi dar îţi explică acum că preturile sunt ok, doar suntem în UE, ne-am aliniat, nu înţelege de ce avem atâtea discuţii. Să se facă rate, ca toată lumea, că şi el ar face, la o adică, atâta doar că nu-i trebuie.

Păţitul

A cumpărat în timpul bulei sau după spargerea ei. Acum te întreabă ba temător, ba sigur pe sine dacă au mai scăzut preţurile. Ştie că nu vor mai scădea, altfel nu ar fi cumpărat, nu? Şi dacă au scăzut, au scăzut doar puţintel, deci stă bine.

oameni

Boemul

Îi e bine în chirie, nu economiseşte nimic, nici nu e genul care să accepte angajamentul unei rate, dar vorbește detaşat despre preţuri: „O să scadă, ai să vezi, n-are cum altfel”. La fel de detaşat precum un vegetarian ce vorbeşte despre preţul cărnii. Sau un om sănătos despre medicamente: „Lasă că o să scadă preţul medicamentelor şi ai să te faci tu bine”.

Moştenitorul

A avut bafta să primească un apartament de la părinţi. Fie are o atitudine similară norocosului de mai sus, fie te îmbărbătează şi îţi spune că nici el nu ar face rată, dacă ar fi în situaţia ta. Însă de multe ori, dacă cunoşti omul suficient de bine, îţi poţi da seama că nu-i chiar aşa: dacă ar fi trebuit să aleagă între chirie şi o rată dezavantajoasă, probabil ar fi acceptat cu greu să meargă împotriva trendului majorităţii.

Anunțuri

43 de răspunsuri la „Oameni şi iar oameni

  1. As mai adauga o categorie: cuplu tanar, 25-35 ani, fara mostenire, pe cont propriu, cu ceva economii (pana in 10.000 euro -in cel mai fericit caz), care face credit PC pe 20-30 ani, asumandu-si implicit riscurile inerente. La ce categorie i-ai incadra? Naivi sau temerari 🙂 Sa stiu unde ma situez…

    • Pai categoriile enumerate mai sus erau doar unele mai speciale, atata tot. Nu trebuie sa punem o eticheta fiecarui om care cumpara (sau nu o locuinta).
      Depinde de pretul platit: daca cumperi la un pret ok (si platesti implicit o rata mica), împrumutul pe 20-30 de ani nu e neaparat o problema. Una e sa ai o rata de 200-300€ pe luna, alta e sa platesti 100-150€.

      • 100-150 euro pe 20-30 ani platesti doar la garsoniere sau garsoniere duble. Pentru un apartament cu 2-3 camere (suprafata minima decenta pentru o familie) rata este de aproximativ 300 euro. Sa inteleg ca o astfel de rata o incadrezi la categoria „problema”?

        • Totu-i relativ. Depinde. Eu nu m-as incumeta la o rata de 300 euro pe 20-30 de ani. Nu pentru ca plata ratei ar fi o problema, ci pentru ca mi s-ar parea ca platesc prea mult pentru respectivul apartament.

        • Din punctul meu de vedere, foarte multi se incadreaza la aceasta categorie. Singura solutie este fie sa reduci perioada de creditare prin rambursari anticipate (si rata implicit sa ramana cam aceeasi – pe 15 ani de exemplu), fie sa scazi rata tot prin rambursari anticipate, si perioada sa ramana aceeasi -20-30 ani)

        • Nu te-ai incumeta in conditiile in care ai plati singur, insa din 2 salarii medii se poate plati aceasta rata fara sa iti rupi de la gura (cu riscurile pierderii locului de munca al unuia din parteneri, somaj etc).

        • Cu 2 salarii medii de 300-500 euro fiecare exista totusi oaresice risc daca unul din 2 soti isi pierde temporar locul de munca.

          Eu nu as plati singur. Dar dupa cum am spus mai sus, nu din cauza ca nu as/am putea plati, ci pentru ca rata de 300 de euro inseamna ca am cumparat ceva ce e, dupa parerea mea, supraevaluat.

        • Cred ca mai bine de 90% din creditele PC sunt luate in euro (aici ma incadrez si eu, cu toate ca teoretic este indicat sa iei credit in moneda in care esti platit). Motivele le stim. Cu siguranta preturile locuintelor sunt inca supraevaluate.

        • Cred ca mai bine de 90% din creditele PC sunt luate in euro (aici ma incadrez si eu, cu toate ca teoretic este indicat sa iei credit in moneda in care esti platit). Motivele le stim. Cu siguranta preturile locuintelor sunt inca supraevaluate.

          Poate ca de multe ori fac pe viteazul pe blogul asta, dar trebuie sa admit ca pana la urma e o lupta pe care fie o duci daca ai nervii tari, fie ajungi in punctul in care zici „nu mai pot, asta e, cumpar acum, chiar daca nu sunt de acord cu preturile”. Stim ca reprezentantii statului nu au protejat niciodata cetatenii si nici nu o vor face prea curand. Stiu ca sunt destui care au stat multi ani in chirie si au ajuns la capatul puterilor (eu caut de cateva luni sa schimb chiria si imi pun mainile in cap cand vad preturile sau dotarile). Incerc sa nu mai judec deciziile altora, dar stiu si multe cazuri in care cei in cauza renunta inainte de a fi inceput macar lupta (nu au stat in chirie o singura zi, dar se lasa purtati de valul majoritatii). pe astia din urma nu ii inteleg oricat de mult as incerca.

        • Iti dau perfecta dreptate, din cauza asta blogul tau este nelipsit din blogroll-ul meu 🙂 Si il recomand tuturor celor care vor sa faca un credit, chit ca nu sunt genul de oameni care se arunca la un credit doar de dragul de a avea „patalama” de proprietar sau de a fi „in randul lumii”. Eu pot sa vorbesc doar din proprie experienta, dupa 10 ani de stat in chirie, initial pentru ca am fost nevoita (in timpul facultatii), ulterior pentru ca am tot asteptat sa scada preturile, si am incercat sa economisesc in tot acest timp (cu toate ca este greu sa faci asta cu o chirie in spate, dar nu imposibil). As mai fi asteptat daca nu ar fi fost o anumita conjunctura in viata mea care sa ma determine sa fac acest pas. Poate mai puteam sa continui aceasta lupta pe care ai mentionat-o, dar nu as putea sa spun cat timp. Cateodata am impresia ca suntem prinsi intr-un cerc vicios. Creditul este facut, ramane de vazut ce ne vor rezerva urmatorii ani.

  2. Si mai nou cica ar trebui sa ne grabim sa accesam PC ca se vor termina fondurile in 3-4 luni. vreau sa vad ce va urma? oare un nou program PC 5.

  3. Daca imi este permis, mai introduc o categorie. A celor calmi. Care fac niste calcule. Exemplul dat este diferenta dintre 100-150€ si 200-300€ pe luna ca rata pe 30 de ani. Daca luam valorile extreme, avem o diferenta de 200€ pe luna. Calculam : 200 x 12 x 30 = 72.000 € (12 luni, 30 ani).
    Cine beneficiaza de acesti 72.000 € ? platiti de cumparator ?
    De unde a rezultat aceasta roaba de bani de dat ?
    Exemplul de genul – rata nu este nicio problema pentru ca imi (ne) permit (permitem) – ar trebui sa dispara din gandurile oricui, deoarece premize de genul – mie nu mi se poate intampla nimic rau in viata – nu-si au niciun fundament. Scenariile cu platile anticipate iar nu-si au rostul, acesta fiind o scuza, paleativ, sau solutie minune (depinde de povestitor), a celui care a inghitit galusca.

    • „Scenariile cu platile anticipate iar nu-si au rostul, acesta fiind o scuza, paleativ, sau solutie minune (depinde de povestitor), a celui care a inghitit galusca.” Poti sa detaliezi afirmatia ta? De ce nu isi au rostul? 🙂

      • Incerc eu un raspuns: de multe ori, a spera ca poti plati anticipat e o capcana similara cu cea care spune ca salariile vor creste oricum si rata ce pare mare acum va deveni mai usor de platit in viitor. As spune ca daca avansul a fost subtantial si usor de strans, poate ca si plata anticipata va fi la fel de usor de facut. Altfel, depinde de alti factori (mosteniri, noi surse sigure de venit etc).

        • In cazul meu, nu m-am bazat niciodata pe o astfel de speranta, ci dimpotriva, am incercat sa o concretizez. Daca un avans substantial ar fi usor de strans, as fi iesit din cercul vicios chirie-credit si as fi preferat sa strang toata suma si sa iau cu banii jos. E o prostie sa te bazezi pe faptul ca salariile vor creste oricum si automat rata va fi mai usor de dus. Insa raman in continuare la parerea ca rambursarile anticipate (reale, nu fanteziste), sunt binevenite.

      • Consideri ca suma de 72.000 € pe care o platesti in plus (asa cum am calculat eu) e mica ? Vrei sa o reduc la 50.000 € ? pe motiv ca ai facut o plata anticipata de z € ?
        Intrebarea era : Cine beneficiaza de acesti 72.000 € ? platiti de cumparator ?, asa ca reformulez : Cine beneficiaza de acesti 50.000 € ? platiti de cumparator ? si De unde a rezultat aceasta roaba de bani de dat ?
        Personal consider ca sume de genul 72.000 si 50.000 € , chiar si 40.000 €, pot sa le folosesc intr-un scop mult mai util decat ca diferenta de plata la o rata pentru un apartament.
        Sa duc exemplul la limita si sa spun ca diferenta dintre mine si tine poate fi chiar 0 (zero) €. In cazul asta eu am in buzunar 72.000 € (sau alege tu suma), iar tu ai datorie aceeasi suma. Poti sa ma convingi ca solutiile tale (plati anticipate) sunt mai bune ?

        • Te raportezi doar la diferenta intre o rata de 100 euro si una de 300 euro, eu am specificat clar ca o rata de 100-150 euro poti sa o ai doar pentru o garsoniera, in niciun caz pentru un apartament 2-3 camere, minimul necesar pentru o familie normala.

        • Daca diferenta e mai mare – cu atat mai rau. Parerea mea (strict) este ca avand chiar mai mult de 72.000 pot face si mai multe lucruri cu ei. Dar nu este obligatoriu sa tii cont de ce zic eu.
          Deciziile majore (printre care si achizitia unei locuinte) nu trebuiesc luate pe fond emotional.

    • Desi iti dau dreptate (a se vedea raspunsul dat Dianei), trebuie sa vedem si reversul medaliei: calculele sunt usor de facut, dar asteptarea scaderii preturilor poate fi dura. Rezisti, bravo, nu rezisti, asta e.

  4. @o parere
    Pacat ca nu gandesc mai multi ca tine si pacat ca ultima categorie (cea adaugata de tine) e o minoritate mica printre romani.
    @basme
    Din categoriile enumerate de tine, cel mai tare ma enerveaza „norocosul” si „mostenitorul”. Au o foarte mare dorinta de-a da sfaturi oricui e ghinionist sa le fie prin preajma. Amandoi privesc la situatia altuia cu ochelari de cal. Ori habar-n-au ce inseamna sa treaca prin situatia cu pricina, ori cred ca daca pentru ei a fost totul simplu (din varii motive) – trebuie sa fie usor pentru toata lumea, desi coordonatele problemei „gasirea unui camin” sunt total diferite pentru majoritatea romanilor. Dar formuleaza niste leme (pe care nu le pot proba in realitate) de te doare capul doar ascultandu-i.

    • Eu cunosc mostenitori care s-au lacomit si au facut totusi rata in timpul bulei, pe principiul „stau in asta cumparat, pe cel mostenit il dau la chirie, iar dupa 30 de ani am doua fara sa fi platit nimic pentru ele”. Unul din asta imi explica mie mai demult ca preturile n-au cum sa scada, ca doar n-o sa-mi vanda nimeni sub pretul pentru care a facut rata. Adica sa-si asume cumparatorul pretul bulei, nu vanzatorul care a comis-o in vremuri de „economia duduie” 🙂

      • Curios ar fi ce ti-ar spune peste o perioada de timp, daca lucrurile se inrautatesc pentru el si ar ramane fara niciun apartament. Se poate ajunge si la asa ceva, cauza fiind „dibacia” de a face afaceri – nu-i ajung 2, mai vreau unul. Daca il executa silit …..

        • De ramas fara ele nu ramane: daca nu ar mai avea chiriasi, ar trebui sa plateasca din buzunarul lui rata, dar nu ar fi neaparat asta o problema. Dar ma amuza cum incerca sa imi explice ca el l-ar vinde la o adica pe cel mostenit si care e acum la inchiriat, dar nu sub valoarea celui pentru care plateste rata.

        • Urez dibaciului multa sanatate. Altceva nu am ce sa-i doresc, ca probabil ar fi degeaba. Comentariile privind scenele pentru adulti, cele din mintea lui, ar trebui facute dupa ora 23.00 .

    • Calcule de genul asta poate face oricine, nu am descoperit inmultirea. Si nici nu trebuie ca cei care citesc sa se ia dupa mine, ci sa decida pe baza de multa analiza la rece, nu emotional sau influentati de manipulare, ce doresc pe viitor. Si daca merita.

  5. Oameni si oameni. Am cunoscut o persoana care a avut in banca o suma mare, facuta din munca. Munca de santier, in Romania si in Germania. Nu ca palmas, dar nici ca inginer. Muncitor calificat. Suma batea spre 200.000 de euro. Omul a strans toata viata. Si a zis ca vrea si el casa lui. Avea un apartament cu 3 camere, dar a crezut ca ii ajung banii ce ii are pentru a construi o casa. A cumparat in 2007(spre sfarsit) un teren cu 70.000 de euro(putin peste 1000 de metri patrati) si s-a apucat de construit. Si a tot construit pana s-a trezit ca aproape a terminat casa, dar in acelasi timp a terminat si banii. Asa ca a vandut apartamentul(prin 2011), a terminat casa, a mobilat-o, a facut gardul si a ramas fara bani de amenajare a curtii. Omul acesta mi-a spus:
    „Am muncit toata viata si am avut un vis, sa construiesc o casa. Am aproape 60 de ani, maine poimaine ma duc si n-am apucat sa vad piramidele. Cine mai e prost ca mine sa dea 70 000 de euro pe un petec de pamant? Nu puteam eu sa stau in apartamentul meu si cu dobanda de la banca puteam sa vad toata lumea? Acum as vinde casa, da’ cine cumpara casa, cine imi da macar 3 sferturi din cat am bagat in ea? „. Asta e un om care a pierdut tot ce a avut in criza imobiliara. El ramane cu regretul, dar a pierdut pe mana lui, pe dorintele lui, pe munca lui ceea ce A AVUT. Sunt multi, foarte multi care au pierdut in criza imobiliara ce NU AU AVUT.

    Tot ce faci in viata, incearca sa-ti dai sansa unui inceput de pe zero. Orice ce faci. Daca simti ca e posibil, din orice cauza, sa nu poti sa o iei de la zero, opreste-te, nu risca ce nu ai in mana, vei fi prins intr-o menghina din care nu poti scapa, nu te pune cu bancile, nu te pune cu statul, vei pierde fara drept de apel.

    @diana: nimeni, absolut nimeni, nu poate sa-ti spuna ce sa faci, ce sa-ti doresti, cum sa traiesti. Mie, personal, o rata de 300 de euro pe 30 de ani, mi se pare imensa. Inteleg nevoia de a avea un loc al tau, dar in acelasi timp omul nu e copac sa prinda radacina intr-un singur loc. Trebuie atentie mare la sacrificiile facute pentru avea „casa ta”. O casa e un bun de folosinta, cere bani tot timpul, te mai inunda vecinul, se mai sparge o teava, se mai arde un bec, trebuie un televizor nou, o mobila noua, trebuie zugravit, din cand in cand mai trebuie schimbata tamplaria, toate astea costa si in timp costa mult. Daca tu deja dai jumate din venit pe „rata”, nu prea mai ai cum sa le faci pe restul, sau le faci, dar le faci „la minim” si niciodata nu vei fi cu adevarat multumita.

    @o parere: In principiu si in foarte mare parte sunt de-acord cu modul tau de gandire si cu argumentatia ta, doar in anumite detalii fac opinie separata. Nimeni nu poate prevedea viitorul, nimeni nu stie ce va fi maine. De-asta eu zambesc cand vad calcule facute pe 30 de ani, care contin multe 0-uri in euro, pe baza unei decizii luate azi. In urma cu nici 25 de ani se statea la coada la lapte de la 2 dimineata iar „televizor color si video” era dorinta maximala a unui roman. Acum te costa juma’ de salariu minim sa le ai pe amandoua. Ce-o sa fie in 30 de ani, cum va evolua lumea, cate razboaie vor mai fi, vom mai fi pe-aici, prin imprejurimi, noi ca specie… cine poate stii? Astfel de calcule, cat economisesti in 30 de ani… nu-si au rostul, pierzi prea mult timp sa le faci si n-au nicio relevanta. Lasa timpul sa curga si ia decizii pe cat poti tu sa cuprinzi. Eu nu reusesc sa fac pe mai mult de 2 ani(si atunci abaterile sunt destul de importante), ce-o sa fie peste 5 ani? cine naiba poa’ sa stie, o sa fie ce-o sa fie. Pentru mine e de neconceput un credit pe 30 de ani. Ai 25 de ani si faci credit pe urmatorii 30, sperand sa il achiti mai repede. Pai daca tot speri, fa-l direct pe cati ani crezi tu ca poti sa-l achiti.Nu te incadrezi la perioada mai mica? Gandeste-te ca 20% din cei care au luat credit SI CARE S-AU INCADRAT au intrat in faliment(nedeclarat… ca in Romania Persoana fizica nu poate sa declare faliment). Tu de ce crezi ca esti mai cu mot? Ce sanse ai sa platesti daca te incadrezi la limita? Vezi ce-am scris mai sus, in lupta cu bancile si cu statul, omul simplu va pierde intotdeauna.

    @Florin Ispirescu: eh… omul tau a gasit perpetuum mobile, modul in care sa faca bani stand degeaba. E greu sa faci bani… dar si mai greu e sa-i pastrezi. Omul isi va plati oalele sparte, asa cum o facem toti cand gresim. Nu e niciunu care sa nu doreasca sa aiba mai mult cu efort cat mai mic. In privinta oamenilor…sunt multe tipuri de oameni, cred ca pe mine m-ai prins in caracterizare cel mai bine la „boemul”. N-am economii, n-am investitii importante, stau cu chirie si imi e bine asa. Dar cel mai important, maine pot sa o iau de la 0, oriunde in lume, fara sa raman cu datorii in urma, fara sa trebuiasca sa cer acordul nimanui.

    • Folosesc in postari expresii de genul : exemplul dat este … , daca luam valorile extreme avem … , exemplul de genul … , sa duc exemplul la limita si sa spun ca … . Fac simple asocieri, comparatii, chiar calcule, care sunt doar teme de gandire. Unii fac pasul si cumpara o locuinta. Fiecare are motivele lui. Numai ca motivele fiecaruia se lovesc de EI. EI sunt reprezentati de intreaga armata de proprietari, dezvoltatori, agentii imobiliare si agenti, banci, politicieni si politruci, taie frunza la caini, etc. , al caror singur scop este obtinerea de bani de la tine, fara a conta cine esti. Pentru EI esti o suma de bani, nicidecum o persoana, un om, o fiinta vie. Pentru EI esti doar un teanc de bani, preferabil cat mai gros.
      EI iti vor spune ca iti ofera un camin. Camin = latura emotionala, implicatii psihologice, viata ta si a familiei tale. Numai ca acest camin are un pret. Scriam despre O DIFERENTA LA RATA de 200 €, CA EXEMPLU, care conform UNUI ALT EXEMPLU, AR TREBUI PLATITA PE O PERIOADA DE 30 DE ANI. De aici a rezultat suma calculata.
      Daca EI TOTI folosesc termenul de „camin”, eu folosesc argumentul unui simplu calcul matematic, dat ca un simplu exemplu, pentru a scoate in evidenta ce inseamna acest „camin”. Crezi ca LOR, tuturor acestor nimeni, le pasa de ce se intampla in viata ta chiar si maine ? Pentru ei conteaza banii dati astazi, sau contractul semnat astazi.
      Pentru @diana cred ca exista o solutie pragmatica, care vine din trecut, de pe vremea impuscatului Se folosea des expresia „am mancat doar iaurt cu covrigi” pentru a strange suma necesara cumpararii unei masini (fac abstractie de perioada de asteptare). O perioada de iaurt cu niste covrigi, care sa faca o reducere cat mai drastica a perioadei de plata este de preferat. Din comentariul ei se vede ca e pregatita pentru acest lucru.
      Dar daca ea poate, mai sunt si altii carora le este imposibil. Si toata tevatura asta este legata de un singur lucru – grosimea teancului de bani.

      • In momentul in care te angajezi intr-o companie, treci pe la RESURSE UMANE… ar trebui sa-ti dea de gandit aceasta sintagma si sa-ti spuna foarte clar care e rolul tau in angrenajul economico-social. Pentru cine esti o resursa?… la intrebarea asta fiecare trebuie sa-si raspunda.

    • Da, fain comentariul. Te pune pe ganduri povestea domnului cu casa.

      Omul meu nu a gasit nici un perpetuum mobile. Putea locui in apartamentul mostenit, sau putea sa il vanda si cu o diferenta de bani sa-si ia ceva mai mare. Chiriasi va gasi intotdeauna probabil, iar daca chiria primita va fi mai mica decat rata, va mai plati din cand in cand rata din buzunarul propriu. Intr-un fel sau altul, peste vreo 25 de ani va avea 2 apartamente, pentru care nu a platit mai nimic. Cred totusi ca ar fi vandut in timpul bulei, numai ca nu a prins momentul. Putea face bani frumosi, asa va ramane doar cu mostenirea.

      Nu cred ca esti genul boem, nu cel la care ma gandisem eu. Eu ma refeream la cel care poate nu ar cumpara nici daca ar fi 10.000€/camera, pentru ca tot nu s-ar incumeta sa faca un credit sau sa se stabileasca undeva pentru multi ani, la cel care nu intelege prea bine fenomenul imobiliar, dar spera in scaderi. Nu stiu ce ar fi zis in timpul bulei de preturi.

  6. Stati linistiti, mai ales cei care au de gand sa se bage la un credit! Uitati-va ce se intampla azi si ultimele zile pe pietele financiare. Ben Bernake a ordonat oprirea tiparnitei de dolari, pretul materiilor prime si al aurului scade foarte abrupt, euro explodeaza, dolarul explodeaza, speculatorii deja vand obligatiuni ale statului roman la orice pret numai sa vanda si cumpara MASIV dolari, statul roman nu mai gaseste unde sa se imprumute (deja acum vreo 3 luni s-au milogit de FMI sa nu le declare falimentul, termenul expira intr-o saptamana, doua).
    Sa vedem cine o sa mai poata sa vorbeasca de zeci de mii de euro, dolari sau credite la asa ceva fara sa ii ia ameteala sau cei care deja au credite sa vedem daca o sa le mai poata plati.
    Ati asteptat atat pana acum mai asteptati putintel 6luni-1 an, vedeti ce se intampla, etc. Oricum preturile nu au cum sa se duca decat in jos, deci timpul pierdut e in avantajul vostru. Nu incercati sa va adapostiti sub un „pom solid” in timpul furtunii caci aveti sanse mari sa va ardeti.
    Daca aveti lichiditati in lei cumparati de toti dolari. ACUM!

    Apropo, eu as cam face parte din categoria mostenitorului :P, dar vreau sa vad preturile acolo unde le este locul: jos, jos detot.

    • Comentariul tau induce panica inutil si nejustificat. Majoritatea celor care au vrut/au fost nevoiti sa isi faca credit, si-au facut pana acum. Segmentul de persoane care au asteptat cate 10 ani (ca mine) sa economiseasca in paralel cu plata chiriei si sa astepte sa scada preturile an dupa an este extrem de mic.

    • @Daniel
      Nu e deloc bine sa sfatuiesti oamenii sa se arunce cu capul in fata sa cumpere dolari sau mai stiu eu ce intr-un moment temporar de panica. Cumparand pe baza sentimentului din piata risti mai mult sa pierzi bani, decat sa-i protejezi.

      Daca vrei sa-ti protejezi banii, fara sa pariezi aiurea, cumpara atunci cand pretul e sub media pe 2-3 ani (nu exprimata numai in lei, ci si in paritatea dolar/euro, eventual franc/euro) si incepi sa vinzi din ei abia atunci cand pretul este peste acea medie (trebuie sa iti permiti sa astepti chiar si mai mult de un an, daca este cazul).

      Daca nu ai nevoie de dolari, nu te baga sa-i cumperi in ideea ca ii tii maxim 2-3 luni, risti sa pierzi. Cumpara ceva doar daca stii ca minim 6-12 luni nu ai nevoie de banii respectivi si pretul dat este subevaluat comparativ cu media pe termen lung, asa aproape sigur castigi ceva pe langa dobanda.

      Cumparatul mai multor valute e recomandat doar pentru economisirea pe termen lung (multi ani), altfel e ca si cum ai paria pe ceva ce nu ai cum sa controlezi.

    • Sfatul asta e bun pentru cei care dispun de sume mari de bani, nu de 5000-10000 euro. Cine dispune de banii aia, stie cum sa se protejeze si singur.

      Sunt de-acord cu tine, preturile se duc in jos, dar nimeni nu stie unde se vor aseza, cat vor scadea si mai ales cat timp. In viata asta nu e vorba doar de bani, mai e vorba si de a trai. E ca si cum ii spui unuia care vrea sa manance o friptura de rata ca iese mai ieftin daca ia un snitel de soia. Iese mai ieftin, dar el vrea friptura de rata, si o vrea acum, ca acum ii cade lui bine. Asa e si cu achizita unei locuinte. O vrei acum, ca-ti cade bine tie sa o ai acum. Daca esti constient ca poti pierde niste bani si iti asumi pierderea, esti ok. Problema apare cand tu nu esti constient ca vei pierde niste bani si crezi ca vei face o „afacere” daca vei cumpara „acum”. Ca sa faci „afaceri”, trebuie sa fii afacerist. Daca esti la prima „afacere” e foarte probabil sa pierzi banii.

      Ca exemplu putem sa dam VCR-ul, la inceputul anilor ’90 gaseai anunturi gen: „schimb video cu garsoniera, platesc diferenta”… asa-i ca acum ti se pare de neconceput? N-au trecut decat 20 de ani de-atunci. Mai putin decat perioada pe care se semneaza acum pe credite imobiliare.

      Asa ca, daca vrei sa cumperi, si-ti permiti „cheltuiala”, sfatul meu e sa cumperi ce-ti place. Daca vrei sa faci o „afacere”, stai pe fundul tau, in afaceri se si pierde, nu risca banii in afaceri la care nu esti sigur ca te pricepi.

      • Eu nu am zis ca lumea sa cumpere dolari ca sa faca profit/afaceri, eu am zis ca economiile se tin in valuta/dolari. Leul e legat de toate, deci daca una scade, scade si leul. Economiile in lei sunt un risc foarte mare.
        Cat despre rate/credite am vrut sa zic atat: personal nu m-as baga la asa ceva acum nici in ruptul capului, nici in lei, nici in euro, nici in dolari. Acum apele sunt mult prea tulburi ca imi asum un asemenea risc: crtedit pe perioade foarte mari.

  7. Despre mostenire.Poate ca cel ce a primit 1 apartament mostenire pana la acea data a stat cu parintii in apartamente de 2 camere comuniste ,impreuna cu sotia si 2 copii,sa chinuit si nu a facut prostia sa ia credit pe 30 ani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s