Căldura unui cămin

Nu-i greu să-ți dai seama de ce sunt românii atât de ahtiaţi să deţină o locuinţă: într-o ţară în care aproape nimic nu funcţionează cum trebuie, ai nevoie de un refugiu, nu neapărat fizic, și mai degrabă psihologic. Cu cât lucrurile merg mai aiurea în jurul tău, cu atât dorinţa de a avea cochilia ta poate deveni mai mare. La adăpostul ei pari sa fii ferit de nebunia din trafic, de incompetenţa şi rea-intenţia funcţionarilor publici sau a politicienilor, de tot zgomotul oraşului (şi exemplele pot continua). Că eşti sau nu ferit, e greu de spus şi fiecare trebuie să decidă pentru el.

Un cunoscut îmi spunea acum vreo 2-3 ani că dacă venitul familiei sale ar fi de vreo 2.000 de euro, s-ar declara mulţumit şi împlinit, şi nu ar avea nici un motiv să plece din ţară, cum făceau mulţi din colegii săi de serviciu. Cumva, părea să fie convins că banii îl vor feri de toate mârlăniile de pe la noi. Între timp a ajuns să câștige suficient cât să-şi atingă pragul dorit, dar compromisurile morale pe care crede că trebuie să le facă mă determină să nu mai fiu mândru că îl cunosc. Probabil că unul din visurile sale era şi cumpărarea unui apartament, pentru că între timp s-a înhămat la o rată pe 30 de ani, deşi pe atunci mă aproba când discutam despre problema preţurilor (probabil a adoptat filozofia lui Georgică despre care am mai vorbit pe aici).

Ştiu şi alţi oameni care ar face geloşi majoritatea românilor datorită salariilor pe care le primesc. Cu toate acestea nu ai vrea să vezi ce mănâncă unii dintre ei la prânz. Dacă-i întrebi, cei mai mulţi îţi vor răspunde că deşi banii sunt mulţi, şi cheltuielile sunt pe măsură. Casa nu se construieşte singură, că doar nu or să locuiască la bloc, şi atunci de unde bani de mâncare decentă ? Şi până la urmă ce, salamul prăjit nu e mâncare ?

Nu-i nimic în neregulă cu faptul că românii îşi doresc un cămin proprietate personală, dar sacrificiile pe care sunt dispuşi să le facă pentru a-l obține te pun pe gânduri de multe ori. Mai dau un exemplu:

Maria şi Ionel s-au căsătorit imediat după terminarea facultăţii. Ambii s-ar fi putut angaja în domenii plătite binişor (mai ales el, absolvent de Politehnică, numai bun de piaţa IT). Mai aveau şi jumătate de apartament primită cadou de la părinţi (e drept, într-un orăşel cu perspective nu prea grozave) pe care trebuiau să îl împartă cu o soră. Viitorul nu suna prea rău. Totuşi ei au decis să plătească jumătatea ce-i revenea surorii şi să rămână cu tot apartamentul, iar pentru a face rapid rost de bani au hotărât să plece în Spania. Unii i-au sfătuit să-l vândă mai degrabă şi să împartă banii, după care să se mute într-un oraş în care să poată găsi joburi decente. Nu s-au lăsat însă înduplecați şi duşi au fost.

Nu le-a fost uşor. Au muncit pe brânci amândoi (au fost nevoiţi să accepte posturi sub pregătirea lor), fără concedii (decât cele scurte în care reveneau în ţară ca să-şi revadă rudele), iar asta le-a şubrezit un pic sănătatea. Dar după mai bine de 5 ani, au reuşit să achite jumătatea de apartament, să-l mobileze şi să-l utileze cum au văzut ei în casele spaniolilor. Acum s-ar zice că s-au liniştit: au apartamentul lor, maşină şi s-au întors definitiv în România, deşi străinii pentru care au lucrat încă mai au datorii de plătit, pe care ei speră totuşi să le primească la un moment dat. Însă nu sunt siguri cum vor continua viaţă aici: vor rămâne în orăşelul lor, numai că acolo joburi sunt cam greu de găsit. Or fi ales bine, or fi ales rău ? Parcă nu te lasă inima să le spui că dacă banii au fost scopul lor în aceşti ani, i-ar fi putut câştiga şi prin ţară, dacă s-ar fi îndreptat spre marile oraşe sau capitală, prestând munci mult mai uşoare decât cele din străinătăţuri. Plus că anii de experienţă în domeniile pentru care au tocit băncile şcolii le-ar fi prins bine acum.

Dar măcar au găsit căldura căminului dorit: în toiul verii, la ultimul etaj, au parte de ea din plin.Fantezie cu.. ciment

Anunțuri

Un răspuns la „Căldura unui cămin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s