Îngraşi proprietarul ? (nu mai bine îi otrăveşti capra ?)

Auzi, de ce stai tu în chirie ? Decât să îngraşi burta proprietarului nu mai bine plăteşti o rată ?

Asta-i una din cele mai parşive întrebări legate de statul în chirie. Un fel de „nu sunt trist pentru că-mi merge prost ci pentru că le merge altora (mai) bine”. Se insinuează faptul că dacă ai fi chiriaş o perioadă destul de lungă, ai ajunge să îmbogățești pe cel căruia îi plăteşti lunar dreptul de a-i ocupa spaţiul (am putea discuta despre preţul chiriilor, dar nu despre asta e vorba aici, pentru că până la urmă nici preţurile locuinţelor nu-s de ici-colea).

critica

Dar întrebarea e greşită: nu numai chirie plăteşte lunar cel ce nu are casa lui. Ci şi mâncare, haine, energie, distracţii. Dacă stai să calculezi câţi bani mănânci într-o viaţă de om îţi pui mâinile în cap. Şi nici „nu rămâi cu ceva”. Sau haine, încălţăminte: chiar vrei să calculezi cât cheltuieşti pe ele ?

Se îmbogăţesc cei ce-ţi vând alimente ? Probabil, din moment ce nu vând doar ţie mâncare. Se îmbogăţesc cei ce-ţi vând haine ? Posibil, din moment ce rupi ceva haine de-a lungul vieţii. Se îmbogăţesc cei ce-ţi vând energie electrică sau gaz metan ? Cu siguranţă, doar deţin monopolul.

Exemplele pot continua, dar se înţelege că stilul de viaţă modern presupune cheltuieli zi de zi, lună de lună. Practic toţi banii câștigați într-o viaţă de om vor fi teoretic cheltuiţi sau, în cazuri fericite, lăsaţi (parţial) moştenire. Cu toţii suntem implicaţi în acest mecanism, pentru că şi noi primim bani din partea altor cetăţeni pentru munca depusă.

Dar ceea ce e fundamental greşit cu întrebarea de la început e că nu se referă la bunăstarea proprie, ci a altuia. Se ştie doar, calul moare de drum lung şi prostul de grija altuia. Păi dacă o luam aşa, hai să nu mai mâncăm ca să nu îmbogăţim fermierii sau măcelarii, să nu mai cumpărăm haine ca să nu îmbogăţim firmele de textile şi să nu mai plătim comision agenţilor imobiliari ca să nu îşi mai ia aceştia BMW-uri !

Oare n-ar fi mai bine să lăsăm caprele vecinului şi să ne vedem de sănătatea oilor noastre ?

Anunțuri

17 răspunsuri la „Îngraşi proprietarul ? (nu mai bine îi otrăveşti capra ?)

  1. Am auzit si eu de multe ori fraza asta.
    Cumva cei ce spun asta au impresia ca ratele la banca se platesc singure sau ca profitul bancilor ajunge in metafizic, nu la actionari. Altfel, nu vad absolut nici o diferenta.
    Si daca am folosi aceeasi gandire, de ce sa imbogatim producatorii de hartie igienica?

  2. O parere despre „o parere”. Adica sa fiu baza, nu acid. Spunea „comentariu” la articolul „Cea mai buna varianta a Primei Case” :
    „Cata naivitate si prostie mai ales la “o parere on”. Sa facem un exercitiu de calcul. Ce preturi sunt la materiale acum? Ce cheltuieli sunt aferente unei constructii ( curent, apa, combustibil, mana de lucru, etc)?. Cu cat se poate vinde o constructie noua sa mai fie si un profit?. Toate aceste lucruri sunt intr-o stransa legatura. Mintile voastre luminate nu inteleg acest lucru. Mai mult de atat, producatorii, comerciantii, constructorii, bancile, notarii etc. sunt platitori de taxe la buget. Din acest motiv se cauta solutii disperate ca sa nu pice economia tarii de tot. Nimeni in lumea asta nu este bucuros ca apeleaza la banci (camatarie legala) pentru un imprumut, dar de multe ori poate sa fie o solutie mai putin rea si salvatoare….. Sunt multi frustrati care nu au retributia lunara suficienta pentru accesarea unui credit si mai spun ca in chirie este foarte ok. Piata imobiliara in momentul de fata este aproape de realitate. Foarte mult nu o sa mai pice ca nu are cum. Daca pica de tot ………. intram si noi in faliment (dezastru economic). Si eu as fi bucuros sa cumpar o casa la trei lei ciunga, dar nu o sa se intample asta niciodata. Multi inteleg acest sistem si cauta solutii sa achizitioneze o locuinta, multi frustrati comenteaza ce se intampla la suprafata. “Subsolul” economiei are multe surprize de oferit.”
    Omul are o capra. Sau un stol de capre. I-am raspuns, dar nu cumva o fi suparat ca ma leg de caprele lui ? Asa si aici, cu prezentul articol. Intrebarea adresata celor care au capre de vanzare este : de ce ar trebui sa cumpar acum capre ?

  3. La cat de des intalnim intrebarea din titlu in viata de zi cu zi, la orice nivel social, as spune ca pare sa dezvaluie un caracter national. Nu sunt sociolog, dar as presupune ca noi, romanii, suntem foarte preocupati, teoretic, sa nu ‘se imbogateasca altul pe spinarea noastra’. Declarativ, suntem extrem de atenti la ‘a nu fi pacaliti’. Cu toate astea, realitatea e cu totul alta. Ne ferim sa imbogatim proprietarul, il injuram pentru ca e hraparet, dar imbogatim bancile cu candoare prin imprumuturi imo. Nu vad logica actiunilor contradictorii de genul asta…

    • Pe de alta parte, multe din afacerile de pe la noi au in vedere castigul rapid, un fel de „ii iau azi cat mai multi bani si daca maine nu mai cumpara, pica oricum alt fraier”. Oamenii par sa nu mai intelegeaga faptul ca in comertul de orice fel nu e neaparat nevoie sa existe o parte inselata si una smechera, ci ca ambele parti pot fi (si trebuie sa fie) pe picior de egalitate. Un exemplu: se intreaba multi de ce producatorii autohtoni de vinuri au preturi atat de ridicate. Pai in Italia, de exemplu, cine se apuca de viticultura se asteapta de multe ori sa isi amortizeze investitia si in 20 de ani (5% profit anual). In Romania insa, 5 ani ar fi perfect, 10 e deja chin.

      • Sa te ajut :
        „O covrigarie este o afacere care iti aduce garantat castiguri in fiecare zi din an, indiferent de sezon. Nu-i asa ca deodata afacerea pare ispititoare?
        Capitalul initial de care ai nevoie: 10.000-12.000 euro. Spatiul necesar pentru covrigarie: minimum 20 -30 mp. Retete de covrigi: covrigi sarati (pretzel), covrigi cu susan, covrigi cu mac, covrigi de Brasov, covrigi vanilati, covrigi cu lapte, covrigi Dobrogeni, covrigi cu germeni de grau etc. Profitul mediu brut: 1.000-3.000 euro/ luna / punct de lucru. Situatia pietei: afacerea este prezenta in mod frecvent in orasele mari si medii, cererea este permanenta, cu crestere de 5 ori in perioadele de post. Reteta de fabricatie care confera calitate produsului face diferenta si atrage clientela. Factori de risc: amplasarea neinspirata, utilaje neperformante si deci calitate inferioara a covrigilor, imagine deficitara, timpi morti pentru client (asteapta coacerea unei noi transe de covrigi). Afacerea este potrivita pentru tine daca ai oarecare experienta in domeniul panificatiei, daca vrei sa fii patron sau administrator de covrigarie. Potential de dezvoltare al acestei afaceri: excelent daca reusesti sa te diferentiezi, mediu – in conditii obisnuite.”
        „Cunoscatorii” sa gugaleasca – afaceri cu covrigi.

        • Pai eu nu vreau sa ma apuc de o afacere care sa imi aduca profit in cateva luni, nu despre asta era vorba, ci vreau vinuri romanesti la preturi romanesti, dar nu le pot avea penntru ca ai nostri producatori vor profit azi, nu maine 🙂 Covrigi imi pot face la o adica si acasa, cu vinul insa e mai greu.

        • A vorbit @Basme de profit intr-o activitate. Si atunci m-am gandit ca o fi indicat si ceva mai usor, ca vorba aia „dar de mancat, nu ti-a dat nimic ?” Nu-mi mai aduceam aminte unde am citit stirea cu apetisantii covrigi si atunci am gugalit „afaceri cu covrigi”. De aceea apar fraze intre paranteze. Din pacate n-am cum sa te ajut cu domeniul mai mult decat o face goagalul. Ma inscriu cu mandrie la consumatori.

        • Nu stiu daca sa cred chiar tot ce scrie pe net…
          Imi cer scuze ca sunt off topic, dar am unele rezerve legat de covrigarii (daca ar face DOAR covrigi, nu si alte produse mai convenabile dpv al profitului unitar). Nu ma refer la cele din zone gen Unirii (Bucuresti), ci mai „decente”, cum ar fi Piata Norilor (tot Bucuresti), sau alte piete – zone super circulate, nu? Zone cu vad, dar cu alt gen de consumatori, nu doar cei care sunt „in fuga”, in trecere prin zona.
          Chiar or ramane atatia bani pe luna (1000-3000 euro) de la un punct de lucru, daca ar lucra legal, tinand cont ca ai nevoie de cel putin 2 salariati (unul la preparare, unul la scos din cuptor/vanzare, si astia doi cu program prelungit (daca nu chiar 4 oameni, in 2 schimburi)? Sunt cel putin 2 salarii cu tot cu taxe (suma ajunge la 1000 de euro doar pt salarii + taxe la 2 angajati), plus utilitati (ai cuptor, consumi curent ca lumea, ca-l folosesti continuu, plus apa, gaze…), plus chirie, plus dotare => amortizare, plus autorizatii. „Profitul” de care se scrie pe net e dupa ce se scad toate astea, sau doar diferenta dintre costul materiei prime si incasarile din vanzari?
          Inca o data scuze, dar m-ai starnit 🙂

        • Pai asta confirma ce am spus eu: afacerea poate fi profitabila, dar nu atat de repede pe cat am vrea noi. Pe alte meleaguri oamenii isi fac planul pe termen lung, noi vrem sa ne recuperam banii in cateva luni.

    • Ne ferim sa „imbogatim” proprietarul din chiria lunara dar il imbogatim instant platindu-i o suma exorbitanta pe apartament plus niste bancheri carora trebuie sa le returnam de peste doua ori suma imprumutata. Logica…

  4. Frica de a sta in chirie deriva si din faptul ca legislatia e incompleta in domeniul acesta. O legislatie bine pusa la punct ar sprijini atat chiriasii dar ar feri si proprietarii de neplaceri. Nu vreau sa mai intru in detalii ca e foarte mult de spus. Mai sunt multe probleme si din cauza ca inchirierea se face aproape numai la negru. Chiriasii nu prea isi fac viza de flotant. Nici unul si nici altul nu isi cunosc drepturile sau obligatiile si nici macar nu si le doresc.
    Un exemplu banal, care ar fi consecintele legale in cazul in care intr-un apartament inchiriat la negru are loc o crima sau incendiu cauzat de chirias? Cui ii pasa?

    • Legislatie avem, dar nu are cine sa o aplice. Iar daca proprietarul nu stie ca legea te protejeaza, e predispus la abuzuri. Bine, e leac si de cojocul lor, au patit destui sa le plece chiriasii dupa ce au devastat locuinta pentru ca nu mai aveau sperante sa isi primeasca garantia inapoi.
      Da, nu e la fel de confortabila, dar aici vorbeam doar de partea financiara. Confortul e relativ. Pentru unii e si mai incomod sa plateasca pe o locuinta mai mult decat face.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s