Vrei să se scumpească locuinţele după ce devii proprietar ?

Din şirul micilor răutăţi ce se spun pe forumurile imobiliare, extrag una ce-mi pare foarte perversă:

„Mda, vrei să cumperi un apartament la preţuri mici, cu maxim 500€/mp. Dar nu cumva îţi vei dori, după ce ai devenit proprietar, preţuri de 1000€/mp ? Vorba aia, să poţi face şi tu un mic profit dacă ţi se năzare să vinzi mai târziu.

Întrebarea e bună, n-am ce zice. Dar porneşte de la o premisă greşită, cum că românii îşi doresc preţuri mici nu pentru că astea sunt preţurile pe care şi le permit, ci pentru că au intenţii speculative. Prea puţin adevărat, deşi sunt şi dintr-ăştia. Cei mai mulţi din cei ce ar cumpăra astăzi o locuinţă nu s-ar gândi să o vândă ulterior, achiziţia făcându-se doar pentru a satisface nevoia de spaţiu locativ. Mai mult, o creştere ulterioară a preţurilor nu le-ar aduce neapărat un beneficiu, ba din contră.

De ce ?

Să ziceam ca ai cumpăra mâine un apartament de 2 camere cu 25.000€, iar unul de 3 camere ar costa 35.000€. Peste 5-10 ani poate vei dori să te muţi la 3 camere, sau de la 3 la 4 camere. Dacă preţurile apartamentelor s-ar dubla între timp, în loc să plăteşti doar 10.000€  în plus pentru a putea face tranziţia, ar trebui să mai scoţi din buzunar 20.000€ sau poate şi mai mult.

De ce ar trebui să te bucure deci faptul că locuinţa ta valorează mai mult ?

sursă foto

Reclame

Sclavagismul a murit ! Trăiască banking-ul !

Probabil că atunci când primul negru sclav a îndrăznit să şoptească fraţilor săi că ar trebui să fie cu toţii oameni liberi, ca şi stăpânii lor albi, au sărit toţi îngroziţi să-l liniştească. Nu de alta, dar dacă stăpânul ar fi auzit asemenea erezie, i-ar fi administrat o porţie sănătoasă de libertate pe spate gol, cu ajutorul biciului. Cum cei mai mulţi dintre ei erau născuţi sclavi, e de înţeles frica lor: părinţii se născuseră şi muriseră sub stăpân, bunicii de asemenea, aşa că altă viaţă era de neconceput pentru ei. Iar să fi vorbit cu un negru fugar era o nebunie, respectivul fiind privit ca un proscris, un om ce avea să-şi găsească moartea doar pentru a fi un exemplu pentru cei cărora li s-ar fi năzărit idei similare.

***

Anii ’90. Tinerii din România urmăresc fascinaţi serialul Beverly Hills. O altă lume li se derulează prin faţa ochilor: carduri de credit, familia Walsh ce punea a nu ştiu câta ipotecă pe casă, supermarketuri, lucruri de neatins pentru românii de atunci. Tânăr şi prost, visam şi eu atunci la vremurile când vom avea şi noi asemenea carduri şi ştiu că înghiţisem şi eu gogoaşa cu „în România casele sunt încă ieftine, mult mai ieftine decât în restul lumii, ar trebui să se scumpească”. Ceea ce par să fi uitat însă între timp românii e că americanii din filmele hollywoodiene plăteau rate 30 de ani pentru case, nu pentru apartamente de 50 mp. Da, cele mai multe case din SUA nu sunt din cărămidă, dar nu prea s-au întâlnit cazuri de depresii din cauza asta: aparent, oamenii trăiesc bine-merci în asemenea locuinţe, fără ca lipsa cărămizilor să le provoace ulcere sau pierderi de sarcină.

Şi fiindcă veni vorba de americani, să vedem ce creşteri de preţuri au avut până la izbucnirea crizei:  dacă prin 1996 o casă medie costa în jur de 110.000$, zece ani mai târziu aceeaşi casă se vindea cu 250.000$. Parcă nu e aşa de rău, mai ales că astăzi, 19 iulie 2012, în România, prin Cluj sau Iaşi, poţi găsi case de vânzare la preţuri de 300.000€ (ne putem consola cu gândul că măcar sunt din cărămidă):

sursă grafic: http://www.creditaloan.com

Nici măcar Spania, despre al cărei balon imobiliar super-umflat se tot vorbeşte în ultima vreme, nu a avut creşteri de preţuri atât de spectaculoase precum cele din România: preţurile lor au crescut de 11 ori în 24 de ani, pe când românii au trăit multiplicarea cu 10 a preţurilor în doar 8 ani:

sursă grafic: Wikipedia

***

În 2012, deşi sclavagismul a fost abolit de mai bine de 100 de ani, românii încă mai vor stăpân. Numai că acesta nu mai umblă cu biciul în mână, ci cu dobânda creditelor în vârful pixului purtat la buzunarul cămăşii. Cei neascultători nu mai primesc 10 lovituri de bici, ci 1% în plus la dobânda euribor sau mărirea comisioanelor de administrare. Iar sclavii nu mai sunt prinşi în Africa şi aduşi spre vânzare legaţi de mâini, ci intră singuri în sediile băncilor pentru a-şi semna vânzarea libertăţii în schimbul câtorva tone de cărămizi şi ciment, întrebând neprihăniţi: „Mai sunt fonduri pentru Prima Casă ?”

Desigur, nu sunt românii singurii cu bube în cap. Până la urmă ei nu fac decât ce au văzut că fac şi alţii. Atâta doar că noi o facem de 100 de ori mai prost şi ne vindem pielea de 10 ori mai ieftin, ieşind victorioşi din bănci şi şoptind „Mi-au acceptat actele !”, crezând că am păcălit hoţul versat. Mai târziu vom reveni şi vom spune plini de mândrie „Mi-am renegociat dobânda cu un procent !”, simţindu-ne probabil la fel de bucuroşi precum sclavii cărora li se reducea norma zilnică de bumbac cules.

Iar cei ce se vor astăzi liberi de jugul băncilor sunt priviţi precum sclavii fugari, cu mirare şi neîncredere.  Păi cum adică să trăieşti liber, să munceşti pentru tine, nu pentru stăpân, cum face toată lumea ?

***

Cu ceva timp în urmă citeam comentariul unui individ, replică unui articol despre imobiliare. Citez aproximativ:

„E uimitor cum un microprocesor, încununarea tehnicii, progresului, inovaţiei şi a inventivităţii umane, un dispozitiv ce poate face mai multe calcule într-un minut decât un om într-o viaţă întreagă, costă 100€. O casă însă costă zeci de mii de euro, deşi oamenii construiesc aşa ceva de sute de ani„.

Dar despre cum se poate construi o casă folosind resursele pe care natura ni le oferă din abundenţă, în alt episod…

Preţurile în euro ale apartamentelor au scăzut cu 50% faţă de 2008 ! Dar în lei ?

Lume, lume, preţul apartamentelor e la minimul istoric !

Auziţi, da’ un apartament la minimul preistoric nu aveţi ? Sau istoria a început să se scrie abia din 2008 ?

sursă foto

Manole scria zilele trecute că preţurile apartamentelor au scăzut la jumătate faţă de 2008. Ştirea a mai fost comentată şi prin alte locuri, şi au apărut deja corijenţii la matematică ce strigă:

„Stai, nenicule, că euro a crescut din 2008 ! Care 50% ? Şi cu cei 25% pierduţi prin creşterea euro ce facem ? Da’ cu chiria plătită cei 4 ani ? Hai că v-am prins, voi ăştia de vreţi case la preţ de Logan, sărăntocilor !”

Păi hai să vedem, Einstein:

La 1 iunie 2008, 1 € = 3,6082 RON; la 1 iunie 2012, 1 € = 4,4648 RON. Creştere euro faţă de leu: 23,74%. Până aici omul pare să aibă dreptate, la naiba, ne-a făcut de râs ! Poate mai avem o şansă, totuşi: să facem o simulare de calcul (de fapt nu simulăm, chiar facem calculul) pentru cele 2 credite (în 2008 şi 2012):

Să considerăm un credit imobiliar în valoare de 75.000€ necesar cumpărării unui apartament de 2 camere, să zicem în Cluj, în 2008. Perioada de creditare 30 de ani, dobândă de 7,2%. Rezultă o rată lunară de 509€, adică 1837 lei (509 x 3,6082 lei), total de plată în cei 30 de ani – 183.272 € (661.000 lei).

(completare ulterioară nr.1, 25 aprilie 2013: de ce oi fi calculat suma totală de returnat (în lei ) la cursul mic din 2008, nu ştiu, pentru că odată cu creşterea cursului şi rata a crescut, prin urmare suma de returnat băncii e mai mare de 661.000. O lăsăm totuşi aşa, nu strică argumentaţia).

4 ani mai târziu, preţul în euro a ajuns la jumătate. Dar în lei ?

La 1 iunie 2012, 1 € = 4,4648 RON. Creditul pentru acelaşi apartament, în valoare de 37.500€, cu o dobânda marca Prima Casă de 5%, duce la o rată de 398€, adică 1776 lei (mai puţin cu vreo 60 de lei faţă de creditul din 2008), însă perioada creditului este de doar 10 ani, în loc de 30 ! Suma totală de returnat este de 42.730€ (213.000 lei).

Pentru cei ce au chiulit la matematică, să recapitulăm:

  • preţ (în euro) la jumătate fată de 2008 (37.500€ versus 75.000€). Cârcotaşii vor dori să adăugăm și chiria plătită în aceşti 4 ani. Să le facem pe plac: 250€ chirie lunară înseamnă în 4 ani 12.000€, prin urmare avem un preț total în 2012 de 50.000€ faţă de 75.000€ cât era în 2008. Dar stai, asta nu-i tot !
  • împrumut de 10 ani în loc de 30 (dacă mai punem la socoteală şi cei 4 ani de chirie – 2008-2012 – avem 14 ani până apartamentul este al nostru)
  • sumă totală de returnat (în lei): 213.000 lei în 2012 faţa de 661.000 lei în 2008, adică mai puţin de o treime ! (completare ulterioară nr.2, 25 aprilie 2013: de fapt suma totală plătită în cazul achiziţiei din 2008 este şi mai mare de 661.000 lei, conform comentariului nr.1 de mai sus).

Evident, asemenea calcule sunt de-a dreptul meschine, vorba cuiva implicat în imobiliare. Cum e şi mai meschin să spui că preţurile sunt încă prea mari şi că vor scădea şi mai mult odată cu oprirea Primei Case. Dar cine stă să calculeze aşa ceva dacă a zis la ştiri că acum e cel mai bun moment să cumperi o locuinţă ? Sau în ziar scria ? Nu mai ţin minte, maică, dar dacă zicea, zicea !

Pentru formule calcul credit, click aici.  Folosiţi excelul cu încredere, e aceeaşi formulă de calcul a ratelor folosită şi în bănci.