Dialoguri în zona crepusculară (IV)

– Ce fraieră eşti, fată ! În locul tău aş face fără să-i spun un credit de nevoi personale fără ipotecă pentru banii care vă mai lipsesc, aş veni cu ei acasă şi i-aş zice: Uite, acum avem toţi banii, cumpărăm sau nu apartament ? Eu cred ca nu ar mai avea de ales*.

***

– Tu lasă planurile de cumpărat maşină ! Ia-ţi casă, să ai unde sta, şi după aia o să-ţi iei poate şi maşină.

***

– Colega mea a trebuit să facă repede credit: soţul urma să apară în biroul de credite şi nu mai puteau să ia după aia, i-ar fi luat în calcul numai salariul ei. Acum stau la casa lor, e fain. Da, el a rămas între timp fără serviciu, dar bine măcar că au apucat să cumpere, nu ? Cum mai luau ei acum credit ?

 ***

– Noi vrem să ne facem casă. Pentru apartament am făcut credit în 2007 şi l-am putea vinde acum ca să plătim o parte din costurile casei, dar am băgat mulţi bani în el şi nu mai luăm pe el cât am dat**. Aşa că îl păstrăm pentru copii şi facem alt credit pentru casă.

minimalistic-stupidity_00251091

____________________________

[*] există destui care cred că singurul motiv pentru care o familie nu îşi cumpără o locuinţă e lipsa banilor (economisiţi sau împrumutaţi). Cum adică nu ai bani ? Doar nu trăieşti în pădure, nu găseşti o bancă pe aproape ?!

[**] e foarte interesant cum fazanii victimele bulei imobiliare nu îşi fac niciodată mea culpa: nu vei auzi aproape niciodată din gura lor expresii de genul „mi-am luat o ţeapă cât casa” sau „am cumpărat în timpul bulei imobiliare”. Cel mult vor ciripi un „ştiu că preţurile au mai scăzut”. La fel cum la ştirile de la ora 7 se vorbeşte de „criza imobiliară începută în 2008”, nicidecum de spargerea bulei imobiliare. Să înţeleagă tot poporul că în 2008 s-a întâmplat ceva rău, nu ceva bun. Iar Prima Casă e iarăşi bună, nu rea, doar a zis la ştiri că e pentru ajutat tinerii.

Anunțuri

23 de răspunsuri la „Dialoguri în zona crepusculară (IV)

  1. Pentru apartament am făcut credit în 2007 şi l-am putea vinde acum ca să plătim o parte din costurile casei

    Ori au facut credit pe 5-7 ani (mai rar asa ceva pentru imobiliare) ori habar-n-au ca nu pot vinde un apartament cu ipoteca.

    M-am gandit sa te intreb mai demult: toate aceste dialoguri le-ai auzit personal? Nu de alta, dar se pare ca esti inconjurat. Sa n-ajungi sa te predai 🙂

    • Asa credeam si eu la un moment dat, dar se poate vinde un apartament ipotecat (am impresia ca sunt mai multe variante prin care se poate face asta). In cazul de fata, creditul e facut pe 30 de ani (in cazul primei case nu o poti face in primii 5 ani decat daca ai achitat anticipat creditul).

      Pai chiar m-ai intrebat la un moment dat: da, sunt auzite de mine sau sotie. Prima gogomanie de aici e povestita de ea, o sfatuia o colega ce a facut ulterior credit, desi nu prea avea nici banii de avans (dar avea deja vreo 2 mici credite pentru diverse).

      Nici nu stii cat sunt de inconjurat 🙂 Si astea sunt chestiile soft, cele hard nu le pot scrie pentru ca nu stiu cati m-ar crede. De unde crezi ca a aparut motivatia blogului asta ? Aud aceleasi gogomanii si din partea celor care abia se descurca cu banii luna de luna, cat si din partea unora care castiga de cateva ori salariul mediu pe economie. Numitorul comun nu-l spun, ar zice lumea ca-s rautacios 🙂

      • E clar, memoria mea e praf. Incerc sa inghesui prea multe lucruri in ea, unele mai dau pe afara (si uit de ele). Scuze 🙂

        Sa stii ca primul dialog l-am auzit si eu. Nu mai stiu unde (vezi primul paragraf) – dar sigur am mai auzit-o undeva. Cred ca e „la moda” sa fortezi mana asa unui indecis 🙂

        Tot nu sunt convins de treaba cu instrainarea unui imobil grevat de ipoteca. Un articol rfi, semnat de un avocat zice ca poti face asta doar prin stingerea datoriei intr-un fel sau altul catre banca. Iar art. 2384 din noul Cod Civil (mentionat la comentarii in articolul rfi) pare sa sustina asta. Adica da, poti vinde un imobil, dar numai daca banca isi primeste banii.
        De exemplu: dupa 7 ani, prea mult din principal nu ai returnat. Sa zicem aprox. 10%. Daca eu am un credit de 55.000 euro (ramasi din principal) pentru o casa care valoreaza 50.000 euro acum, nu raman cu nici un ban prin „vinderea” imobilului. Asta ca sa nu luam in calcul taxe de vanzare, comision de rambursare anticipata si alte costuri. Sau faptul ca o casa luata in 2007 cel mai probabil avea un cost cu minim 50% mai mare ca azi – deci ar fi de returnat o suma mai mare.

        Gresesc in logica?

        • Ipoteca pe un bun, conform codului civil, copiat dupa codul lui Marcus Aurelius, stipuleaza clar ca beneficiarul ipotecii (banca in acest caz), are prioritate la executie, inaintea oricui altcuiva. Prin urmare, nu il poti vinde fara acordul bancii.

        • Stai linistit, memoria ne inseala pe toti la un moment.

          Din cate stiu (si mi-a conformat cineva care lucreaza intr-o banca), fie transferi ipoteca noului cumparator fie respectivul face credit la alta banca si cu banii luati de la el achiti anticipat creditul tau. Iar articolul citat de tine tocmai asta zice: „Înstrăinarea unei locuinţe luate prin credit se poate realiza cu acordul creditorului, în acest caz al băncii, fie prin rambursare anticipată, fie prin găsirea unui client care să preia ipoteca. Ideal ar fi să aveţi banii necesari pentru a face o rambursare anticipată.” Da, e necesar acordul bancii, dar asta e o simpla formalitate.

          Daca preturile au scazut, avem o problema insa, dupa cum ai observat si tu. Daca gasesti pe cineva care sa-ti preia ipoteca, trebuie sa-i platesti o diferenta care sa acopere scaderea de pret, iar daca acel cineva face credit la alta banca, iarasi trebuie sa scoti niste bani ca sa poti achita anticipat creditul.

        • Mda, deci poti sa-l vinzi, dar in nici un caz nu „ramai cu bani” cand esti in negative equity. Un fel de intrebare la Radio Erevan. 🙂

          Anul trecut tin minte ca tot vedeam anunturi cu „cedez credit la apartament” pe imobiliare.ro. Oare se baga cineva la asa ceva?

        • Mie dialogul mi s-a parut ciudat pentru ca unii chiar nu vor sa isi asume pierderile: e clar ca a fost o afacere proasta sa cumpere in 2007, dar daca tot vor casa, cel mai bun lucru ar fi sa scoata din buzunar diferenta de bani (teoretic, si-o permit), sa achite creditul si sa-si construiasca acea casa cu un nou credit. Asa, aparent nu au pierdut nimic si se pot ascunde frumos dupa „asa erau preturile atunci” si „macar lasam ceva copiilor”.

      • Poti sa le pui si pe cele hard (cenzurate, evident), sa radem si noi. 🙂

        Si eu sunt privit ciudat cand spun ca nu ma deranjeaza sa platesc chirie in loc sa fac rate. Mai ales ca, de-a lungul anilor, salariul a crescut, chiria a ramas aceeasi in lei, prin urmare nu ma mai deranjeaza. Au crescut insa economiile lunare.

      • „- Ce fraieră eşti, fată ! ….. Uite, acum avem toţi banii, cumpărăm sau nu apartament ?”
        Sa incerc sa fiu avocatul angajat de „Pisi” pentru explicarea situatiei.
        Un credit de nevoi personale inseamna suma imprumutata plus dobanda deloc neglijabila, iar din cate cunosc – este cea mai mare dobanda asociata unui imprumut.
        Pisi a vrut sa evidentieze faptul ca dorintele sunt, la timpul vorbirii, mai mari decat posibilitatile de achizitionare cu banii jos. Excludem analiza aprofundata a ofertei versus cerere, plus visele de imbogatire ale vanzatorului roman – mostra de cocalar adevarat ce gandeste in echivalent audi, mertan sau bmw.
        Faceai vorbire anterior de economisire si avantajele sale.
        Intrebarea este : vrei mult dintr-o data ? adica : ai niste bani economisiti si in urma propriilor analize – astepti ca sa-si revina din visare vanzatorul roman ? sa scada preturile pana la valoarea considerata de tine a fi normala ?
        Vei face, probabil, 1.000 de calcule ca sa-mi demonstrezi ca ai dreptate.

        Pornesc de la o ipoteza simpla – ai bani pentru cumpararea unei garsoniere bune. Nu cumva este o varianta de luat in calcul ?
        Respectiva garsoniera as amenaja-o bubita, adica sa se invarta dupa soare. Partea cu mobilatul este discutabila – pentru camera strictul necesar, iar bucataria – ca in povesti. Baia – facuta sa ma faca sa-mi doresc sa dorm acolo. In felul asta vei avea „caminul” tau ; mic, dar e al tau si, asa cum ne invata si codul civil, dispui de bunul tau „cum vrea muschii tai”.
        Ulterior vei putea sa-ti duci traiul ca pana in prezent, economisind ca si pana acum cu diferenta ca banii dati pe chirie se duc tot la capitolul „bani la saltea”. Ulterior vei putea sa faci saltul la 2 camere, 3 camere, etc. , dupa cum doresti. DAR PORNESTI DE LA CEVA. Inainte sa te lansezi in calcule si argumentul ca piata e in scadere (implicit un om normal la cap nu ar cumpara acum), incearca sa iei in calcul si banii care vor umfla salteaua ulterior achizitionarii garsonierei. Ma bazez pe faptul ca nici macar Roma nu a fost construita intr-o zi.
        In cazul in care veniturile familiei ar scadea brusc, ai avea macar scoasa din calcul chiria, iar partea cu economisirea lunara ar trece la capitolul – avem covrigi si luna asta.

        • Am incercat si eu sa explic lucrurile astea celor ce se baga la un credit prima casa si, pur si simplu, cand ceea ce le explici are darul de a-i indeparta de la visul „casa mea proprie”, te baga automat la ignore si vorbesti degeaba. Mai bine taci din gura si il lasi sa-si realizeze visul decat sa ti-l faci dusman.
          Mai interesant este ca, cel mai greu e sa explici notiunile despre economisire unui absolvent de ASE, cred ca un medic pricepe mai repede.

        • Varianta cumpararii unui apartament mai mic decat cel dorit si schimbul ulterior cu unul mai mare a fost luata in calcul (desi n-as merge chiar pana la garsoniera, e un pic prea putin pentru o familie de 2 sau mai multi oameni). Dar lipsesc banii de utilat/mobilat si decat sa stam un an sau mai mult pana il punem la punct mai bine stam in chirie (unde avem tot ce ne trebuie) pana economisim (evident, ar mai fi varianta unui credit de maxim 10.000€ pe o perioada foarte scurta, dar momentan nu suntem dispusi sa-l facem).
          In plus, daca in urma cu 2 ani, cand am pornit blogul, prioritatea era cumpararea unui apartament, lucrurile s-au mai schimbat intre timp.

        • alte prioritati – poate ai luat in considerare si plecatul spre alte tari mult mai civilizate, unde conteaza ca esti om. Pe plaiurile mioritice doar se supravietuieste.

        • Nu, nu asta am vrut sa spun, ci ca exista si alte lucruri care in momentul de fata cantaresc mai mult decat „discofortul” de a sta in chirie.
          Plecatul nu-l exclud, a fost tot timpul o optiune.

      • Sa mai aduc niste lamuriri cu privire la cumpararea unei garsoniere.
        In afacerile imobiliare exista enorm de multa manipulare, fapt de care ar trebui sa fie constient oricine are contact cu domeniul. Pornind de la solutia gasita de Pisi (creditare inconstienta facuta doar pentru a avea o suma probabila de tranzactionare la un moment dat) condimentata cu niste elemente concrete de calcul, s-ar zice ca am gasit o solutie la problema locuirii. Nu ma lansez in analizarea fenomenului Pisi, deoarece este o victima inocenta si mai mult nu poate.
        Si chiar daca „vor curge rauri de cerneala” (in cazul nostru – se vor incinge tastaturile) pe marginea ideii cu garsoniera (oare ?), in cele din urma cred ca se va mentiona timid un singur lucru concret, universal valabil in toata afacerea : cumparatorul. Daca nu exista cumparator, degeaba avem tone de manipulare de toate felurile. Puterea sta in mainile cumparatorului, deoarece el trebuie sa scoata banii din buzunar indiferent daca sunt cash sau luati cu credit.
        Se pot avansa miliarde de oferte. La ce or folosi ele daca eu, in calitate de cumparator, zic nu ? Raspuns : la nimic.
        Pot sa vina toti zilistenii sistemului solar sa zica ca un pret mai mic nu se poate ; ce se va intampla peste 1 an daca nu se face nicio tranzactionare ? dar daca trec 3 ani ?
        Ai mentionat de multe ori faptul ca pozitia de forta in aceasta afacere este cumparatorul ; dar cati au inteles asta ? Si atunci, poate Pisi sa fie acuzata de ceva ? Cand o lume intreaga nu vrea, nu poate, nu trebuie, etc. sa gandeasca, chiar daca „au reteta”, ce poti face ?

        • Am incercat si eu sa conving cativa apropiati sa-si cumpere garsoniera cu banu’ jos, oameni cu multa educatie, intelectuali aflati aproape in varful carierei cu castiguri bunicele, dar nu fantastice. Rezultatul: unii au preferat sa faca credit pe 20-30 de ani. Altii urmeaza s-o faca.

          Aceasta idee cu gasoniera, expusa de „o parere”, a incoltit si s-a dezvoltat treptat si in mintea mea si pare cea mai logica si evident avantajoasa dpdv financiar. Subscriu la tot ce a spus „o parere”. Oricum ai face calculele e mai ieftin asa decat sa faci credit de 30-40k pt 3 camere si s-a inapoiezi dublu+ sumei imprumutate . Mentionez ca multi dintre oamenii astia sunt singuri, cativa in cuplu, insa toti sunt manati de ideea „e imperativ sa am casa mea”, 2-3 camere literalmente goale. Chiar daca in chirie plateau mai putin si aveau tot ce le trebuie. Aproape toti sunt impinsi de la spate de parinti si incurajati sa-si cumpere apartament de cel putin 2 camere sau chiar 3. „Ei ce daca platesti mai mult… o sa-ti ramana tie. Plus ca il aranjezi cum vrei tu. Si ce daca platesti 25 de ani, e bine ca te-ai incadrat si ai prins Prima Casa cu dobanda asta buna.”

          Da sunt de acord ca pozitia de forta o are cumparatorul. Insa cand cumparatorul e naiv ca sa nu zic batut in cap. Cand e si impins de la spate de niste parinti carora vechiul sistem i-a facut sa creada ca nimic nu e mai de pret decat sa ai „casa ta”, indiferent de conditii, cumparatorul ajunge sa fie calcat in picioare. Prima data de agentul manipulator oridinar care ii baga zi de zi in cap ca „asta e piata”, „atat se cere in zona asta”, „oricum e un pret bun. De la anul sigur cresc preturile”, etc etc. A doua oara de proprietari care inca nu s-au trezit din somn. Unii sunt batranii care vor sa-si vanda ap de 3 camere si sa cumpere 3 ap de 2 camere: unul lor, unul pentru copii si altul pentru nepoti. Altii sunt cei care, cum spunea cineva mai sus, nu vor sa recunoasca teapa luata in anii de boom si acum vor sa-si scoata parleala. Viseaza la reveniri spectaculoase de preturi de la an la an. Sunt cei care cer 65.000 pe 2 camere in bloc din ’78 sau 45.000 pe o garsoniere de 35mp, doar pentru ca iti lasa mobila de bucatarie pe care au facut-o ei pe comanda cu 2000 de lei acum 6 ani.

          Asa ca daca vreunul citeste asta, invatati fratilor sa fiti fericiti in garsoniera daca tot sunteti burlaci/cite. Indatorati-va pentru tot restul vietii macar dupa ce va casatoriti ca sa stiti o treaba 🙂 Puneti frumos totul intr-un excel si o sa vedeti ca pentru fiecare leu/euro economisit si adaugat la avans vine alt leu/euro castigat care nu mai pleaca pe dobanda. Si nu mai ascultati de parintii care va indeamna la credit. Apelati la banca daca chiar striga in voi instinctul de proprietar. Nu va duceti la banca doar ca s-o faceti pe mami fericita sa se poata lauda ca v-ati realizat:”da, si-a facut credit, i-a venit mintea la cap, s-a asezat la casa lui/ei”.

  2. Ca un cetatean interesat de achizitionarea unui apartament dupa munca multa in Strainezia, am purces la cautat oferte pe marea majoritate a site-urilor de profil. Nu mi-a fost prea greu sa vad aceleasi oferte la preturi -uneori- cu mult diferite, sa inteleg ca probabil sunt doar proprietati care nu se vad cele listate pe anuntul.ro, anunturiimobiliare.ro etc. Unele au fost scoase la vanzare acum cativa ani, poza anuntului datand din 2009, 2010… Si ma gasesc in impas- am banii sa cumpar un apartament de 2 camere decent, sau de 3 dar marginas – aprox 50k. Conjunctura personala face necesara achizitia pana la sfarsitul anului. Voi ce parere aveti, cand v-ati cumpara un apartament, si ce zone credeti ca sunt cele mai decente (magazine, apropiere de metrou etc)? Ca sa nu mai zic, chiar am contactat agentii si nici macar nu au avut decenta sa raspunda la email, asta e de-a dreptul cretinism – parerea mea!

  3. @Catalin
    Dupa munca in Strainezia, cum zici tu, eu as avea o alta abordare: cu 60000E, sa zicem, pt un ap de 3 camere, as lua 2 garsoniere in zone decente, max 35mp (o sa vezi ca la supraf mare, costa mai mult amenajarea), le-as amenaja si mobila decent si le-as inchiria, cu 200E/buc.
    Cu 400E luati de pe cele 2 chirii, mi-as gasi un ap. de 3 camere, cu chirie, VIS-A-VIS DE JOB. In felul asta, ai avea multe avantaje: timp castigat, posibilitate de relocare imediata in caz de schimbare a jobului si venit pasiv (chiria pe 3 camere moca, si, daca esti baiat destept si negociezi la sange, iti mai raman si bani). Suna ciudat, dar numai la noi e mania asta ca omu sa fie proprietar pe casa unde sta. E o aberatie.
    Parerea mea….

  4. @Adi
    Merci de raspuns, Adi. M-am gandit si la varianta asta, singura problema ar fi totusi nesiguranta chiriasilor. Lucrurile sunt destul de volatile, si eu incerc sa le cimentez putin. Ideea e ca atata munca afara m-a obosit enorm, si sunt prea satul de probleme de genul gasirii unei chirii decente, unui apartament in zona linistita etc. Am trait-o si mai rau pe pielea mea in strainatate. Cred ca daca as avea bani in viitorul apropiat, as lua o garsoniera pt inchiriat. Dar momentan o sa ma incumet la un apartament de 3 camere, sa vedem pe unde l-oi gasi. Vizez zona Armata Poporului, poate dintr-un sentimentalism stupid – e zona unde am locuit in chirie cativa ani la inceputul facultatii si m-am atasat cumva de ea. Daca nu reusesc, o sa incerc si mai periferic, dar macar langa un metrou si cu conexiuni mai decente pt slujba. Voi posta aici rezultatul vizionarilor si apartamentul pe care il voi fi luat (pana la finele anului). Macar sa ajut statisticile daca nu pt altceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s