Poveşti dă viaţă

Dacă apuci să mergi pe la vizionări de apartamente, ai să auzi și-ai să vezi multe. S-ar putea chiar să înveţi din experienţa altora, fie bună, fie rea. Uneori vei simţi chiar compasiune pentru cei ce doresc să vândă sau să închirieze. Dar dacă stai suficient de mult de vorbă, ajungi să discuţi şi preţul. Moment în care îţi trece, de obicei. Compasiunea, adică.

O pastilă recentă:

Un cuplu tânăr se hotărăşte să plece în Italia. Muncesc pe acolo câţiva ani, după care se hotărăsc să se întoarcă şi să-şi continue viaţa aici (între timp făcuseră şi un copil). Socoteala însă nu le iese: nu reuşesc să găsească ceva decent de muncă prin România şi el se reîntoarce pe plaiurile mozzarelei, urmând să revină şi soţia împreună cu al lor copil, după ce va reuşi să închirieze apartamentul în care n-au locuit decât vreun an.

De aici povestea devine interesantă: deşi doamna mărturiseşte că a încercat să se angajeze de la revenirea în România dar nu a primit nici un salariu mai mare de 1000 de lei, ar dori să închirieze apartamentul de 2 camere cu 1200 lei lunar, sau cu cel puţin 1100.  I se oferă 1050 dar refuză politicos. Are argumente, la întoarcerea în ţară au cheltuit o grămadă de bani cu amenajarea şi utilarea (noroc că nu l-au cumpărat – a fost cadoul din partea părinţilor). N-ar vrea studenţi – deşi ştie că studenţii plătesc mai mult – pentru că a auzit că fac pagubă şi în plus mai şi pleacă 3 luni vara. Ar dori familişti – sunt serioşi şi nici nu dispar pe timpul verii – dar ăştia sunt mai strânşi la pungă. Altfel spus, ar vrea să fie şi cu ea în fund, şi cu sufletul în rai: să găsească familişti care să plătească cât studenţii. Nu ştiu dacă ar dori străini (ăştia plătesc şi mai bine), dar cum nu e în centru, cam greu să-i momeşti aici.

Nu ştiu nici cum şi-a făcut calculele: dacă ar primi studenţi, ar încasa anual 1200 x 9, adică 10.800 lei. Dacă ar alege familişti care să plătească 12 luni câte 1000 de lei (culmea, sub preţul minim dorit şi sub cel oferit !) s-ar alege cu 12.000 de lei anual. Însă doamna probabil a lipsit la orele de aritmetică. Şi la cele de marketing, pentru că anunţul are mai mult de o lună, însă nu a primit decât apeluri de la studenţi. O fi bine, o fi rău, oare să-şi facă griji ?gandac la miezul noptii

Şi asta nu-i tot: numărul familiştilor care aleg să locuiască în chirie e totuşi mic. Câţi familişti cunoaşteţi, eventual şi cu copii, care să locuiască în chirie ? Eu ştiu cam puţini. Cei mai mulţi compară costul chiriei cu cel al ratei pentru un apartament similar (se ştie doar discuţia chirie versus rată şi faptul că cei mai mulţi nu includ şi costurile utilării şi mobilării apartamentului). Un apartament precum acesta s-ar cumpăra acum cu un împrumut de 40.000€ (nu suntem în Bucureşti). La Prima Casă în euro, asta însemna o rată de vreo 210€ (aproximativ 945 lei). Acum, cu Prima Casă în lei, un împrumut similar înseamnă vreo 1000 de lei lunar. Mai vin cheltuielile cu mobilarea şi utilarea, evident, dar vede românul cum face după.

Dacă înlocuim „dar am „investit” o groază de bani în el” cu „dar l-am cumpărat cu atâţia bani„, aflăm cum gândesc şi cei ce vor să vândă un apartament. Ambele categorii își imaginează o cu totul altă realitate românească decât cea reală. Ironic, uneori realitatea pe care încearcă să o respingă îi respinge la rândul ei şi îi trimite pe alte meleaguri. Fix ca-n povestea dă mai sus.

Anunțuri

15 răspunsuri la „Poveşti dă viaţă

  1. 1200 lei/luna pentru 2 camere in alt oras decat Bucuresti? Si eu care credeam ca doar aici sunt proprietari care cer chirii absurde pentru nivelul veniturilor reale al concetatenilor lor.

    Desprinderea asta de realitate (ce vrei versus ce ti se ofera) e incredibil de rezistenta in mentalitatea romanilor. Faptul ca o femeie care nu primeste mai mult de 1000 lei/luna salariu considera ca „pretul pietei” trebuie sa fie musai 1200 lei, hai, 1100 lei, dar nici un leut mai putin, e absurd.
    In drumul meu zilnic spre munca trec prin Piata Dorobantilor. Acolo avem 2 apartamente care sunt „de inchiriat” de la inceputul anului (daca nu de si mai mult timp). Din iunie-iulie a mai aparut unul in aceeasi zona. Mentalitatea de dobitoc „Decat sa-l inchiriez pe banii aia, mai bine-l tin gol” vad ca se extinde, e infectioasa.

    Cat despre prima ta fraza, incep sa cred ca in Romania e semn de slabiciune sa iti arati compasiunea fata de cineva, slabiciune pe care imediat se va gasi un nesimtit sa incerce s-o exploateze.

    • Bine, 1200 era pretul de vis, 1100 era cel dorit probabil. Dar macar arata foarte bine, sunt altele similare mult mai scumpe (chiar si cu 100 de euro in plus).

      E absurd, dar si mai absurd e ca nu si-a dat seama ca povestind asta, se face de ras. Chestia e ca unii nu inteleg ca nu poti amortiza niste cheltuieli cu utilarea in 2-3 ani, ci in 5-10. Afara, cei ce se imbogatesc nu au un apartament, ci un bloc intreg.

      Pai compasiunea nu o arati neaparat, ci doar incerci sa inveti ceva din experienta aluia.

    • A, sa nu uit: odata am dat peste un agent care voia sa imi arate un apartament cam scump (peste bugetul pe care il declarasem, si aflasem treaba asta abia la fata locului), dar, citez, „atata da proprietarul care s-a mutat in Bucuresti si atata vrea sa obtina si el aici”. A, inca ceva: agentul respectiv a ajuns la bloc fara cheie, nu am mai apucat sa vad apartamentul, cica nu o gasea ruda care o pastra. Am crezut ca sunt la camera ascunsa.

  2. Vezi ce grea e matematica ? Oricum ai face, rezultatul e tot 4%.
    Uite cum ne vad niste straini – numbeo.com/cost-of-living/city_result.jsp?country=Romania&city=Bucharest
    De citit sunt comentariile.

  3. Eu cred ca in realitate doamna nu prea are tragere de inima sa plece in Italia. Daca ar fi dorit sa plece ar fi rezolvat treaba cu apartamentul de mult timp. Pana la urma un salariu chiar si de menajera in It pune in umbra cu mult 100 ron pierduti la chirie.

    • Nu subestima incapatanarea unora (nu era vorba decat de 50 de lei, nu 100). De plecat pleaca, dar cred ca se gandeste ca oricum chiria de aici acopera abia un sfert, poate o treime din cat plateste acolo. Si decat sa nu ii dea cineva cat doreste, probabil ca mai degraba sta cu el gol.

  4. Referitor la „cati familisti cu chirie cunoasteti?” pot sa iti dau exemplul meu :).
    Am mai scris pe acest site despre situatia mea: Am nevasta si un kinder. Am terminat facultatea in urma cu 10 ani. Am stat in chirie intr-un oras 5 ani (intrun singur apartament) apoi ne-am mutat din cauza serviciului acum vreo 5 ani. Nici aici nu a trebuit sa plecam noaptea cu valizele in spate ca asa vrea proprietarul ( dupa cum se tem unii). Pe proprietar l-am vazut de 2 ori in 5 ani: la inchiriere si a doua oara cand a aflat ca avem kinder a vrut sa ii dea un cadou.
    Asta mic nu are sechele ca taica-su nu e proprietar. Credit pentru locuinta mi-as permite ( in niste conditii umane: 40% avans, rata nu ar depasi 20% din venituri, ar avea aceeasi valoare cat chiria) dar mai asteptam: nu stim daca peste 5 ani vom mai fi in acest oras, preturile cred ca vor mai scadea, nu imi place ce am gasit pana acum. Am colegi si-au facut credite , rata nu este o problema pentru niciunul. Totusi unii regreta ca de aceaasi bani si-ar fi putut lua ceva superior, suprafata mai mare, zona mai buna.

    • Buna,
      Imi permiti: Un Kind, doi Kinder (ein Kind, zwei Kinder, das Kind, die Kinder))
      Locuiesc in Germania de peste 25 de ani. Am stat si stau in chirie. Ca 65 % din populatia tarii stau ca si mine, deci in chirie. Directroul meu, Subdirectoarea, si marea majoritate din angajati, multi cu titluri de Dr. si bugatari pe viata (Beamte auf Lebenszeit) stau toti cu chirie.

      • Deci 1 din 3 nemti isi cumpara locuinta. Ce-i face totusi sa renunte la chirie ? Am si eu prieteni plecati si imi spun acelasi lucru: oameni care castiga foarte bine prefera totusi sa locuiasca in chirie.
        Stiind preturile din Germania, cum iti pare piata imobiliara din Romania ?

        • salut, cei care cumpara totusi sunt familii cu copii mai multi (din cauza chirii ridicate in acest caz) sau oameni care vor sa investeasca banutii agonisiti. mai sunt si alte grupuri, cum ar fi de ex. persoane cu alt background cultural, cum sunt de ex. aproape toti sasii plecati din ardeal, care acolo unde au stat au avut imobil proprietate personala si au ramas cuplati cu acest gand.
          ca sa-ti raspund la intrebarea ta in priv. pietii immo din Ro. iata parerea mea: mi se pare aiurea de tot. ca sa-ti dau un ex. sunt de loc din sighisoara. la noi in cetate o casa medievala pleaca cam de la 100 de mii de euroin sus. nerenovata. sunt anunturi pe net si la 600 de mii. ma tot intreb, oare ce se intimpla in mintea celora care cer asemene preturi ?! cine sa cumpere aceste imobile ? da, stiu ca este ceva mai iesit din comun, dar ramine totusi o nebunie. cu acesti bani imi iau un penthaus in CH (Elvetia) si mai si traiesc citva ani ca sefu. 600 de mii de euro fiind aproape 800 de mii de chf.
          un weekend placut tuturor.
          ps. cu ceva timp in urma eram interesat de un apartament in anamblul Colina Marei din Sinaia. Pina in ziua de azi n-au reusit sa-l finalizeze. Daca vi dinspre Bucuresti vezi chiar sus de tot ca inca nau terminat toate apartamentele.
          imi cer scuze ptr. eventuale greseli – sunt la serviciu…-:))

  5. Am auzit si eu de un caz mai special, un domn inchiria undeva in zona Crangasi un apartament de trei camere (nu mai tin minte pretul), cu o conditie…ca cei care-l inchiriaza sa fie in numar de 3, baieti si sa fie la politie sau in armata. Mie mi s-a parut putin aberant, avand in vedere ca pentru apartamentul respectiv au sunat doar fete, fie studente la litere, fie la ASE. Ideea este ca mai exista si oameni care au chiriasul viselor lor si pana il gasesc asteapta uneori si luni bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s