Dialoguri în zona crepusculară (V)

– Nemţii nu o duc chiar aşa de bine. Uită-te la maşinile pe care le cumpără.

– Păi nu cumva or fi ei mai chibzuiţi şi cumpără maşini mai ieftine decât îşi permit ?

– Mda, dar oricum, cei mai mulţi nu duc o viaţă uşoară. În plus, majoritatea stau toată viaţa în chirie, iach !

– Şi ce e aşa de ciudat în asta ? Oricum, destui de mulţi cumpără la pensie ceva, din banii pe care i-au economisit până atunci.

– Şi ce rost mai are să cumperi la bătrâneţe ? În plus, poate vrei sa schimbi şi tu ceva prin casă: în chirie cum faci asta ?

– Dar tu ştii că în Germania apartamentele se închiriază nemobilate, deci le amenajezi cum vrei tu, nu ?

– A, da ?

***

– Nu suntem căsătoriţi, dar ne uneşte rata la apartament, e pe numele amândurora. Şi sincer, contractul ăsta e mai puternic decât certificatul de căsătorie !

***

– Pentru ce să pun bani deoparte ? Băi, eu dacă vreau să-mi cumpăr ceva, îmi cumpăr ! Şi dacă nu îmi permit, înseamnă că trebuie să-mi schimb jobul. Excepţie fac maşina şi casa, acolo nu ai cum să te descurci fără rate.

***prostie-mardale

– Şi vrei să faci rată pentru apartament?

– Da, dar pe maxim 20 de ani.

– Păi tot un drac, de ce nu faci o treabă ca lumea ? Mai pui 15.000€ şi faci rată pentru o casă pe 30 de ani. Plăteşti până la pensie, adică toată viaţă, dar măcar ştii o treabă !

***

– Uite, vezi mucegaiul de pe peretele pe care e montata centrala termica ? Acum nu se vede, ca am dat cu spray şi a dispărut. Momentan. Dar mai este în spatele mobilei şi acolo nu pot ajunge. Evident, când am închiriat apartamentul proprietarul a tăcut chitic, nu a spus nimic de asta.

– Păi şi ţie ce-ţi pasă, doar nu e apartamentul tău.

***

– Cam lung concediul, am crezut că ţi-ai luat concediu fără plată.

– Mi-aş fi luat, dar din ce bani mâncam ?

– Din economii ?!

– Care economii ?

– Nu ai nimic pus deoparte ?

– Nu prea.*

________________

* omul nu are rată pentru locuinţă (a avut pentru maşină), nu plăteşte chirie, nu are copii, are serviciu stabil şi bine plătit de ani buni.

Anunțuri

Dialoguri în zona crepusculară (IV)

– Ce fraieră eşti, fată ! În locul tău aş face fără să-i spun un credit de nevoi personale fără ipotecă pentru banii care vă mai lipsesc, aş veni cu ei acasă şi i-aş zice: Uite, acum avem toţi banii, cumpărăm sau nu apartament ? Eu cred ca nu ar mai avea de ales*.

***

– Tu lasă planurile de cumpărat maşină ! Ia-ţi casă, să ai unde sta, şi după aia o să-ţi iei poate şi maşină.

***

– Colega mea a trebuit să facă repede credit: soţul urma să apară în biroul de credite şi nu mai puteau să ia după aia, i-ar fi luat în calcul numai salariul ei. Acum stau la casa lor, e fain. Da, el a rămas între timp fără serviciu, dar bine măcar că au apucat să cumpere, nu ? Cum mai luau ei acum credit ?

 ***

– Noi vrem să ne facem casă. Pentru apartament am făcut credit în 2007 şi l-am putea vinde acum ca să plătim o parte din costurile casei, dar am băgat mulţi bani în el şi nu mai luăm pe el cât am dat**. Aşa că îl păstrăm pentru copii şi facem alt credit pentru casă.

minimalistic-stupidity_00251091

____________________________

[*] există destui care cred că singurul motiv pentru care o familie nu îşi cumpără o locuinţă e lipsa banilor (economisiţi sau împrumutaţi). Cum adică nu ai bani ? Doar nu trăieşti în pădure, nu găseşti o bancă pe aproape ?!

[**] e foarte interesant cum fazanii victimele bulei imobiliare nu îşi fac niciodată mea culpa: nu vei auzi aproape niciodată din gura lor expresii de genul „mi-am luat o ţeapă cât casa” sau „am cumpărat în timpul bulei imobiliare”. Cel mult vor ciripi un „ştiu că preţurile au mai scăzut”. La fel cum la ştirile de la ora 7 se vorbeşte de „criza imobiliară începută în 2008”, nicidecum de spargerea bulei imobiliare. Să înţeleagă tot poporul că în 2008 s-a întâmplat ceva rău, nu ceva bun. Iar Prima Casă e iarăşi bună, nu rea, doar a zis la ştiri că e pentru ajutat tinerii.

Dialoguri în zona crepusculară (III)

Dialog

– Da’ Isărescu ce e ? Ministrul economiei ? A, ceva la BCR.

***

– Şi alte venituri nu aveţi ? Bonuri de masă ? Mai putem lua în calcul şi salariul soţiei. Staţi, că l-am pus deja. Atunci mai puteţi veni cu alți garanţi, până în 65 de ani, de exemplu părinţi, chiar dacă sunt pensionari. La veniturile pe care le-am luat deja în calcul nu pot să vă dau o rată mai mare de 1000 de lei.

***

– Creditul în euro e mai bun. De ce ? Pentru că dobânda e mai mică. Oricum, nu mi-am bătut capul prea mult: văru-miu lucrează la bancă şi aşa mi-a zis, să fac credit în euro că e mai avantajos decât cel în lei. Mai multe nu l-am întrebat şi sincer nici nu mă interesează.

***

– Mi-e şi ruşine, că mă întreabă colegele: toţi copiii lor şi-au făcut rate, numai al meu stă în chirie, nu ştiu ce naiba are în capul ăla.

***

– Îmi tot spune taică-miu să facem rată, că şi ei au făcut când erau ca noi şi n-au murit. Şi m-a pus dracu’ să-l întreb cât plăteau ei pentru rata la CEC pentru apartamentul de 2 camere: cică vreo 300 de lei. Iar cei ce locuiau cu chirie la stat plăteau şi mai puţin, doar vreo 100 de lei. Da-da, fix ca acum.

Dialoguri în zona crepusculară (II)

coleg de camera– Bună ziua, în legătură cu anunţul din ziar. Mai e valabil ?

– Da, încă mai caut chirie.

– Păi am eu un apartament pentru închiriat. Sunteţi cumva agenţie ?

– A, nu, doar scrie şi în anunţ că sunt particular. Se poate vedea astăzi ?

– Desigur. Peste o oră e bine ?

– Da, ne vedem.

~~~~ peste 1 oră ~~~~

– Bună ziua. Cred că pe noi ne aşteptaţi, nu ?

– Da, cu apartamentul. Mergem ? Dar eu vreau sa fim cinstiţi de la început: nu reprezint o agenţie imobiliară, dar am un PFA.

– Bănuiesc că doriţi totuşi comision, deşi spuneţi că nu sunteţi agent. Eu am specificat foarte clar în anunţ: fără agenţii imobiliare !

– Da, există comisionul. Am sunat pentru că de obicei agenţiile care caută chirii specifică treaba asta tocmai ca să nu sune celelalte agenţii 1. Deci mai doriţi să îl vedeţi ?

***

– Bună ziua, vă sun în legătură cu anunţul de la mica publicitate. Dacă vă interesează, v-aş putea oferi un apartament la casă.

– Din păcate noi căutăm la bloc. La casă costă cam mult încălzirea iarna. Oricum, vă mulţumesc pentru telefon !

– Cum vreţi. Dar dacă vă mai gândiţi, eu vă pot da numărul de telefon al fratelui meu, ca să aflaţi mai multe detalii: el e cel care închiriază.

– Nu, mulţumesc 2.

***

– Eh, cum să o duc, doamnă. Rău. Mă termină boala asta. Uneori mă gândesc că mai degrabă aş încheia socotelile cu viaţa, decât să mă chinui aşa 3. Singura motivaţie e că îl mai ajut din pensia mea pe băiatul cel mare: şi-a cumpărat un apartament acum un an şi îi plătesc o parte din rată, că el nu se descurcă prea bine. Am de unde, că pensia e frumuşică, doar am muncit o viaţă la stat. Şi-a luat apartament nou, dar a fost mai scump. Am zis că e mai bine aşa: cu blocurile astea vechi parcă ţi-e şi frică: mai vine un cutremur, nu ştii cum cad în capul tău.

––––––––––––––––

[1] Pe moment nu am observat aberaţia (oricum nu conta, nu aveam de gând să îi dau omului nici măcar un leu, nu în condiţiile date). Dar s-o luăm logic: existau 2 posibilităţi: fie reprezentam o agenţie imobiliară (de unde nevoia de a specifica „Fără agenţii”) fie eram o persoană fizică ce nu dorea să lucreze cu o agenţie imobiliară (de unde, din nou, nevoia de a specifica „Fără agenţii”). În ambele cazuri, un agent care citeşte anunţul meu nu are nici un motiv să sune la numărul afişat. Omul a făcut-o totuşi, cu gândul că poate pică fraierul.

[2] Nu-i fain ? Omul răspunde anunţului tău plătit şi doreşte să îţi transmită ţie numărul fratelui ce doreşte să închirieze, în loc să-i transmită numărul tău fratelui.

[3] Între timp bietul om a scăpat de suferinţă, însă fiul său mai are de plătit peste 25 de ani de rate.

Dialoguri în zona crepusculară

vorbind la pereti

„- Deci doamnă, vă spun eu, că mă pricep: mai scad preţurile în 2013 şi 2014, da’ din 2015 cresc. Garantat ! Eu am fost agent imobiliar până acum vreo 3 ani, deci ştiu ce zic. Acuma fac taximetrie, mai strâng un ban pentru copii, soţia e plecată din ţară, tot pentru ei, să-i ajutăm să-şi cumpere un apartament. Le-am găsit deja unul: 3 camere, 58.000€, numai bun.

– Şi vi se pare puţin 58 de mii pentru oraşul nostru ?!

– Cum să nu fie, doamnă ? Păi eu am cumpărat în 2007 tot trei camere cu 95.000€. Deh, aşa erau preţurile atunci. Dar acuma s-au ieftinit. Cum să nu fie preţul bun ?”

~ ~ ~

„- E bun overdraftul ! Ai nişte bani acolo şi când ai nevoie de ei, i-ai luat !

– Păi nu mai bine economiseşti pentru momentul în care ai nevoie ?

– Mda, dar e mai greu să îi strângi.

– Şi-atunci înapoi cum ii vei da ?

– Ei, îi dai tu, că eşti constrâns. Chestia e că nu ştii când ai nevoie de ei.

– Păi poţi şti cât de cât, îţi programezi cheltuielile.

– Nu-i aşa de simplu. Uite, când am făcut credit Prima Casă a trebui să mă grăbesc că altfel nu mai prindeam, şi cum am avut nevoie urgentă de bani pentru mobilă, am făcut şi overdraftul.

– Nu mai prindeai Prima Casă ? Dar când ai făcut credit ?

– Prin 2010. A, dar fiţi atenţi, că dacă aveţi overdraft şi vreţi să faceţi apoi credit, banca îl consideră credit şi-l scade din venituri. Uite, eu am păcălit banca: am făcut overdraft şi credit Prima Casă în acelaşi timp. I-am spart !

~ ~ ~

 – Vrei să-ţi faci rată pentru apartament ?

– A, nuuu ! Adică nu acum. La un moment dat voi face, doar trebuie să muncesc şi eu pentru ceva, nu ?

~ ~ ~

– Sunt preţurile mari, dar cine e forţat să cumpere, cumpără oricum..

– Şi cum arată oamenii ăştia care sunt forţaţi să cumpere ? Îi ameninţă cineva cu pistolul ? Sunt bolnavi în stadii terminale şi vor să-şi petreacă ultima lună „în casa lor” ? Dacă au stat x ani în chirie de ce nu ar mai putea să mai stea încă y ani ? Îi presează soţiile ? Păi te-ai însurat ca să îţi fie mai bine: dacă ştii că faci o afacere proastă, forţat de cea care ar trebui să-ţi facă viaţa mai frumoasă, poate că ai ales-o greşit, nu ştiu, dacă nu înţelege. Sau te bat la cap părinţii, ruşinaţi că progenitura stă în chirie şi nu face rată, ca tot omul ? Poate ar trebui să fie mai degrabă mândri că nu te numeri printre cei cu restanţe pe la bănci.

~ ~ ~

– Ştii cum se plâng agenţiile imobiliare că au parte de clienţi nesimţiţi care fac orice numai să nu să nu le plătească comisionul ? Eu mă întreb însă: o mai fi vreo ţară pe lumea asta unde poţi găsi anunţuri de vânzare, cumpărare sau închiriere imobile care să conţină fraza „Exclus agenţii” ? Şi dacă nu, de ce oare ? Să fie agenţii români mai speciali sau doar clienţii lor sunt mai cu moţ ? A, şi încă ceva: oare agenţii imobiliari de pe alte meleaguri îşi permit să nu răspundă emailurilor trimise de potenţialii clienţi ?

~ ~ ~

P.S.: Pentru doritori, am adăugat un calculator de rate în meniul de sus.