Vecinul nostru e supărat. Nu mi-a zis nimic, dar îl simt. Nu că am fi fost noi prieteni la cataramă (mai e şi diferenţa de vârstă), dar deschidea uneori câte o discuţie. Acum parcă salută cu jumătate de gură.
Soaţă-mea crede că ştie ce e cu el (deh, intuiţie feminină): becul de pe etajul nostru se strică periodic şi vecinii îl înlocuiesc la fel de periodic. Din câte ştiu, suntem singurii chiriaşi de pe etaj, şi ea spune că a văzut odată pe alt vecin înlocuind becul, şi parcă şi pe vecinul supărat. Nu, nu l-a înlocuit pe vecinul supărat, ci vecinul supărat a înlocuit becul, să ne înţelegem !
S-ar zice că ar fi frumos din partea mea să-l schimb când îmi vine rândul. Doar nici nu-i scump, şi în plus mi-aş face şi vecinii fericiţi. Dar eu nu o fac dintr-un motiv foarte simplu:
Într-o ţară civilizată, chiriaşul plăteşte sau repară orice stricăciune din locuinţa închiriată: strici tencuiala – o repari. Se strică aragazul – îl repari, şi aşa mai departe. Nu ştiu cum se procedează cu spaţiile comune, dar există diferenţe între o ţară civilizată şi România: nu, nu neapărat faptul că în prima poţi locui în chirie în acelaşi loc până la bătrânețe, pe când în România asta e doar un vis frumos, ci faptul că la noi chiriile sunt totuşi mai scumpe, raportate la venituri (am mai polenizat polemizat pe tema asta şi cu alte ocazii). În plus, pe meleagurile Mioriţei de cele mai multe ori se închiriază fără contract, deci s-ar zice că nu ai nici drepturi, dar nici obligaţii.
Dar să nu ne obrăznicim: pe la noi, dacă te-ai împiedicat peste uşile dulapurilor, mi se pare normal să le repari, ar fi absurd să chemi proprietarul, dar dacă îţi îngheaţă supa în frigider sau centrala termică nu mai încălzeşte apa, mi se pare la fel de normal să-l anunţi pentru reparaţii, asta dacă nu eşti de vină pentru defecţiuni. Cum reacţionează acesta, rămâne de văzut, am auzit de cazuri în care refuză să repare, dar asta e deja altă discuţie: cum ţi-e norocul. Sau cum scrie în contract, dacă ai semnat unul.
Dacă s-a stricat un sertar, am pus bani şi l-am reparat. La fel şi cu becurile din bucătărie – le-am înlocuit când a fost cazul, nu-s absurd (şi nu au fost singurele reparaţii). Dar nici fraier nu-s: când vom pleca, voi lua înapoi mânerul ce lipsea dulapului din bucătărie și pe care l-am cumpărat în a doua zi de chirie. Zgârcit ? Poate, dar suntem totuşi chiriaşi model: plătim la timp facturile (nu pot spune acelaşi lucru despre unii vecini), nu facem scandal şi nici probleme nimănui (ba chiar suferim din cauza unor vecini zgomotoşi).
În plus, atunci când se ia o decizie ce ţine de întreaga scară, apare un vecin cu lista locatarilor şi îţi cere, pe fugă, să semnezi. Ţi se dă de înţeles subtil că dacă ai fi proprietar, ai avea drept de veto sau ţi s-ar spune mai multe, dar cum nu eşti, ar fi frumos să semnezi în locul proprietarului şi să nu pui prea multe întrebări, pentru că „am vorbit noi cu domnul şi e în regulă”. Cum nu vrei, vecine, antene GSM pe bloc ?! Păi ne dau bani, omule ! Dar ia stai, că matale nici nu eşti proprietar, mâine-poimâine pleci de aici, termină cu mofturile ! Mai bine zi: ai dus citirea apometrelor luna asta ?
Vecine, n-am ce-ţi face. Becul nu-l voi schimba prea curând. Poate doar domiciliul. Da’ până atunci, nu crezi că ar fi frumos să declari 4 sau 5 persoane la asociaţie (nu stau prea bine cu număratul, dar eu cam atâtea văd dimineaţa), în loc de 2, cât sunt declarate acum ?
Basme imobiliare 
De porc atitudinea. In mod normal administratia ar trebui sa schimbe becul si sa-l bage in cheltuieli comune. Pentru ca procesul e prea birocratic pentru o suma atat de mica, se schimba de cei care beneficiaza de el, indiferent de etnie, stare civila sau masura la pantof. Faptul ca pe tine de doare-n 14 de o problema comuna, justifica orice tratament negativ ulterior vei primi de la vecini, proprietari sau nu.
Ar trebui sa se aplice legea lui Om, dar il lipsa se aplica aia a lui Porc.
Nu ma doare-n paispe, dar cum am spus, uneori risti sa fii luat de fraier:
– cand s-a spart nu-s ce teava de apa rece si nu avem apa cand am venit seara acasa, nu am gasit nici un anunt la intrarea in scara. majoritatea vecinilor nu au centrala termica, deci aveau macar apa calda. eu, cu centrala, nu avem de nici un fel. Am sunat la usa sefului de scara, nu raspundea nimeni, desi de obicei era tare curios daca am platit intretinerea, daca am facut revizia centralei termice etc
– la un moment dat a aparut un anunt care spunea ca vom ramane fara apa rece (din nou, pentru mine asta inseamna nici un fel de apa) din cauza datoriilor la intretinere (din fericire, nu s-a mai taiat apa). Eu nu am nici o datorie, dar poate ca au vecinii de etaj care stramba din nas. Mai ales ca mi se pare ca locuiesc in apartament mai multi decat au declarat la administratie (si nu sunt singurii).
@Florin:
In primul rand, nu inteleg logica postului tau. Nu schimbi becul pentru ca la noi 1. raportul chirie/venituri e prea mare si 2. daca n-ai contract de inchiriere semnat, atunci n-ai nici obligatii, nici drepturi? Daca la 2 mai e o urma de logica (desi se contrazice cu faptul ca pare sa te deranjeze fix faptul ca „n-ai drepturi”), 1 n-are nici o legatura cu schimbarea becului.
Ok, nu-i normal sa nu mai vorbesti cu un vecin pentru ca nu schimba un bec. Nu-i normal sa ii spui unui chirias ca n-are nici un cuvant in deciziile comune. Dar nu e normala nici atitudinea ta, in opinia mea. Civilizatia incepe in primul rand cu comportamentul personal (parerea mea). Adica e un pic absurd sa-i ceri altuia sa fie civilizat daca nici tu nu esti. Si sa nu schimbi un bec ca sa dovedesti tarie in convingeri (sau sa pleci cu o clanta platita din banii tai) nu e semn de civilizatie.
Ce am vrut sa spun cu pct.1: cand chiria e cat casa, nu ti se pot imputa tot tie genul asta de cheltuieli, ci proprietarului. Mai ales cand nu ai un contract care sa stipuleze cine plateste pentru asa ceva.
Despre cat de civilizat sunt sau nu, am spus si in comentariul de mai sus.
Ai si tu dreptate, dar tot nu e civilizat sa raspunzi la nesimtire cu nesimtire.
Intr-un final, schimbatul domiciliului ar fi cel mai bun „raspuns”, in opinia mea. 🙂
asta-i clar, nesimtirea nu duce la nimic bun. cat despre mutare, ar trebui sa se intample in vreo luna.
Cred ca existenta celor ce se nasc pe aceste plaiuri de legenda si basm poate fi impartita in 2 etape distincte, hotarul fiind reprezentat de cunoscuta balada Miorita (ca tot ai amintit de ea).
Vremea copilariei este marcata de intrebarea – ce vrei sa te faci cand o sa fii mare ? – raspunsurile fiind, in concordanta cu prezentul, de genul : tepar, baiat destept in energie, patron de … Impex SRL (adica producator de adaos comercial), cantaret de manele, fotbalist, sef oriunde iese spaga multa, agent imobiliar, dezvoltator imobiliar, combinator (adica producator de comision), iar in cazul fetitelor – Cruduta, Monica, Bianca, Mihaela, asistenta tv, prezentatoare la „vremea”, etc., adica exact modelele promovate pana la paroxism de societate. Multa educatie si cultura. Iar cei ce vor sa spuna ca ai lor copii amintesc de : profesor, doctor, avocat, inginer, etc., le recomand sa taca din gura ca sa nu fie ciuca mistourilor ca enumera astfel de indeletniciri de oameni saraci cu duhul, adica fraieri fara o urma de demnitate data de posesia unui mertan, bmw sau iPhone de ultimul tip. Privesc cu multa „ingaduinta” faptul ca elevii din clasele primare isi etaleaza telefoanele mobile (indicat ar fi de ultima generatie) cat si „apostrofarile” celor mici adresate parintilor – sa nu mai vina cu amarata de masina sa-i ia de la scoala – ca fac colegii misto de el/ea ca taticul sau mamica nu are o masina „germana” din ultimele modele.
Si toate acestea – pana la predarea baladei.
Am ajuns la hotar.
Ce se intampla dupa trecerea acestei demarcatii – depinde de fiecare, ghid fiind privitul la televizor sau „incadrarea in societate” – 96%, sau studiul – 4%. Pasul urmator cunoasterii continutului baladei cred ca trebuie sa fie ghidat de intrebarea – cum vrei sa imbatranesti ?
Evolutia de la cantatul greierilor in calcaie la wc in casa, asfalt si obligatoriul mall nu a adus cu sine si sapunul, samponul sau pasta de dinti impreuna cu instructiuni de folosinta. A adus in schimb restante la intretinere si amenintari cu taiatul furnizarii apei curente. A adus forme de „descurcat” in societate de tipul celor amintite de tine – declararea unui nr. mai mic de persoane ce locuiesc intr-un apartament. Iar exemplele pot continua ….
Atunci, ce este de facut ? Ai 2 variante :
Varianta 1 – analizezi profund in ce societate vrei sa traiesti si ajungi la concluzia ca „afara”, in tarile care au descoperit apa calda cu mult inaintea romanilor, este potrivit pentru tine. (asta e si parerea mea – dar nu o sa analizez acum de ce este asa)
Varianta 2 – ramasul pe plaiurile mioritice cu 2 subpuncte:
a) cunosti legea, iar pentru cazul tau avem legile 114/1996, 230/2007 si hotararea 1588/2007, (republicate, etc.). Actionezi in consecinta asa cum scrie acolo. Ca raspunde vecinul cu juma’ de gura la salut, etc. le consider romanisme de care nu ar trebui sa tii cont – …. „comunitate” parca spuneai acu’ niste zile intr-un articol …. Nu uita ca indiferent unde ai sa te muti – poti pati aceleasi lucruri si rezolvarea nu cred ca este „imbufnarea” intre vecini sau parerile docte exprimate de p’afaristii fiecarui bloc.
b) iti construiesti propria casa.
In cazul variantei a), dupa ce o studiezi temeinic, vreau si eu sa aflu daca se gaseste raspuns la problema ta. Prezentul articol, „Chirias in Romania – Becul”, nici nu trebuia sa fie gandit, ca sa nu mai zic ca este si scris. Poate ca sunt „chimist”, dar „examenul” dat odata cu articolul – l-ai picat cu brio.
Inteleg ce spui si sunt de acord, am picat „examenul” civilizatiei. Dar nu-s nici erou si nici martir, sunt un om cu slabiciunile si cu defectele lui, ca oricare altul. Da, cred in comunitate, dar nu cu forta. Iar pe ai mei vecini nu-i poti civiliza nici cu vorba buna, nici cu bata.
Stiam ca mi se va spune ca nu-s civilizat sau ca-s ipocrit sa scot ochii vecinilor. Dar nu doresc nimanui sa nu se poata odihni nici in weekend din cauza vecinilor de deasupra, sa traiasca cu gandul ca nu va mai avea apa din cauza vecinilor, sa i se sparga cutia postala pentru ca nu saluta nu stiu ce vecini care sparg seminte si beau bere la PET la parterul scarii seara, sa gaseasca gunoaie in balcon, aruncate de vecinii de la etajele superioare. Ok, eu mi-am ales vecinii si tot eu mi-i voi schimba cat de curand, dar daca pui in balanta, refuzul de a schimba un bec pe casa scarii cantareste cam putin.
Legile sunt frumoase, dar se aplica cand si cand in tara asta. Nu-mi propun sa fac revolutie in scara, prefer sa-mi consum energia in alte scopuri (m-am implicat in lucruri similare mult mai serioase, dar asta chiar nu cred ca merita efortul). Nici la casa nu e tot timpul ca in povesti, cunosc oameni ce au probleme cu vecinii (masina lovita de vecini, muzica la maxim in curtea vecinilor etc).
AI INTELES TOTAL GRESIT. De ce mi-era frica nu am scapat – adica sa interpretezi negativ, ca un „atac” la adresa ta.
NU ai picat TU examenul civilizatiei. Ei au picat examenul civilizatiei si da, nu poti face educatie cu forta. Sunt curios care imbecil, cocalar parvenit ar considera ca ceea ce ai mentionat tu este semn de civilizatie ? : „Dar nu doresc nimanui sa nu se poata odihni nici in weekend din cauza vecinilor de deasupra, sa traiasca cu gandul ca nu va mai avea apa din cauza vecinilor, sa i se sparga cutia postala pentru ca nu saluta nu stiu ce vecini care sparg seminte si beau bere la PET la parterul scarii seara, sa gaseasca gunoaie in balcon, aruncate de vecinii de la etajele superioare.” Eu de astfel de „civilizatie” aminteam, in sensul ca este tot mai frecvent intalnita, ca sa nu spun generalizata. A ajuns nesimtirea, parvenitismul, toparlania, etc. la rang de virtute. Educatia a 96% din populatie nu se face decat in situatia cand primesti laude ca stergi cu mangaieri de matase bosorogi la fund prin nu stiu ce tara, daca iti faci norma de ladite la cules de capsuni, daca speli bine vase sau wc-uri, daca ai munca de sclav pe santiere …. Crezi ca afara, specimene de genul amintit de tine, si-ar permite sa faca la fel ? Poate ca o data ar merge, dar a doua oara i-ar lua dracu’. Si afara nu se prea comenteaza. Dar cum trec granita inapoi „pe plaiurile mioritice” – scuipa seminte pe jos.
NU am spus, nici macar sugerat, ca ai fi ipocrit. IARASI ai inteles gresit.
NU era vorba de refuzul de a schimba un bec.
Oriunde te-ai muta poti da de astfel de specimene. Intrebarea era ce faci in astfel de situatii. Pareri despre cum se convietuieste in aceasta „comunitate”, condominiu, pot avea multi – dar singura regula acceptata, universal valabila, este cadrul legal. „Supararea” vecinului in legatura cu becul (sa-l ia dracu’ de bec) este egala cu zero. Si tu, la randul tau, poti considera ca becul trebuie inlocuit in functie de nr. de persoane din fiecare apartament de pe palier. Si vine vecinul si spune ca are 2 copii (de exemplu) elevi la scoala si nu se pune. Apoi tu spui ca si ei aprind lumina pe scara …. si tot asa, intr-o continua TIGANIE tipic romaneasca. EU DE ASTFEL DE SITUATII VREAU SA TE FERESC, pentru ca te afecteaza. „Seful de scara” nu este Dumnezeul tau. Daca ma intreba pe mine, utilizand cred si tonul de „superioritate” dat de functie, de revizia centralei, primea din partea mea un sut in fund de ajungea pe orbita vecin cu statia spatiala internationala. „Matale nici nu esti proprietar” trebuia reformulat cu „dumneavoastra nici nu sunteti proprietar” – ca nu ne tragem de sireturi indiferent de varsta. Ma respecti – te respect – daca nu – te ia dracu’ bai vecine, ca nu spargem seminte din aceeasi punga. Sa termini cu mofturile ? – pai spalam cu el pe jos. „Ai adus citirea apometrelor ?” – dar ce te f–e pe tine grija de asa ceva ? iar daca erai responsabil cu primirea biletului cu indexuri – imbecile ! esti prost de nu stii sa citesti ?
In mocirla lor, in jegul lor existential – se simt perfect. TU esti intrusul care trebuie dominat si incadrat in poza de grup. „Pai ne dau bani, omule!” – este visul universal – din leafa lor mai raman bani de bere la pet, seminte si facut figuri la mall.
Greseala ta vine din faptul ca ai intrat, fara sa-ti dai seama, in jocul lor. Detasarea de astfel de situatii vine din cadrul legal si nu din mocirla gandirii, culturii si educatiei lor. In fata cadrului legal nu prea sunt interpretari emise de capacele de pet-uri. Poti sustine o parere bazata pe cadrul legal, scrisa si inmanata conducerii asociatiei avand nr. de inregistrare si semnatura de primire. In fata hartiilor – si nu a imbecilitatii exprimate prin viu grai de invatatii blocului – nu prea e loc de intors. Fa tu in scris orice solicitare sau raspuns la o problema – si vedem dupa daca ti-a folosit.
Ai inteles ? Vrei sa-ti explic mai mult ? Ce impresie are unul sau altul ? – crede-ma ca ma super-abtin sa nu predau formula apei unor comentatori.
Ok, s-a interpretat gresit 🙂
Da, stiu cum e in lumea civilizata: daca se plang vecinii de zgomot, prima oara primesti avertisment, a doua oara amenda, a 3-a esti luat la sectie.
Da, asta s-a inteles, era vorba de fapt de rezolvarea problemei intr-un mod eficient. De centrala nu m-a intrebat seful e scara, ci nevasta-sa. Intram in scara cu o cutie mare in brate si ea ma opreste sa imi aminteasca de faptul ca trebuie facuta. Ii spun ca stiu si imi vad de drum. Insista: „dar trebuie facuta, domnul o facea de fiecare data”. Da, stiu, voi vorbi cu el ca sa aflu cand a fost facuta ultima oara. „Dar uite, domnii cu revizia pleaca acum”. Domnii, cu bun simt, imi spun ca revin oricum maine iar eu le confirm ca voi verifica cu proprietarii si daca e cazul, o facem (nu trebuia, domnii fusesera cu un an jumatate in urma si trebuiau sa revina abia la 2 ani, iar vecinii care nu au stiut sa citeasca si au platit revizia au primit pana la urma banii inapoi).
„Matale nici nu esti proprietar” si „termina cu mofturile” nu au fost rostite, dar atitudinea cam asta a fost: semneaza aici si dupa aia poate iti explic ce ai semnat. „Ai adus citirea apometrelor ?” insa am fost intrebat in primele luni (sotia si cu mine parem mai tineri decat suntem – nu ma plang 🙂 – poate chiar studenti, si studentii nu sunt seriosi, se stie doar).
Adevarat, dar am preferat sa aleg calea mai usoara: sa-mi caut alta chirie, si nu numai din cauza vecinilor. Dupa multe luni de cautari, am gasit o scara decenta într-o zona linistita si urmeaza mutarea. De data asta, cu contract scris de chiriasi si reguli clar stabilite cu proprietarii.
Examenul de astazi l-ai luat. De fapt, cel aparut pana la ora asta. Ce usor este ! Chiar te incadrezi in 2%. Restul pana la 0,01% pastram asa … pentru incurajare !