Mici fraude bancare

Marile fraude bancare au mai ieşit la suprafaţă în trecutul apropiat şi probabil vom mai auzi şi de alte cazuri în viitor. Dar nu ştiu cât de repede vom auzi despre micile fraude bancare. Spre deosebire de marile fraude, în care băncile par să fie cele afectate (vorbim de imaginea lor), micile găinării afectează mai degrabă clienţii şi lucrează în favoarea băncilor.

De exemplu, cei mai mulţi clienţi nu vor afla poate niciodată că odată cu creditul contractat i-au fost vândute abuziv şi alte produse bancare: câte o asigurare, câte un card sau un cont ce nu era musai să fie deschis. Condiţionarea nu exista de fapt (deşi funcţionarii bancari ar fi jurat că aşa e) şi dacă ar fi ştiut, cei mai mulţi clienţi ar fi refuzat probabil produsele vândute „la pachet” pentru care plătesc, evident, bani în plus.

La fel cum destui bătrâni ce au venit cu agoniseala de-o viaţă la bancă sunt fără să ştie clienţi ai produselor din categoria „Banca pentru locuinţe”, deşi nu au vârsta la care să îşi dorească asemenea produse şi nici nu au optat pentru aşa ceva. Dar e produs de economisire? E. N-au cerut ei să facă un depozit ? Au.

the_art_of_pickpocketingO întâmplare interesantă petrecută cu puţină vreme în urmă:

Un funcţionar bancar de sex feminin (să-i spunem domnişoara C.) lucrează într-o filială a unei bănci de top din România și pune la cale o mică excrocherie: când unii clienţi se prezintă pentru un credit, li se strecoară şi o cerere pentru un card de cumpărături. Funcţionara schimbă numărul de telefon al clientului cu cel al unui cunoscut şi când respectivul trebuie să fie sunat pentru a fi informat de existenţa respectivul card, altcineva vorbeşte în locul lui la telefon. Cardul nu va fi ridicat niciodată de client dar va fi folosit de C., care are grijă să pună totuşi banii la loc până la expirarea perioadei de graţie.

Totul funcţionează frumos până când unul din clienţi primeşte acasă un desfăşurător. În care sunt incluse tranzacţii plătite cu un card de cumpărături. Pe care nu-l solicitase şi pe care nu-l folosise vreodată. Urmează o vizită la bancă şi se descoperă toată tărășenia. Pusă în faţa dovezilor, C. a trebuie sa recunoască faptele, deci a încearcă să se scuze (cică se droga şi nu răspunde pentru faptele sale). Clientul a fost împăcat şi fapta nu a ajuns în presă.

Domniţa noastră a trebuit să părăsească banca, evident. Nu a fost însă concediată, ci a plecat cu acordul părţilor. A primit chiar şi o recomandare din partea fostului şef şi lucrează acum în cadrul altei bănci, pentru un salariu dublu. Gura lumii slobodă spune că a plătit cu o porţie de pasăre pentru a fi iertată şi că oricum în capitală de cele mai multe ori ăsta e compromisul făcut pentru a putea promova, deci de ce nu ar funcționa şi în provincie ?

Nu e singurul caz care a fost muşamalizat, însă un lucru nu pot înţelege: cum o fi fost convins clientul să nu facă plângere la Poliţie ? Ce naiba i-au oferit ? Şi ce mutră va face omul dacă va da cumva peste domnişoara C. în noua bancă ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s