Există viaţă fără agenţi imobiliari ?

Sau „cum să găseşti chirie şi să cumperi un apartament fără ajutorul agenţilor imobiliari”. Despre agenţi am mai vorbit, dar azi vom vedea cum şi dacă ne putem descurca fără ei. Scuipăm în sân şi purcedem.

Există metode clasice de păcălit agenţii imobiliari (mers la vizionare în locul clientului final), dar consider că asemenea metode sunt de ocolit dintr-un singur motiv: îi face pe bieţii oameni să se simtă utili (hei, şi hârtia igienică e utilă, nu ?) sau folosiţi, înşelaţi, furaţi (la fel ca şi hoţii de buzunare prinşi cu portofelul altuia în mână, la 5 minute după ce l-au „găsit”. Cu siguranţă şi ei se simt furaţi când rămân fără „pradă”).

Păi cum, vor spune unii agenţi, vă folosiţi de serviciile noastre şi nu vreţi să plătiţi pentru ele ?
Ce să zic:  singurul motiv (în cele mai multe cazuri) pentru care agenţii imobiliari mai au clienți este acela că respectivii clienţi nu au de ales, pentru că nu găsesc decât anunţuri de intermediere, şi nu cele postate de proprietari, ce sunt preluate urgent de agenţii. E ca şi cum ai încerca să mergi pe un trotuar plin de rahaţi de câine: nu-i vina ta că ai nimerit în ei, dacă sunt peste tot. Dar staţi fără griji, dragilor, când vom avea nevoie de serviciile unui agent imobiliar vă vom anunţa noi. Până atunci staţi cuminţi în băncile voastre, cu gramatica de clasa a 5-a în mânuţe. Nu e atât de grea pe cât pare.

Deci ce alte metode eficiente şi cinstite ne mai rămân ? Pe lângă clasicele căutări pe internet, care ne duc de cele mai multe ori tot către anunţurile agenţilor, ar fi vreo două:

Publicarea de anunţuri pe situri de specialitate

• Situri pe care oricine poate posta anunţuri sunt destule. Specificaţi clar ce anume căutaţi (număr camere, mobilier, dotări, preţ) şi menţionaţi „Exclus agenţiile imobiliare”. Sau, dacă aveţi totuşi un suflet mare şi vreţi să daţi un colţ de pâine unui agent, specificaţi comisionul pe care sunteţi dispus să îl plătiţi pentru plimbarea până la uşa proprietarului şi câteva bolmojeli de genul „deci are termopan, aragaz aproape nou, e aproape de mijloacele de transport în comun”: 100, poate 200 de lei, dar nu mai mult. Îi vor ajunge cât să nu moară de foame şi să poată merge la nişte cursuri de orientare profesională.

• Costuri ? De obicei zero, pentru că publicarea anunţurilor nu costă nimic.

• Rată de succes ? Medie, există destui proprietari ce nu folosesc un computer sau nu au acces la internet.

Publicarea de anunţuri în ziarele locale

• Orice oraş are cel puţin un ziar local ce publică contra cost (unele chiar şi gratuit) anunţuri de tot felul.  Se aplică aceleași reguli ca şi în cazul anunţurilor online.

• Costuri ? Relativ mici, maxim 10 lei pentru o zi de publicare a anunţului.

• Rată de succes ? Destul de mare, deoarece majoritatea proprietarilor vor citi mai ales anunţurile din ziare. Din fericire, anunțurile din categoria „Caut chirie” sunt mult mai puţine decât cele cu „Ofer chirie”, proprietarilor fiindu-le mult mai uşor să găsească un client.

Fluturaşi în cutiile poştale

• Am auzit adesea oameni plângându-se că doresc să cumpere un apartament, dar nu găsesc nimic decent fără o agenţie imobiliară. „Păi aţi încercat să lăsaţi fluturaşi în cutiile poştale din blocurile în care v-ar place să locuiţi ?” „A, nu, asta nu am încercat !” De ce ? Nimeni nu ştie. Metoda merită încercată în cazul cumpărării unui apartament, în cazul închirierii proprietarii nu vor prelua corespondenţa decât foarte rar.

• Costuri ? Printatul unei foi A4 costă aproximativ 50 de bani, şi poate cuprinde vreo 24 de fluturaşi, suficienţi pentru a alimenta măcar jumătate din cutiile poştale ale unei scări de bloc. 400 de scări înseamnă 200 de lei.

• Efort ? Presupunând că există un număr de 100 de blocuri de interes (adică 200-300-400 de scări) şi că puteţi implica şi familia sau 1, 2 prieteni, adică în total 3-4 persoane, că lăsatul fluturaşilor nu durează mai mult de 5 minute per scară, putem considera că se acoperă 50 de scări pe oră, adică toate blocurile dorite într-o singură zi (maxim două, în cazul oraşelor foarte mari). O zi din viaţa voastră şi un cost de maxim 200 de lei în locul plăţii unui comision de cel puţin 1000€, cât taxează acum o agenţie imobiliară. Pare un târg profitabil, nu ?

• Rată de succes ? Teoretic, destul de mare. Singurii ce nu pot fi interpelaţi prin această metodă sunt vânzătorii ce nu locuiesc în apartamentul pe care îl au spre vânzare. Dar chiar şi aşa, la ce seceta de cumpărători este acum, s-ar putea să mai afle de la câte un vecin că există doritori ce nu doresc să lucreze cu agenţi imobiliari.

Dacă mai ştiţi şi alte metode, nu fiţi egoişti şi dezvăluiţi-le !