N-am prea fost amator de a colabora cu agenţi imobiliari niciodată. De cele mai multe ori încercările se terminau după prima convorbire telefonică (fie aflam că sunt agenţi imobiliari deşi în anunţ nu se specifica acest lucru, fie nu ne înțelegeam în privinţa comisionului, fie aflam că pozele nu sunt reale, fie că apartamentul e ideal pentru un cuplu – câte un pat de o persoană în fiecare cameră). În rarele ocazii în care am ajuns la o vizionare cu un agent imobiliar (uneori neştiind cu cine mă întâlnesc de fapt) nu am putut să nu observ anumite stereotipuri verbale. Enumăr pe cele care mi-au rămas în memorie pentru că s-au repetat în mod constant, deşi oamenii erau, evident, alţii:
- „Am mai fost astăzi cu câţiva clienţi pentru vizionare.„ Substrat: chiar dacă apartamentul arată atât de rău încât e indicat să nu faci poze (şi chiar nu am făcut), apartamentul e căutat. Nu te mint. De ce te-aş minţi ? Pentru bani ?! Păi ce, banii mă fac pe mine ?
Variaţii:
„Dumneavoastră sunteţi cel ce doriţi să închiriaţi împreună cu sora/un coleg, nu ?„ Substrat: am atâţia doritori încât îi încurc, nici nu mai ştiu cu cine am vorbit la telefon azi. Staţi aşa, că m-am zăpăcit: dumneavoastră doriţi să cumpăraţi sau să închiriaţi ?
„Am mai fost astăzi cu câţiva clienţi pentru vizionare, dar nu mi-a plăcut de ei„. Substrat: eşti un norocos dacă prinzi chiria asta. Şi pentru că îmi place de tine, am hotărât că eşti un norocos azi.
- „Aţi ales să închiriaţi într-un moment bun, dar grăbiţi-vă, pentru că vin studenţii etc„. Substrat: sper că nu mă mai plimbi şi prin alte părţi, grăbeşte-te şi ia-l pe ăsta, că la 5 vine trenul cu studenţi. Nu contează că studenţii tocmai termină anul universitar şi de fapt pleacă, nu vin. Nu contrazice niciodată un agent imobiliar, aduce ghinion !
- „Din păcate proprietarul nu negociază preţul, e fix„. Şi pentru ce se presupune că ar trebui să plătesc comision dacă nu poţi să-mi reprezinţi interesele ? (adică să-mi obţii un preţ mai bun decât fixul proprietarului ?)
- „Preţul e bun, să ştiţi„. Şi dacă aşteptările proprietarului nu ar fi fost realiste, mi-ai fi spus că preţul e mare şi că nu ar trebui să închiriez sau să cumpăr ?
- „Nu sunt agent imobiliar şi nu reprezint o agenţie imobiliară, am doar un PFA„. Şi cum ar trebui să ne adresăm ? ‘Domnule doctor’ ? E o vorbă: dacă măcăi precum o raţă, mergi ca o raţă şi arăți ca o raţă, înseamnă că eşti o raţă, nu te mai da drept motan !
- „Comisionul e negociabil”. Substrat: după ce te văd la faţă, văd eu de unde pornim negocierea: de la chiria pe o lună sau de la 3 sferturi în jos.
- „E la ultimul etaj, dar e călduros iarna şi nici nu sunt probleme dacă plouă„. Ai locuit într-un apartament la ultimul etaj ? Ai locuit în acest apartament ca să ştii că e călduros iarna şi răcoros vara sau doar ştii lucrul ăsta din poze ? Ai văzut izolaţia de pe acoperiş ? Nu ? Atunci voi hotărî singur, n-am nevoie de consiliere.
- „Mda, mobila e cam uzată, au fost nişte studenţi înainte aici, o țineau numai în petreceri”. Dacă prin „uzată” înţelegi „veche-de-acum-30-de-ani”, da, ai dreptate. Totuşi, ce naiba se fuma la petrecerile astea de călătoreau în timp şi se întorceau călare pe mobila asta ?
Basme imobiliare 
As mai adauga:
‘Veniti cu banii la dumneavoastra, se va inchiria azi’ – la un anunt aparut ieri, pt un apartament banal, la pretul pietei.
Si de la proprietari:
‘Eu platesc o rata lunara mai mare decat chiria pe care o cer, asa ca nu fac nici o afacere daca negociez chiria’
‘Noi l-am luat asa, nerenovat, ca sa-l decoram cum vrem noi. Apoi ne-am mutat de aici, stiti, cu serviciul. Dar puteti renova dvs., daca vreti.’
Nu astia care platesc rata pentru apartamentul ce-l dau la chirie sunt periculosi, ci cei ce l-au cumparat din economii sau l-au mostenit. Pentru ca pe ei nu-i preseaza nimic: si ce daca nu ii da nimeni 500 de euro pe luna ? Sta si se uita la el. cei ce platesc rata sunt constransi sa ia bani lunar, chiar daca mai putin decat e rata.
‘Veniti cu banii la dumneavoastra, se va inchiria azi’ Excelent!😄
Se intelege insa de ce sunt putini disperati, site-urile arata ca nu castiga nici 1000 de euro pe luna majoritatea: https://cariera.ejobs.ro/agent-imobiliar/
Eu nu inteleg o chestie:
Daca eu sun la un anunt din ziar si dau peste o agentie, daca cumpar apartamentul, de ce sa platesc comision agentiei? Nu i-am angajat eu sa-mi caute casa. I-a angajat proprietarul ca sa ii vanda casa, el ar trebui sa plateasca comision, nu?
As mai adauga la titlu si comportamentul de lemn imobiliar. De ce? Sa va povestesc o faza simpatica cu niste agenti d-astia 000.
Era un apartament de vanzare in zona mea, de care as fi fost interas. La balcon un baner cu un nr de telefon. Suna sotia, ii raspunde una si ii zice ca nu se ocupa ea de apartamentul respectiv si ca va da numarul celei care se ocupa sa o sune inapoi. Au sunat-o, peste doua saptamani :)). Agentia se numeste 20 Century Fox… sau asa ceva 🙂
A sunat-o una, dupa doua saptamani, cum ziceam. Sotia o roaga sa stabilim o zi si o ora pentru o vizionare, sa vedem care e treaba. Asta, nu, ca inainte sa mergem la apartament, trebuie sa trecem pe la sediul lor. De ce? De d-aia! Nu si nu, ca nu se poate sa vizionam apartamentul fara sa trecem pe la sediul lor inainte. A incercat sa-i explice vitei ca avem serviciu si ca nu putem sa ne caram pe drumuri aiurea, ca asa vrea muschiul ei. Asta, nu si nu.
In fine, vita, basicata maxim, ii spune sotiei sa revina cu un telefon cand se hotaraste cu adevarat sa cumpere. Sotia i-a replicat sa sune ei cand se hotarasc cu adevarat sa vanda apartamentul si sa fie mai flexibili cu potentialii clienti interesati.
Partea amuzanta e ca de cele mai multe ori nici macar proprietarii nu i-au angajat sa le caute cumparatori/chiriasi, si anuntul a fost preluat abuziv de catre agentie. Evident, daca proprietarii ar avea un strop de principii, ar refuza colaborarea, dar cand agentia ii anunta ca le-au gasit clienti, se duc principiile pe apa sambetei.
Da, e corect ce zici tu, daca nu l-ai angajat sa-ti gaseasca apartament, nu ar trebui sa platesti comision. E adevarat ca in tarile civilizate tranzactiile se petrec numai prin intermediul agentiilor, si ambele parti apeleaza la serviciile lor. In cazul lor, de obicei chiar daca chiriasul sau cumparatorul nu face decat sa raspunda anuntului postat de agentie, tot plateste comision. Dar o face in cu totul alte conditii, iar serviciile respective sunt profesioniste si, cel mai important, cerute de ambele parti, nu bagate pe gat de agentii.
Reiau postarea de la articolul precedent :
Sa citez din personajul jucat de Dinica in „Filantropica” :
„Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana.
In lumea asta sunt 3 meserii : bogatia, saracia si sexul.
La banii tai iti permiti sa ai demnitate ?”
si din francezi : „Donnez-moi s’il vous plait !”.
Cam asta ar fi piata imobiliara de pe la noi.
Au picat retelele de telefonie mobila ? Oare „nu baga astia” pe iPhone net ?
„S-a luat” curentul ? Precis e o conspiratie mondiala de nu merge netu’ !
Oare daca publicai acest articol intr-un ziar scris profesionist, unde toate paginile aveau numarul 5, aveai mai mult succes ? Scuze, „succesuri” ?
De 5 zile tacere. Totala. Ma asteptam ca miile de agenti sa posteze opinii cum ca ceea ce ai scris nu este adevarat. Ca ei sunt extrem de bine pregatiti profesional si nu apeleaza la astfel de replici de 2 bani. Ei nu au incercat si niciodata nu au prostit pe cineva pentru comision. Si ca ei mai au si studii temeinice de 3 zile in urma carora au dobandit calificarea de agent (cine nu crede sa cerceteze).
Raman la impresia mea, ca meseria de agent si existenta agentiilor imobiliare este total inutila. Chiar si in tarile cu apa calda, aceasta indeletnicire a fost inventata de niste baieti pentru ca ies bani din comision, iar caracteristica lor ca natie este ca niciodata nu ii vei vedea in meserii asa zis murdare. Pretind doar ca ei conduc lumea.
Daca ar fi asa cum ai scris, cele cateva fraze pot fi copiate pe o foaie de hartie si folosite direct de proprietari in procesul de vanzare sau inchiriere. Numai ca avem o problema. Probabil ca si proprietarii, la randul lor, considera scrisul si cititul ca fiind total inutile. Ei sunt melomani. Guta, Copilul Minune, Jean de la Craiova, Sorinel Pustiu’. Clasici in viata. Si intrebarea este : de ce sunt atat de acid ? Raspunsul : daca rostesti tu, ca proprietar, aceste fraze devenite folclor, nu mai platesti comision. Iar daca esti asa de inteligent, „de-ti curge scuipat din gura”, rostirea de astfel de replici de catre altcineva te costa de la 1000€ in sus, fara factura. Cat niste „multe” plinuri la bmw-ul tau proaspat inscris la bulgari. Pai merita ? Vrei sa fii considerat un fraier care nu te pricepi la toate ? Vezi ca faci poporul de rusine ! „Rusinica” !
Oricum, cautatorii de apartamente de inchiriat sau cumparat sunt plictisiti. Nu este vizionare fara astfel de replici. Prin urmare, de ce platesc ei comision ? Se stie ca orice apartament beneficiaza de o coada de doritori ca pe vremea lu’ ciuruitul la carne. „Am mai fost astazi cu cativa clienti la vizionare” se traduce in : „au mai fost doar astazi peste 300 de clienti”. Dupa 300 am incetat numaratul.
Ai uitat ca preturile cresc. Zilnic. O stie chiar si Zilisteanu 1,39 lei/km.
Intr-o tara prospera, poate ca plata comisionului unui agent imobiliar e un fel de donatie. Daca ai de unde, de ce sa nu faci si acte de caritate ?
Acuma serios vorbind, eu nu contest ca agentul ar putea fi util. Sunt ceva acte de pus la punct si cei mai multi cumparatori nu stau bine la capitolul asta si le prinde bine un pic de consiliere (asta daca are cine sa le-o ofere). Dar problema e ca la noi agentii au raspundere limitata. Ai platit azi comision pt inchiriere si maine esti dat afara? nasol, dar agentia nu are ce sa faca, si-a luat mana de pe tine.
Tu spui ca agentul ar putea fi util. Eu spun ca la noi, in tarisoara unde nu esti sigur de nimic chiar si cu o sentinta definitiva si irevocabila in favoarea ta, agentul nu este util in nicio situatie. Daca am vizionare – ma duc insotit de un arhitect sau inginer de structuri -, iar daca am de perfectat un antecontract sau contract de vanzare-cumparare voi avea intotdeauna langa mine un avocat. Lamureste-ma de ce aceste 3 meserii alese de mine ar fi inferioare meseriei de agent si de ce este preferabil un agent in locul oricaruia dintre ei.
Glumele cu inchiriatul timp de-o luna – parca am mai mentionat ca se rezolva cu un contract. Si intrebare de baraj : daca dau niste banuti unui nene, nu ar fi normal ca sa am contract cu acel nene in care sa stipulez ce se intampla in caz de : pct. 1)… pct. 2)… pct. 3)… pct. n) si ce trebuie acel nene sa presteze de banutii primiti ? Daca ai angajat un avocat sa te reprezinte intr-un proces, nu faci contract cu baiatul sau fatuca aia sa : pct. 1)… pct. 2)… pct. 3)… pct. n) ? ca doar nu o sa ia baiatul sau fatuca aia banutii tai ca sa nu se prezinte la proces ! Si exemplele pot continua …
Da, e clar ca un agent nu are cunostintele celor 3.
Si mai e un aspect interesant: in orasul meu, pana acum vreo 10 ani nu prea auzeai de agenti imobiliari. Si din cate stiu eu, cei ce cumparau un apartament o faceau fara agentii. Oare cum de puteai cumpara atunci fara ei si acum agentii au devenit „indispensabili” (nu, nu izmene) ? Existau ei si inainte, mai ales prin Bucuresti, dar e interesant cum odata cu umflarea bulei s-a umflat si numarul agentilor.
Da, sunt de acord cu contractul, dar uneori, presati fiind de timp, chiriasii nu gasesc prea multi proprietari care sa fie dispusi sa inchirieze cu contract. Eu cel putin, prima data cand am cautat chirie, am facut-o vreme de un an. Si nu pentru ca nu gaseam oameni care sa spuna „da” contractului, ci pentru ca nu gaseam ceva ok ca pret si dotari. Si pot spune ca asta e problema principala cand cauti chirie, nu neaparat lipsa contractului.
Acum stau in chirie fara contract. Ba mai mult, nici macar nu ne-am aratat buletinele intre noi (proprietar si chirias). S-ar zice ca mergem pe incredere. Proprietarii nici macar nu au mai trecut de luni bune pe la noi, mai nou ne intalnim lunar prin oras ca sa ii inmanam banii. In principiu, e clar ca poti pierde niste bani stand in chirie fara nici un act, dar am considerat ca pierderile ar fi oricum mult mai mici decat in situatia in care am cumpara locuinta la preturile actuale.
Interesant de citit punctul de vedere al unei agentii imobiliare: http://www.premierservice.ro/blog/alexandru-obregia/alexandru-obregia (trecand peste bla-bla-urile din prima parte). Citez dintr-un comentariu pertinent lasat pe blog: „Si ce poate face cumparatorul care stie ca este furat pe fata ? Fura si el la randul lui. Si nici macar nu se cheama furt, e doar scoaterea mainii straine din buzunarul propriu. E atat de simplu. Dar ma indoiesc ca nu stiti deja lucrurile acestea. Incetati sa mai pescuiti anunturile proprietarilor si aceste situatii nu se vor mai intampla: majoritatea vor raspunde anunturilor proprietarilor.” Raspunsul unui cercopitec: „- daca nu iti permiti sau nu iti doresti un serviciu nu il mai accesa” „Draga Mihai , este atat de usor sa gasesti scuze ! Ca d-aia fura cumparatorul , ca e furat?!! De cine este furat ? Daca suna pe un numar de telefon si constata ca este agentie si el nu doreste o colaborare cu o agentie , atunci de ce nu inchide si-si cauta un alt anunt? Poate da de proprietar direct. Nu exista nici-o scuza , mai ales ca vorbim de o piata libera , nu exista nici-o constrangere , poate doar in mintea unora.” NO COMMENT!
Ciudat cum tocmai tu, despre care Florin de pe tavanul fals spunea ca esti agenta Premier, aduci in discutie un articol al domnului in cauza. La momentul respectiv spuneai ca numele Giulio nu iti suna cunoscut.
Tavanul Fals bate campii cu gratie in anumite momente 🙂
Mda, sa zicem ca am avut ocazia sa cunosc anumite personaje din zona Popesti Leordeni….
Posibil, dar au mai fost momente pe aici ce aduceau a culegere de clienti (la momentul respectiv am crezut sa sunt paranoic, acum nu stiu ce sa zic):
Da, asa e, insa s-a intamplat o chestie care m-a facut sa renunt la antecontract. Din fericire nu apucasem sa semnez contractul de vanzare-cumparare. Voi sta in chirie cel putin 1 an de acum incolo, pana strang suficient incat sa fac un credit cat mai mic.
Ca idee, fara sa aduc laude gratuite, blogul tau mi-a deschis intr-o mare masura ochii. Recunosc ca faceam parte din turma care vroia cu orice pret un apartament. Lucrurile s-au schimbat intre timp. Ramane de vazut ce ne rezerva viitorul….
Pai spuneai ca ai rata. Acu spui ca stai in chirie.
Trebuia sa am, facusem scrisoare de garantare. Ma rog, poveste lunga, s-a terminat prost.
Nu stiu de ce nu imi apare comentariul (probabil din cauza linkului), il rescriu. Am citit astazi punctul de vedere al unei agentii Premier Service (pe blog). Articolul se cheama „Alexandru Obregia” si zice asa: „O zi de duminică din vara anului 2013. Ana-Maria era acasă, împreună cu copilul său în vârstă de 3 ani. Nu am văzut-o niciodată tristă. Mereu pozitivă, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu disponibilă. Aşa cum trebuie să fie un consilier imobiliar. Totuşi, chiar şi pe ea a mirat-o acel apel telefonic.
-”Bună ziua! Vă deranjez în legătură cu anunţul dumneavoastră… Îmi puteţi da mai multe detalii despre oferte privind apartamente Alexandru Obregia?! Am putea să le vedem astăzi?…”
Zâmbetul a dispărut pentru câteva clipe. A încercat să le explice că este duminică. Apoi că soţul lucrează şi că nu are cu cine lăsa copilul.
-”Nu este nici o problemă, puteţi veni şi cu copilul, nu ne deranjează… Mergem??? Ne grăbim foarte tare, vrem să cumpărăm urgent cu Prima Casă, vă rog să ne ajutaţi!”
S-a îmbrăcat, s-a fardat, a pregătit copilul, s-a urcat în maşină şi a plecat la vizionări. Multe! Cu copilul în braţe (şi cu zâmbetul pe buze) le-a prezentat cam tot ce era reprezentativ în zona Alexandru Obregia, apartamente noi şi vechi.
-”Mulţumim frumos că ne-aţi ajutat, vorbim luni…”, au fost cuvintele de despărţire.
Luni nu au răspuns deloc la telefon, deşi i-a sunat de câteva ori. Ar mai fi avut câteva apartamente disponibile de prezentat.
Marţi, pe la prânz, Ana-Maria a aflat că tinerii ei cumpărători se întorseseră la unul dintre imobilele vizionate şi încheiaseră un antecontract de vânzare-cumpărare cu proprietarul.
Dacă viaţa v-ar pune să alegeţi, pe cine aţi lua drept partener de o zi? Un “nebun” din Pavilonul 5 sau tinerii din întâmplarea de mai sus? Să dormiţi, să mâncaţi, să povestiţi…”
Raspunsul pertinent al unui cititor: „Si ce poate face cumparatorul care stie ca este furat pe fata ? Fura si el la randul lui. Si nici macar nu se cheama furt, e doar scoaterea mainii straine din buzunarul propriu. E atat de simplu. Dar ma indoiesc ca nu stiti deja lucrurile acestea. Incetati sa mai pescuiti anunturile proprietarilor si aceste situatii nu se vor mai intampla: majoritatea vor raspunde anunturilor proprietarilor.”. Raspunsul unui cercopitec: „Draga Mihai , este atat de usor sa gasesti scuze ! Ca d-aia fura cumparatorul , ca e furat?!! De cine este furat ? Daca suna pe un numar de telefon si constata ca este agentie si el nu doreste o colaborare cu o agentie , atunci de ce nu inchide si-si cauta un alt anunt? Poate da de proprietar direct. Nu exista nici-o scuza , mai ales ca vorbim de o piata libera , nu exista nici-o constrangere , poate doar in mintea unora.”, respectiv „- daca nu iti permiti sau nu iti doresti un serviciu nu il mai accesa” NO COMMENT!! Scuze pentru postul lung, dar m-a amuzat si in acelasi timp m-a enervat teribil.
Ce ai uitat sa mentionezi este faptul ca pe blogul tavanul fals sunt 2 articole referitoare la creatura de care faci vorbire. Sunt articolele din 8 Iunie 2011 si 28 Ianuarie 2012. Referirea la TF nu a fost facuta ca reclama, ci pentru o mai buna informare a cititorilor acestui blog. @basme nu are cum sa cuprinda tot ce exista pe piata imobiliara. Intotdeauna am avut parerea ca un om informat este un om salvat si sper ca @basme sa ma scuze pentru trimitere. De ce creatura ? Chiar as fi curios ce gandeste un om, la prima citire a celor 3 articole atat de pe acest blog cat si de pe TF.
Pai primul meu articol a fost publicat pe Tavanul fals, de ce sa ma supere trimiterea ?
Ai uitat textul clasic : „Daca nu aveti bani pentru achizitie, puteti face credit Prima Casa. Apartamentul este o adevarata oportunitate ca si investitie”.
Dorinta de indobitocire e mare, asa ca citez dintr-un articol publicate pe net astazi : „In urma unei analize realizate pe baza salariilor si a preturilor medii, am constatat ca daca un roman intentioneaza sa economiseasca pentru a cumpara o locuinta, acesta trebuie sa fie extrem de chibzuit si sa agoniseasca o parte consistenta din venitul sau lunar”, a declarat A. P., marketing manager i…net. Daca am lua in calcul un venit mediu de 500 de euro (salariul mediu calculat de Institutul National de Statistica) din care sa scadem cheltuielile lunare dintr-o gospodarie pentru o persoana, care potrivit INS, se ridica la 180 de euro, atunci un roman cu un venit mediu ar ramane cu 320 de euro pe care sa-i economiseasca timp de …… „
si se dau ca PRETURI MEDII ( Atentie ! preturi cerute si NU preturi de tranzactionare) : 34.000€ garsoniera, 53.000€ ap. cu 2 camere, 72.000€ ap. cu 3 camere si 94.000€ ap. cu 4 camere. – si faceti voi calculul cat trebuie sa economisiti.
Finalul este APOTEOTIC :
„Daca nu vorbim de o mostenire, cea mai buna varianta pentru persoanele cu venituri medii este accesarea unui credit, deoarece banca le impune un plan de rambursare a banilor si in acelasi timp oamenii se pot muta in locuinta mult dorita odata cu obtinerea creditului”, a mai spus A. P., marketing manager i….net.”
Creatura uita ca : „salarial mediu net a fost de 1.611 lei, în luna mai, în scădere cu 3% faţă de luna precedentă (INS)” ; luati in calcul 1 euro = 4,42 lei ; „cheltuielile totale ale populatiei au fost, in trimestrul I 2013, in medie, de 2.312 lei lunar pe gospodarie (809 lei pe persoana) si au reprezentat 91,7% din nivelul veniturilor totale ce se ridica la 2.521 de lei, potrivit unui comunicat al Institutului National de Statistica (INS)” ; „cele mai mari sume de bani dintr-o familie se cheltuiesc pentru consumul de bunuri alimentare si nealimentare (71,5%), pe impozite si taxe se aloca in medie 16,1% din venituri, iar pentru cheltuieli de productie 9,3% din venituri” ; „cheltuielile pentru investitii, destinate pentru cumpararea sau constructia de locuinte, cumpararea de terenuri si echipament necesar productiei gospodariei, cumpararea de actiuni etc. detin o pondere foarte mica in cheltuielile totale ale gospodariilor populatiei (doar 0,3%)”.
Fiecare e liber sa-si faca propriile calcule, sa vada cum sta treaba in realitate.
Ca minte in cel mai ordinar hal nu ma mira. Inteleg ca natura a gresit in cazul ei. Trebuia sa fie ficus.
Pericol mare acest blog. Cititorii si comentatorii din publicatii unde toate paginile au nr. 5 isi dau cu parerea. Ca sa postezi la un articol scris acum 10 luni naste semne de intrebare. Oare de ce ? Pai la articolul prezent baietii nu prea au ce zice pentru ca toata lumea a avut de-a face cu textele ridicole mentionate in articol. Atunci ce a mai ramas ? Pai daca toata lumea stie textele, au ramas 2 lucruri si anume preturile in imobiliare si implicit, daca tine vrajeala cu preturile, avem de-a face cu accesul la finantare si tot tacamul ce decurge de aici. Pe blogul tau vad ca nu prea se leaga de capitolul pret, asa ca a ramas accesul la finantare.
Bine, bine, dar de ce dupa 10 luni si la articolul cu pricina vei intreba? Cred ca raspunsul vine de la indeletnicirea de a scormoni pe goagal, iar titlul este sugestiv. Daca cineva da de articol din intamplare si citeste toate comentariile, va vedea ca ai o rezistenta din partea unor baieti ce se doresc a fi informati si care mai dau si sfaturi.
Concluzia la care am ajuns dupa citirea mesajelor este ca repeta la nesfarsit aceleasi ineptii care prind din ce in ce mai putin, plus cireasa de pe tort : „programul “Prima casa” si mai ales cine a prins programul 1, este printre putinele lucruri bune care le-a facut Boc. A dat o sansa muritorilor de rand sa aibe o locuinta”.
La moartea lui Kim Ir Sen (parca) si pasarile cerului au plans – nu-mi ramane decat sa extrapolez – cand nu o mai fi PC si pasarile cerului o sa planga. Daca aveau mai multa scoala scriau „lucruri bune PE care le-a facut”. Deh, Guta !
Sugestie – reia articolul. Cred ca mai sunt si altii care vor o conversatie cu nord-coreenii. Dar poate ca pana atunci vor citi blogul in integralitate si vor avea alte ganduri. Poate se vor spovedi ca Diana.
Kim Ir Sen este denumit Presedintele Etern. Acum vezi de ce PC se doreste a fi eternizata ?
Da, banuiesc ca te referi la articolul asta:
desi si asta inca mai culege comentatori:
Pai am tot discutat de preturi, chiar de la primul articol. Dar chiar si potentialii cumparatori spun ca „nu are cum sa coste asa de putin”. daca nu are, asta e, ramanem fixati la preturile actuale. La care tot nu cumparam, ca sunt prea mari. Absurd ? Un pic.
Nu ma refeream la articolele tale privind preturile, ci la faptul ca acesti comentatori de serviciu nu dezbat problema preturilor. Este un subiect extrem de delicat si care se doreste a fi tinta tuturor manipularilor.
Nu uita ca orice analiza a ta, oricat de logica si argumentata ar fi, chiar si expusa pe parcursul a 1000 de articole, va fi tinta manipulatorilor de serviciu. Si nu vreau sa te sperii, dar sunt cu miile. Chiar daca nu au postat (multi) replici la articole, INTERESELE IN ACEST DOMENIU SUNT ENORME. IAR CAND MA REFER LA AMPLOARE AM IN VEDERE ZECI DE MILIARDE DE EURO. Cam asta este costul deranjului pe care il faci (tu cat si TF).
Cat despre mine, ca persoana oarecare, scriam intr-o postare anterioara ca parcurgerea legislatiei si mai ales intelegerea ei duce la identificarea oricarei magarii. Legislatie nu numai in domeniul constructiilor, cat si cea bancara, a asigurarilor, etc. Aici e marea buba. Poporul care munceste dar nu gandeste (a se vedea „A dat o sansa muritorilor de rand sa aibe o locuinta”), ar trebui sa analizeze mai intai daca ceea ce am recomandat eu este bine sau nu. Este exact ceea ce am raspuns la o postare a Dianei privind diferenta de rata.
Daca „se rezolva” problema preturilor, chiar „asa scazute” cum sunt, ramane inducerea in mentalul colectiv a ideii ca intr-un orizont de timp relativ mic se vor inregistra scumpiri ( a se vedea creatura la care facea referire Diana, creatura care ghicind in cafea sau carti prevestea scumpiri de 15% in 3 luni, daca imi aduc bine aminte, ceea ce este halucinant).
Daca vor fi scumpiri (pentru Zilisteanu 1,39 lei/km – vezi ca s-a ieftinit in sens negativ benzina !), atunci avem in vedere accesul la surse de finantare in lipsa banilor cash. Si de aici salvarea venita de la guvernul cel intelept si totalul „abandon” al bancilor in fata acestei noi situatii (ca doar nu se pot ele impotrivi imparatiei). Numai ca poporul uita ca bancile vor sa nu se ia in considerare prevederile noului Cod Civil si a Codului de procedura civila. Si fac presiuni care pana in momentul de fata au dat rezultate. Deci cine este imparatia in tarisoara asta ?
E simplu.
Si sa nu uitam ca „redresarea pietii imobiliare” inseamna doar cresterea preturilor. Atat au ei in cap.
Deviza acestor „oameni de afaceri” este : „in lume, in fiecare secunda se naste un fraier, important este sa-l gasesti”.
Pentru articolul nr. 2 mentionat de tine.
PENTRU CINE ESTE INTERESAT SI CARE INTRA IN CONTACT CU UN AGENT IMOBILIAR – DE CORELAT CU RESTUL DE INFORMATII SI ANALIZAT IN DETALIU – informatiile sunt pe net, dar asta nu inseamna ca nu trebuiesc, pe ici pe colo, trecute prin filtrul gandirii :
„- Suprafata utila – este suprafata desfasurata, mai putin suprafata
aferenta peretilor. Suprafata utila a locuintei este suma tuturor
suprafetelor utile ale incaperilor. Ea cuprinde: camera de zi, dormitoare,
bai, WC, dus, bucatarie, spatii de depozitare si de circulatie din
interiorul locuintei. Nu se cuprind: suprafata logiilor si a balcoanelor,
pragurile golurilor de usi, ale trecerilor cu deschideri pana la 1,00 m,
nisele de radiatoare, precum si suprafatele ocupate de sobe si cazane de
baie (cate 0,50 m2 pentru fiecare soba si cazan de baie), in cazul in care
incalzirea se face cu sobe. In cazul locuintelor duplex, rampa, mai putin
palierele, nu se cuprinde in suprafata utila a locuintei.
– Suprafata construita pe locuinta, este suma suprafetelor utile ale
incaperilor, logiilor, balcoanelor, precum si a cotei-parti din suprafetele
partilor comune ale cladirilor (spalatorii, uscatorii, casa scarii, inclusiv
anexele pentru colectarea, depozitarea si evacuarea deseurilor menajere,
casa liftului etc.), la care se adauga suprafata aferenta peretilor interiori
si exteriori ai locuintei; in cazul incalzirii cu combustibil solid, se adauga
suprafata aferenta sobelor si cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse
suprafatele aferente boxelor de la subsol si ale garajelor care pot fi
prevazute distinct.
– Evaluare – Procesul de estimare a valorii.
– Pret – O sumă cerută, oferită sau plătită pentru un bun sau serviciu.
– Valoare – Pretul cel mai probabil convenit de cumpărătorii si vânzătorii
unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare. Valoarea stabileste
pretul ipotetic pe care cumpărătorii si vânzătorii îl vor conveni pentru un
bun sau un serviciu. Deci valoarea nu reprezintă un fapt, ci o estimare a
celui mai probabil pret care va fi plătit pentru un bun sau serviciu, la un
anumit moment dat.
Cea mai apropiata definitie de “valoarea de circulatie”, avand in vedere ca in Codul Fiscal se face referire la “veniturile din transferul proprietatilor imobiliare” ar fi cea cuprinsa in Standardul International de Evaluare IVS 1 – Valoarea de piata. Definitia “valorii de piata” este:
“valoarea de piata este suma estimata pentru care o proprietate
va fi schimbata, la data evaluarii, intre un cumparator decis si un
vanzator hotarat, intr-o tranzactie cu pretul determinat obiectiv, dupa
o activitate de marketing corespunzatoare, in care partile implicate au
actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangere.”
– Abordare prin piată – O cale generală de estimare a valorii unui activ
corporal sau necorporal prin folosirea uneia sau mai multor metode care
compară activul în cauză cu active similare care au fost vândute.
Ca pe orice piată, pretul de tranzactie este stabilit, în primul rând, de interactiunea dintre cerere si ofertă. Specificul pietei imobiliare este determinat, în principal, de două elemente : caracteristicile proprietătilor si comportamentul participantilor la piată. Datorită acestor factori, piata imobiliară se distinge prin : asimetrii informationale, preturi rigide, fluctuatii semnificative de lichiditate, lipsă de transparentă si ineficientă economică. Pe piata din România nu există un indice imobiliar oficial calculat pe
baza valorilor de tranzactionare, existând în schimb mai multi astfel de indicatori calculati de organisme private pe baza preturilor afisate. Toate datele disponibile în piată arată o scădere generală a pretului activelor imobiliare în ultima perioadă, fără ca amplitudinea acesteia să poată fi măsurată cu precizie.
Piata românească este expusă unor riscuri suplimentare, datorate
tranzactionării în monedă străină, scăderii populatiei si numărului extrem de
mare de locuinte ocupate de proprietari (piată redusă a chiriilor). Această
situatie este amplificată de lipsa de transparentă a pietei (inexistenta unui
indice imobiliar oficial), costurile ridicate si viteza scăzută de tranzactionare.”