Nu trageţi în bancheri !

banks are evilDe când a crescut cursul francului elveţian, se tot caută vinovaţi: ba e BNR-ul, ba sunt băncile comerciale, ba e ProTV-ul. Şi pentru că bancherii sunt mai mulţi, riscă să devină vinovaţii de serviciu. Dar vă rog:

Nu daţi în bancheri ! Mai ţineţi minte povestea creditelor dumnealor ? Un amănunt ce merită menţionat: creditele în CHF au fost foarte populare printre ei (acum nu mai sunt, dar rata e rată, n-ai ce-i face). De asta vi s-au recomandat, oamenii chiar credeau că e o afacere bună şi o puteau dovedi cu propriile scadenţare, de multe ori tot în CHF. N-am auzit menţionat lucrul acesta pe la TV, fie au considerat că nu e relevant, fie că e tabu să vorbeşti despre creditele funcţionarilor bancari. Şi mai trist e că mulţi dintre ei au primit dobânzi preferenţiale, iar dacă ar fi să părăsească acum băncile, le-ar creşte brusc ratele. Curată sclavie, monşer, mai rău decât în cazul clienţilor !

Şi totuşi, ce au învăţat românii din această experienţă ? Creditele CHF sunt aiurea, euro e ok. Normal. Nu sunt răutăcios, dar am auzit zilele astea discuţii printre colegii de serviciu (nici unul nu a înghiţit găluşca francului) în care foloseau tot soiul de expresii precum”suma pe care trebuie să o dai înapoi băncii”, „suma ratelor”, referindu-se la soldul creditelor (am rostit cuvântul „sold” dar părea să le fie străin şi i-am lăsat în pace). Unul povestea că a semnat ca primarul, pentru că”cine avea chef să citească 27 de pagini ?”. Altul mai tânăr şi neprihănit de credite mă întreba cum e cu dobânzile: dacă împrumuţi 50.000 cu dobânda de 10% ai de dat înapoi 55.000, nu ? Şi nu, nu lucrez la autobază, ci sunt înconjurat de oameni cu facultate, mastere şi chiar doctorate.

Aşadar, dacă treceţi pragul băncilor pentru a cere socoteală celui care v-a sfătuit în trecut să alegeţi francul în locul euro sau al leului şi observaţi o lacrimă la colţul gurii respectivului, să ştiţi că nu e din empatie, ci din grija pentru buzunarul propriu. Puteţi chiar întreba: „nu-i aşa că şi dumneavoastră aveţi credit în franci ?”

Cine ştie, ar putea fi începutul unei frumoase prietenii.

18 răspunsuri la „Nu trageţi în bancheri !

  1. Francul e cea mai mică problemă acum.
    Astăzi Mario Draghi a anunțat deschiderea balului de QE pentru UE și a dat drumul la tiparniță. 60 de miliarde de euro pe lună, din martie 2015, operațiune valabilă aproximativ 1 an și jumătate de zile, cu o țintă inițială de aproximativ 1100 mld euro noi tipăriți până în finalul lui septembrie 2016.
    În primul rând valoarea banilor, și euro, dar și lei – implicit, va scădea. Pentru că fiind mai mulți bani pe piață cererea către ei va deveni mai mică și implicit valoarea lor se va diminua. Treptat, sigur.
    Prima schimbare dramatică va fi probabil creșterea prețului aurului. Este ca un refugiu pentru mulți speculanți fricoși.

    Alt loc de refugiu este, a fost dintotdeauna, francul elvețian – CHF-ul. Ghici ce se va întâmpla cu el? Era prea mare un curs de 4,5 lei per 1 CHF? Stai să vezi în lunile următoare la cât va ajunge. Ai să-ți dorești să mai fie 4,5 din nou.

    Mulți bani din tiparniță se vor îndrepta spre imobiliare…
    http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/01/inflatio-vin-la-mama-mario-baga-mare.html

    • Ai uitat unul din motivele care a dus la decizia lui Draghi, dupa parerea mea, chiar cel mai important si anume, pericolul DEflatiei, care este, mai ales in Germania, foarte real. Este contrariul INflatiei dar nu mai putin daunator. Preturile aici au scazut, mai ales la alimente, consecutiv in ultimii ani, la fel si la electronice si in alte branse. Pentru urechile muritorului de rand, acest fenomen, mai intii suna bine. In realitatea, cum spuneam la inceput, este la fel de periculos si daunator ca si (inflatia) cresterea preturilor.

    • Nu uitati ca americanii au „tiparit” suficienti bani in QE 1, 2 si 3 incat FED-ul are acum 4,5 trilioane de $ in bonduri (majoritar de stat) pe termen lung, de la aprox. 750 mld inainte de QE1. Ia vedeti: cat a crescut inflatia in SUA si cu cat au crescut preturile imobiliarelor in SUA in perioada asta.

      Teoria inflationista se bazeaza majoritar pe datele oferite de experimentul nefericit Republica din Weimar. Dar experienta ultimilor ani arata ca nu poti extrapola la nesfarsit o teorie economica invechita, neadaptata realitatii moderne.

      • Un procentaj de pina la 2% in privinta inflatiei, asa spune banca europeana, este normal, poate chiar necesar. Asta nu are nimic de-aface cu situatia de pe vremurile republici Weimar. Nenororcirea de atunci a avut de-aface cu razboiul pierdut si reparatiile impuse de puterile de la Versailles. Germania de atunci a platit aceste reparatii cu banii tipariti fara acoperire, deci marfurile si serviciile produse /oferite nu corespundeau cu suma de bani de pe piata. Pina la urma chiar asta este si definitia inflatiei. In schimb acuma, deci in ziua de azi, nu avem aceasta situatie. Din contra, exista o supraoferta de produse si servicii, ceea ce duce la o DEflatie. Din cauza supraofertei, preturile scad incontinu iar oamneii spera sa mai scada si tin banii in portofel – iata si definitia DEflatiei. In situatia aceasta se afla Germania, mai mult sau mai putin, in ultimii ani. In ajutorul acestei situatii, ca sa zici asa, a mai venit si scaderea recenta a petrolului de pe piata. Asta a mai accentuat ce am descris mai sus.

        • Raspunsul era la postul de mai sus, al lui Gelu Minimalistul. Eram de acord cu ce afirmati. 🙂
          QE american nu a dus la hiperinflatie sau la o noua bula imobiliara in SUA – asa ca e putin probabil ca in UE sa duca la asa ceva, mai ales in conditii de deflatie, asa cum observati, corect…

  2. Asteptam o reactie din partea ta si a tavanului fals de cand a aparut aceasta evolutie interesanta a CHF… E aproape amuzant daca nu ar fi trist. As fi tampit sa spun ca astept articolul urmator dupa devalorizarea euro si pierderea economiilor populatiei prin inflatie. Astept o recomandare de pastrare a valorilor actuale ale economiilor. Nu vreau sa ma gandesc sa cumpar coroane daneze sau ruble;) sau aur…de arta si diamante nu mai zic …

    • Daca as sti reteta pastrarii valorii economiilor, hehe… Dar nu o stiu.
      Era o vreme cand ma gandeam ce as face daca mi-as vedea economiile pierdute (prin inflatie sau mai stiu eu ce). Nu ma mai gandesc. Pentru ca economiile se mai pot pierde, dar datoriile mai rar. Altfel spus, chiar de ar fi sa le vezi devalorizate, zi „merci” ca nu ai datorii (credite), pentru ca de alea scapi mai greu.
      Cea mai sigura investitie e cea in educatie. Rezultatele nu ti le poate lua nimeni.

      • Te aprob in privinta educatiei, cu toate ca si acest punct este relativ. Chiar in Romania vei gasi multi oameni cu putina educatie dar care o duc bine sau chiar foarte bine in schimb altii suprapregatiti o trag de azi pe maine.

  3. „Daca as sti reteta pastrarii valorii economiilor, hehe… Dar nu o stiu.”
    Adica …… „daca” de Rudyard Kipling ….. care suna frumos in engleza … investitie ….cultura … Fara „EU AM”

      • Si, chiar daca este un exercitiu, fara explicatii intreb :

        CE SE VA INTAMPLA DACA , TIMP DE 1 AN, NIMENI DIN ACEASTA TARA NU VA TRECE PRAGUL BANCILOR PENTRU A LUA CREDIT ?

        • E utopie, domnule, nu intelegi ca sunt oameni care nu mai pot astepta un an pentru a avea casa lor ?

          Serios vorbind, cred ca am lansat intrebarea asta si eu pe aici. Dar asa ceva ar presupune organizare/colaborare din partea cumparatorilor. Si stii cum se spune: „asteptati voi, fraierilor, un an, eu va voi astepta in apartamentul MEU cumparat AZI !”

        • Nu doar credite pentru locuinte. Include si cele pentru fel de fel de fantasmagorii, ifoane, tablete, plasme, vacanta, cumparaturi aiurea, etc. … Chiar si „creditele pentru productie” sunt de analizat din punct de vedere al oportunitatii. Marele ministru Ciumara, o ciuma a finantelor in opinia mea, a fost cel care imediat dupa revolutie a desfiintat acest tip de credit. Asa au murit niste intreprinderi la vremea respectiva. Am facut precizarea pentru ca unii poate ca vor da ca exemplu acea forma „de imprumut”.

  4. Viitor de aur tara noastra are ! Gratie colegei taximetristului Zilisteanu 1,39 lei/km, la randul ei doctor in economie !
    ziare.com/scoala/programa/adevarata-solutie-pentru-criza-francului-elvetian-interviu-cu-un-expert-bnr-1345104

  5. cand am facut eu creditul ipotecar am optat pt rata in lei=550 lei desi banca sustinea cel de CHF (cam 200CHF era in 2006). Intradevar, dobanda era mai mica cu 2 procente, rata putin mai mica (cam cu echivalentul a 10CHF), angajatii bancii primeau comision MAI MARE pt creditul acordat in CHF (prietena mea lucra pt VBR si prin ea facui creditul), dar cum luam salariu in lei, am vrut rata in lei. Dupa 6 luni CHF a crescut suficient ca acei 10 CHF cat ar fi fost diferenta la rata sa nu ma mai deranjeze.
    Asta era si in publicitate: si la tv, si pe ziduri; bancile aveau atunci o atitudine f. agresiva, in expansiune,s a prinda cota de piata cat mai mare (si VBR a prins, dar si s-a vazut cat de artificial a urcat si cat de natural a cazut).
    Din punct de vedere personal, a fost un contract eu inginer cu personalul bancii economist. Uimitor ca eu stiam mai multe ca partea adversa (sunt prietena cu consultanta de la banca si ea avea credit in CHF si… nu i-a fost usor pana l-a achitat).

    Peste 2 ani am inceput platile anticipate (dadeam cate 1000 lei periodic) – colegii mei de munca ce aveau in CHF nu isi permiteau asta. Peste 3 ani au inceput sa mareasca abuziv rata, mie o crestere de la 550 lei la 630 lei nu m-a cocosat, pe cand cine avea si problema cursului au ajuns la procese…. pe mine m-a trezit ca abia atunci am citit atent tot contractul. Am achitat totul, repede (eu la proces nu am ajuns pt ca am avut de recuperat cam 1000 lei in rest am reusit sa rezolv cu reclamatii OPC/banca/drumuri etc).

Lasă un răspuns către o parere Anulează răspunsul