Legea falimentului personal versus legea dării în plată

Și dacă tot veni vorba, mi-am adus aminte că mulți confundă legea falimentului personal cu legea dării în plată:

Legea falimentului personal (sau legea insolvenței persoanelor fizice – nr. 151/2015). Cum funționează ea pe alte meleaguri ? Dacă la un moment dat devii incapabil să-ți mai platești datoriile (îți scad veniturile), poți cere ajutorul tribunalului, care te poate declara insolvabil. Oarecum la fel ca în cazul firmelor, numai că aici vorbim de persoane fizice. Cum se procedeaza ? Pentru o perioadă de câțiva ani (să zicem 3-5), trebuie vii cu un plan de reorganizare a cheltuielilor (nu mai poți să cheltui bani pe lucruri ce nu-ți sunt vitale, nici să vinzi de nebun ce ai deja) și să rambursezi cu banii rămași cât mai mult din datoria ce o ai către creditori. La sfârșitul acestei etape, creditorii mai pot executa silit debitorul (adică pot vinde bunurile datornicului) dacă acesta nu a respectat planul stabilit anterior, însă oricare ar fi situația, restul de datorii sunt șterse. Suferi o perioadă, dar măcar scapi basma curată în final; în plus, cel mai probabil o perioadă de timp nici o bancă nu te va mai împrumuta, având în vedere istoricul tău.

În România, legea aceasta permite 3 metode de scăpare de datorii: printr-un plan de rambursare a datoriilor (descris mai sus, în cazul în care situația debitorului nu e critică – adică veniturile îți mai permit să achiți o parte din datorii – fără a mai lichida la final bunurile debitorului), prin lichidare de active (dacă situația finaciară a datornicului e critică și acesta nu are cum să plătească nici măcar o parte a datoriei) sau prin procedura simplificată (dacă datoria este de valoare relativ mică). Mai multe detalii aici. Problema e că legea nu se aplică încă la noi: ba nu erau stabilite normele de aplicare, ba se făcuse sâmbăta, ba a venit gerul etc (proiectul de lege a ajuns în Senat în anul 2009).

AnxiousAnticipation_06sursă foto

Legea dării în plată. De obicei, când vine vorba de un credit substanțial, e nevoie să garantezi cu un bun restituirea acelui împrumut. În cazul locuințelor cumpărate prin credit, gajul e însăși locuința cumpărată. Legea ar trebui să permită oricui nu mai dorește să plătească creditul (din orice motiv) să predea băncii garanția și să ceară astfel ștergerea datoriei. Ai făcut un credit pentru o locuință in timpul bulei imobiliare, ți-ai făcut calculele și consideri că nu mai merită să plătești (luând în considerare avansul și ratele plătite deja)? Foarte frumos, „duci cheile” băncii și ai scăpat de datorie.

Legea dării în plată e însă destul de controversată. Personal, consider lucrurile mai simple decât par: în momentul în care împrumuți o sumă de bani cuiva, ai nevoie de o garanție, și pentru a fi sigur că nu-ți asumi riscuri inutile, garanția ar trebui să fie de valoare cel puțin egală cu cea a împrumutului. Dacă ai evaluat gajul corect, n-ar trebui să fie o problemă să accepți vânzarea lui pentru a acoperi împrumutul (aparent, nimic nou, nu reinventează nimeni roata). Prin urmare, mi se pare că băncile din Romania sunt într-una din aceste 2 situații: fie nu au evaluat corect locuințele pe care nu doresc acum să le primească în locul banilor împrumutați (pentru că nu au știut că trăiam în perioada 2003-2008 o bulă imobiliară), fie au supraevaluat voit garanțiile (și-au calculat riscul și profitul și au considerat că merită). Dacă se găsesc în primul caz, băncile ar trebui să-și asume incompetența. Dacă se găsesc în cel de-al doilea, tot incompetența. Pentru că în ambele cazuri, și-au făcut calculele greșit.

12 răspunsuri la „Legea falimentului personal versus legea dării în plată

  1. Ai mare dreptate Florin in tot ceea ce explici pe situl tau.unii inteleg asta ,altii isi vor mai lua o teapa si vor invata,altii nu vor inelege poate niciodata.oricum e lucru mare ca te implici si explici.asa capatam cultura financiara,interesandu-ne despre ceea ce ne intereseaza peste tot. sa nu mai mergem ca oile la banci, sa semnam tot ce ni se pune in fata,sa acceptam orice si oricum.adica sa avem Atitudine si Responsabilitate.

  2. Pentru o mai buna intelegere poate foloseste
    http://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L450&an_cls=2015#
    Unii se pot regasi la link-ul : „opinii trimise (327)”. Este partea fabuloasa ce cred ca trebuie citita in liniste. In partea de jos a paginii avem niste .pdf –uri care cuprind printre altele : „forma adoptata de Senat in urma reexaminarii” si „forma initiatorului”. Modificarea cu plafonul de 150.000 euro se gaseste la art. 4 lit. b). Cred ca nu ar fi rau daca ar fi citite si restul de .pdf-uri interesante.
    Personal, o asa lege nu ar trebui sa existe. De ce ?
    „The Big Short”, un film de urmarit numai cu o traducere perfecta, pentru ca nu este engleza de facebook. Intelegerea deplina a ceea ce se intampla acolo e alta poveste.

  3. Mda, in mare asa este in occident. In mare….
    In articolul tau totul suna prea bine si prea simplu. Cunosc citeva cazuri mai indeaproape si iti pot spune cu siguranta ca persoanele in cauza s-ar bucura daca ar fi decurs totul asa de simplu cum ai schitat tu in text. persoana ajunsa intr-o astfel de situatie va trebuie sa dea jos pantalonii rau de tot – chiar la propriu. Mai intii ti se pune poprire pe salar si ti se da doar o suma anume, minuscula, pe care ai dreptul s-o cheltui. Trebuie sa dai socoteala pentru fiecare banut pe care ai de gand sa-l cheltui. In felul acesta se poate ajunge la scene deosebit de dramatice. Mai ales daca mai sunt in joc si copii…..care nu inteleg situatia. Au fost cazuri cand persoanei respective i s-au numarat chiar si perechiile de ciorapi si chilotii din sifonier…….
    Deci una-i teoria si alta-i realitatea.

  4. Teoretic, articolul este corect.
    Doar ca uitati un amanunt esential: suntem in Romania. Aici totul este dictat de interesele unora si altora, interese care, puse in aplicare, fac sa nu functioneze cele scrise in articolul de mai sus.
    Scriu asta in ziua in care s-a anuntat ca „alesii nostri” vor sa impuna atat plafonul de 150000E, cat si scoaterea Primei Case din Legea Darii in Plata.
    Trecand peste lehamitea si greata personala pentru tot ce vad ca se intampla pe subiectul asta, mi-e frica sa ma gandesc la momentul cand s-o sparge buboiul asta.
    Nu stiu cum o sa mai poata fi dres (acoperit).

    • ,,….totul este dictat de interesele unora si altora,, s.a.m.d. Stimabile, aceste interese, pina la urma, ar putea sa fie ale tale sau ale mele si nu neaparat ale unor politiceni sau a unor persoane din umbra. Daca TU, ca propietarul unei firme mici, ai investit ceva banuti, destinati poate pentru batrinete sau pentru facultatea copiilor, iar un pier de vara fara simt de raspundere intra in faliment iar tu esti nevoit sa-ti iei adio de la bani, oare ce parere ai mai avea de aceasta lege ? Nu crezi ca e posibil acest scenariu asa cum l-am schitat mai sus ? Iti spun eu ca ESTE POSIBIL.

  5. Pingback: Legea falimentului personal versus legea dării în plată | Case de Vanzare ILFOV | Comuna Berceni Bucuresti | Sat Berceni

  6. Salut Florin.
    Ceva nouati ??
    Urmaresc de multa vreme blogul si nu ai mai scris minic, sper ca esti bine si poate in lunile urmatoare vei mai posta cate ceva.
    Cam toate argumentele enumerate aici (pe blog) le-am folosit pentru a amana
    achizitionarea unei case la preturile absurde.
    Insa dupa 9 ani de chirie nu am mai avut argumente pentru a amana achizitia prin PC. Sotia ,copilul,si conjunctura (3 chiri schimbate in un singur an) au contat mult in decizia mea, dar sincer cred ca pretul la 800 euro mp si 2 locuri de parcare a fost determinant.
    Presiunea create anul trecut de marirea avansului apoi terminarea plafonului la PC culminat cu cresterea chiriilor (cel putin la cei 3 proprietari) clar a determinat multe personae sa faca acest pas.
    Stiu ca e departe de topical ultimului post dar poate mai misti ceva pe aici.
    Sanatate!

Lasă un comentariu