Imobiliare 2014 pe înţelesul tuturor

Cine mai are încă bunici în viaţă are de multe ori dificultăţi în a le explica ce s-a întâmplat cu preţul locuinţelor în ultima decadă. Şi mai greu e dacă ai bunici care au trăit o viaţă întreagă la ţară. Dar se poate. O explicaţie foarte simplă sună cam aşa:

Vrei să cumperi o vacă. Ai strâns bani sau te-ai împrumutat prin vecini. Vrei să bei un lapte, să faci o brânză, să mănânci o carne de viţel. Te duci cu banii la iarmaroc şi întrebi de preţuri. Negustorii vor cam mult şi îţi spun că de banii pe care îi ai tu îţi pot oferi doar o oaie. Ce faci ? Te mulţumeşti cu oaia ? Unii se mulţumesc şi bat palma. Alţii se împrumută şi mai tare şi cumpăra până la urmă vaca. Alţii însă se întorc cu banii acasă şi hotărăsc să mai aştepte: mai bine cumpără lapte de la vecini, chiar dacă şi laptele e scump. Când le-or veni mintea la cap negustorilor, or cumpăra şi vacă.

bani

Sociologii s-au prins: există o explicaţie pentru dorinţa arzătoare a românilor de a deţine o locuinţă. Popor preponderent rural până pe la jumătatea secolului trecut, mulţi ţărani tineri au fost atraşi la oraşe prin industrializarea forţată începută de Ceauşescu (numărul orăşenilor s-a dublat în România în perioada 1960-1989).

Problema e că „omul nou” dorit de Ceauşescu nu se putea debarasa chiar aşa uşor de prejudecăţile sau convingerile sale milenare. Cea mai ciudată mi se pare poziţia femeii comuniste în familie: propaganda o înfăţişa cot la cot cu bărbaţii pe drumul construirii socialismului (şi aşa a şi fost, multe femei făcând munci grele prin uzine) în timp ce soţii lor se aşteptau ca ele „să ţină casa” după terminarea programului, aşa cum văzuseră la mamele lor (mame care fuseseră însă casnice). Totuşi cea mai puternică convingere a proaspătului orăşean se referea la casa şi pământul său: ţăranul ştiuse dintotdeauna că fără ele nu putea duce o viaţă bună (pentru cei ce nu cunosc foarte bine viaţa satului, se recomandă măcar bibliografia obligatorie de liceu – un Moromeţii, un Ion etc). Şi genul ăsta de convingere nu se pierde uşor: cei mai mulţi dintre orăşenii de peste 50 de ani de azi reprezintă de fapt prima generaţie strămutată din bătătură la bloc. Când s-au mutat la oraş au locuit iniţial în locuinţe închiriate, până când statul român a început să ofere credite prin C.E.C pentru achiziţia lor. Abia atunci cei mai mulţi dintre ei s-au putut simți cu adevărat împliniţi. Se ştie doar, ce-i al tău e sfânt, ce-i al altuia se poate duce pe apa sâmbetei.

Cine sunt vânzătorii de astăzi ? O mare parte din cei ce s-au mutat la oraş la tinereţe plus copiii acestora. Cine sunt cumpărătorii de astăzi ? Cei mai mulţi, copiii primei generaţii mutate la oraş. Iar educaţia primită de ultimii le-a insuflat exact credinţa asta: fără casa ta e vai de tine. Prin urmare, la bancă în ritm de dans. A venit primăvara, ce naiba !

 

Anunțuri

42 de răspunsuri la „Imobiliare 2014 pe înţelesul tuturor

  1. De acord cu articolul, dar ce nu se specifica e ca multi cumpara de frica de a ramane pe drumuri sau prin aziluri la batranete.

    Este foarte cunoscuta grija statului roman pentru pensionari, pentru sistemul sanitar si facilitatile oferite celor care ajung la pensie.

    Este predictibil ca varsta de pensionare creste, dar oamenii sunt optimisti si unii chiar mai cred ca vor apuca pensia, chit ca vor iesi la 70-75-80 de ani.

    Ei inca mai cred ca dupa pensie ii asteapta o perioada de 20-30 de ani de odihna.

    De aceea cumpara locuinte.

    Acum incearca sa oferi o imagine de viitor si o solutie cei care vor astepta pensia in chirie (eu sunt unul dintre ei).

    • Pai am tot facut pe aici calcule care arata ca mai poti astepta in chirie, nu iesi in pierdere, ba din contra, deci de unde frica de a ajunge la azil pentru ca nu ai casa ta ?

      Daca te tii cat de cat de economisit nu cred ca te va apuca pensia in chirie, ci vei putea cumpara la un moment dat cu un credit mult mai mic decat ai contracta azi.

      • Multumesc pentru raspuns.

        Ar mai fi problema urmatoare, preturile nu se vor aseza atata timp cat cei care fac credite si cumpara locuinte sunt putin-spre deloc instruiti si sunt dispusi sa dea cat nu face (vezi calitatea si amplasamentul locuintelor noi), si sa plateasca de 2-3 ori suma luata, neavand educatie financiara si nestiind ca vesticii cumpara majoritatea doar cu dobanda fixa de 3-4% pe an DAE nu loterie (dobanda variabila)

        Cat timp acesti oameni sunt clientii tipici, are balta peste sa se vanda orice la preturi exagerate, de unde si preturile vehiculate in piata.

        Acesti oameni impiedica revenirea la normalitate in continuare.

        Vinde-i unui om un vis, un viitor neverosimil in care va lua de 3 ori cat a dat, creste zona etc alte moptive si va da banul.

        Deci cum pot eu sa ma lupt cu bancile strangand ban cu ban, cand banca crediteaza vise si himere?

        • Trebuie sa ma repet: am tot facut calcule pe aici care arata ca poti iesi in castig chiar daca preturile nu scad prea mult. Pe blogul tau spui ca lucrezi in IT, deci banuiesc nu castigi atat de putin incat sa nu poti economisi.
          Nu-ti pot spune o solutie personalizata, dar se poate castiga lupta de care spui tu. Am tot strecurat pe aici mici pilde, cine a avut urechi de auzit a inteles cum se poate 🙂

        • Merci din nou pt raspuns.

          Asa este legat de economisire cum spui si tu, se pot economisi bani dar la pretul actual ar trebui sa economisesc 6-10 ani.

          Deja economisesc de ceva timp…si astept cu interes revenirea la normalitate.

          E greu de preconizat cand va fi si in ce conditii:D

          Mai e si riscul de devalorizare al economiilor:D deja auzim pe la colturi cqa euro e prea tare si trebuie devalorizat, de leu nu mai zic.

          Merci!
          O sa urmaresc cu interes blogul tau, foarte util.

  2. Pe vremuri, cand locuiai la tara, daca voiai sa pleci din casa parinteasca cu mandra, iti imprejmuiai un teren la marginea satului, iar pe respectivul teren iti construiai, dupa posibilitati, o casa din chirpici, un cotet de pasari, etc. Si aveai casa ta. Apoi, in functie de cat de gospodar erai, te extindeai. Nu plateai nici o rata, casa si terenul se obtineau cu eforturi minime, costau doar materialele si mana de lucru, la care contribuiau si proprietarii. Costuri ulterioare: impozitul, „fonciirea” lui Moromete, minime fata de o rata la casa din zilele noastre.
    De aceea e intiparit in mintea romanului „sa ai casa ta”; generatiile anterioare n-au nici o idee de cat de scump e acum „sa ai casa ta” in mijlocul unui oras.

    Cat despre „imi iau casa pentru ca nu imi voi mai permite chiria din pensie”, nu cred ca asta e neaparat problema romanilor care mai au 25-35 de ani pana la pensie (daca o apuca), ci problema pe care o vad acum e cine imi va mai plati pensia peste 30 de ani, cat timp natalitatea este in scadere. Iar la partea cu „sa ai ce lasa copiilor”, eu unul nu m-as grabi sa las copiilor o casa; as fi mult mai multumit ca sa las copiilor inteligenta de a-si lua ei singuri una, exact ca in proverbul cu omul flamand, pestele si undita.
    Referitor la imobiliare, se vor schimba multe pana vom apuca pensia, preturile vor scadea oricum la imobilele vechi. Sa nu uitam cat de scumpe erau masinile acum 6-8 ani, cand dadeai 2000 de euro pe un harb de masina cu tehnologie 1969 sau o plateai in rate pe 5 ani, iar acum iti iei una cu echivalentul telefonului pe care il avem cu totii in buzunar. Iar o masina cat de cat decenta ce nu te lasa in drum (de ex un Cielo 2005) o cumperi in 1000-1500 de euro, suma pe care o poti strange in 6-12 luni destul de lejer. Prin urmare, nu vad de ce ne-am grabi sa cumparam ACUM ceva ce vom putea cumpara aproape pe degeaba peste 10 ani.

  3. @so: raspund astfel deoarece nu pot sa-ti raspund direct:
    Intrucat spui ca economisesti de ceva timp si ca esti nevoit sa economisesti 6-10 ani la preturile actuale, spre deosebire de multi altii ce traiesc pe credit, probabil stii cum arata cash cateva mii de euro si, in plus, stii cat de greu e sa pui deoparte cateva sute de lei sau sute de euro lunar. Eh, multi dintre cei ce vor sa-si cumpere o casa prin prima casa imprumutand si banii de avans, habar n-au acest lucru, nu apreciaza adevarata valoare a banilor, vorbesc de mii de euro de parca ar creste in copaci, sunt dispusi sa dea linistiti in plus 10 mii de euro pe un apartament (chiria pe cativa ani), pe de alta parte insa sunt foarte deranjati de cei 2-300 de euro pe care ii dau lunar la chirie si pe care nu prea ar vrea sa-i mai dea. Achizitia unei case prin prima casa te va face pe tine, viitor indatorat la banci, sa dai 2 x valoarea apartamentului catre banca in decurs de 30 de ani (ba chiar si mai mult). Daca iti cumperi apartament de 45 de mii de euro, vei da inapoi 90 de mii de euro bancii in decurs de 30 de ani.
    Daca, in schimb, strangi 30 de mii de euro in 5 ani (destul de greu pentru majoritatea) si te duci la proprietarul apartamentului pe care ti-l doresti si ii spui astfel: „Eu am 30 de mii de euro cash si sunt dispus sa ti-i dau in 24 de ore pentru casa ta (cat iti fac viramentul in cont), ai numarul meu de telefon, ai la dispozitie o luna sa te gandesti si ma suni”, este posibil sa iti cumperi apartamentul chiar la acesti bani, fara sa mai implici alte cheltuieli suplimentare. Piata imobiliara e aproape blocata, preturile sunt aberant de mari, prin urmare, nu vad de ce nu ai negocia in stilul „Bazar Istanbul”, mai ales ca TU esti cel care are banul cash, nu trebuie sa astepti credite sau mai stiu eu ce. Daca nu merge la primul, incerci cu urmatorul proprietar; nu merge cu al doilea, incerci mai departe pana gasesti proprietarul dispus sa lase la pret. Eu zic ca merita acest efort daca prin intermediul lui economisesti multe mii de euro.

    • Asa este si sunt perfect de accord cu tot ce ai spus, si iti apreciez sincer sfaturile si postarile.

      Din pacate, mult prea des romanul (aici ma includ si pe mine) vrea sa traiasca visul american, a.k.a. Casa pe pamant in oras, si asta costa mai mult decat pot strange 99,99% dintre noi.

      Iar cand banca e dispusa sa finanteze visul, multi cedeaza si putini au rabdarea sa stranga banii pana la suma totala necesara;).

      Eu inca rezist „ofertei otravite” ca sa zic asa. Dar cei stransi cu usa de nevoi nu rezista.

      • Ce nevoi te pot strange cu usa?
        La cineva stiu o nevoie foarte interesanta: nu-si mai puteau plati chiria, asa ca au facut credit sa cumepere un apartament.

      • inchirieaza, poate parea mai scump, pe termen lung, dar nu este. Nu platesti costul de oportunitate si iti pastrezi libertatea de a face si alte greseli. O casa te leaga, un credit la casa te leaga si mai tare.

        • Avem o situatie ipotetica de natura medicala. Ti se spune : daca te operez, exista posibilitatea sa mori pe masa de operatie, dar in cazul in care procedura reuseste – vei mai trai 3 ani. Daca nu te operez mai traiesti 3 luni. Raspunsul trebuie dat in maxim 24 de ore din diferite motive. Ce ai alege ? si intentionat am introdus si posibila moarte pe masa de operatie.
          Crezi ca astfel de decizii (da sau nu operatiei) nu se iau zilnic ? Cati dintre cei care se inhama la diferite credite imobiliare, luate in opinia mea aiurea, au avut de-a face macar la nivel de exercitiu cu exemplul meu ? Teama de esec inlatura din start o analiza a unui cost de oportunitate. Ai nevoie de individualitati, de caractere puternice, atunci cand vorbesti de libertate.

        • @o parere

          „ce ai alege?”

          as intreba care va fi calitatea vietii in cele 3 luni vs cei 3 ani… c-o moarte toti suntem datori, dar cu o viata chinuita, nu.

      • „Cei stransi cu usa de nevoi nu rezista”.
        Dupa ani de zile in care am observat pe cei din jurul meu cumparand locuinte, pot spune cu mana pe inima ca stransul cu usa nu exista. Exista doar oameni care nu se pot adapta. Desigur, poate boceste sotia unuia ca nu poate sta in chirie, dar nevoia asta e foarte similara cu a unui junkie: doar cel ce o simte o poate intelege.

        Eu nu stau de multi ani in chirie si nici nu m-am mutat de multe ori, dar de fiecare data cand m-am mutat mi-am zis ca e ultima data („data viitoare ma mut la casa mea !”). Prind radacini puternice in betonul locuintei si cand vad in ultima zi mormanul de cutii, ma apuca o jale sora cu depresia. Insa stransul + mutatul + rearanjatul dureaza doar 24 de ore, si odata instalat imi trece jalea foarte rapid.

        Nu e vorba doar de stransul banilor pana ai toata suma. Poti sa-i ai pe toti si tot sa nu fii de acord sa cumperi o locuinta supraevaluata (exceptie: bani obtinuti usor din mosteniri, castiguri loterie etc).

        Am un coleg ce trebuie sa se mute si zbarnaie sa isi cumpere ceva, in loc sa mai caute chirie. Grija lui e ca s-ar putea sa piarda o suta si ceva de euro (garantia), dar nu pare afectat de faptul ca vrea sa cumpere o locuinta supraevaluata cu zeci de mii de euro. Si pe asta il strange usa, dar la cap, din cate vad eu.

        • Cred ca e si putin psihologica nevoia asta de a fi proprietar si de a lasa ceva ( a se citi locuinta) copiilor/urmasilor.

          Daca ne uitam afara oamenii incearca sa le lase copiilor stiinta de a se descurca singuri in viata (prin educatie/scoala/munca etc) sau sa le lase o afacere de familie dezvoltata pe parcursul mai multor generatii (vezi zonele turistice de la greci austrieci etc unde fiecare casa are o mica afacere dezvoltata magazin/taverna/pensiune etc). Noi ne gandim doar pe directia de a ne/si a le asigura o locuinta urmasilor si la potential evaluam doar evolutia speculei imobiliare in timp.

          Deci pe scurt, investim preponderent in lucruri palpabile (case si terenuri) si mai putin in educatie, solutii de economisire, dezvoltare personala etc.

    • Cei care au bani cash de apartament nu isi iau apartament, prefera sa isi cumpere un teren mic si sa isi construiasca o casa.
      In Pitesti se mai gasesc terenuri mici si foarte mici in oras in diferite zone. Cu 15.000 de euro deja isi cumpara omul un teren de 100mp pe care cu 35-40.000 euro isi face o casa de 70-80mp adica cam cat un apartament de 3-4 camere vechi de 30-40 de ani pe care se cere vreo 45-50.000 de euro si in care mai trebuie sa bage minim 10-15.000 de euro ca sa il faca locuibil. Nu are curte la casa dar nici la apartament nu are, in schimb casa este noua si nu asculta manelele si basinile vecinilor, copiii pot tipa in voie in casa, etc.
      De aceiasi bani primeste calitate net superioara in aceeasi zona.
      Cine nu gaseste un teren micut isi cauta in afara orasului un teren mai mare. Am un prieten care si-a luat 400mp cu 11euro/mp la 5 km de Pitesti si isi face casa de 110-120mp. Cu totul il va duce pe la 50.000 de euro. Face 5 min cu masina pana in centru, in apropiere de casa trec microbuze de 15 in 15 minute.
      Numai cei care se imprumuta la banci isi iau cloace la banii astia.
      Daca o casa noua la cheie costa 400-600 euro/mp ca sa o construiesti de ce ar costa cloacele mizerabile si vechi cel putin pe atat, in unele orase, mai ales in Bucuresti costa cel putin dublu.
      Pur si simplu cloacele nu merita.

      • Nu merita cloacele, intr-adevar, dar in Bucuresti nu prea ai alternative. Terenurile pentru case costa de ti se face parul maciuca, iar varianta de a cumpara un teren in afara inelului de centura si de a face o casa pe el nu prea merita, in primul rand depinzi de masina (daca se strica sau ramai fara permis, esti la mila microbuzelor arhipline), in al doilea rand pierzi 4 ore zilnic cu transportul si arzi o groaza de motorina. In plus, cand iti cresc mari copiii, le va fi cam greu sa se intoarca din oras noaptea.

        • La o adica Bucurestiul nu merita in general. De chestia asta mi-am dat seama inca de la 19 ani cand a trebuit sa plec la facultate si am ales alt oras. Si acum cand trec prin B (rar) sunt profund dezamagit: e o tiganie.

  4. Poate ca nu merita Bucurestiul, dar daca vii din vreun oras gen Drobeta, Craiova, Galati, Constanta, etc, nu ti se mai pare chiar asa tiganie. Eu am avut ocazia sa stau vreo 3 ani si in Iasi si, cu toate asta prefer Bucurestiul in fata celorlalte.
    Nu mai vorbim de salarii gen 2-300 de euro, care nu iti ajung de multe ori nici sa platesti intretinerea, d-apai sa platesti o chirie, sa pui bani deoparte sau sa faci vreo rata.
    Prin orasele de provincie preturile la apartamente au ramas de multe ori mici deoarece la salarii gen „10 milioane”, nu impresioneaza pe nimeni preturi de zeci de mii de euro, nici la „Prima casa” nu se califica prea multi, ci stau ori cu parintii, ori in vreun apartament ramas de la bunici, etc.

    • Ai fi surprins de preturile din provincie. Sunt orase unde preturile sunt cu doar 25% mai mici fata de Bucuresti, desi salariile medii sunt undeva pe la jumatate fata de capitala. Si totusi se cumpara. Oamenii renunta la foarte multe pentru a avea casa lor.

      • Eu, cat am stat in provincie, pot spune ca am avut casa mea, pentru care nu plateam chirie si nici nu o imparteam cu parintii. O mai am si acum, urmeaza sa fie vanduta (cu cat se va putea). Ii pusesem gresie+faianta, termopane, instalatii sanitare noi si cam atat. Am avut parte si de caldura unui camin, vara, la ultimul etaj, am avut parte si de baba care batea in teava cand topaiam prin casa cu piciorul in ghips, am avut parte si de apa calda care venea rece, am avut parte si de racoare iarna cand mai porneam si aragazul ca sa compensez caloriferele, am avut parte si de urcatul a 4 etaje pe scari cu diverse bagaje neavand lift, etc. Cand mi s-a oferit ocazia, am lasat provincia cu ale ei salarii mizere si am plecat la Bucuresti.
        Prin urmare, acum, ca si chirias in Bucuresti, nu mai sunt chiar asa motivat sa caut sa am casa mea. Daca nu imi mai plac conditiile, imi fac bagajele si plec in alta parte. Daca mi se ofera ocazia de a pleca din tara, la fel, plec in secunda doi. Cum au putut directori de multinationale sa se mute in diverse tari cu serviciul, si sa le mai si placa asta, cred ca as putea sa o fac si eu.
        Poate la proprietatile noi se mai justifica preturile de 40 de mii de euro pe 2 camere (zone precum Dimitrie Leonida, Militari, etc), dar sa ceri aceiasi bani si sa platesti 30 de ani pentru conditiile mentionate de mine mai sus…

        • Dimitri Leonida si capatul Militariului nu merita 40k pentru 2 camere. Sunt foste si actuale zone industriale, poluate si plus de asta inca in stadiu de santier pentru ca odata vandute cele cateva bloculete construite, dau drumul altora ca doar dobanzile sunt „foarte buna” si isi permit multi un lat pe 30 de ani.

        • Spre deosebire de restul ţării, Bucureştiul nu se va ieftini niciodată. Asta deoarece, pe lângă cei născuţi aici şi care vor rămâne aici şi îşi caută casă, mai există fluxul celor care vin din provincie, şi aceştia dorind proprietatea lor. E adevărat că preţurile au scăzut, dar preţul apartamentelor vechi din zonele centrale nu va scădea sub cel al locuinţelor noi de la margine, deoarece în viziunea vânzătorilor, vechimea ar fi compensată de locaţie. O parte bună a programului Prima Casă este că favorizează scăderea preţului caselor vechi, de pildă este improbabilă achiziţionarea prin programul acesta a unui apartament din anii 60, în acest caz cumpărătorii restrângându-se foarte mult.

    • Am intalnit niste oameni în weekend si am aflat niste preturi din Iasi: apartament nou, 2 camere (60mp), Iasi (Valea Lupului), 47.500€. Adica un pic sub 800€/mp. pret bun, ziceau ei, asteptau sa semneze. Din cate stiu, prin capitala se vand si cu 700€/mp. Materialele au, teoretic, aceleasi pret in toata tara, insa mana de lucru e mult mai ieftina in Iasi.
      Practic, raportate la salarii, preturile locuintelor din Bucuresti par sa fie printre cele mai mici din tara.

  5. Problema Bucurestiului, pe langa mizerie, cartiere dormitor hidoase, este lipsa investitiilor in transport si in infrastructura, in general. Tiganetul a explodat la nivel de tara (vezi satele sasesti unde abia mai vezi albi tineri), asa ca sa lasam acest aspect.
    Iar asta e prima regula pt ieftinirea terenurilor / locuintelor.
    Retea metrou extinsa, sosea centura lata, sistem de transport public decent.
    Revenind la preturi, dupa mine, cine plateste peste 500E/mp pt apt vechi din acest oras fie nu este sanatos mintal fie traieste de pe o luna pe alta, cu o profesie care nu-i permite nicio evolutie sau fara nicio pregatire reala, si nu-i pasa, pt ca oricum n-are ce pierde. Daca Prima/noua Casa ii ofera 1,000,000E pt 2 camere, va plati negresit.

    • Pai sunt orase cu salarii mai mici si unde pretul e mai mare de 500€/mp. De asta am zis mai sus ca Bucurestiul e poate orasul cu cele mai ieftine apartamente, daca te raportezi la salariul mediu al orasului(nu la cel national).

  6. Am o nelamurire : a avea o vaca este o chestie de statut ? sau daca ai nevoie de un litru de lapte nu trebuie sa cumperi o vaca ?
    Daca stau cumva la bloc : trebuie sa-mi iau neaparat o vaca ? pe care sa o tin pe balcon, sa vada lumea ca am ?

    P.S. – nu te grabi sa interpretezi la modul negativ (ca de obicei) ce am scris. Sunt intrebari la care un creditac, sau „analist imobiliar”, nu are raspuns. Nu e cazul tau.

    • Eu cand am inceput sa impart cu cei din jur ideile invatate pe acest site, chiar am primit critici, se pare ca e de datoria fiecarui roman sa aiba rata la casa, sa se insoare, sa faca un copil, etc, indiferent de dorintele si aspiratiile individului. Sa ne mai miram de ce sunt preturile la imobiliare atat de sus…
      Daca ai un stil de viata sanatos spre deosebire de restul colectivului, esti privit ciudat daca iti ies analizele bine; idem daca n-ai datorii si nu te vaiti de asta.
      Prin urmare, e o chestie de statut sa fii in rand cu lumea.

      Firmele multinationale de regula nu achizitioneaza imobile sau autovehicule, ci prefera sa inchirieze. Sunt firme ce isi inchiriaza pana si echipamentele de lucru si telecomunicatii (chiar si telefoanele mobile unele). Cand nu le mai convine ceva, isi schimba sediul, se reorganizeaza, dau masinile inapoi la firma de leasing, se muta in alta tara, etc, totul cu costuri minime si fara mari pierderi.
      Eu astept momentul in care imobiliarele vor ajunge la fel de accesibile ca si autoturismele. 🙂

        • Pai piata e plina de apartamente comuniste vandute cu descrieri de zici ca-s palate aduse din Germania si cu anii dati in urma. Doar ca nu sunt dispus de pretul cerut in consecinta de catre vanzatori.
          Idem si la masini inainte de criza: nu te puteai apropia de o masina decenta SH fara sa ai macar 7000 de euro in buzunar, acum le cumperi si cu mai putin de 2000 de euro, adica cu banii jos.
          Eu ma bucur ca se construiesc locuinte noi cu 40 de mii de euro pe la capetele liniilor de metrou. In acest fel, creste oferta iar pretul la cele vechi va fi fortat sa scada. Eu personal nu imi traiesc viata in casa, la televizor, ci in creierii muntilor, la mare, in calatorii, etc, prin urmare nu am nevoie sa bag banii in case.

      • Daca ai primit critici – e bine. Ai de unde alege in caz ca nu stii de unde sa „apuci” problema, sau macar ai niste puncte de pornire in analiza proprie.

    • Pai in lumea satului, a avea o vaca in batatura e o chestiune de statut si de vrednicie (si o sursa de venit, pana la urma, mai vinzi un lapte, o branza). Bunicii din partea mamei au avut intotdeauna (pana cand au imbatranit si nu mai puteau avea grija de ea) si n-au privit cu ochi buni pe bunicii din partea tatalui, care nu au avut niciodata (si, prin urmare, nu erau suficient de gospodari).

      Ca sa continui analogia ta, ca sa stai la bloc nu e nevoie sa detii apartamentul in care locuiesti, evident. Dar in acceptiunea generala, esti mai vrednic daca ai un act de proprietate. Nici nu e nevoie sa il arati, doar sa spui ca il ai. Si-atunci te gandesti: de ce le-ar pasa altora daca il ai sau nu ? Dar uite ca le pasa.

      Nu stiu daca am raspunsuri, dar in viata e bine sa ai si dileme (decat sa fii ala care are raspuns la toate). Macar imi pun intrebari, in loc sa inghit informatiile premestecate si servite de média. Si asta nu are cum sa fie rau.

      • In lumea bunicilor, vaca era un activ, iti dadea lapte, branza, arai cu ea, prin urmare era un activ, contabiliceste vorbind. Daca ai doar vaca fara sa faci nimic cu ea, ea devine un pasiv, intrucat e doar un bibelou ce cere apa, de mancare, analize periodice, medicamente, etc, deci o sursa de cheltuieli inutile.

      • Nelamurirea continua : daca nu ai o vaca in proprietate, asta nu inseamna ca nu poti bea un litru de lapte sau manca un kg. de branza. Daca proprietarul vacii vrea sa se imbogateasca de pe urma comercializarii unui litru de lapte sau a unui kg. de branza, eu ii urez sa-si faca un „selfie” cu vaca si cu aceste produse. Daca nu se gaseste un doritor, va sfarsi prin a renunta inclusiv la vaca, intrucat cred ca se va satura in scurt timp de atata lapte si branza, plus ca o vaca nu traieste cu aer. Iar daca taie vaca pentru carne, ii doresc sa aiba si posibilitatea sa pastreze cat mai mult timp ce rezulta in urma sacrificarii. De ce ? Pentru ca probabil va continua cu cerutul de preturi aberante, ca „sa-si scoata” paguba. Oare cate kg. de carne poti manca pe zi ?
        Cumva rezulta ca important este doar sa ai cu ce sa-ti cumperi un litru de lapte ?
        Sau mai misto este sa ma duc la scoala, sa ma fac veterinar ? E vaca bolnava ? Pai ca sa ti-o fac bine, costa. Multe kg. de branza si multi litri de lapte. Nu ai sa platesti ? Fa-ti repede un „selfie” cu vaca, ca sa ai amintire ! Te duci in satul vecin, sa-l rogi pe veterinarul de acolo sa-ti faca treaba – tocmai ce ai descoperit ca ai dat peste „cartelul” veterinarilor – pretul pentru consultul vacii si vindecare e acelasi. Vei spune ca si veterinarul trebuie sa manance, deci va mai renunta la pretentii. Dar veterinarul mai este chemat si in cazul porcilor, oilor, caprelor, cailor, etc. , deci are balta peste. Tu ai o vaca. Una singura.
        Cumva, daca ai un produs, nu e bine sa ai si cui sa-l vinzi ? Si daca ai, ce ? e cumva asta vreo mare smecherie ? A avea nu inseamna totul in cazul nostru.
        Nu este o critica la adresa bunicilor tai, ca tot ai adus in discutie un caz concret. Asta nu inseamna ca parintii tatalui nu au vazut in viata lor cum arata laptele sau branza, sau ca mama s-a casatorit din mila pentru un barbat sarac. Poate ca relatiile nu inseamna doar litri de lapte sau kg. de branza. Nelamuririle continua.

        • cine vrea sa se distreze trebuie doar sa citeasca comenturile in ordine inversa cronologica si apoi articolul.

          Lasand vaca deoparte eu cred ca lucrurile se rezuma cel mai simplu cam asa: cei fara educatie finaciara si cunostinte de specialitate legate de calitatea unei constructii si ce ar trebui sa presupuna/includa, aka taranii (nu in sens peiorativ) din explicatiile anterioare, cumpara vaca, a.k.a casa.

          Cei cu cuonstinte de specialitate/ notiuni de teoria maselor/etc si posibilitati de cumparare ceva mai ridicate, care nu traiesc de pe o zi pe alta/sau de la un salariu la altul, vor prefera sa nu mearga cu turma sa investeasca banul in singurul lucru /sistem in care ei au impresia ca pot controla ce intra si ce iese, a.k.a vaca / casa

          vor investi in altceva sau vor astepta sa stranga bani sa nu depinda de banci si alte insttitutii de (a)facere de bine D-:

          Cand nu stii multe despre ce inseamna a fi investitor, a cumpara ceva din beton, pare singurul lucru inteligent pe care poti sa il faci.

          Daca prinzi locuinta intr-o locatie ce se va dezvolta ulterior, exista șansa sa vinzi /închiriezi in profit celor care vor veni atrași de oportunități create ulterior achizitiei tale, variabil si reversul vezi Detroit si pretul caselor acolo.

          Eu pot sa vad avantaje in ambele tabere , dar asta nu ajuta mult in luarea unei decizii avizate.

        • Initial, am vrut sa dau acelasi exemplu cu imbolnavirea vacii: daca alegi sa cumperi doar laptele si nu vaca, nu te confrunti cu problema asta.

          Exista o ironie fina cu privire la relatiile dintre bunici. Desi bunicul de pe mama a fost un exemplu de gospodar (avea si serviciu pe langa gospodarie), spre sfarsitul vietii isi sfatuia copii sa mai si rasufle in loc sa fuga dupa avutie, pentru ca lui nu i-a folosit, pana la urma, la nimic. Si-atunci mi-am dat seama ca bunicul de pe tata, aparent mai lenes, nu alesese neaparat calea gresita. Fusese doar mai „zen”: isi facuse timp sa miroase si florile, cum zicea un cantec. Pe ultimul drum au plecat amandoi cu mana goala, desi primul se stresase toata viata, in timp ce al doilea preferase sa o lase mai moale si sa nu se consume prea mult.

  7. @ so

    Poate ca trebuie sa explic „nelamuririle” mele.
    Primul paragraf al articolului aduce in discutie un lucru concret : „cine mai are încă bunici în viaţă are de multe ori dificultăţi în a le explica ce s-a întâmplat cu preţul locuinţelor în ultima decadă.” Ar fi fost mai interesant de aflat care sunt variantele de raspuns propuse de cititorii blogului, in opinia mea un exercitiu mult mai fascinant decat sa se comenteze exemplul cu vaca. De ce fascinant ? – pai incearca sa prezinti problema unui om in varsta, nascut si crescut la tara, in conditiile locuirii la tara, asa cum o prezinti tu, cu termenii folositi de tine : „educatie financiara, cunostinte de specialitate legate de calitatea unei constructii, notiuni de teoria maselor, posibilitati de cumparare, sa investeasca, banci, investitor, locatie ce se va dezvolta ulterior, vinzi/inchiriezi in profit, oportunitati create ulterior achizitiei”.
    Nu uita sa completezi cu termeni specifici din domeniul bancar (robor, euribor, volatilitate, etc.), de instrumente financiare (titluri de participare la organismele de plasament colectiv, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobanzii, piata reglementata, sistem alternativ de tranzactionare, indici si indicatori, etc.), plus ce mai alegi tu.
    Iar daca „bunicii” nu inteleg, recomanda-le sa „bage pe net” http://www.banknews.ro/dictionar_financiar-bancar/, sa citeasca si sa invete ce e acolo si dupa aceea sa mai stati de vorba. Ce mai alegi tu, ca „site-uri” de specialitate, e la latitudinea ta. De ce sa caute pe net ? – la varsta lor, cursurile unei facultati nu sunt de preferet, iar ca varianta de biblioteca a satului – de mult e inchisa iar locatia transformata in discoteca sau sala de nunti, botezuri, inmormantari. Generatoare deci, „de profit”. Cartea e pentru prosti, banul sa traiasca.
    Trecem peste partea cu achizitionarea de calculator si legarea „la net” – de care cred ca te vei ocupa personal, plus „trainingul” specific „pe ce sa apas maica?” …… sau poate preferi vreo tableta ……
    Adica sa nu-ti bati joc de ei si poate ca te ajuta Eminescu (1876) cu versurile „Ai nostri tineri la Paris invata …”

    Incearca sa-ti imaginezi ca ar fi bunicii tai – cum ai explica ce s-a intamplat cu pretul locuintelor ?
    Eu am incercat varianta lamuririi ca pentru un litru de lapte nu trebuie sa cumperi o vaca ; adica ; daca as fi chirias – tot locuiesc undeva, pe moment sunt multumit cu situatia, familia este bine si asa cum concluziona si articolul – o sa-mi cumpar si eu o casa cand vor trece vremurile tulburi.
    Numai ca bunicii stiu extrem de bine altceva – sa nu depinzi de „stapan”. Iar „stapan” ma duce in cazul societatii romanesti la „a parveni” plus declinarile sale.

  8. Ai punctat exact ceea ce dorisem sa transmit: poti face si 5 facultati, dar daca te faci inteles cand discuti cu un profesor universitar insa nu te poti face inteles de nenea Ghita de la tara, degeaba ai trecut prin scoala. Mestesugul e să poti explica un lucru apeland la termeni simpli, nu la termeni complecsi.

    • @Florin, @O Parere o sa va raspund cu un banc, si va las sa trageti singuri concluziile:D

      Un elicopter zbura deasupra orasului Seattle. La un moment dat, vremea se inrautati brusc. Un fulger lovi elicoperul si pilotul hotari ca trebuie sa aterizeze de urgenta. Dar, din cauza cetii dese si a ploii drumul spre aeroport era imposibil de gasit. Deodata, pilotul zari o cladire inalta si zbura inspre ea. Ajuns in apropierea cladirii, pilotul scrise de mana un mesaj pe o tablita catre oamenii din zgarie-nori : ” Unde ma aflu ?” Raspunsul acestora:
      – Te afli intr-un elicopter.
      Imediat dupa ce a primit acest raspuns, pilotul s-a indreptat exact spre aeroport si a aterizat in siguranta deplina, desi nu vedea nimic afara. Odata ajunsi la sol, copilotul il intreba:
      – Cum de ai reusit sa-ti dai seama unde e aeroportul ? Oamenii aceia ti-au spus doar ca esti in elicopter si nu pozitia ta fata de aeroport!
      – Oamenii aceia puteau sa fie doar in cladirea Microsoft. Numai de la Microsoft poti primi raspunsuri corecte din punct de vedere tehnic, dar fara nici un fel de utilizare practica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s