Exista cel puţin 3 indicatori ce se folosesc atunci când se vorbeşte despre preţul imobilelor: preţul per metru pătrat, raportul preţ/venit anual şi raportul preţ/chirie lunară.
Le-am folosit şi eu adesea, dar am ajuns de curând la concluzia că a folosi primele două metrici nu e tocmai potrivit în România (specialiştii m-ar putea contrazice). De ce ? Să vedem:
Considerăm 2 familii cu venituri medii: una din România şi una din Germania, Franţa, Italia sau Spania. Venitul mediu de familie în România este 780€ iar în celelalte 4 ţări e minim 3000€. Până aici, nici o problemă: în România un metru pătrat de locuință ar putea costa 390€ (un salariu mediu pe economie) iar în Italia 1500€, nu ? Nu chiar.
Pe ce trebuie să cheltuiască banii oricare din familiile de mai sus ? Pe mâncare, transport, îmbrăcăminte, încălţăminte, servicii, distracţii. Evident, ne interesează costurile vieţii europenilor versus costurile românilor.
Mâncarea ? Nu e nici mai scumpă, nici mai ieftină decât în România.
Transport (benzină) ? Cam la fel ca în România.
Îmbrăcăminte şi încălţăminte ? Uneori mai ieftin decât în România. Să nu uităm circuitul multor haine: se produc în România, ajung la firmele mamă, după care întorc în magazinele noastre, deci sfârşesc mai scumpe decât în restul Europei. Unde mai pui că în România noţiunea de „sales” (reduceri, lichidări de stoc) e puternic distorsionată şi nu prea funcţionează.
Servicii ? Mai ieftine în România decât în restul Europei, dar şi de calitate mai slabă.
Calculasem mai demult că o familie medie are nevoie de 2650 lei (610€) în fiecare lună pentru a trăi (oarecum) decent, excluzând cheltuielile cu chiria sau rata pentru locuinţă. În principiu, am putea considera că o familie germană, franceză, italiană sau spaniolă are nevoie de aceeaşi sumă. Dar pentru că unele servicii sunt mai scumpe în cazul lor (telefonie, internet, energie electrică şi gazul), vom rotunji la 1000€.
Prin urmare, o familie cu venituri medii din România poate aloca 170 din cei 780€ câştigaţi lunar (22% din venituri) pentru plata unei locuinţe. În acelaşi timp, o familie similară europeană are disponibili 2000 din cei 3000€ câştigaţi lunar, adică 66% din venituri. Practic, o familie medie din Germania poate plăti aproximativ un metru pătrat de locuinţă germană în fiecare lună, în timp ce o familie din România abia îşi permite vreo 0,2 m pătraţi de locuinţă românească.
Aşadar, când mai auziţi pe cineva care vă spune că un metru pătrat de locuinţă ar trebui să coste cât în restul Europei, adică cel puţin un salariu mediu lunar, sau că preţul unei locuinţe ar trebui să coste cât venitul mediu pe ţ ani, daţi-i cu manualul de aritmetică peste cap ! Eu mă duc să-mi caut unul şi să mi-l fac sendviş.
Basme imobiliare 
Sunt și eu de părere că prețurile din .ro sunt umflate, dar prețul la imobiliare ca și la orice altceva trebuie să depindă în primul rând de cerere și ofertă. Iar cererea de exemplu este influențată de locație. Recent întors din Mexic (o țară cu PIB/cap de locuitor asemănător României) am văzut cum e pe acolo. Și acolo pe unde cererea e mare, prețurile sunt mari. Dacă vrei casă pe malul caraibelor plătești chiar și 1-2 milioane de dolari. Pe o garsonieră la 500m de plajă vro 100-120 de mii. Dar dacă vrei într-o suburbie a unui oraș mai mare, poți lua casă de 150mp 50000. Cerere și ofertă! Dacă vrei casă în junglă, e și mai ieftin. Locația bună înseamnă cerere mare, locație proastă înseamnă cerere mică. Astfel și la noi, nu e de ajuns să judecăm doar din prizma prețului de mp sau să încercăm să găsim artificii de genul „câte salarii medii pe metru pătrat” sau „în câți ani îmi pot lua casă nuj unde”. La noi prețurile sunt mari în primul rând din cauza infrastructurii precare, motiv pentru care s-au construit puține clădiri noi, respectiv și dacă există, este greu dpdv logistic să te muți în ele. Astfel oferta este destul de mică. Cel puțin oferta relevantă (zonă bună, calitate bună a construcției etc.). Just my 2 cents…
Cateva corectari:
– transportul nu e ‘cam la fel’. Benzina e mai scumpa cu aprox. 10% mai scumpa. Un abonament lunar pt. transport in comun variaza pe la 45 de euro (vs. aprox. 10 prin orasele noastre mai mari). La ei in banii astia ai si metroul inclus (unde e disponibil). La noi… in Bucuresti te costa cam 23 euro abonamentele cumulate (sau mai mult, dar majoritatea nu au nevoie de combinatiile mai scumpe).
– imbracamintea/incaltamintea sunt in general mai scumpe in orice oras mai mare din It/Ger/Fr/Au etc. Ok, exista sales, dar nu poti evalua preturile per ansamblu in functie de cele dintr-o luna de reduceri. Poti verifica asta uitandu-te la etichetele retailerilor mari de la noi (15 euro nu inseamna 60 lei, 60 de euro nu inseamna 240 lei etc.)
– tot spuneai ca la venituri mai mari ai si cheltuieli mai mari. Cand castigi 600 euro, parca-ti pare rau sa iesi de 4 ori pe luna in oras si sa cheltuiesti cate 15 euro pentru o masa in oras. Cand castigi 2000, poate ti se pare normal sa cheltuiesti 4×30 euro pentru aceleasi 4 iesiri. In functie de oras, 30 euro pot insemna o masa saracacioasa (adica suma poate fi mai mare).
Pe scurt, 1000 euro/2 persoane mi se pare mult prea putin pentru a trai ‘oarecum decent’ intr-un oras relativ mare din Vest. 🙂 Asta fara sa iei in calcul cheltuieli de sanatate (stomatologie?, fitness), vacanta (teoretic exista al 13-lea salariu pt. asta).
Oricum, toate analizele de genul asta (totusi foarte bine fundamentate) nu au nici o valoare in tara noastra. Romanul-vanzator gandeste asa (citez dintr-un cititor de-al tau):
„N-ai decat sa fii unul dintre cei cu fixatia asta: pretul pe mp. Bon, sa cumperi tu ap. de valoare in Ferentari la acelasi pret cu Titan sau Tineretului. Eu ma bazez pe oameni cu cap, adica “venit, vizitat, placut, cumparat“.”. Vezi si exemplul de pe tf (tipul care a cumparat mai multe apartamente langa Casa Radio si acum sta si asteapta sa-i pice prosti cu 100+k euro, pentru ca mai putin nu concepe sa castige din afacerea asta).
Romanul-cumparator gandeste: „toata lumea are casa, asta e pretul pietei, imi iau si eu, daca banca-mi da creditul”. Ce cost/mp, cheltuieli/luna, ce intrebari „oare in 10 ani jobul meu o sa mai fie necesar intr-o economie ca a noastra?”, „oare eu o sa castig la fel de bine sau mai bine in 10 ani” samd.
P.S.: De cand e Orgonas ‘expert’ in imobiliare? De 5 ani nu face decat sa recomunice (pe blogul lui) datele comunicate de imobiliare.ro. O facultate + un master in economie in Romania nu te fac „expert” in nimic, d’apoi in imobiliare.
Nu e expert Orgonas, eram ironic, desi apreciez unele articole ale sale. Dar textele sale legate de imobilare fac valuri, oamenii par sa fie atenti la ce spune omul. Iar comentariul respectiv, descoperit acum cateva zile, m-a lasat cu gura cascata.
Sunt de acord ca preturile oricarui bun sunt functie de cerere si oferta, dar nu poti sa nu te intrebi, in cazul Romaniei: care cerere ? Solvabila ? Ok, avem bani negri, avem bani ce vin de la cei ce lucreaza in strainatate (cati mai vin si de acolo), dar cei mai multi cumpara prin credit. Iar la banca nu poti declara venituri negre, deci banii aceia vor fi folositi doar pentru avans sau mobilat si utilat.
Romania nu are un mal al Caraibelor, jegul de Bucuresti nu se compara cu luxul de pe malul Caraibelor, in plus pe malul Caraibelor am senzatia ca mexicanii sunt minoritari (aia care locuiesc acolo), majoritari fiind milionarii si miliardarii lumii, bogatani care nu se inghesuie sa vina in Ro, nici macar Bucuresti.
Si la noi sunt zone frumoase care au mai mare cautare. Nu neaparat Bucurestiul :P. Bucurestiul are mare cautare mai ales din cauza locurilor de munca pe care le ofera celor din judetele mai sarace care migreaza acolo.
Analiza nu numai ca e pertinenta si foarte bine argumentata, dar arata foarte clar tuturor celor care vor sa-si achizitioneze o locuinta ca trebuie sa calculeze cu minutiozitate ce venituri lunare au si cat pot aloca din acestea pentru o rata la un apartament sau garsoniera. Intr-un alt comentariu scriam ca valoarea metrului patrat la un apartament/casa trebuie sa se raporteze la 1-2 salarii minime pe economie in functie de zona. De exemplu in Bucuresti pe Unirii, Piata Victoriei, Nordului pretul unui metru patrat trebuie sa fie de cel mut 2 salarii minime pe economie, adica maxim 1400 lei. In ultima sa analiza Nouriel Roubini afirma ca in 2-3 ani va fi un dezstru financiar daca se continua cu aceleasi politici, iar bula financiaro/imobiliara nu mai are nicio sansa de supravietuire. Adica pe romaneste s-a terminat cu speculantii si impostorii financiari si imobiliari. A bon atendeur salut!
Eu n-am vazut o analiza pertinenta si nici foarte bine argumentata, din contra.
Tu vorbesti de preturile in imobiliare de parca ar putea fi stabilite arbitrar. Preturile tuturor bunurilor nu sunt stabilite arbitrar.
Speculantii sunt buni pe o piata, joaca rolul corbilor in natura, au grija sa nu se intample derapaje majore prin interventiile lor(nu au grija din dorinta de a avea grija, pur si simplu asta se intampla). Daca crezi ca bula imobiliara s-a produs din cauza speculantilor si a agentilor imobiliari, eu cred ca grestesti. Bula imobiliara s-a produs din cauza oamenilor care au cumparat crezand ca pierd ultimul tren si ca o garsoniera in bucuresti va ajunge sa coste cat una de la londra.
Lasa-l pe Roubini ca n-a inventat apa calda. Intotdeauna a avut predictii despre „dezastru”. Nu i se spune Dr. Doom degeaba. Preturile imobilelor au fost denaturate puternic in intreaga lume.
Astazi esti departe de orice inseamna logica economica. Nici macar nu compari mere cu pere, compari mere cu capsuni.
Prima premiza gresita: in Romania trebuie sa fie acelasi nivel de trai ca si in Italia, Germania, Franta, Spania. Nici macar in cele patru tari nu e acelasi nivel de trai, fiecare are probleme diferite, chiar daca „salariul net” este mai mare. Am stat de vorba cu un coleg german, mai in varsta care avea 4 copii si m-a intrebat ce salariu am. Nu i-a venit sa creada si el nu intelegea cum cineva poate trai cu acei bani intr-o luna, spunand ca in Germania as lua de 5-6 ori mai mult pe aceeasi treaba.
A doua premiza gresita: Romanii au aceeasi scara de valori ca Germanii (italienii, spaniolii, francezii). total gresit, Romanul mediu va cheltui mai multi bani pe imbracaminte, incaltaminte si chiar masina(cumparare), dar mai putini bani pe sampon, sapun, pasta de dinti. In general romanii cumpara lucruri dar nu investesc in intretinerea lor (masina, casa, etc.), e suficient ca le-au cumparat.
A treia premiza gresita: trebuie sa ai in proprietate un apartament… nu trebuie, proprietatea, asa cum a spus-o ilici, e un moft. Trebuie sa ai un acoperis deasupra capului, trebuie sa ai caldura iarna, trebuie sa ai ce manca, trebuie sa ai un loc al tau unde sa te retragi, dar nu trebuie sa fie neaparat in proprietatea ta. Legarea asta de pamant nu e buna, nu suntem copaci sa avem radacini si sa nu ne putem misca.
A patra premiza gresita: calculele care le-ai facut tu sunt asa cum vezi tu cheltuielile, ai fi uimit pe ce cheltuie altii banii si ce scara de valori au. Nu poti sa faci un calcul si sa spui iti trebuiesc 600 de euro ca sa traiesti decent, inseamna ca poti plati 200 de euro rata la banca. Cei care castiga 500 de euro ce vor face? Nu vor trai decent?
Eu vad un paradox extrem: subventia la caldura. Avem preturi de 1000 de euro pe metru patrat de apartament ceausist, dar avem nevoie de subventie ca sa ne platim iarna caldura.
Nu sunt avocatul nimanui, dar:
1) premiza articolului nu e „in Ro trebuie sa fie acelasi nivel de trai ca in …”, ci „comparam un nivel aproximativ minim al cheltuielilor obligatorii lunare din tara noastra cu alte cateva tari”. Exemplul tau nu are nici o legatura cu premiza articolului sau cu premiza pe care tu ai inteles-o gresit. Ce legatura are venitul tau sau al unui x din Germania cu „cheltuielile minime lunare”?
2) Din nou, gresit. Ok, in alte tari oamenii mai adauga si niste cheltuieli cu intretinerea anumitor obiecte. Dar din nou, vorbim de cheltuieli de baza. N-ai ce intretine la haine/mancare/utilitati. Poate vrei sa spui ca a uitat sa detalieze ‘costuri cu asigurari, reparatii, sanatate etc’. Cat despre lema cu ‘romanul mediu nu se spala’, te rog s-o dovedesti. Vrei sa-ti dau exemple de departamente profitabile din marile lanturi de hiper/supermarketuri? Stii ca departamentele de cosmetice/detergenti ies aproape in fiecare an peste ‘target’? Ok, romanul cu 700 de lei pe luna POATE se va spala fix 1 data. De, apa calda, sapunul sunt scumpe (sau percepute asa). Dar in mediul urban 700 lei/luna au mai putin de 50% dintre locuitori. Nu exagera.
3) Nu „trebuie” sa ai in proprietate nimic, intr-un final. Poti trai si in padure, sau pustnic unde vrei. Pe langa subiect! Aici vorbim de imobiliare. Concret, in acest articol: cati bani iti raman din venituri pentru a avea un acoperis deasupra capului. Fie inchiriat, fie achizitionat.
4) Partial corect. In sensul ca fiecare intelege ‘a trai decent’ in felul lui. Un vanzator din supermarket sau un asistent medical cu aprox 1200-1500 lei/luna va evalua notiunea asta intr-un fel. Un programator cu 8000 lei/luna o va evalua total altfel. Dar Salariul mediu lunar e mai aproape de veniturile primilor, care, deloc suprinzator, sunt mult mai multi in Romania decat categoria a 2-a. Dar o medie se poate face, pentru a evalua situatia ‘in general’.
eu vad lucrurile un pic diferit, nu vad viata ca fiind liniara si nici economia n-o vad liniar (pe principiul, azi am un venit X, inseamna ca la anu’ voi avea venitul X * inflatia). Si in postul acesta asta am vazut, ceva luat din economie, imbracat cu niste calcule si tras cateva concluzii… nu asa.
Se fac prea multe calcule, economia nu e chiar o stiinta exacta si nu poti determina matematic cat ar trebui sa castige un sudor si cat ar trebui sa castige un medic, respectiv cat ar trebui sa coste o garsoniera in Bucuresti si cat ar trebui sa coste una in Germania, pur si simplu nu poti pune intr-o variabila matematica dorinta unui om (de a avea o casa, de a fi „validat” ca fiind un om de succes de catre societate) si de a trage concluzii economice. Aici e greseala majora in articol, din punctul meu de vedere.
„lema romanul nu se spala” – http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/pasta-dinti-sapunul-frati-vitregi-romanul-1_50ae2ac37c42d5a6639a46e9/index.html – acum nah, nu bag mana in foc pentru ce scrie in ziare, dar ceva, ceva, trebuie ca e.
La punctul 3… incerc sa inteleg nevoia de a scrie numele tau pe o bucata de hartie care sa spuna lumii: „aici e proprietatea mea”. Imobiliarele sunt scumpe pentru ca oamenii le-au facut scumpe, era nevoie de un „ceva” care sa valoreze foarte mult si toata lumea sa-l doreasca.
+ sunt putini „programatori” care castiga 8000 lei/luna. Vad ca lumea are impreisa ca programatorii se scalda in bani… cunosc multi programatori, o duc mai bine decat media, dar nu sunt bogati, majoritatea au contribuit din plin cu veniturile lor la ceea ce a fost bula imobiliara din Romania si acum isi trag greselile trecutului dupa ei, diferenta e ca ei inca platesc ratele la timp, chiar daca realizeaza greseala pe care au facut-o.
Citez din articolul dat exemplu de tine: „În primul rând, 46% din populaţie trăieşte în mediul rural, unde condiţiile pentru igienă sunt precare sau lipsesc. ” Imi place exemplul de ‘orasean’ venit de la țară care avea „venituri” (asigurate de mama + job) de 2000 lei si care acum a renuntat la sampon, ca fiind ‘scump’. Daca asta e romanul mediu ‘urban’, ma duc in… paduri.
Repet: aici vorbim despre constructii din mediul urban. Si de venituri din mediul urban.
Concret, la Carrefour, Metro si Kaufland (din cunostintele mele), in ultimii 6 ani au fost in medie cam 4 ani de targeturi depasite la vanzarile in departamentele detergenti/cosmetica/igiena. Nu stiu situatia exacta din supermarketuri, e adevarat. E de asemenea adevarat ca hipermarketurile se adreseaza si mediului adiacent zonelor urbane unde sunt magazinele lor. Dar daca ai o idee despre cum sunt setate targeturile de vanzare anuale la „micutii” astia, poate ca nu mai iei drept lege statisticile care pun 10 milioane de locuitori in mediul urban la gramada cu 9 milioane din mediul rural si zic ca „TOTI nu se spala”.
Cat despre „programatori” (stiu, e un termen generalist, incorect aplicat, mai ales in conditiile actuale), iti pot da 20 de exemple de cunoscuti directi sau indirecti de-ai mei care castiga binisor peste 6000 lei/luna (unii 8000), cu vechime in domeniu intre 8 si 12 ani. Eu nu lucrez in IT, dar majoritatea fostilor mei colegi de liceu da si mai si interactionez la munca cu ei.
Oricum, nu am zis ca la un venit lunar (chiar si de 8000 lei) „te scalzi in bani”. E un venit bun pentru Romania. Cam atat.
Si esti o țâră lipsit de logică. Esti de acord, „preturile au fost duble, acum sunt exagerate”, dar tu apreciezi un obiect in functie de „cat trebuie sa muncesc pentru acel lucru”. Pai atunci cand Basme spune „dintr-un venit mediu ai niste cheltuieli procentuale minime de x%”, cu ce se deosebeste asta de logica ta? Si cand zice „cand iti raman 100%-x% bani din venitul mediu, poti plati y% dintr-un metru patrat construit” cu ce nu apreciaza corect valoarea unui bun (fie el si imobiliar)? Ori gresiti amandoi, ori nu ai o zi buna si l-ai luat pe „nu e bine decat cum zic eu” in brate.
Probabil ca vorbim despre acelasi lucru, privit din unghiuri diferite. Florin incearca sa demonstreze pe baza veniturilor si a cheltuilelilor minime, facand o analaiza comparativa, cat ar trebui sa coste un apartament. Eu asta inteleg din articol.
Mie comparatia mi se pare ca nu sta in picioare din varii motive. Cel mai important fiind faptul ca romanul mediu gandeste altfel decat germanul mediu. Germanul sta in chirie fara sa considere ca „arunca banii” sau ca „imbogateste proprietarul”. Germanul mediu da 11 euro pe o bere la Oktober fest si nu bea o singura bere, iar lui i se pare normal sa faca acest lucru. Pur si simplu nu poti compara doua natii si sa tragi concluzia cat ar trebui sa coste un imobil.
Calculul corect, din punctul meu de vedere, este Valoarea de inlocuire – factor de depreciere in timp(aici se tine cont de durata de viata a imobiliarelor care este mai mare decat durata de viata a unui om). Si valoarea de inlocuire va tine cont de tot ceea ce restul analizelor incearca sa demonstreze. E normal ca o casa noua in Germania sa fie mai scumpa decat in Romania, tocmai pentru ca venitul mediu in Germania este mai mare decat in Romania, forta de munca este mai ieftina aici, asta ar trebui sa faca constructiile mai ieftine in Romania. Nu poti sa compari costul apei dulci in desert cu costul apei langa dunare. Nu poti compara stilul de viata a doua natii atat de diferite(implicit nivelul de venituri vs cheltuieli), Romania si Germania si sa ajungi la concluzii veridice in privinta costurilor apartamentelor. Costul unui acoperis deasupra capului e exact ca si costul unui stomatolog, difera de la tara la tara. Nu vrei sa stii cat costa in Germania un stomatolog.
Daca doresti sa compari costul vietii in 2 sau mai multe tari, faci un cos de bunuri si servicii pe care le consideri esentiale (sau mai putin esentiale, conteaza prea putin) si apoi analizezi costul acelui cos pentru toate tarile pe care doresti sa le compari. Nu poti sa spui “dar romanii mananca mai multa paine decat nemtii, hai sa punem in cosul lor mai multa paine” sau “dar nemtii nu merg cu masina, ci cu metroul”.
E ca in fizica: daca doresti sa studiezi dilatarea metalelor, faci bare din fiecare metal, de aceeasi puritate, de aceleasi dimensiuni, pe care le incalzesi la aceeasi temperatura si apoi le masori din nou lungimea cu acelasi metru. Nu ai sa fac bara de aur mai scurta decat cea de fier pentru ca aurul e mai scump, experimentul nu ar avea nici o valoare. La fel si in cazul nostru: preferintele, stilul de viata nu isi au locul aici, ci in alte studii, mult mai stufoase.
Calculul meu poate parea facut pe genunchi, dar e un calcul simplu, nu avem de ce sa il complicam: am luat ca referinta costul vietii la limita inferioara a decentei si am facut o analogie intre costurile acelui cos in Romania si alte 4 tari. Nu ne intereseaza zecimalele, ci doar ordinul de marime, de aici si toleranta de aproape 400 euro in cazul vecinilor nostri, care acopera diferentele de costuri. Puteam compara la fel de bine cosul lunar al cocalarului roman cu cel al cocalarului european, dar proportiile ar fi fost aproximativ aceleasi. Important e sa comparam costul cosului aceluiasi tip de individ. Mere romanesti cu mere nemtesti, pere romanesti cu pere nemtesti.
Singurul lucru pe care am vrut sa-l arat este ca metrica “pretul metrului patrat versus salariu mediu” si “pret locuinta versus venit anual mediu” nu se pot aplica in Romania, nu fara erori grave. E ca si cum ai adauga in experimentul cu metalele si o bara de lemn: lemnul nu e metal si nu se dilata in acelasi fel, prin urmare comparatia nu isi are locul.
Daca nu am fost destul de clar de la inceput, mea culpa.
~ ~ ~ ~ ~
Din pacate, in ceea ce priveste pe cei din IT, au ramas printre putinii din mediul privat care mai intretin bula, pentru ca IT-ul inca merge bine. Si nu cred ca realizeaza prea multi ca au facut greseli in trecut, altfel nu si-ar mai sfatui colegii sa se bage si ei.
Spuneai intr-un alt comentariu ca preturile au scazut totusi la jumatate fata de 2008. Sa nu uitam insa de unde au plecat. Mai pot scadea foarte bine inca o data la jumatate, adica am putea avea preturi de 2,5 ori mai mari decat inceputul anilor 2000.
In general sunt de-acord cu tine, cand nu sunt, iti spun. Cand sunt de-acord cu tine, tac, n-are sens sa-ti zic ca sunt de-acord. Cand nu-mi place, iti spun si iti spun unde CRED ca gresesti. E credinta mea, bazata pe logica mea, experienta si pe gandurile mele. Nu e ca sa te atac sau sa arat ca sunt mai destept. Iti spun sperand ca imi vei arata ceva ce n-am vazut si voi mai invata ceva. Daca nu… asta e, sper ca iti voi arata eu tie ceva ce n-ai vazut si vei invata tu.
Imi e clar ca esti de natura tehnica, dar pretul imobilelor si piata imobiliara pur si simplu nu poate fi demonstrata matemetic. Costul unui apartament tine de mult mai multe decat de venit. La noi a tinut in 2007 de ideea „cumpar acum, mai tarziu va fi mai scump”, iar in acest moment tine de „imi bag p*#%, decat sa-l dau cu 30.000 mai bine ii dau foc”.
Initial am vrut sa fac si un mic desen, mi se parea sugestiv. Acum imi pare rau ca nu l-am facut totusi 🙂
N-o fi acelasi nivel de trai, dar poate fi. Daca mananci, te imbraci si folosesti masina cam in acelasi fel, te costa aproximativ la fel de mult. Ca se poate ajunge la 40-50% in loc de 66%, e mai putin important (la fel cum poti creste si cheltuielile in cazul familiei din Romania). Ideea e ca un roman nu poate aloca acceasi suma de bani sau proportie din venituri ca si un european. De aici motivul pentru care nu se pot aplica aceleasi reguli. Faptul ca ai putea castiga in Germania de 5-6 ori nu are nici o importanta, nu schimba asta costul vietii, daca te raportezi la aceleasi lucruri, ba chiar ajuta argumentul meu, pentru ca pretul in cazul Germaniei ar fi si mai mic raportat la salarii. Si nu cred in „castigi mai mult, cheltui mai mult”. Da, cred in „castigi dublu, cheltui cu 50% mai mult decat inainte”. Ma rog, vorbesc in numele meu.
Ce-are a face scara de valori ? Nici macar eu nu am aceeasi scara de valori cu majoritatea romanilor, daramite restul europenilor. Cine vrea sa plateasca rata pentru Mercedes, sa o faca sanatos. Pana la urma, la ce ne raportam ? La extreme sau la normalitate ? (daca putem vorbi de normalitate, ca si asta e greu de definit).
Da, nu trebuie neaparat sa cumperi un apartament, dar nici nu poti spune „pretul pe metrul patrat trebuie sa fie un atatea salarii medii, ca in Spania” daca spaniolul castiga mai mult decat un roman si poate (zic „poate”) aloca mai multi bani pentru achizitia unei locuinte. Despre asta e vorba aici.
Pai esti de acord ca 1000€ mp e prea mult, accepti ca subventiile la caldura sunt aberante dar nu esti de acord cu un calcul care vrea sa arate de ce 1000€ mp e prea mult. Pana la urma, pe cine esti suparat ?
Sunt de-acord cu tine cand zici ca 1000E mp e prea mult pentru un bloc comunist. Nu sunt de-acord cu calculul economic si cu comparatiile pe care le-ai facut. Preturile sunt exagerate in ziua de azi, dar au fost de doua ori mai mari cu nici 5 ani in urma. Eu mi-am facut calculele mele, in calculele mele nu era „cat castiga un german” nici „cat costa o locuinta in spania”. In calculele mele era „ce imi doresc, casa sau apartament”, cat de mare trebuie sa fie casa si cat sunt dispus sa muncesc pentru asta(atentie, nu cati bani trebuie sa dau). Cand imi doresc ceva, calculez cat trebuie sa muncesc pentru acel lucru. Mi se pare cel mai corect mod de a aprecia valoarea unui obiect/lucru.
Un cumparator trebuie sa ia in calcul si costul de constructie.
Sunt in situatia de a-mi schimba locuinta actuala cu una mai mare. Fara a intra in detalii, pentru noua casa am doua variante: 1. cumpar una gata sau 2. cumpar teren si construiesc una, cu specificatiile pe care ni le dorim. Nu vad de ce sa cumpar ceva la cheie, daca pretul variantei 1 depaseste cu mult costurile variantei. In niciuna din variante nu ma voi indatora. 2. Pentru vechea casa, o voi scoate la vanzare pe baza pretului actual din zona.
Cu se se lucreaza in imobiliare ? In primul rand, cu oameni, nu neaparat cu imobile !
Asadar, e vorba de psihologie. Si unde e psihologie, e si manipulare/ propaganda ( massmedia, internet etc.).
Calculele sunt relative in Romania, pentru ca sunt multi romani care muncesc in strainatate si trimit bani in tara, sunt multe salarii/ venituri la negru/ pe PFA, se spala multi bani ( sunt permise platile mari in cash/ prin cont, fara sa fie nevoit sa demonstreze sursa banilor ), exista Prima Casa etc.
Cu venitul din Germania de 3000 euro iti raman 700 pe luna pentru un laptop sa zicem. Intrebare: in cat timp strange o familie din Romania banii pentru un laptop din venitul de 800 euro? 3,4,5 luni? In ro nivelul de trai e jalnic raportat la Europa de vest.
Exact asta am vrut sa spun si eu. cat s-a inteles, nu mi-e foarte clar.
Pingback: Chiriaş în România – Becul | Basme imobiliare