„Tu nici nu vrei să cumperi”

predare chei locuintaAşa îmi spun unii când află la cât de multe vizionări am fost sau la câte anunţuri am răspuns de prin 2008 încoace, de când îmi venise vremea – cum ar zice bătrânii – să-mi cumpăr casă.

Dar să explic: din moment ce în discuţiile cu oameni care nu au o proprietate de vânzare nu aud decât argumente din care reiese că vânzătorii nu au cum să vândă mai ieftin decât o făceau ieri, cam cum credeţi ar decurge discuţiile cu proprietarii? Am destulă imaginaţie ca să îmi dau seama. Deschizi ziarul sau un site specializat, te uiţi la preţuri, faci ochii mari. Ce ar trebui să faci în continuare ? Să suni şi să explici proprietarului sau agentului imobiliar de la celălalt capăt al firului că preţul cerut e un pic (ok, un pic mai mult) nerealist ? Ce şanse de reuşită ai ? Ok, dacă vrei musai să cumperi şi nu mai poţi aştepta, te duci frumuşel la vizionări, accepţi să mai plăteşti şi un comision unui agent imobiliar (deh, am spus deja că te grăbeşti) şi negociezi cu lacrimi în ochi un maxim de 10% din preţ. Dar dacă nu eşti de acord cu preţul, de ce ai suna, de ce ai merge să vezi apartamente ? Ca să ce ? Să vorbeşti la pereţi ? Ca să încerci să explici lui nea Gică ce a fost bula imobiliară ? Singurul lucru onorabil pe care îl poţi face e să postezi la rândul tău un anunţ la secţiunea „Cumpăr”, cu preţul maxim pe care eşti dispus să plăteşti.

Deci hai s-o zic pe româneşte: din 2008 încoace nu am sunat la nici un anunţ de vânzare şi nu am fost la nici o vizionare de apartament. Vânzătorii şi-au văzut de visele lor în timp de unii cumpărători şi-au văzut de economisit şi/sau de trăit viaţa. Cine a pierdut, cine a câştigat ? Om vedea.

Să nu uit: a reînceput manipularea de primăvară. Se zice prin presă că au crescut niţel preţurile de la începutul anului. Nu se mai poate, diseară fac urgent consiliu de familie cu soţia şi ne hotărâm. Nu de alta, dar lista neamurilor proaste care mor de grija noastră se tot lungeşte. Mâine poimâine ne trezim cu „CHIRIAŞI” scris cu creta pe uşa de la intrare şi-o să ne fie ruşine să mai ieşim din casă. Am impresia că şi poştaşul ne cam ocoleşte.

Anunțuri

16 răspunsuri la „„Tu nici nu vrei să cumperi”

  1. 29 Aprilie 2014
    Subiectele la examenul de bacalaureat nu trebuie să fie de nivelul celor de la olimpiadele şcolare, ci de „mediu plus”, a declarat ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, care spune că a primit multe rugăminţi de la elevi în acest sens.
    „Subiectele trebuie să fie calibrate altfel. Un bacalaureat nu este o olimpiadă. Acest examen trebuie să arate nivelul de competenţe al elevilor, al învăţământului de masă. Trebuie să fie, ca şi anul trecut, mediu plus”, a spus ministrul Educaţiei.
    Remus Pricopie a afirmat că este rugat pe pagina sa de socializare ca subiectele de anul acesta să fie „uşoare”, cele mai multe dintre doleanţe venind din partea elevilor.
    „Nu vor fi subiecte mai uşoare sau mai dificile. Vor fi precum au fost şi cele de anul trecut”, a precizat ministrul Educaţiei.

    14 Martie 2014
    Ministerul Educaţiei Naţonale a centralizat datele privind rezulatele probelor susţinute în cadrul simulării naţionale pentru examenul de Bacalaureat, atât pentru elevii clasei a XI-a, cât şi pentru elevii clasei a XII-a.
    „Analizele efectuate până la această dată arată că elevii clasei a XII-a au obţinut note peste 5, astfel: 52,8% la Limba română, 67,78% la Limba maternă, 42,51% la proba obligatorie a profilului (Matematică sau Istorie) şi 53,92% la proba la alegere a profilului.
    … Rezultatele obţinute la simulările naţionale din anul şcolar 2013-2014 nu vor fi trecute în catalog, dar sunt analizate la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin discuţii individuale cu elevii, dezbateri la nivelul clasei, şedinţe cu părinţii, precum şi la nivelul consiliului profesoral, în vederea adoptării unor măsuri pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare”, se mai arată în comunicatul MEN.

    Postasul este dorit intr-o singura ipostaza – daca aduce pensia. Pensia ???

  2. S-a gandit cineva cam ce s-ar intampla cu piata imobiliara de la noi in cazul in care am intra in razboi? Cam ce s-ar intampla daca ar cadea o bomba peste un bloc cu apartamente luate in rate pe x ani?
    Pe vremuri, cand veneau turcii si parjoleau totul, taranului roman ii ramanea terenul, pe care construia ieftin alta casa din chirpici. Acum, daca pica o bomba peste blocul in care ai apartamentul de 50 de mii de euro luat in rate pe 30 de ani, ramai cu un teren de 7 metri patrati (aproximativ, poate fi si mai mic) pe locul unde a fost blocul, pentru care trebuie sa platesti in continuare rate bancii. Din ce bani reconstruiesti blocul?
    Este acest risc acoperit de vreo societate de asigurari? Eu zic ca nu.

    • Din cate stiu, terenul de sub bloc nu este proprietatea ta nici macar intr-o cota partiala. Ai drept asupra unei cote parte din teren doar cat timp exista blocul.

      • E exact situatia in care esti proprietar pe o casa pe pamant iar terenul il ai in concesiune de la primarie, contra unei chirii. Teoretic ai o casa, practic, daca vrei sa o lichidezi, nu valoreaza decat contravaloarea materialelor de constructii din ea (caramizi, tevi, parchet, moloz, etc). Cum cel care cumpara o casa pe pamant e, de regula interesat de zona pe care se afla respectiva casa, nu de casa in sine (de regula o vechitura de acum 100 de ani ce urmeaza a fi demolata), rezulta ca trebuie sa cumperi intai terenul de la primarie (la tarife stabilite de primarie in functie de zona fiscala), abia apoi poti vinde terenul mai departe la un pret mai mare. Daca pretul zonei e mai mic decat pretul platit catre primarie, achizitia nu isi mai are rostul.

  3. Ce sens are sa pierzi vremea?
    Cata vreme ai toata „tigla pe casa” poti vedea limpede toata tiganeala cu locuintele, mai ales in capitala, asa ca poti privi ca la teatru tot balciul in timp ce iti vezi de treburi.
    Deja toata balacareala cu cresteri de pret, ca si-a revenit creditatrea a trecut demult de penibilitate.
    Reteta e aceiasi, nu s-a schimbat nimic, doar potentialii cumparatori au inceput sa dispara din peisaj din motivele cunoscute, iara cei care au cumparat deja, multi dintre ei gafaie.
    Toata piata imobiliara din Romania se duce de rapa, pe de o parte datorita lacomiei celor care vand si pe de alta parte a disperarii celor care cumpara.
    Probabil unii cumparator se tem de faptul ca nu mai apuca. E haios tot spectacolul.

    • Cumparatori mai sunt, desi natalitatea de dupa ’90 le reduce numarul an de an.
      E buna asta cu apucatul: mie-mi spun unii an de an ca ar trebui sa cumpar, pentru ca vor creste preturile. Eu incerc sa le explic ca daca s-au inselat an de an, poate ar trebui sa se lase de previziuni.

      • Pai de unde cumpararea unei case daca doar petreci ? In fiecare an, sa sarbatoresti (sa faci cinste) cu fiecare intelept care se inseala, nu se cheama „chibzuinta” ! Si vremea trece, ei se tot amagesc ca nu fac umbra degeaba pamantului, tu iti vezi de treaba ta cu aniversarile ineptiilor (pardon, parerilor avizate) lor, natalitatea scade, la bac se roaga elevii de ministrul invatamantului sa dea inmultirea cu 1 si nu cu 2 (2 este pentru doctoranzi), vremea trece si odata cu ea se dilueaza si acest din urma Caritas.
        Si mai trebuie „sa dai de baut” analistilor pentru a ineca amarul unei vieti irosite – daca erau ei cumparatori, de fiecare data, puteau vinde apartamentul achizitionat cu un an in urma la pret dublu. Si asta an de an, incepand cu 2008 pana in prezent. Ca parca asa umbla zvonul (sau analiza).
        Sau poate, iarasi, ma insel. Cand or vedea cei mai tineri, „corporatistii”, ca viata nu mai e roza dupa maxim 45 de ani la „multinationala” si ei au de platit rata, ….
        Postasul sau executorul judecatoresc ?

        • A propos de executarile silite. De vreo luna de zile incoace ma tot uit pe site-urile de executari silite si observ diferente mari de preturi fata de site-uri gen anuntul.to. Practic, daca ai banii cash, poti lua un apartament la doar 60% din pretul pietei. Da, poate nu e in bloc nou, dar parca mai mult ma tenteaza sa stau intr-un apartament de bloc din 1960, in buricul targului, cu 35000 de euro, decat intr-un bloc nou, dar sa-mi bata porumbu-n geam si sa schimb 2 autobuze si un metrou pana in centru. Pana la urma, mergem foarte bine la mare sa stam intr-un hotel construit cam tot in aceeasi perioada la care, colac peste pupaza, nici nu exista sistem de incalzire pe perioada iernii, aerul este umed si mai e si plin de sare, si, cu toate astea, nu ne e frica de cutremure.

        • Am zis de neamuri proaste. Să detaliez:
          Familie cu un copil. Copilul a terminat scoala, nu a vrut sa se angajeze, a vrut afacere proprie. Parintii au sarit cu banii (destul e multi), afacerea insa nu a produs un singur leu si odrasla nu mai are ocupatie, traind acum din banii parintilor (la fel cum a facut si in perioada in care afacerea era inca in costructie). Cunoscutilor li se spune insa ca banii nu vin de la ei, ci din afacerea care aparent functioneaza (desi firma nu mai exista, dar astea-s detalii). Mai mult, copilul are apartament (cumparat de parinti cand bula abia se umfla) si masina – tot din banii parintilor. Acesti parinti insa au alta problema, mai nou: nu ce se va alege de copilul lor, ci de ce nu cumpar eu si nevasta-mea locuinta. Ce mai asteptam ? De ce nu plecam in Germania sa strangem bani cativa ani ca sa cumparam apoi ? (desi li s-a spus ca nu banii lipsa sunt problema, ci pretul pe care nu suntem dispusi sa-l platim).

          Interesant observatia cu multinationalele: se spune ca azi cumpara fie cei ce nu pot economisi un leu, deci de ce sa mai astepte, chirie sau rata e totuna pentru ei, si cei ce castiga bine, prin multinationale sau mai stiu eu pe unde, care nu se incurca nici nu strangerea unui avans substantial, nici cu problema preturilor prea mari („ne permitem, ce naiba !”). Se mai spune si ca cei din urma nu pot fi judecati, daca-si permit preturile. Insa viata in multinationale uzeaza destul de mult si n-as miza ca pe la 45 de ani viata mai e asa de roza. Si daca nu achita cat mai repede imprumutul, nu stiu cat de mult timp isi vor mai permite.

        • Psihologie finuta. Parintii „directorasului” sa nu crezi ca nu observa diferenta dintre „ex general manager” si familia ta, adica dintre producatori si vesnicul consumator. Si daca e la randul lui casatorit – intre sotii, sau daca o fi venit cu vreo alta „producatoare de pagube” acasa, pe post de ficus, intre „planta” si sotia ta. Ii roade. Tare de tot. Si poate in cercul comun de rude, cunostinte, etc. se comenteaza situatia ta. Si li se da subtil peste bot, pentru ca cel mai usor este sa faci comparatii. Oaia neagra cu oile albe. Chiar daca nu aveti nu stiu ce palat daruit, sau nu stiu ce marca de masina. Si cel mai mult ii doare ca nu pot reprosa (sau face aluzie subtila) faptul ca nu ati fi fost voi asa de breji daca nu erau parintii „sa va dea pornirea”. Etc., etc., … Sa nu fie chiar putin mai mult – si anume o raportare a parintilor „managerului” pentru care „s-au sacrificat ei”, la parintii tai si ai sotiei – ca asta doare si mai tare.
          In locul tau ma ingrijoram daca nimeni nu se interesa de soarta mea. Rezulta ca nu esti chiar asa de invizibil, ceea ce ar trebui sa te bucure.

        • Ai intuit perfect: sotia lui lucra inainte sa-l cunoasca, dar acum i-a pierit si ei cheful de munca.

          Alt caz: o familie incepe o afacere, inainte ca ai lor copii sa intre in campul muncii. Cand le vine vremea, se angajeaza si ei in firma parintilor, impreuna cu sotiile/sotii. Afacerea merge bine, asa ca parintii le ofera si casa + masina copiilor. Deci serviciu+casa+masina, sa ne intelegem. Nimic in neregula, orice parinte si-ar dori sa poata oferi asta copiilor, nu ? Insa pe parintii astia ii roade aceeasi chestie: noi de ce nu cumparam ? Pentru ca noua nu ne-au picat bani din cer, de aia, le-as raspunde eu daca as fi un pic mai nesimtit.

          Povesteam mai demult de omul care vrea sa cumpere ca sa inchirieze dar nu are timp de citit cateva randuri (poate ar trebui sa fac si o versiunea audiobook a blogului, pentru lenesi). M-a intrebat zilele trecute daca nu imi mai iau apartament. I-am raspuns la fel ca acum 3 luni, cand ma intrebase acelasi lucru: o sa cumpar cand preturile revin la normal. „Pai nu cred ca mai scad”, imi zice el. Si ăsta are mari dileme: cica sunt certuri in viitoarea familie, nu se pot hotari unde sa locuiasca dupa casatorie: in casa oferita de parinti sau in cea de la socri. Dar pana se hotarasc, nu mai bine moare el un pic de grija mea ?

          Insa cel mai tare ma scot din sarite ipocritii: cei care imi spun „faci cum stii, eu nu ma bag, iti respect decizia” (adica un fel de „nu vreau sa polemizez, e mai simplu sa ma prefac ca-ti dau dreptate dar sa-mi pastrez parerea mea”), dar nu uita sa-mi arunce din cand in cand cate un „cutare tocmai si-a luat apartament cu x euro”.

  4. Referitor: bunuri imobiliare, apt, terenuri,pentru un cetatean roman care locuieste in strainatate
    Am posibilitatea de a investi in Bucuresi Romania teren langa Brasov pt c-tii industriale, o propunere de a cumpara apt in centrul Capitalei la pret avantajos, se spune ca in centru chiriile Bucuresti au o multime de abservaqtii privind cinstea loialitatea si buna dirijare a bunurilor in cazul unui proprietar care locuieste in afara tarii, Cunoateti o societate care sa corespunda cerintelor mele Cu stima Harry

  5. Pingback: “Tu nici nu vrei să cumperi” | Case de Vanzare ILFOV | Comuna Berceni Bucuresti | Sat Berceni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s