„Tu nici nu vrei să cumperi”

predare chei locuintaAşa îmi spun unii când află la cât de multe vizionări am fost sau la câte anunţuri am răspuns de prin 2008 încoace, de când îmi venise vremea – cum ar zice bătrânii – să-mi cumpăr casă.

Dar să explic: din moment ce în discuţiile cu oameni care nu au o proprietate de vânzare nu aud decât argumente din care reiese că vânzătorii nu au cum să vândă mai ieftin decât o făceau ieri, cam cum credeţi ar decurge discuţiile cu proprietarii? Am destulă imaginaţie ca să îmi dau seama. Deschizi ziarul sau un site specializat, te uiţi la preţuri, faci ochii mari. Ce ar trebui să faci în continuare ? Să suni şi să explici proprietarului sau agentului imobiliar de la celălalt capăt al firului că preţul cerut e un pic (ok, un pic mai mult) nerealist ? Ce şanse de reuşită ai ? Ok, dacă vrei musai să cumperi şi nu mai poţi aştepta, te duci frumuşel la vizionări, accepţi să mai plăteşti şi un comision unui agent imobiliar (deh, am spus deja că te grăbeşti) şi negociezi cu lacrimi în ochi un maxim de 10% din preţ. Dar dacă nu eşti de acord cu preţul, de ce ai suna, de ce ai merge să vezi apartamente ? Ca să ce ? Să vorbeşti la pereţi ? Ca să încerci să explici lui nea Gică ce a fost bula imobiliară ? Singurul lucru onorabil pe care îl poţi face e să postezi la rândul tău un anunţ la secţiunea „Cumpăr”, cu preţul maxim pe care eşti dispus să plăteşti.

Deci hai s-o zic pe româneşte: din 2008 încoace nu am sunat la nici un anunţ de vânzare şi nu am fost la nici o vizionare de apartament. Vânzătorii şi-au văzut de visele lor în timp de unii cumpărători şi-au văzut de economisit şi/sau de trăit viaţa. Cine a pierdut, cine a câştigat ? Om vedea.

Să nu uit: a reînceput manipularea de primăvară. Se zice prin presă că au crescut niţel preţurile de la începutul anului. Nu se mai poate, diseară fac urgent consiliu de familie cu soţia şi ne hotărâm. Nu de alta, dar lista neamurilor proaste care mor de grija noastră se tot lungeşte. Mâine poimâine ne trezim cu „CHIRIAŞI” scris cu creta pe uşa de la intrare şi-o să ne fie ruşine să mai ieşim din casă. Am impresia că şi poştaşul ne cam ocoleşte.