O să fie bine. Pe cuvânt de politician

Două ştiri: Creditele în lei au devenit mai ieftine decât cele în euro şi statul român ar putea ajuta cetăţenii cu rate. Dacă e să judecăm rapid şi superficial, mesajul ar fi unul singur: îndatoraţi-vă, e mai ieftin acum, iar riscurile sunt mai mici pentru că vă sprijină statul dacă daţi de greu. Garanţia statului în cazul Primei Case + garanţia că statul te va ajuta dacă te împotmoleşti = Garantat 100%, nu ? Stai aşa, aia e o emisiune TV (iar garanţia în cazul Primei Case e în favoarea băncii, nu e clientului). Să nu ne pripim, totuşi:

De la apariţia primei ştiri şi până astăzi (o lună mai târziu), ROBOR 3M a crescut de la 2% la 3,6%. Dacă luăm de bun DAE de 5,7% folosit în articol, asta presupune o creştere cu 1,6% a dobânzii şi cu 18% a ratei (în cazul unui credit pe 30 de ani). Trecând peste aceste detalii minore, să fie atât de grozavă ieftinirea creditelor în lei ?

Care ar fi condiţiile pentru a avea un credit avantajos de lungă durată ? Credit în lei, dobândă mică, dobândă fixă. Prima condiţie e îndeplinită, a doua e pe aproape, a treia pică. E adevărat, scăpăm de riscul valutar, dar variaţia ROBOR te poate băga în aceleaşi belele. Concluzia ? Mai e mult până departe.

Cât priveşte cea de-a doua ştire, să vedem ce înseamnă o refinanţare şi o restructurare a unui credit (ştirea se referă la o restructurare a datoriilor, dar de ce să nu amintim şi de refinanţări ?). Refinanţarea presupune achitarea anticipată a unui credit cu banii obținuți prin contractarea altui credit, la dobândă mai mică, reducând astfel costul total al împrumutului. Până nu demult băncile taxau această mişcare printr-un comision de rambursare anticipată, însă nu mai e cazul de vreo 3 ani încoace (excepţie o fac creditele cu dobândă fixă – minoritare, din păcate – unde acest comision încă există). De exemplu: se face un împrumut la o dobândă de 7% pe an, pe o perioadă de 30 de ani. Dacă 10 ani mai târziu clientul optează pentru o refinanţare, contractând un nou credit (pe o perioadă de 20 de ani sau chiar mai puţin) pentru a acoperi soldul creditului iniţial, la o dobândă mai mică (să zicem 5%), va ajunge să plătească cu 10-15% mai puţin la sfârşitul celor 30 de ani. Chiar dacă s-ar alege refinanţarea spre finalul perioadei (după 20 de ani), tot s-ar ajunge să se plătească în total cu 3-4% mai puţin (culmea, deşi în cei 2o de ani ai plătit oricum mare parte din dobânzi). Asta, evident, dacă dobânda noului credit nu creşte (sau măcar nu depășește valoarea de 7% din exemplul nostru). Paradoxal, câştigul e mai sigur – deşi mai mic – dacă restructurarea se face cât mai târziu, pentru că statistic, riscul de creştere a dobânzii e mai mic dacă ne raportăm la o perioadă mai scurtă de timp.

Restructurarea (sau reeşalonarea) este însă o cu totul altă mâncare de peşte: dacă ai dificultăţi în a plăti ratele, banca poate accepta să îţi scadă rata sau să îţi ofere o perioadă de repaus (uneori, ambele variante), însă cu un cost suplimentar: dacă rata scade prin extinderea perioadei de creditare, în final se va plăti mai multă dobândă băncii. În cazul ştirii legate de ajutorul statului, o confirmă chiar actualul ministru (şi un pic de fost bancher) Voinea: „Perioada de maturitate a creditului se va prelungi cu perioada de reducere a ratei„. Detaliul ăsta însă nu prea a fost luat în seamă. Iar faptul că „în 2016 şi 2017 Guvernul le va acorda eventuale facilităţi fiscale sau scăderi de taxe” e destul de vag. Promiţi în 2014 (an electoral) eventuale beneficii pentru 2016-2017 ? Bine, doar că multe se pot întâmpla până în 2016-2017. Şi chiar dacă vei oferi acest gen de facilităţi, cu ce bani le vei acoperi ? Nu cumva cu creşteri ale altor taxe şi impozite, pe care le vor plăti (şi) beneficiarii acestor scutiri ? Nebănuite sunt căile economiei, domnule ministru.

bankerTrecem peste faptul că măsura ar defavoriza pe cei ce nu au credite, dar nici măcar nu e cu adevărat benefică celor cărora li se adresează. Dacă li se dorea binele, se aproba legea falimentului personal. Dar nu mai contează, esenţialul s-a înţeles: au zis ăştia că ne ajută cu ratele, deci îi votăm, când o veni vremea.

Anunțuri

Un răspuns la „O să fie bine. Pe cuvânt de politician

  1. Cred, totusi, ca te grabesti. Nu avem inca un act normativ APROBAT, lege sau orice altceva, cu privire la ajutorul acordat creditacilor cat si in privinta falimentului personal. Chestia cu indatoratul „ca e mai ieftin acum” nu cred ca prinde chiar asa de usor – daca ne referim la procente – doar cei fara 1 neuron din cei 2 maxim admisi mai inghit astfel de sfaturi – ca si Zilisteanu 1,39 lei/km, „cumparati acum, preturile sunt la minim, urmeaza revenirea preturilor”. Prioritatile romanului cred ca sunt altele.

    Interesante sunt descoperirile stiintifice ale BNR-ului – si aici avem apa calda, adica faptul ca in cazul lichidarii unui depozit s-ar putea sa primesti de la banca mai putini bani decat ai depus si, – iarna nu-i ca vara, adica posibilii beneficiari ai nestiutei scaderi de rata, in cazul celor cu probleme de rambursare, duce in final la cresterea sumei rambursate bancii. Poate ca „descoperirile” BNR-ului trebuiesc privite impreuna. Ura indreptata asupra bancilor, dar si faptul ca spre sfarsitul anului vor fi alegeri la BNR, explica fenomenul. Oare de ce nu a fost o iesire isterica din partea lui Zeus si cand a fost introdus programul prima casa ? Aia nu era o masura electorala ? Numai ca prima casa exista in continuare, iar despre micsorarea ratelor nu se stie nimic. Dar nici asta nu conteaza, caci principalul scop al masurilor privind bancile este tocmai salvarea lor. Oare garantia statului in cazul prima casa e mai breaza ? Politica si banci, adica reteta perfecta a tuturor bolilor incurabile. Avem cumva salvarea bancilor cu banuti de la fraieri, adica de la buget, oricum, prin orice metoda, dar numai sa fie facuta ?

    Mai interesanta mi se pare stirea privind limitarea platilor cash. Aici e o parte din cheia problemelor pe termen scurt. Interesant (chiar si politic) este cine s-a opus si de ce. Pentru ca, surpriza, in forurile europene a fost adoptata o directiva privind confiscarile de banuti si bunuri provenite din alte surse decat legale.
    „Directiva europeana care prevede punerea sub sechestru si confiscarea bunurilor provenite din infractiuni, al carei raportor este europarlamentarul M.M., a fost adoptata, marti, cu o larga majoritate de voturi de Parlamentul European. „Sper ca Romania sa transpuna rapid Directiva privind confiscarea bunurilor provenind din infractiuni. Aceasta aduce norme noi privind confiscarea de la terte persoane sau confiscarea extinsa, inclusiv in cazul instrainarii sub pretul pietei sau al donatiilor”, a declarat aceasta.”
    Sa repet – chiar si de la terti, cunoscuta fiind metoda de a improprietari, vinde, dona, etc. la sotii, copii, parinti, etc. . Pai asa nu se leaga ? O ipoteza de lucru ar fi si ideea ca isteria imobiliara a fost inventata tocmai pentru a se „justifica” niste banuti. Ca „ei credeau” ca o sa tina vesnic – uite ca viata dovedeste ca nu se potriveste socoteala si in targ. Ca se incearca cu toate fortele sa se mentina isteria – asta e deja o alta discutie.

    Cu rabdarea treci marea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s