Fane a hotărât să-şi cumpere apartament în 2007. Rată prea mare nu-şi permitea, aşa că a decis să dea banii pe ceva (aparent) mai ieftin: un apartament la mansardă. A dat peste un dezvoltator ingenios care găsise o metodă sigură de îmbogățire: se oferea să izoleze termic blocuri de locuinţe în schimbul dreptului de a construi şi vinde apartamente deasupra ultimului etaj. Omul cerea fie un avans, fie toţii banii dinainte (pentru un preţ mai mic). Cum băncile nu puteau oferi un credit ipotecar pentru ceva ce nu era construit încă, Fane a trebuit să garanteze împrumutul cu apartamentul părinţilor.
La scurt timp însă constructorul a pierdut la jocuri de noroc banii primiţi pentru apartamente şi s-a sinucis. Evident, mare lucru nu construise încă. Cei peste 60 de oameni ce plătiseră parţial sau integral au aflat că au dat banii degeaba, dar ca vor trebui totuşi să plătească ratele băncii. Lui Fane i-a albit de supărare tot părul din cap într-o singură zi.
Până în 2011 a reuşit cumva să achite anticipat creditul şi a făcut unul nou pentru altă locuinţă, de data asta construită deja. A locuit acolo vreo 2 ani, pentru că în 2013 s-a mutat în capitală, unde plăteşte acum chirie.
Se spune că o bulă speculativă (imobiliară sau de orice alt fel) nu apare de 2 ori în acelaşi loc, cel puţin nu la scurt timp una dupa alta: azi ai una imobiliară, mâine una a metalelor preţioase ş.a.m.d. Dar nu zice nimeni că nu te poţi frige de două sau mai multe ori în timpul aceleiaşi bule. Şi deşi recunosc că unele detalii din povestea lui Fane îmi sunt necunoscute (pentru apartamentul pe care nu l-a primit niciodată bănuiesc că a plătit doar avansul, dar nu sunt sigur), sunt totuşi curios: dacă cineva i-ar cere sfatul în legătură cu un credit imobiliar, ce-ar zice păţitul nostru ?
Basme imobiliare 
In primul rand, bine ai revenit si la multi ani :). Patitul nostru ar face si un al treilea imprumut, pentru a cumpara si in bucuresti ceva. Dupa ce te obisnuiesti cu datoriile, nu prea mai poti trai fara si e clar ca e setat pe a avea.
La multi ani si tie 🙂
Nu-mi pasa prea mult de el, ci de exemplul pe care il poate da celor din jur, acolo e pericolul.
@Heto – La multi ani !
Pornind de la un comentariu anterior, in care ai facut o paralela intre evolutia preturilor si mecanica fluidelor, nu stiu daca nu ar fi o legatura intre exemplul „Fane” si principiile mecanicii enuntate de Newton. Sa vad daca am tot atata imaginatie :
1. Un corp tinde sa-si mentina starea de repaus sau de miscare rectilinie si uniforma atata timp cat asupra lui nu se exercita influente externe. Tot aici avem si inertia – la orice actiune exterioara care cauta sa schimbe starea de repaus sau de miscare rectilinie si uniforma, corpul se opune – proprietate numita inertie.
2. O forta constanta, actionand asupra unui corp, ii imprima acestuia o acceleratie constanta proportionala cu forta.
3. Cand un corp A actioneaza asupra altui corp B cu o forta numita actiune, corpul B reactioneaza asupra corpului A cu o forta egala in modul si de sens opus numita reactiune.
Comentariul tau cred ca poate fi asociat cu punctul 1, dar asta nu inseamna ca actiunile sale cat si modul sau de a gandi nu raspund si celorlalte puncte, daca faci o analiza mai in detaliu.
Concluzia e ca Fane are minte putina si bani nemunciti.
Minte putina are cu siguranta. Cat priveste banii, traiasca bancile cu ale lor credite !
@Basme – La multi ani !
Si pentru ca blogul se refera la basme, poate ca o varianta de sfarsit ar fi ca „Fane”, odata ajuns in patria mall-urilor, a putut in cele din urma „sa-si traga” si un bmw negru (preferabil pe gpl) la mana a 4-a pe care l-a inscris la bulgari, s-a tuns periuta, si-a cumparat ochelari de soare pe care-i poarta si noaptea, a colindat centrele de cultura (baruri si cluburi) unde a intalnit-o pe doctoranda in neurochirurgie Bianca Dragusanu, vazandu-si astfel existenta efemera implinita. Parca asta este genul de final preferat al tuturor „imobiliarilor”.
In articolul tau, link-ul se refera la un caz din celebrul Iasi, locul unde exista ceea ce am numit eu Edy. Dar asta nu inseamna ca ceea ce s-a intamplat in Iasi nu are corespondent in fiecare oras din tarisoara noastra. A fost urmata „reteta”.
Cine vrea sa faca sapaturi, descopera ca pe rolul Tribunalului Iasi ies in evidenta 2 procese ce implica firma sinucisului, respectiv 9432/99/2008 cu data inregistrarii 24.11.2008 si 9313/99/2008 cu data inregistrarii 17.11.2008. Sechestru asigurator si faliment. Ambele fara solutie definitiva si irevocabila. Adica – dai un ban – dar nu stai in fata ci te judeci pana la adanci batraneti cu speranta ca mai recuperezi ceva, macar de un covrig cu gaura.
Dar nici nu a inceput bine anul, ca au si aparut „analistii” de serviciu care fac previziuni optimiste. Totul ca afacerea sa prospere, adica sa se incaseze in continuare comision si sa creasca profitul. Asa este celebra „economie de piata”, adica sunt la vanzare sau inchiriere zeci de mii de locuinte – nimeni nu se intereseaza de ele – nu se fac tranzactii – dar preturile neaparat cresc – poporul trebuie in continuare fraierit cu povesti de genul „isteriei” inchirierilor sau cumpararilor. Si pentru ca este vorba de capitala, sa-ti povestesc ce le-a trecut prin cap unor alti specialisti, unii chiar si din banci. Atentie !, chiar banci. Inainte de a se deschide tronsonul de autostrada ce leaga Bucuresti de Ploiesti, a fost raspandit zvonul ca proprietatile din Ploiesti isi vor dubla valoarea, pentru ca romanii vor prefera sa-si cumpere locuinta in acest oras fiind rezolvata problema accesului facil. Si totusi Ploiestiul este si el, la randul sau, un oras destul de mare, deci nu se punea problema locuirii in camp. Eu spun : incredibil !!!!, dar sa nu crezi ca nu au fost destul de multi care nu au si inceput chiar sa se intereseze de locuinte in Ploiesti. De asta ce mai zici ?
Indiferent de ce ar povesti „Fane”, de ce secrete existentiale ar impartasi, as asculta cu deosebita atentie, mut de uimire la auzul atator minunatii, iar la sfarsit probabil as cita timid din Zilisteanu 1,39 lei/km : Valoarea ta chiar ca nu o are nimenea !
Si uite cum totul depinde de ascultator. Nu ai cum sa prevezi urmarea, deoarece romanul e specialist in toate. Sa nu fii mirat daca „Fane” o sa fie chiar si invidiat.
La multi ani si tie !
Nu cred ca Fane e genul cocalar, ci doar genul de om cu o obsesie. Poate o fi avut experiente aiurea in chirie, desi stiu destui care au plecat din casa parintilor direct in rata. De chirie nici nu voiau sa auda, cica nu voiau sa depinda de altii (probabil de rentier).
Da, cu siguranta sunt destui care ar spune ca Fane a procedat corect. Eu sunt patit: nu stiu pe nimeni din familie mea care sa nu ne considere ciudati (pe sotia mea si pe mine) pentru ca stam in chirie, in loc sa cumparam, la pretul zilei.
In urma cu vreo 2 ani si ceva incercam sa conving cu cuplu de prieteni sa nu cumpere. O tineau sus si tare ca “daca creste ?” si au cumparat pana la urma. Ne-au vizitat in decembrie in noua chirie si el a tras un oftat, dupa care a zis ca poate era mai bine in chirie: nici acum nu au apartamentul mobilat complet si o duc mai rau decat atunci. Ce sa le mai zici acum ?
Sa abordez si varianta ta : „Fane” nu e un cocalar si are o obsesie. Totusi pasiunea sa are un cost cam ridicat, ceea ce se traduce prin usurinta cheltuirii unor sume deloc de neglijat pe baza „retetei” de a „investi” eficient. Este vorba despre bani multi, unii chiar trecuti la capitolul „adio” (de aceea am trecut si procesele, cu posibilitate de recuperare macar a unei parti = zero, plus faptul ca el, la creditul initial, a mai platit si o dobanda care iese din start din discutia recuperarii) . Iar procesele nu sunt gratis. Frica privind locuirea in calitate de chirias o excludem, dovada fiind prezentul. In cele din urma, este alegerea sa cum isi cheltuie veniturile, dar prea se muleaza pe trendul cunoscut. La un calcul ipotetic, „Fane” ar fi putut cel putin sa fie proprietar de o garsoniera, apoi sa incerce si „farmecul” capitalei. Dar el, nu si nu.
Ca va considera cunoscutii ciudati – intr-un total spirit de gluma – nu uitati ca la orice intalnire cu ei sa le aduceti aminte ca tot timpul auziti voci, ca va cheama Napoleon, etc. Nu uita sa te imbraci in negru si sa „respiri greu”, iar sotia sa piuie ca R2D2 (ca doar traiti vremurile din Star Wars). Apoi, in liniste, sa sarbatoriti de fiecare data alegerea facuta cu o sticla de vin bun. Evident, cea de a nu cumpara, chiar si „la pretul zilei”.
Cat priveste cuplul de prieteni – pai cred ca ar trebui sa te critice vehement pentru ca nu ai scris toate articolele de pe prezentul blog inca de acum 3 ani. Sugereaza-le sa posteze pe blog. Oare ce ar scrie ?
E ciudata rau treaba cu familia/cunoscutii: parinti, frati, veri, bunici (cati mai am), unchi, toti m-au frecat la ridiche (si inca ma freaca) in legatura cu chiria. Nu mai spun de cunoscuti (colegi de serviciu etc), dar de ei imi pasa mai putin. „Dar de ce nu cumparati ? De ce mai asteptati ?” Urmari ? Racirea relatiilor. Asta e, suntem o natie cu toleranta scazuta: daca cel de langa tine face alte alegeri, nu e in regula. Unii ma acuza ca astept sa saraceasca toti ca sa cumpar eu ieftin. Nu bre, le explic eu, astept sa primesc ce consider ca merita banii economisiti de mine. Poate ca astept degeaba. Daca se va dovedi sa fie asa, voi gasi alta utilitate banilor, aici sau pe alte meleaguri.
Ca tot ai adus aminte de vin bun: am impartit de curand asa ceva cu cuplul de prietenii. La mine, pentru ca ei invita mai rar musafiri. Deh, au rata, se chinuie sa mai si mobileze apartamentul, de unde bani si de mofturi din astea ? Dar stii ce e ciudat ? Ca rata pe care au e mai mare decat salariul unuia dintre ei, si totusi nu li s-a parut asta o problema la momentul cumpararii. Ei sustin ca poti sta in chirie daca nu ai copii (ei au, eu inca nu), dar nu am inteles clar de ce e mai bine sa stai in apartamentul tau incomplet mobilat decat intr-unul inchiriat, cu tot ce-i trebuie.
Ei nu stiu de existenta blogului, insa, privind in urma, cred ca motivatia de a incepe sa scriu aici a fost frustrarea. Frustrarea de a vedea cum cei mai multi acceptau (si inca accepta) preturile locuintelor, de frica unor eventuale cresteri („au fost scumpe, acum s-au mai ieftinit, sa luam acum, cine stie daca nu vor creste la anul ?”). Si-atunci mi-am zis ca n-ar fi rau sa vad scris ceea ce incerc sa explic apropiatilor. De scris nu scriam lucrurile astea acum 3 ani, dar de discutat cu ei incercasem de multe ori. El parea sa priceapa, ea voia casa ei. Se pare ca in cele din urma dragostea a invins ratiunea 🙂
Dragostea mereu invige ratiunea, in majoritatea cazurilor femeia e capul rautatilor, are nevoie de un „camin”, bate din picior si il terorizeaza pe sarmanul barbat ca vrea o „casa a lor” cu orice pret, ca daca nu isi face bagajele si se duce la mama. Stiu asta din ce vad in jur, si stiu ca si eu am facut greseala asta acum ceva timp. Barbatul, dupa ce i se toaca nervii ireversibil, cedeaza si face cum zice partenera. In majoritatea cazurilor, femeia e cea care strica totul, pentru ca in general barbatii au o gandire mai lucida si nu se lasa prada primului impuls de a achizitiona (vezi orele nesfarsite de shopping). Ar trebui facuta o corelatie intre imobiliare si psihologia feminina, ar iesi rezultate interesante.
@Diana – La multi ani !
„Dragostea mereu invinge ratiunea …” si „imobiliare si psihologia feminina”
Cred ca am destula imaginatie sa-mi inchipui abandonul total al unei femei in imbratisarea unui barbat.
Nu am imaginatie sa-mi inchipui abandonul total al unei femei in imbratisarea unui zid. Dar mai caut.
La multi ani si tie! 🙂
Am exemple in jurul meu, primul care imi vine in minte este un cuplu cu care suntem oarecum prieteni, ea l-a tocat la creier sa cumpere dom’le….ca si Popeasca si-a luat…si toate fetele de la serviciu…numai ea sta cu molâul in chirie… Ala nu a mai putut si a cedat, cand toate argumentele rationale si logice s-au lovit de un munte de incapatanare si santaje sentimentale. Acum sunt fericitii proprietari ai unei cloace vechi de 40 de ani, pentru care vor plati 30 de ani cu drag si spor. El e frizer (ma rog, hair stylist, sa sune mai bine :D), lucreaza la un salon de fițe, ca sa ii dea creditul si-a convins patronul sa ii mareasca salariul cu vreo 10 mil si sa plateasca el toate taxele aferente, ca alta solutie nu avea. Ea lucreaza la un call center. Si-au luat recent canapea si pat cu lada si ea este foarte fericita.
Frumos spus…
Bine, in unele cazuri are si femeia dreptate, un pic de stabilitate nu strica.
Are dezvoltatorul din Popesti- Leordeni o teorie interesanta, cum ca in imobiliare avem matriarhat: el sustine nimic nu se cumpara sau se inchiriaza fara acordul final al sotiei/iubitei. In destul de multe cazuri, e adevarat: omul de care spun eu era de acord in urma cu cativa ani cu argumentele mele, stia ca nu era momentul sa cumpere in 2010, de exemplu, dar ma intreba „si cum imi conving sotia de traba asta ?” Pai de unde sa stiu eu sau oricine altcineva, tu ai ales-o. Totusi, cred ca barbatii care accepta compromisul asta gresesc: femeia ti-ai ales-o ca sa iti fie mai bine in doi decat singur. Si daca cea pe care ai ales-o te duce pe un drum care nu te face fericit, poate ca nu spatiul locativ e problema ta cea mai mare.
Cat priveste cuplul buclucas : sa privim partea romantica a relatiei – bucuria, fericirea, soliditatea unui cuplu nu consta in faptul ca cei 2 privesc unul spre celalalt, ci amandoi in aceeasi directie.
Partea „ancorata in meandrele concretului” (cea la care se raporteaza astazi un procent cam ingrijorator de femei si barbati) ne este data de filmul „Filantropica”, care ne da „reteta” prin prisma personajului interpretat de Dinica : „pe lumea asta exista 3 meserii – bogatia, saracia si sexul”. Citatul asta l-am mai dat si oricine poate sa dea orice interpretare sau intelegere la aceste 3 meserii.
Off topic subiectul „Fane”, dar nu prea mult.
Totusi am o curiozitate. Aud destul de des ca preturile la care se vand in prezent locuintele sunt mici. Prin urmare, proprietarii asteapta revenirea pietii sau prefera sa le scoata la inchiriat pana se reia isteria cresterilor saptamanale. Pana aici toate bune si frumoase.
Trec peste : preturile au ajuns la minim istoric deci vor creste, vecinul a dat cu X pret in perioada de bula imobiliara iar eu nu sunt mai prost sa dau mai ieftin, „care criza dom’le, asta e pretul pietii !”, aberatiile agentilor, analistilor, trusturilor de presa, zvonerilor, raspandacilor, etc. care de fapt sunt niste „combinatori” (in ziua de astazi „lumea buna” nu mai face o afacere ci face o „combinatie”, adica „isi trage comision”), si alte apucaturi de genul asta care nu sunt putine.
Imi aduc aminte ca in vremurile demente, cand lumea credea ca banii cresc in copac si facea credit cu buletinul pentru orice, chiar daca nu-i trebuia, preturile nu prea stateau pe loc. Adica nici producatorii, ca sa nu mai spun comerciantii, nu erau mai fraieri si tineau sprintar pasul cu ideea ca banii trebuie sa fie in primul rand multi ca numar si nu neaparat sa reflecte valoarea. In traducere libera – daca putem si noi sa tragem niste tunuri, de ce nu ? Capitolul imobiliare a reprezentat culmea dementei, adica, asa cum ne prezinta si articolele din afara, cresterea pretului + achizitiile au „prins” cel mai bine la romani (fapt bazat pe Caritas, FNI, etc. si apetenta romanului pentru genul asta de castiguri). Deci la noi a fost dementa maxima.
Am intalnit eminente cenusii care comparau pretul unui apartament cu cel al unei masini marca X sau Y, nu are importanta care. Ca se compara mere cu navete spatiale – trecem iarasi peste. Aici fac numai o simpla remarca – nu am aflat de la somitatile in domeniu cum o masina fabricata in anul 1977 (de exemplu) putea sa-si dubleze pretul din 2005 in 2007 ! Oare seria w123 de la Mercedes (corespondentul lui E-Class) era mai scumpa decat la lansare (1975 fata de 2005 de exemplu) ? sau daca facem corespondenta valorii din 1977 la prezent, avem cumva o dublare pentru perioada 2005-2007? De ce iau 30 de ani ? Pai apartamentele ceausiste construite de exemplu in urma cu 30 de ani nu au avut nicio problema in a-si dubla pretul.
Iar analiza cuprinzand alte aberatii de acest gen poate continua cu multe exemple.
Imi mai aduc aminte ca tot in perioada dementa greu gaseai pe cineva sa-ti ridice o casa. Pentru zugravit sau pus faianta si gresie trebuia sa inveti singur sa-ti faci aceste lucrari. Nimeni nu se mai incurca cu astfel de nimicuri, nici chiar platit regeste. Toti aveau in cap numai palate, castele, etc.
Banii nu prea mai aveau valoare nici macar daca ii carai cu roaba.
Ajungem in prezent.
Traim vremuri de criza, dar ce se intampla ?
Avem de-a face cu schimbari climatice de genul incalzirii globale, prin urmare nu mai ploua cu bani. Pe vremuri ploua cu bani si romanul, de „smecher” ce era, nici macar nu se umilea sa iasa afara din casa cu o galeata sa culeaga banii picati din cer. Astazi banii nu mai pica din cer ca ploaia si nici nu mai cresc in copac. S-au uscat si copacii. Incredibil !
Falimente, insolvente, somaj, salarii taiate, foamete, executari silite, etc., dar romanul este tot „smecher”. Asa se considera el. Motivat ?
In domeniul imobiliar avem fenomene interesante. Cu toate ca au mai scazut preturile, apartamentele tot sunt supraevaluate.
Nu inteleg : cand toata lumea are bani – daca si tu ai bani – care e smecheria ? Cunosc : diferenta sta in numarul lor, dar vreau ceva dincolo de raspunsul clasic.
Cand toata lumea nu are bani – dar tu ai bani – nu asta e o adevarata smecherie ? Sau fata de intrebarea anterioara si raspunsul clasic smecheresc : cu matematica stam prost – orice valoare mai mare decat zero tot zero inseamna ?
Bine, dar ce vreau sa spun cu asta ? Pai faptul ca romanul habar nu are ce este banul si care e valoarea lui. Sunt curios care „smecher” din tara asta se mai duce la locul de munca si zice pe un ton plin de sictir maxim : „bai baieti, daca de astazi nu-mi dublati leafa eu va salut din mers !” Dar sa fie proprietar de apartament comunist scos la vanzare (ca sa vad daca realizeaza vreo corelatie intre bun si valoare) , sau unul care are rate la banci (ca sa vad cum imi povesteste el treaba cu „investitiile”).
Daca se anunta vreo crestere salariala pentru vreo clasa de bugetari, oricare ar fi ea, sa te tii scumpiri. Daca pensionarii mai primesc 5 lei la pensie, iarasi scumpiri. Cica are lumea bani. De fapt, sticla de ulei de ieri o cumperi astazi cu plus x lei. De parca de ieri si pana astazi au plimbat sticla cu liftul de a crescut pretul. A crescut salariul minim cu 50 lei ; rezulta deci ca beneficiarii acestei majorari au castigat la loto ? Dar daca se anunta disparitia a 100.000 de firme care mai aveau si angajati cum se cheama ? Probabil belsug, nu-i asa ?
Intrebare de baraj : daca un proprietar are un apartament la vanzare si cere 50.000 euro si are o oferta de maxim 25.000 euro dupa 6 luni de stat pe piata cu el, ce ar trebui sa faca ? Acesti 25.000 euro fiind dublul valorii din 2004 (ca tot ia lumea anul asta ca referinta).
Buna remarca: daca ar fi crescut din 1977 pana in 2005 sau 2007, mai ziceam: oamenii apreciaza modelul respectiv – care e din ce in ce mai rar – de aici cresterea constanta de pret. Si cred ca sunt modele care au suferit genul asta de cresteri (le zice „de colectie”).
In cazul apartamentelor, de la jumatatea lui 2003 pana la jumatatea lui 2008 salariul mediu crescuse de 2,7 ori (de la 470 la 1270). Inflatia cumulata in timpul asta e de vreo 50%, deci puterea de cumparare a crescut de fapt de 1,7 ori (calculul meu pare sa fie cofirmat si aici: http://businessday.ro/09/2011/ins-intre-1990-si-2010-salariul-real-a-crescut-cu-236/). Ne-am fi putut astepta deci la cresteri ale preturilor apartamentelor cu 170% (desi, cum ai sugerat si tu, degeaba ti-a crescut salariul azi de la 1000 la 2000 de lei daca si painea s-a scumpit de la 1 lei la 2 lei).
Pretul absolut al apartamentelor crescuse insa de cel putin 7 ori. 7/1,7 = 4, deci raportate la puterea de cumparare, crescusera de vreo 4 ori in 2003-2008. Acum sunt la jumatate fata de maxim, adica avem un indice de 2. Ce s-a intamplat din 2003 incoace ? Avem credite ipotecare. Pana in 2003 eram inapoiati pentru ca nu le aveam.
Nu sunt de-acord cu datale tale si cu modul in care calculezi :). Exista, statistic vorbin, indexul preturilor de consum pentru produse nealimentare. Aceasta este inflatia produselor nealimentare.
Din Octombrie 2002(cu 6-7 luni inainte sa inceapa „nebunia”) pana in decembrie 2014, inflatia a fost de 230%. Un euro, la acea data, valora 3.3 lei. Daca facem strict matematic, pretul unui apartament de 2 camere, in Bucuresti, ar trebui sa ajunga la 27.000 E.
Acum urmeaza sa punem in balanta: deprecierea in timp a locuintelor, existenta creditelor imobiliare, puterea de cumparare, pretul de inlocuire al unui produs, existenta unor dobanzi preferentiale pentru PC, dorinta romanului de a fi stapan(din stramosi cel ce are pamant, are, cel ce n-are, e un nimeni), presiunea sociala, nevoia femeii de a avea un cuib, cresterea nivelului de trai(sper ca suntem de-acord ca se traieste mai bine acum decat in urma cu 12 ani), emigrarea, sporul negativ al Romaniei + nevoia de a „investi” pe care a capatat-o toata lumea. Toti vor sa investeasca si sa le cada banii din cer, dovada existenta atator jocuri piramidale de-a lungul timpului.
Cine poate sa faca un calcul atat de exact incat sa ajunga la o suma „corecta”?
@Heto – sa sustin argumentele tale dar si pe cele ale lui @Basme, dar nu uitati ca vorbiti amandoi de acelasi lucru. Cine s-a ars si a cumparat sau s-a indatorat – sa-i fie de bine. Datele statistice (INS) gen indexul preturilor de consum – le privesc cu enorm de multa suspiciune.
Intr-un comentariu anterior am facut referire la un link, dar mai bine este sa scriu ce cuprinde articolul. Lucram cu materialul clientului, clientul fiind de cealalta parte a fortei, cea intunecata. Avem detaliat „farmecul” micului Paris. Statistica Coldwell Banker : „Evolutia preturilor pentru apartamentele cu doua camere din apropiere proiectului Bucuresti Mall din Vitan” :
an 1998 – pret 5.000 euro ;
an 1999 – pret 5.500 euro ;
an 2000 – pret 7.000 euro ;
an 2001 – pret 9.500 euro ;
an 2002 – pret 12.500 euro ;
an 2003 – pret 20.000 euro ;
an 2004 – pret 35.000 euro ;
an 2005 – pret 48.000 euro ;
an 2006 – pret 60.000 euro ;
an 2007 – pret 100.000 euro ;
an 2008 – pret 120.000 euro ;
an 2009 – pret 75.000 euro ;
an 2010 – pret 72.000 euro ;
an 2011 – pret 67.000 euro ;
an 2012 – pret 66.000 euro ;
an 2013 – pret 65.000 euro .
Sa nu creada cineva ca zona este ceva deosebit, ci se incadreaza la „alte locatii”.
Da, sunt multe variabile, nici in inflatia raportata nu te poti increde prea mult, deci orice calcul de genul asta poate fi combatute (pentru ca e greu de inclus inflatia in astfel de calcule).
Lasand insa calculele la o parte, putem fi de acord ca preturile sunt inca rupte de realitate. Suma „corecta” nu se refera la zecimala, ci la ordinul de marime.
Era sa uit, ca tot vorbim de pretul corect:
Apartamentul in care locuiesc ai mei a fost cumparat acum vreo 30 si ceva de ani cu mai putin de 80.000 lei (rate pe 30 de ani, se plateau in total vreo 125.000 lei – rata de vreo 350 lei). Salariul mediu era pe la 1500 de lei.
Ok, pretul de atunci nu era realist, sistemul nu permitea existenta preturilor libere etc. Totusi, el a costat, la cursul euro de azi, mai putin de 20.000€. Stii cu cat l-a vandut un vecin de-al lor zilele trecute ? Cu 39.000€.
Prin urmare: acum 30 de ani costa mai putin de 20.000€, dupa 20 de ani se vindea cu 10.000€, ajunsese prin 2008 la vreo 70.0000€ iar acum se vinde cu aproape 40.000€. Oricum o dam, scartie, nici nu e nevoie de prea multe calcule. Da, putem sa o dam pe placa capitalismului, unde preturile sunt libere etc. Dar daca tot vorbim de piata libera, Prima Casa nu are ce cauta pe aici.
ai pus punctul pe i. opinie bine argumentata, perfect de acord.
„Fane” – obiect de studiat sau analiza de caz.
Sa pornesc de la pasiunea lui si sa consider ca in micul Paris „Fane” nu pierde timpul si achizitioneaza un apartament cu 2 camere, confort sporit, etaj intermediar (1-4), intr-o zona unde paduchii miros a parfum scump. Si anume zona Piata Unirii, magazinul Unirea, zona care apare pe grila notariala (2014) – zona 46-B3. Iau ca puncte de plecare grilele notariale pentru 2010, 2012 si 2014, intrucat asa se poate compara mai bine.
an 2010
imobile construite inainte de 1977 – 77.700 euro
imobile construite interval 1977-1983 – 81.900 euro
imobile construite interval 1984-1989 – 89.600 euro
an 2012
imobile construite inainte de 1967 – 33.560 euro
imobile construite interval 1967-1977 – 43.400 euro
imobile construite interval 1978-1997 – 46.870 euro
an 2014
imobile construite inainte de 1967 – 52.440 euro
imobile construite interval 1967-1977 – 67.810 euro
imobile construite interval1978-1997 – 73.240 euro
Pornind de la aceste date se poate face o analiza frumoasa si interesanta a fenomenului imobiliar. Sa nu uitam ca in urma cu mai putin de o saptamana, Mugurel Isarel cel Poznas a impartasit prostimii reteta imbogatirii, adica implicarea pana sub barbie „in imobiliare”. Nu-mi permit „sa dau teme pentru acasa”, dar invit la studiu inclusiv privind introducerile facute in lucrarea destinata notarilor. Si daca sunteti curiosi – toate introducerile din cadrul lucrarilor din 2010, 2012 si 2014.
Poate impartasiti si concluziile. Nu de alta, dar cel care citeste poate beneficia de mai multe opinii. Astfel se exclude eternul motiv imbecil – „pretul zonei”.
„Fane” …. , „micul Paris”, …, indrumarile „expertilor imobiliari” …
http://www.casadex.ro/2014/01/vrei-sa-vinzi-casa-in-timp-record-iata-10-ponturi-de-la-experti/
Pornind de la sfaturile „expertilor”, la repezeala am gasit http://www.titirez.ro/vanzari-apartamente/bucuresti/mosilor/apartament-de-vanzare-2-camere-21imobiliare-54wy
Nu am dorit ceva „in buricul targului”, dar oricum in Bucuresti este extrem de greu sa faci o zonificare, totul tinand de intelectul cumparatorului. Daca asculti de agenti esti un om pierdut.
Insist sa cititi cu atentie macar Decretul Lege nr. 61 din 7 Februarie 1990, cat si Legea 114 din 11 Octombrie 1996 (+modificarile lor aduse in timp) ; se gasesc usor pe internet. Aveti explicate acolo niste datele esentiale.
In grila notariala (exemplu de escrocherie de manual) pentru Bucuresti apartamentul se gaseste in zona 47-B1.
Concluziile le trageti singuri !
P.S.
@Basme – daca link-urile directe te deranjeaza (de exemplu ca reclama la site-uri, etc.), nu am absolut nimic de obiectat daca modifici postarea.